Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Asa cum am promis în articolul "Sportul si rutina zilnica" revin aici cu impresii dupa prima ora de dans "LA KOSSA": Wooooow! Woooow! Wooooow! A fost fan-tas-tiiiiiiic!
Instructoarea a facut cursul de antrenor "La Kossa" la Ariane (creatoarea acestui nou stil de dans), în urma cu câtiva ani. Cred ca este cam de vârsta mea, poate un pic mai tânara dar arata... bombastic! Când se misca, are atâta gratie, are sex-appeal, are energie si un farmec iesit din comun! O cheama Susanna si ne-a cucerit pe toate "fetele" din echipa!
In grupa suntem noi cinci colegele-de-serviciu, plus o Veronika si o Nathalie. Eu sunt cea mai în-vârsta... dar nu-i bai! ☺ "Corpul imbatrâneste fara permisiunea ta, sufletul, doar daca-i dai voie!" ☺
Sala (ca toate salile de dans) are un perete plin cu oglinzi si probabil cândva, când vom stapâni exercitiile ce compun dansul, ne vom studia în oglinda si vom incerca sa ne îmbunatatim expresia fizica - deocamdata ne uitam doar la Susanna si încercam sa o copiem cât putem de fidel ☺
Astazi am învatat opt moves, miscari aproape din viata de toate zilele, doar un pic mai unduite, mai expresive... La capatul orei nu am vrut sa plecam acasa... însa, grupa urmatoare astepta pe coridor.
Am venit spre casa plutind, stâpânita de o stare de exaltare si buna dispozitie cum de mult nu am mai avut! Abia astept sa ne revedem! Din pacate, martea viitoare eu am o programare la doctor si nu am putut face mofturi când mi-a fost oferita. Însa fetele îmi vor arata miscarile noi si sper ca pe data de 14.03 sa tin ritmul cu intreaga echipa!
PS. Susannei i-a placut enorm tricoul meu! Si ea avea unul cu imprimeu "La Kossa" insa altfel taiat. M-a felicitat pentru creativitate! ;-)
Nu mai este deloc ciudat sa ninga în martie sau în decembrie sa avem câmpurile verzi... Stim deasemenea ca "zapada mieilor" nu afecteaza plantele, ca ghioceii si toporasii îsi revin repede dupa ce paturica de nea îi dezveleste. Narcisele si lalelele tâsnesc din pamânt cu frunzele ca lănciile si par plapânde, dar ... si în cazul lor, ca si la oameni, se potriveste zicala "ce nu ne doboara, ne face mai puternici" ☺
Sportul a facut parte mereu din programul meu saptamânal.
Înca din scoala primara, m-am înscris la volei si ca urmare, am facut parte mai întâi din echipa de junioare a Scolii Sportive din Sibiu, apoi dupa împlinirea vârstei de 18 ani am trecut în echipa CS Steaua Rosie Sibiu. Pe vremea aceea, faceam antrenament de cinci-ori pe saptamâna si în perioadele de competitii, se mai adauga înca o zi, în general duminica, când aveam meciuri. Erau trei zile de antrenament cu mingea, o zi de antrenament-forta - pentru cresterea masei musculare si o zi de "scari" - pentru îmbunatatirea detentei. Am facut sport de performanta si am jucat volei pâna când, femei adulte deja, am devenit rând pe rând mamici. Echipa s-a destramat pe când aveam vreo 25 de ani, însa prietenia care ne-a legat a ramas pâna în zilele de azi. Am colege de echipa care locuiesc mai departe in Sibiu, dar sunt multe care locuiesc în Canada, în USA, în Elvetia... eu în Germania. În primii cinci ani dupa destramarea echipei, ne-am mai întâlnit din când în când pentru un joc la sala, pe gazon sau uneori la strand, pe nisip. Întâlnirile au fost tot mai rare si acum, tinem legatura doar virtual, pe Whatsapp, FB, Insta, rar face-to-face. Asa e viata! Însa amintirile acelea sunt unele din cele mai frumoase ale mele! Echipa de volei m-a format ca om, sunt disciplinata, constiioncioasa si am un spirit puternic de echipa. Aceste calitati m-au ajutat mereu în cariera mea profesionala, ca inginer proiectant (absolventa TCM). Aici în Germania, am jucat câtiva ani volei la nivel hobby, în echipe mixte, ba chiar la un moment dat, am antrenat pentru cateva luni o echipa feminina de volei a unei asociatiei sportive. Timpul zboara... prioritatile din viata noastra se schimba. Nu am mai pus mana pe o minge de volei de mai bine de zece ani - pentru ca nu am mai avut ocazia sau mai corect formulat, nu am mai cautat ocazia. Pentru ca am devenit an de an tot mai comoda ☺
Împreuna cu sotul meu, am facut ani de zile sport, de doua ori pe saptamâna la sala fitness.Cândvasotul meu a renuntat iar eu am profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o jobul atunci si m-am inscris intr-un club sportiv, vizavi de poarta întreprinderii la care lucram atunci. Practic, treceam strada spre club în fiecare zi! Bineînteles ca nu faceam sport cinci zile pe saptamâna, însa aveam antrenamet macar de doua ori pe saptamâna. În restul de zile aveam programari la masaj acvatic, masaj cu drenaj limfatic sau mergeam la piscina. Toate acestea, dupa orle de serviciu sau la pauza de amiaza. Apoi ... a venit pandemia!!! Programul nostru a fost dat total peste cap. Am lucrat mai bine de un an în Home Office, m-am obisnuit sa stau acasa, îmbracata mai mult în pijama... ba chiar când s-au ridicat restrictiile, îmi era ciudat sa ies pe strada. Doamne mulţam ca a trecut totul!
De doi ani, lucrez într-o firma moderna, poate una din cele mai prospere din Bayern (Fa. Hilti). Bunastarea firmei se reflecta si în modul în care-si trateaza angajatii, precum si in atmosfera degajata de lucru. Lucrez foarte mult - sunt 40 de ore pe saptamâna, plus pauzele, tradus în timp, asta înseama ca plec de acasa la ora sapte jumate/ opt si ma întorc acasa la ora 17:30/18. Imi este practic ocupata toata ziua, si cu toate acestea, ma duc cu mult drag la birou! Nu am condica de semnat, nu stampilez de intrare sau iesire, totul functioneaza pe baza de încredere si constiinciozitate. Am program de lucru flexibil, nu exista "miez-de lucru" dar bineînteles trebuie sa tin seama de meetingurile programate si de termenele de predare. Câteodata fac ore suplimentare, alta data lucrez doar 4 ore sau îmi iau spontan o zi libera din contul meu de ore. Este perfect!
Firma are sediul central in Liechtenstein, are filiale în peste 120 de țări si peste 30.000 de angajati. În Kaufering, unde lucrez eu, sunt peste 3000 angajati - este un mic oras, în oras! Avem pe lânga cladirile cu birouri, laboratoare si uzina de productie, garaje suspendate, restaurant si doua cofetarii, terase de vara, sali de relaxare, parcuri cu alei si fântâni decorative, totul construit modern si ergonomic. Fiecare cladire cu birouri are la subsol sali de fitness, dotate cu cele mai moderne aparate, cu supraveghere si suport profesional si gratuit! Sunt organizate si cursuri tematice, este oferit chiar si un serviciu de consiliere nutritionala. Adevarul este ca toti stim muuulte despre ce e bine de facut...probleme avem majoritatea cu aplicarea sfaturilor in viata reala! În perioada de restrictii pe motiv de pandemie, am devenit foarte lenesa, m-am îngrasat si acum mi-e foarte greu sa-mi re-intru in ritm! Când s-au ridicat restrictiile, am amânat începerea sportului pe motiv - vine concediul de vara, încep dupa! "Dupa" mi-am zis, ah, vin imediat sarbatorile de iarna, încep dupa! Am revenit la serviciu în luna ianuarie si... mi-am reactivat chip-ul pentru fitness! Am reusit sa ma mobilzez si merg deja de patru saptamâni la antrenament, joia, dupa orele de serviciu. Siiiiii... m-am lasat convinsa de alte patru colege si m-am înscris la "La Kossa" - un gen de dans pe ritmuri africane, care combina exerciții de fitness cu muzica, pentru a creste încrederea în tine- însuti, coordonarea, mobilitatea si conștientizarea propriului corp. Denumirea "La Kossa" vine din franceza-cameruneza si înseamna "dans". Ariane Fritzsche, venita pe aripile iubirii in urma cu 18 ani în Germania, a lucrat mult timp ca inginer IT, soltware-developer. În urma cu 5 ani, dupa ce a absolvit si cursuri in domeniul fitness, a lansat un nou concept în domeniul sportului pentru amatori: La Kossa. "Inima noastra danseaza colorat!" este sloganul sub care de mai bine de trei ani, se dezvolta aceasta moda in dansul-fitness si atrage tot mai multi participanti.
Începând de marti - voi fi si eu membru "La Kossa" ☺ Voi reveni cu detalii din sala de antrenament!
Saptamâna trecuta am fost la spectacolul de opera "Barbierul din Sevilla" preluat de la Royal Opera House - Covent Garden, London, în transmisie directa la Cineplex, în orasul nostru.
Este genul de spectacol pe care îl frecventam de câtiva ani buni (din pacate ☹️ cu pauza în 2021/2022) si pentru stagiunea 2023, am rezervatbilete pentru înca altetrei spectacole (opera si balet).
Primul spectacol din acest an a fost opera bufa în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în 1816. In regia actuala a lui Moshe Leiser si Patrice Caurier, actul întâi si al doilea au fost interpretate fara pauza si considerate prim act (105 minute), iar al treilea drept al doilea act (65 minute), cu o pauza de 25 minute. În total, spectacolul a durat peste trei ore si jumatate!
Mie mi-a fost mult prea lung primul act, însa daca ar mai fi fost introdusa înca o pauza de 25 minute, am fi ajuns acasa mult dupa ora 1 noaptea!
Este cunoscut faptul ca Royal Opera Hous si Metropolitan Opera din New York, au sub contract cei mai buni artisti ai lumii si ocazia de a-i cunoaste (vedea si auzi) prin aceste spectacole preluate în direct este unica. Cum sa ajung eu altfel la Covent Garden si cum sa-mi permit cazare în Londra si bilete la ROH?! Costurile pentru noaptea de spectacol ar fi echivalente cu un concediu de cel putin o saptamâna în Italia, spre exemplu!
Apreciez deasemenea si interviurile din pre-show care sunt transmise doar în cinematografe! Iar atmosfera pe care o creaza directorul de Cinema pentru noi, melomanii, este una... destul de apropiata cu cea din ROH! Exista doar 100 de bilete, suntem întâmpinati pe covor rosu si ne sunt luate mantourile la garderoba, ne este oferit un Prosecco de bun-venit iar la pauza dintre acte, suntem invitati sa servim Canapés, nectar de fructe si Prosecco. (întregul pachet costa la Cinema doar 35€ de persoana)
Revenind la spectacol, actiunea operei se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea secolului al XVIII-lea. Alaturi de Figaro - figura centrala, celalalte personaje importante sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo si Contele Almaviva (personajele secundare sunt Bertha si Fiorello). Opera a fost inspirata din nuvela cu acelasi nume, a lui Pierre Beaumarchais, nuvela ce a stat si la baza operei "Nunta lui Figaro" compuse de Wolfgang Amadeus Mozart (1786). În opera lui Rossini, Contele Almaviva face curte iubitei sale Rosina - pupila doctorului Bartolo, care însusi planuieste sa se casatoreasca cu Rosina. Cu ajutorul tânarul frizer-barbier al orasului, contele se prezinta în casa Bartolo deghizat, în primul act, ca soldat si în al doilea act, deghizat ca profesor de muzica. Figaro ajuta ca povestea de dragoste a celor doi sa se termine cu happy-end, dar asta bineînteles dupa multe situatii nostime, deghizari ridicole, momente palpitante, mituiri, masluiri si alte aranjamente caraghioase.
În opera lui Mozart, contele Almaviva este deja casatorit de ani buni cu Rosina si flacara dragostei lor este stinsa demult. Contele face ochi dulci servitoarei Susanna, care de fapt este logodita cu Figaro, valetul contelui... nu mai intru în amanunte ☺☺☺ Rolurile comice si încurcaturile de situatii mi-au creat mie personal o stare ciudata, mi-a placut starea de confuzie si am cautat mai departe asemanari exagerate ☺ Astfel încât, mie mi s-a parut ca dirijorul venezuelean Rafael Payare seamana cu Bob Marley ☺ de aceea unduirile lui în fata orchestrei mi s-au parut foarte posibile si pe ritm reggae ☺ La sfârsitul spectacolului, când ovationat de public dirijorul a urcat pe scena alaturi de protagonistii spectacolului, am avut senzatia ca îl vad pe Prince în Purple Rain, sub lumina reflectoarelor ☺ Uite asa am combinat eu opera, cu reggae si cu pop-rock-ul si zau ca am baut doar nectar de portocale (ca eu am fost dealtfel soferul familiei)! ☺☺☺
Dar sa revin la seriozitate si sa va spun ca spectacolul merita vazut!
Pentru dirijorului Pavare, opera "Barbierul din Sevilla" a fost debutul la ROH. Uvertura a avut o interpretare care mi-a atins sufletul. Dealtfel, întreaga lucrare muzicala are arii care îti topesc inima, iar artistii acestui spectacol sunt de top! Baritonul Andrzej Filończyk în rolul lui Figaro - un barbat frumos, înalt si foarte tânar( are doar 28 de ani), a captat publicul din primul moment în care a urcat pe scena. Interpret exceptional, acesta cânta cu usurinta cu care noi oamenii normali, ne exprimam prin vorbire - zau, nu exagerez!
Rolul Rosinei este detinut de mezzo-soprana de doar 26 de ani, Aigul Akhmetshina - pentru mine o alta mare surpriza a serii! Bas-baritonul Bryn Terfel si tenorul Lawrence Brownlee s-au încadrat deasemenea perfect în decorul rossinian. Toti marii artisti de opera detin pe lânga talentul muzical de exceptie si un puternic talent actoricesc, reusind prin gesturi, mișcări, mimica si atitudine, sa întregeasca forma artistica de comunicare.
Pe întreg parcursul spectacolului am batut tactul si m-am lasat purtata pe aripile povestii departe, în Andaluzia, abtinându-ma cu greu sa nu fredonez cu voce tare ariile cunoscute ☺ A fost ...o noapte a STELELOR!
… a sustinut Friedensreich Hundertwasser (1928–2000) („Die gerade Linie ist Gottlos“), artistul austriac multitalentat, pictor, grafician, filozof și arhitect sau mai precis „doctor de arhitectura“ (“Architekturdoktor”), asa cum i-a placut sa se intituleze. (nu fara suport! Cladirile proiectate de el sunt încarcate de vegetatie, respira, sunt "sanatoase").
Membru important al avangardei internaționale de la Paris, Hundertwasser și-a creat si dezvoltat un limbaj vizual unic, având spirala ca motiv central al imaginilor sale colorate. El este considerat unul dintre cei mai populari artiști europeni ai timpului nostru.
Angajamentul sau ecologic revoluționar s-a dezvoltat din credința sa în puterea naturii și a creativității individuale. Ideea principala a arhitecturii semnate de Hundertwasser a fost armonia deplina a omului cu natura.
Opera și influența lui Friedensreich Hundertwasser este una dintre cele mai importante contribuții în istoria artei modernismului postbelic.
Hundertwasser a proiectat multe cladiri, dintre care cea mai celebra este "Casa Hundertwasser" din Viena.
Situata la doar 5 minute de mers pe jos de Hundertwasser Village, edificiul gazduieste Muzeul Hundertwasser. O minunata colectie de pictura, grafica, tapiterie, prezentata pe 3 etaje, într-o cladire încarcata de plante si sisteme de irigatie cu fântâni decorative. Se spune ca pe casa si în casa au radacini peste 200 de copaci! Eu nu am avut parte sa vad natura abundenta din exteriorul muzeului, deoarece în luna februarie natura înca hiberneaza, însa îmi pot închipui ce fericite sunt pasarile, veveritele si insectele care locuiesc sau poposesc în acest mic paradis.
Muzica retro (Fun Factory 1995), dans si voie bunaaaaa... Alaaf! Helau! ☺
A doua zi dupa party, ca sa nu încheiem Carnavalul brusc ;-) am realizat cu Emma si Greta masti gen- Rio, din carton, pene colorate si paiete . A fost o tema creativa si rezultatul este unul deosebit! ☺
Ultima saptamana înainte de începerea Postului Pastelui, in Germania este saptamana de carnavaluri 🎉🎊Fiecare zi a acestei saptamani are o denumire speciala (am scris aici si aici despre aceste traditii).
Elevii primesc o saptamana de vacanta, în Köln nimeni nu mai lucreaza, toata lumea e pe strazi, la carnaval.
In Bayern carnavalul nu are asemenea proportii, însa în fiecare localitate se organizeaza Faschingsumzug / Parada de carnaval, iar coloana celor mascati se întinde pe sute de metri!
Firma mea a organizat ca de obicei un mic dejun traditional in ziua de joi "Lumpigen Donnerstag" (Joia Zdrentuita) cunoscuta si sub numele de Weiberfasching.
La ora 9 dimineata în cantina-restaurant au fost serviti "carnati albi /Weißwurst, mustar dulce, Wienerle, Debrecziner, covrig-Brezel si ca desert, gogosi.
Gogosile sunt cele mai vândute produse în perioada de carnaval... si despre aceste traditiam mai scris.
Ceea ce înca nu am scris, este despre carnavalul pe care l-am organizat acasa ☺
... este un complex de cladiri construite în stilul tipic Hunderwasser - pereti viu colorati, faianta si sticla colorata încastrate în ziduri, acoperisuri tuguiate, turle si deschideri din piatră sau din metal, combinând cele mai ciudate elemente: rulmenti, potcoave, chei, cârlige, suruburi sau piulite. Între si peste toate acestea, copaci, arbusti si plante agatatoare. Pentru ca punctul principal al arhitecturii cladirilor proiectate de Hundertwasser a fost îmbinarea omului cu natura.
Satul Hundertwasser nu este construit pe un teren viran, ci are la baza un atelier de vulcanizare scos din functiune. În loc sa se distruga atelierul, Hundertwasser a ales sa foloseasca textura existenta a cladirii și sa o îmbunatateasca prin culoare și forma, prin conversii, extinderi si piloni de fixare.
Pe acoperiș a crescut o mica padure, spre deliciul locuitoarelor înaripate, iar în interior, s-a nascut ceva de genul unui bazar oriental, sinuos, romantic, în care îți place sa te plimbi, sa observe si sa casti ochii. Nu iti doresti sa fugi, asa cum obisnuim sa fugim de punctele de vânzare obisnuite si sobre.
Scari spiralate, pereti strâmbi si podele cu denivelari, fântâni de ambient în care apa sursura glisând pe pereti de marmura sau gresie, oglinzi obtinute din cioburi aranjate geometric iregular în care daca te privesti, nu ai cum sa nu râzi :-)
Satul Hundertwasser este ca un sat din povesti, este deschis 365 de zile pe an si intrarea este gratuită.
Dupa ce am cumparat câteva suveniruri, am facut o pauza de espresso în cafeneaua vesela si… daca ajungi pe aici, îti dau un sfat bun: verifica bine scaunul înainte sa te asezi! Podeaua este la fel de denivelata, ca nisipul pe o plaja scaldata de apa marii ☺
Partea de palat denumita Oberes Belvedere a fost conceputa initial doar ca o închidere frumoasa a gradinii. După ce prințul a cumpărat mai multe terenuri, arhitectul a extins planurile si a construit Belvedere-de-Sus asa cum este astazi cunoascuta. Lucrarile de construcție au început în 1720 si au fost finalizate în 1726.
Printul a continuat să locuiască în Belvedere-de-Jos, în timp ce Belvedere-de-Sus a fost folosit pentru întâlniri protocolare.
Singura moștenitoare a prințului, printesa Anna Viktoria von Savoyen, a scos la licitație întregul inventar și biblioteca gazduita de palat, astfel încât astăzi nimic nu mai amintește de mobilierul original.
Castelul superior Belvedere, a fost construit ca sibol al comunicarii omului cu natura înconjurătoare, de aceea exista multe sali și galerii deschise.
Sala terrena – intrarea actuala în muzeu, a fost initial proiectată ca sala-deschisa, însa la scurt timp dupa construire, au aparut problem de rezistenta si solutia rapida a fost, ridicarea a patru piloni de sustinere a plafonului. Asa au aparut cei patru atlanti, din piatră Zogelsdorf cu socluri din piatră Kaiser.
Tavanul este decorat cu o pictură centrală , semnata Carlo Innocenzo Carlone. De jur împrejur erau încăperi de locuit și reprezentative, astazi acestea adapostesc expozitii de arta.
Scara magnifică are trepte din Kaiserstein si piatră natur cu incluziuni de albastru intens, este bogat decorată cu embleme si elemente inspirate din natura. Este remarcabil faptul ca scara era deschisa pe ambele parti si doar în anul 1904, aceasta a fost închisa sub formă de usi si ferestre vitrate.
Sala de marmura este coplesitor de frumoasa. A fost construita din marmură Adneter, combinata cu marmură artificială (era mai scumpa ca marmura naturala!).
Colecția de arta din Belvedere, ofera o privire de ansamblu asupra dezvoltarii artei austriece din Evul Mediu prin baroc până în secolul XXI. Un accent special este pus pe pictorii austrieci din Fin de Siècle și Art Nouveau.
Muzeul ofera deasemenea spre vedere lucrări proeminente ale impresionismului francez și detine cea mai importantă colecție de Biedermeier vienez.
La parter sunt exponate din Evul Mediu iar în Aripa de Est – classic - moder si perioada interbelică. La etajul întâi, în aripa de vest este prezentata arta în jurul anului 1900/Viena 1880-1914, aripa de est prezinta baroc și începutul secolului al XIX-lea. La etajul doi, realism, impresionism, classicism, romantic si Biedermeier.
Inima colecției „Arta în jurul anului 1900” prezentată în Belvedere-de-Sus este cea mai mare colectie de picturi Gustav Klimt din lume. Renumite sunt picturile sale: Sarutul, Judith, Dupa ploaie, Ferma din Austria superioara, portretul Fritzei Riedler, Adam si Eva, Câmpul cu maci, Floarea–soarelui, Mama cu doi copii. Personal, m-am bucurat enorm sa vad "Der Kuss" în original ♥ Este una din preferatele mele, alaturi de "Copacul vietii" pictura care se afla in Muzeul de Arte aplicate, în Viena (am vizitat Muzeul acum cativa ani) si "Cele trei varste ale femeii" pictura care se gaseste in Galeria nationala de arta moderna din Roma (nu am vizitat muzeul).
Vizitarea castelului ofera o impresionanta plimbare între pictrurile lui Gustav Klimt, Anselm Feuerbach, Claude Monet, Auguste Renoir, Édouard Manet, Carl Schuch, Gustave Courbet, Edgar Degas, Jean-François Millet, Hans Makart, Tina Blau… În încheiere, un slideshow care sper sa va faca placere:
Tabloul „Sarutul“ (în germană „Der Kuss“) este considerat un simbol al Vienei si este una dintre cele mai cunoscute lucrari ale lui Klimt.
Gustav Klimt, a fost un important pictor austriac, cel mai cunoscut reprezentant al curentului "art nouveau" vienez și presedinte fondator al Secesiunii vieneze.
Cea mai faimoasa pictură a lui Klimt, “Sarutul”, a fost creata în 1907-1908. Initial, tabloul a fost intitulat "Das Liebespaar" (=Îndrăgostiții).
Tabloul a fost prezentat la expozitia "Kunstschau Wien" din anul 1908 si a fost imediat cumparat de k.k. (Imperiul Austriac) Ministerul Federal al Educatiei, Stiintei și Cercetarii. Klimt este alaturi de Monet si VanGogh unul dintre pictorii mei preferati.
Acasa la mine mi-am înfrumusetat holul cu câteva obiecte inspirate de "Sarutul" lui Klimt ☺ Ceva cumparat - o copie a tabloului, un taler, o vazuta, un taburel cu franjuri aurii, dar si o creatie proprie ☺ In urma cu câtiva ani, prin “tehnica servetelelor” am înfrumusetat rama oglinzii cu servetele imprimate cu “Sarutul” iar între decupaje, am pictat cu culori acrilice, forme geometrice în nuantele si stilul robelor celor doi îngragostiti (vezi detalii aici).
Palatul a fost reședința de vară a prințului Eugen de Savoia. Ansamblul a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea de faimosul arhitect baroc, Johann Lucas von Hildebrandt, și cuprinde Oberes Belvedere si Unteres Belvedere (Belvedere Superioara si Belvedere Inferioara) si grădinile de legătură, unul dintre cele mai uimitoare ansambluri baroc din Europa, listat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Cele două clădiri ale palatului adăpostesc acum colecțiile Belvedere (Galeria Austriacă Belvedere), cu cea mai mare colecție de artă austriacă ce datează din Evul Mediu până astăzi, complementănd cu lucrări ale unor artiști internaționali, plus săli pentru expoziții temporare. (va urma)
Am parcat masina pe o straduta in apropiere de Schloss Belvedere, apoi am pornit
pe jos spre muzeu, pe strada Prinz Eugen de-a lungul zidului castelului, cand... pe partea cealalta de strada, am recunoscut Tricolorul 🇷🇴 arborat pe o cladire... Habar nu am avut ca Ambasada
României din Viena este vizavi de cel mai frumos muzeu de artă al capitalei
Austriei 👍
Am facut rezervare la un hotel central în districtul 7, la doar 500 m de cea mai lungă strada comerciala din Europa - Mariahilfer Strasse, la 400 m de Westbahnhof și la doar trei stații de metrou până în Cartierul Muzeelor. Planul nostru este sa ne plimbam cât ne tin picioarele! ☺
Pentru ca este înca iarna si zilele sunt relativ scurte, am avut grija ca hotelul nostru sa aiba si centru welness & SPA, iar hotelul Arcotel Wimberger are la etajul sapte, pe o suprafata de 240 metri patrati, un resort welness cu vedere panoramica! Reclama hotelului spune ca pe lânga saune, exista si cabine cu infrarosu, jacuzzi, sezlonguri Alpha (pentru relaxare, cu sunet, vibratii și caldura) precum si servicii de cosmetica si masaj.
Si bineînteles ca acest hotel tolereaza animalele de companie! Leo este "copilul nostru blanos" si de când îl avem, nu mergem decât acolo unde este si el binevenit!
Acestea fiind spuse... voi reveni cu impresii de la fata locului ☺
