Sibiu, orașul care a deschis porțile artei imersive - RIO 49/2025

 

Muzeul Imersiv Sibiu este o apariție recentă în peisajul cultural al orașului, deschis în noiembrie 2025, și reprezintă primul spațiu permanent din România dedicat artei new media. Vizitatorii pășesc într-un univers de peste 600 mp, unde tehnologia audio-video de ultimă generație transformă arta într-o experiență senzorială totală. Încă de la intrare, coridoarele optice pregătesc publicul pentru spectacol, iar atmosfera hipnotică te scoate din realitatea cotidiană. 

Programul actual include patru spectacole distincte — unul cu temă de Crăciun, intitulat „Povești în jurul bradului”, care cucerește prin delicatețea și emoția sa; un spectacol futurist semnat Julius Horsthuis, ce propune o lume din viitor cu spații intercalate; un program cu linii geometrice și altul cu figuri abstracte acompaniate de muzică techno, realizate de artiști precum Nontak și Maotik. Dintre acestea, "Povesti în jurul bradului" se remarcă prin farmecul său și merită văzută înainte de a fi înlocuită cu o temă sezonieră.

La etajul superior, muzeul dezvăluie câteva săli mai mici, împodobite cu oglinzi și lumini venite din toate direcțiile, care dau senzația de plutire într-un spațiu deschis. Deși aceste încăperi ar putea părea copleșitoare, ele transmit un sentiment de siguranță și fascinație. Am observat asta chiar la mama, care a intrat fără teamă și s-a bucurat de experiență.
Într-una dintre încăperile de la etajul superior se află și un stand interactiv, unde o figurină alcătuită din linii reproduce fidel mișcările vizitatorului. A fost o surpriză plăcută și amuzantă: mama a început să danseze, iar noi ne-am distrat urmărind cum silueta din lumini îi imita fiecare pas. Singurul detaliu pe care nu l-am înțeles a fost o mică liniută care se bălăngănea între liniile picioarelor figurinei – un element curios, dar care nu a stricat deloc farmecul experienței.
Tot aici există un colț de relaxare, iar cafeneaua muzeului completează vizita cu un espresso pe care l-am apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune din Sibiu – un detaliu ce transformă întreaga experiență culturală într-una rotundă și memorabilă

Pentru cei obișnuiți cu spectacolele imersive din Occident, muzeul sibian poate părea încă modest, lipsit de acei ochelari computerizați care permit călătorii virtuale complexe. Și totuși, pentru oraș și pentru România, deschiderea acestui spațiu este un pas uriaș înainte. Este începutul unei povești care va crește odată cu investițiile viitoare și cu dorința de a crea producții proprii, la fel de captivante precum cele pe care le-am văzut la München, dedicate spre exemplu — lumii faraonilor sau universului lui Dalí și Hitchcock. Poate că mai sunt detalii practice de îmbunătățit – de pildă, lipsa unei garderobe face ca în sezonul rece să fie destul de neplăcut să cari paltonul după tine. Până atunci însă, proiecțiile actuale rămân o invitație la descoperire și la bucuria de a trăi arta într-un mod diferit. Felicit Sibiul pentru curajul de a aduce acest concept în inima orașului și pentru faptul că a oferit publicului un loc unde tehnologia și emoția se întâlnesc.

PS: Muzeul Imersiv Sibiu - programul de vizitare este zilnic între orele 10:00 și 22:00, ultima intrare fiind la ora 21:00. Muzeul se află pe strada Nicolae Bălcescu nr. 13 într-o clădire reamenajată special pentru a găzdui această premieră culturală, lipită de ceea ce sibienii numeau odinioară „Telefoanele Centrale”. 

🪞Înscriu articolul la rubrica saptamânala: reflexii în oglinda"🪞
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Lumini, culori, citate...

♦ „Dintre toate culorile, cea mai strălucitoare este alb, care se formează prin combinarea tuturor celorlalte. Lumina este regina culorilor.” — Leonardo da Vinci,
♦ „Există pictori care transformă soarele într-o pată galbenă, dar există și alții care transformă o pată galbenă în soare.” — Pablo Picasso
♦ „Întunericul nu poate alunga întunericul; doar lumina poate face asta.” — Martin Luther King Jr.
♦ „Lumina nu este atât ceva care dezvăluie, cât este ea însăși revelația.” — James Turrell

Aceste imagini le-am captat în Muzeul Imersiv din Sibiu, iar citatele le-am ales special pentru rubrica "Citate favorite" - tabel de înscriere la SUZANA.

Cinci zile de magie la Sibiu

 

Sibiu m-a întâmpinat săptămâna trecută cu aerul lui boem și tihnit, iar eu am ajuns acolo (pe 18 nov, seara) cu un motiv cât se poate de special — ziua mamei, pe 19 noiembrie. Am plecat duminică în zori, la ora 6 dimineața, cu emoția aceea plăcută a drumului spre casă, în Bavaria.
Cinci zile nu par multe, dar au fost pline, intense și colorate, ca un mozaic de momente care se așază acum în sufletul meu ca niște pietricele lucioase.

Am petrecut timp prețios cu mama, care tocmai a împlinit 83 de ani. Am ieșit împreună la restaurant, am colindat Târgul de Crăciun atât ziua, cât și seara, pentru că farmecul lui se schimbă odată cu lumina și devine aproape magic sub strălucirea instalațiilor. Am fost împreună la cimitir, la cei dragi plecați în lumea stelelor, am fost la concert și la muzeu, ne-am plimbat pe străzi, am făcut cumpărături, am gătit împreună și am stat până târziu la povești. Totul a fost minunat, cu parfum de sărbătoare și de tihnă. Mama are nevoie de relaxare mai mult decât mine, iar atunci când se uita la serialele ei preferate (Dallas rămâne vedeta! 😀) sau trăgea câte un pui de somn, eu mi-am făcut timp pentru întâlniri care mi-au umplut inima. Am revăzut prietene vechi, fiecare întâlnire fiind ca o călătorie în timp. 

Cu Corina, cu care mă jucam la șase ani în fața blocului și pe care nu o mai văzusem de peste 25 de ani, am retrăit copilăria. M-am întâlnit cu Alina, colega mea de echipă la volei din vremea școlii sportive, am retrăit amintirea antrenamentelor și a deplasărilor, dar mai presus de toate am vorbit despre familiile noastre. Aceste povești recente sunt, de fapt, piesele noi din puzzle-ul vieții noastre, care completează frumos imaginea prieteniei de odinioară. Cu Mariana, colega de școală generală pasionată de artă și bricolaj, am mers la atelierul ei de pictură și am simțit din nou bucuria creației. Iar în ultima seară, alături de colegii de liceu, m-am simțit ca la 18 ani – și încă mă întreb, oare de ce senzația aceea nu se pierde niciodată?! 😇
Au fost doar patru după-amiezi la dispoziție, dar am reușit să le umplu cu tot ce contează — familie, prieteni, amintiri și clipe de bucurie. Mai sunt multe de povestit și voi scrie separat despre fiecare întâlnire și activitate, dar pentru moment rămân cu această senzație de exuberanță și nostalgie, ca un cocktail de emoții dulci și fresh. 

Sibiu mi-a dăruit din nou acel sentiment că timpul poate fi comprimat în momente de intensitate și că frumusețea vieții stă în aceste fragmente de fericire împărtășită.

O experienta senzoriala exceptionala - Partea II

Chiar daca primul articol pe aceasta tema nu a avut deloc succes, continui totusi sa scriu... Macar pentru Rux 💔 Multumesc Multumesc ca-mi esti alaturi!

Dupa turul printre exponatele originale Dalí, sagetile ne-au indicat intrarea în sala amenajata exact ca platoul de filmare pentru scena visului, din filmul "Spellbound"/"Fascinație" - pe vremea marilor Alfred Hitchcock si Salvador Dalí. 

Cel mai impresionat obiect, bineînteles scaunul de regizor, cu numele Mr. Hitchcock - unul dintre cei mai mari creatori de film din istoria cinematografului. Apoi, de la stânga spre dreapta, un pian... sprjinit pe membrele unei gimnaste executând podul (😮) si o dansatoare aurie ce se ridica din corzile pianului, precum sunetele muzicale. Urmatoarea piesa decorativa - "Omagiu Terpsihorei", grupul sculptural cu doua siluete feminine, caruia m-am alaturat si eu, pentru o poza (😜). A urmat o serie de stații-video, cu secvente din "Fascinație", filmul american realizat în anul 1945 si apreciat ca fiind unul dintre cele mai reprezentative filme din opera lui Alfred Hitchcock. În Spellbound, Hitchcock a abordat teoria psihanalitică, evident îmbrăcată în trama unui thriller plin de suspans. Este povestea unui cuplu de medici psihiatri, în care El este acuzat de crima. Eroul principal, interpretat de Gregory Peck, se dovedeşte amnezic şi chinuit de coşmaruri inexplicabile. Împreuna cu colega şi iubita sa - rol interpretat de Ingrid Bergman, vor reuşi sa descifreze misterul si în final, dovedesc ca dragostea si sentimentele pure sunt singurele adevaruri ale aceste lumi. Filmul a fost nominalizat la șase premii Oscar și partitură orchestrală semnata de Miklós Rózsa a câștigat la categoria "Cea mai bună muzică originală". Spre partea dreapta, au urmat înca doua sculpturi exceptionale în bronz: "Elefantul spatial" si "Lady Godiva si fluturii". Puteti sa credeti ca scaunul si cele patru sculpturi au umplut scena filarmoniei?! DA! Regizorii acestei expozitii merita deasemenea un premiu pentru ceea ce au reusit! Peretii proiectati cu ochi uriasi care privesc misterios si te urmaresc, portretele celor doi giganti ai artei marcând capetele scenei si peste tot, spoturi luminoase si muzica aceea care patrunde sub piele si face sa ti se zbârleasca parul 😇 

Am iesit din sala si ne-am îndreptat spre iesire, crezând ca asta a fost tot! Ceea ce a urmat însa, a întrecut orice asteptare! (povestea va continua)

O experienta senzoriala exceptionala - Partea I

Cu multi ani în urma, îl etichetasem pe Salvador Dali ca nefiind pe gustul meu. Am vizitat câteva expoziti si Dalí mi se parea mult prea "excentric". 

În iulie 2019 am petrecut trei saptâmni în Franta, în Banyuls-sur-Mer (lânga Perpignan), la doar o jumatate de ora (cu masina) de granita cu Spania. Cercetând care sunt atractiile culturale si turistice în zona, am descoperit ca la o ora distanta de hotelul nostru este orașul Figueres, orasul în care s-a născut si este înmormântat maestrul suprarealismului, artistul catalan Salvador Dalí. Mormântul lui se află în subsolul muzeului pe care l-a proiectat. M-am plimbat cel putin cinci ore în superbul palat costruit de Dalí, am admirat cele mai interesante creatii ale acestuia, cele mai artistice amenajari, am fost fascinata de originalitatea artistului. Muzeul cuprinde numeroase expoziții, urmarind fazele de evoluție ale acestuia si... în final, am fost "nevoita" sa îi recunoscut geniul! Mi-am deschis mintea, mi-am lărgit orizontul si am devenit fan Dalí. 

Sâmbata, pe 18 mai, ar fi fost penultima zi în care s-ar mai fi putut vizita Expozitia Dali din München. Împreuna cu fiica mea am cumparat bilete online si am pornit la drum (o ora cu masina). Nu stiam exact ce ne asteapta, nu citisem recenzii... 

Evenimentul a fost gazduit de fostul Centru Cultural Gasteig - cladirea vechii Filarmonii. Titlul original al expozitiei a fost "Dali: Spellbound - The Exhibition" si promitea sa prezinte creatiile originale Salvador Dalí, folosite în filmul lui Alfred Hitchcock cu titlul "Spellbound"- tradus "Fascinație" (1945). Nu îmi aminteam sa fi vazut filmul... deci surpriza totala! 

Înca în fata intrarii, ne-a atras atentia  "Dansul timpului" - celebrul ceas topit, marcă inconfundabilă a creației lui Dalí.

Am pasit în foaier si atmosfera de suspans, creata voit prin lumini si umbre, ne-a cuprins imediat. Ne-am lasat pasii condusi de sagetile de pe podea, care indicau sensul de vizitare în expozitie. Am descoperit cu mare placere sculpturi în bronz, grafică, gravuri, litografii, miniaturi din aur si pietre pretioase, mobilier suprarealist semnate de marele Salvador Dalí: elefanți cu picioare supradimensionate, "Dansatoarea Daliniană" - omagiul adus de Dalí flamenco-ului și ținuturilor natale, "Venus spațială", "Furnicile și oul", "Femeia cu cap de trandafiri" - simbol al frumuseții feminine pure, al tinereții eterice, canapeaua sub forma de buze carnoase si rujate puternic în rosu-apris (inspiratie Mae West / eu am vazut în Figures, camera originala în care canapeaua are locul ei, în cadrul portretului) si bineînteles "Ochii", acei ochi care par ca te urmaresc, indiferent cum te deplasezi!

(aici, continuarea)

Muzeul roman, cultul igienei trupului si a mintii

Iarna, sa vizitezi ceva spontan în Bad Gögging este aproape imposibil... Atât pentru Muzeul roman cât si pentru Turnul Hundertwasser (pentru cine nu stie cine e Hunderwasser) a trebuit sa facem programare. 

La prima încercare de a vizita muzeul roman, am stat in fata usii închise, pentru ca orarul are doar vara un program de vizitare normal, iarna - doar o ora pe zi, însa numai dupa o programare telefonica. Muzeul nu este departe de hotelul nostru, practic în Bad Gögging nu ai nevoie de masina sa te deplasezi, pentru ca statiunea este mica. Într-o plimbare de o ora poti traversa statiunea pe diagonala. De aceea, nu ne-am suparat ca a trebuit sa venim înca o data pentru a putea intra în muzeu. S-a meritat! 

Intrarea în muzeu nu este spectaculoasa, este o intrare moderna, construita însa... direct în peretele Bisericii Sf. Andrei. Biserica ridicata în secolul XIII, a fost restaurata si modernizata în anul 1959, când, în timpul sapaturilor la temelie, a fost descoperita o biserica preromanica, datând din sec. VII/VIII. Crucile votive din metal găsite si datate ca apartinând jumatatii secolului al VII-lea, indica creștinismul viu și consacrat în acest loc în perioade timpurii. Motiv pentru care, vechea biserică a fost imediat rededicată. Practic, muzeul se gaseste la baza turnul bisericii romanice. 

Turnul este cea mai înalta cladire din statiune si în plus, reprezinta rezidenta unei familii de berze ☺ Autoritatile au îngaduit montarea de catre pompierii locali, a unui suport metalic pentru cuibul urias al berzelor. Evolutia puilor de barza este urmarita an de an de întreaga comunitate. Acum, la jumatatea lui februarie, cele doua berze se preocupa sa captuseasca bine cuibul si "savureaza" înca viata în doi ☺ 

În apropierea bisericii preromanice a fost descoperit si un complex roman dedicat îngrijirii corporale. Aceasta locatie a fost înscrisa în patrimoniul UNESCO în anul 2021. 

În muzeu se poate vedea doar o parte din sala principala de baie, o fundatie impresionanta de 56 metri lunga si 30 metri lata. Sunt marcate urmele bazinului cu apa rece, unde apa sulfuroasa avea pe atunci doar 14°C. Se poate observa si locul celor doua cuptoare, care se presupune ca împingeau caldura sub pardoseala în sudatorium, acea sala cu caldura uscata si temperaturi pâna la 80°C 

În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, romanii au creat adevarate temple pentru îngrijirea trupului punând cele patru elemente în slujba unei experiențe senzoriale complete: apa (bazine cu apa la diverse temperaturi), focul (pentru încalzirea apei sau a pardoselilor prin sistemul hipocaust ), argila si marmura (pentru crearea unui ambient placut si estetic) si aerul (cald sau rece, combinat cu uleiuri parfumate). Este bine cunoscut faptul ca băile termale romane clasice, pe lânga apodyterium (verstiarul cu bănci din piatră și separeurile în care puteau fi lăsate hainele și obiectele personale), tepidarium (încăperea cu temperatură moderată, pentru o aclimatizare perfecta), caldarium (încăpere în care se afla bazinul mare cu apa încalzita la 40°C în cazane mari de bronz, plasate peste gura unui cuptor), laconium /sudatorium (sauna uscata, cu aer încalzit la 60°C-80°C) si frigidarium (camera de răcire, echipat eventual chiar si cu bazin de apă rece, folosit pentru revitalizare si pentru a stimula circulația periferica), aveau si latrine, sali de gimnastica, ba chiar biblioteci! Sunt dovezi ca pe timpul romanilor se practica epilarea, baile romane având un astfel de angajat - Epictetus Buticosus, care oferea aceste servicii. 

Deseori, în băile romane existau complexe gigantice destinate relaxării, caracterizate de elemente de lux (marmura, ferestre mari și apă filtrată). Aceste centre erau la modă, mulți romani mergeau acolo practic în fiecare zi pentru a discuta și afaceri, nu doar pentru a se relaxa. Civilizația romană a construit structuri de acest tip în toate provinciile imperiului, nu numai în marile orașe sau în împrejurimile acestora, ci și în mediul rural sau în apropierea cazărmilor, atât pentru comandanti cât si pentru soldatii simpli. La doar 15 minute de mers pe jos din statiunea balneara Bad Gögging, sunt ramasitele castelului roman Abusina, cetatea de granita pazita de romani. Legionarii Romei staționați acolo au descoperit rapid efectele benefice ale apei sulfuroase din izvoarele Bad Gögging. Asa ca nu este de mirare că împăratul Traian a construit aici, în anii 80 d.Hr. primele bai publice din zona. 

Eu sunt fascinata de culturile antice si imaginatia mea bogata, poate sa construiasca poduri peste veacuri.... Când ma aflu în astfel de lacasuri, în fata ochilor se deruleaza filme si emotiile mele sunt tot mai puternice... Combin informatii citite cu imagini din albume de arta si locuri reale asemanatoare, vizitate anterior. Vazute poate la Roma, la Baden-Baden, la Phrygien (Turcia de azi), la Herculane sau în Königsbrunn, la doar câteva minute de locuinta mea... Peste tot sunt urme ale romanilor si cultul lor pentru curatenie.... 

"Mens sana in corpore sano" (o minte sănătoasă într‑un corp sănătos”), sau "Bona valetudo melior est quam maximae divitiae" (Sănătatea bună este mai valoroasă decât cea mai mare avere) precum si "Salus Per Aqua" (SPA, sanatate prin apa) sunt câteva citate latine celebre care dovedesc câta importanta dadeau romanii igienei trupului. 

Porțiunea de limes de pe teritoriul Germaniei a fost înscrisă în anul 2005 drept monument cultural în Patrimoniul mondial UNESCO. Limesul (în latină "limes romanus") este frontiera fortificata a Imperiului Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră, până la limesul lui Hadrian din Scoția de azi, cu o lungime totală de mii de kilometri.

(povestea vacantei continua - aici)

Relaxare si evadare din stressul cotidian

Wellness-ul sau Spa-ul este o oaza unde relaxarea vine natural și stare de calm este indusa pic cu pic. Este locul unde poți scăpa de stresul cotidian, îți poți îmbunătăți sănătatea și îți îngrijești corpul și mintea. 

SPA-urile care se respecta sunt mereu la curent cu cele mai recente descoperiri în arta relaxarii, în recuperarea puterii si frumusetii interioare. Centrul SPA al resortului hotelului Monarch a câștigat ani la rând premii internationale și sigilii de calitate, bineînteles si gratificatia "Health Wellness Worldwide" 2024. 

Norocul nostru ca am facut rezervari telefonic din timp la masaje clasice si speciale, câteva tratamente cosmetice si câteva bai si împachetari. Pentru ca acum, programul echipei SPA este plin! 

Cum decurg zilele aici în Bad Gögging?

Desteptatorul nostru - Leo, ne trezeste pe la ora opt. Ne spalam pe dinti, pe ochii doar ca mâtele, ne îmbracam rapid si iesim la o tura de parc în jurul hotelului. Apoi în camera, Leo îsi primeste micul dejun, noi îmbracam costumele de baie, halatele si slapii si coborâm un etaj mai jos, la piscina. 

Apa termala are temperatura de 31°C si jeturile pentru hidromasaj sunt plasate de jur-împrejurul peretilor bazinului, la diverse înaltimi, pentru masajul musculaturii picioarelor de la talpa pâna la coapse si pentru spate, de la șale, din regiunea lombara a coloanei vertebrale si pâna la omoplati. La fiecare zece minute, un clopotel te anunta sa treci la jetul de masaj urmator. Într-o ora, reusim sa facem un tur complet de hidromasaj. 

Când apar primii copii la piscina, noi facem dus, îmbracam halatele si mergem în camera. Ne aranjam pentru micul dejun. Bufetul este foarte variat si bogat. 

Urmeaza "timp liber" pâna la orele 15°°. Îl folosim pentru a ne plimba prin statiune, în parc, pe malul râului Abens sau sa vizitam muzee. 

Astazi am vizitat "Muzeul Roman - cultul termelor si al igienei corporale". Mâine vom face o vizita cu ghid numita "Lumea berii în manufactura Kuchlbauer" si vom urca în Turnul lui Hundertwasser - ultimul proiect arhitectural al renumitului artist austriac. 

Leo este suficient de obosit pentru a ramâne singur în camera, pentru ca noi de la orele 16°° avem câte doua-trei programari SPA. 

Ne lasam super alintati cu produse cu ingrediente 100% naturale, hipoalergenice ce nu conțin parfumuri artificiale, parabeni sau alți conservanți artificiali. Pe la ora 18°°, când copiii merg cu parintii lor la masa de seara, noi intram linistiti în piscina (la piscina de afara nu am avut curiozitatea de a iesi ☺) si la saunele cu cromoterapie. Orele parca se dilata, aromele ne limpezesc mintea si sufletul... Ne reîncărcam cu energie, ne relaxam si simtim cum sănătatea vibreaza. Suntem usori, puternici si plini de viata. 

Leo ne întâmpina în hol, dând din coada fericit ca ne revede. Ne îmbracam, ne aranjam si iesim la plimbarea de seara. Indiferent ca picura sau ploaia curge șiroaie, programul e program ☺ Leo nu cunoaste motive de scuze! Dar suntem mereu bine îmbracati. Spre exemplu vineri a fost atât de cald, ca am iesit doar îmbracati cu tricouri. Astazi ploua, avem mantouri impermeabile, cu gluga. Încaltaminte adecvata avem deasemenea, când facem bagajele, mergem pe principiul mai bine mai multe, decât sa ne lipseasca ceva... Vorba aceea, cara masina!

Apoi Leo îsi primeste portia de mâncare si noi ne pregatim pentru cina. 

Restaurantul este la etajul nostru, în cealalta aripa a complexului hotelier. Intregul hotel are design interior de calitate, este mobilat si aranjat foarte frumos, decorat cu bun gust -nu degeaba este cotat cu patru stele superior. Personalul este foarte respectuos si prietenos. Chelnerul nostru este trecut de prima tinerete, cam plinut, însa sprinten si mereu zâmbitor. În functie de cât de foame ne este, comandam doar o salata, un platou rece sau meniu cu trei feluri de mâncare. În niciun caz, nu numaram caloriile, este concediu! 

Pe la orele 22°° facem cu Leo ultima tura a zilei - în parcul hotelului, apoi ne oprim la bar si servim câte un cocktail sau (Helmut) coniac. În camera, abia ce apucam sa urmarim stirile TV - de blog nici vorba sa am timp. Leo se cuibareste între noi si cum punem capul pe perna (apropo, noi oriunde calatorim, ne luam pernele proprii în bagaj!) adormim bustean. Noapte buna! 😘😗

Vacanta Bad Gögging - Februarie 2024

♦ Planuri de vacanta

♦ Cheers! 

♦ Februarie... azi 

♦ Relaxare si evadare din stressul cotidian 

♦ Muzeul roman, cultul igienei trupului si a mintii

♦ Carpe diem - de Sf. Valentin - MFC

♦ Plimbare pe malul râului Abend - RIO

♦ Primavara în Bad Gögging

♦ Muzeul berii - manufactura Kuchelbauer

♦ Turnul Berii - Hundertwasser

Sâmbata, pe scurt

De dimineata ne-am plimbat prin Promenada - mallul de la Podul Garii.  Apoi am mâncat de prânz la restaurant Prima - daca mergeti la Sibiu, ei fac cea mai buna "ciorba de burta" (eu nu am mâncat niciodata si nici acum nu am mâncat, dar fratele meu si mama au servit) - conform criticilor din întreaga tara! Eu am mâncat mititei cu cartofi prajiti si mujdei de usturoi si am baut un Ursus. Ca asa se face când vii în România, nu? ☺

 

Mama s-a urcat într-un taxi pentru ca a vrut acasa - sa-si faca siesta si fratele meu a plecat sa întâlneasca niste prieteni. Eu m-am plimbat pe Cosro (B-dul Balcescu), de la Farmacia 24 pâna la Piata Mica si Podul Minciunilor - am ocolit Piata Mare, pentru ca Târgul de Craciun îl vizitasem cu o seara înante. Ce dor mi-a fost de Sibiu! ♥

 

Siiiii, am vizitat în sfârsit un muzeu pe care nu l-am vazut niciodata, cu toate ca sunt sibianca (am trait aproape 30 de ani în Sibiu) - Muzeul de istorie a Farmaciei. A fost o expozitie foarte interesanta, aici la Sibiu a fost prima farmacie din tara - mai multe informatii pe Wikipedia. 

Dupa-amiaza m-am întâlnit cu Potecuta - vezi articolul precedent ♥ 

Seara am jucat biliard cu fratele meu si cu înca doi prieteni din tinereti, fosti vecini de bloc. Am ajuns în pat dupa ora 2, ca de altfel în fiecare noapte petrecuta la Sibiu. Daca esti în concediu, nu-ti ajunge timpul sa faci tot ce doresti si parca-ti este mila sa pierzi timpul dormind! ☺

PS: sorry, va bombardez cu fotografii, pentru ca toate sunt frumoase, iubesc SIBIUL ♥

De Ziua tuturor Sfintilor

Ziua de 1 noiebrie a fost o zi însorita, cu aer curat si cer albastru-senin. 

Am iesit toti patru la plimbare, spre bucuria lui Leo. Sare ca o minge si latra fericit când are toata "haita" lânga el ☺♥☺ 

Am ales o plimbare pe câmp, pentru ca am promis Gretei ca poate sa ia baloanele cu helium de la ziua mea si sa le dea drumul, sa zboare libere...60 se simt înca usori (sa dea Domnul sa fie înca mult timp asa) ☺☺☺ Baloanele s-au înaltat sus-sus, multa vreme le-am putut urmari, apoi gata, duse au fost... Spre alte zari... peste multi si peste mari...  

Apoi am intrat la cimitirul de pe Via Claudia Augusta. Am vrut sa îi aratam Gretei muzeul în aer liber "Băile romane Ad Nonas" din Königsbrunn. Planul băii romane a fost modelat cu ajutorul gabioanelor, astfel încât rămășițele originale (reacoperite cu pamânt) să fie protejate și păstrate, dar sa poti sa-ti faci o idee despre cum functionau baile romane. 

În perioada Hallstatt târzie (500-400 î.Hr.) în zonă s-au stabilit celții. Până acum au fost descoperite în jur de 50 de case. Celții care trăiau în această parte a Raetiei aparțineau grupului de triburi pe care romanii l-au numit Vindeliker. 

Odată cu anul 15 î.Hr. stăpânirea celților din Rhaetia s-a încheiat si teritoriul lor a revenit Imperiului Roman. Augsburg era capitala provinciei în vremea celtică. 

Aceasta baie romana Ad Nonas, a facut parte dintr-o stație rutieră, în secolul I d.Hr. În timpul săpăturilor (2002-2012), pe locul actual al cimitirului au fost găsite mai multe clădiri romane, precum și clădiri rezidențiale și un mithraeum, precum și fundațiile unei băi romane. Clădirea de scăldat, care are o suprafață de aproximativ 25 x 25 metri, a fost construită destul de complex si a oferit toate facilitățile necesare precum băi calde, călduțe și reci, bazine cu apă, vestiare și o mică latrină. Apa necesară pentru baie a fost deviată din conducta de apă spre Augsburg, care curgea la doar câțiva metri deasupra clădirii. Via Claudia Augusta, cel mai important drum roman la nord de Alpi, care a fost extins în anul 46, ducea direct prin Königsbrunn la Augsburg și poate fi văzută și astăzi în anumite locuri. Greta, la cei 8 anisori ai ei, a fost foarte impresionata de mica incursiune în istoria locala. Cum am ajuns din nou acasa, a scris o scurta compunere despre aceasta zi frumoasa, sa o prezinte la scoala ca "activitate de vacanta".

Muzeul "Théodore Deck" din Guebwiller

În Franta, anul 2023 este supranumit Anul Deck, pentru ca se serbeaza 200 de ani de la nasterea celui mai mare ceramist national (Joseph-) Théodore Deck (născut la 2 ianuarie 1823 la Guebwiller, † la 15 mai 1891 la Paris). Deck a facut parte din curentul Istorism si Art Nouveau. 

El a studiat fizica și chimia și a folosit rezultatele studiilor sale inițial pentru vopsirea mătăsii și mai târziu pentru fabricarea sobelor de faianță. După ce și-a extins cunoștințele în călătoriile în Germania, Austria și Ungaria, a înființat o fabrică la Paris (în anul 1856) și a început experimentele în ceramică. 

A lucrat împreuna cu fratele sau Xavier Deck si atât de repede s-au perfectionat, încât încă din 1861 Deck a dezvoltat așa-numita faianță de oiron sau Henry II.  Mai târziu a inventat un nou tip de faianță, imitând faianța antică chinezească și persană, dând o reflexie metalică și mai bogată. 

În 1887 a devenit șef al fabricii de porțelan din Sèvres („Manufacture royale de porcelaine de Sèvres”). 

Deoarece a angajat câtiva pictori de renume la vremea respectiva (inclusiv Jean Louis Hamon și Albert Anker), produsele sale din ceramica au capatat o si mai mare valoare artistică. El a fost distins cu Crucea de Ofițer a Legiunii de Onoare pentru realizările sale la Expoziția Mondială din 1878 de la Paris. 

Specific lui Deck sunt piesele acoperite cu emailuri transparente, crapate sau nefisurate si chiar reliefuri. Lucrarile lui sunt deseori inspirate de pastișa ceramicii islamice, egiptene, chinezești, japoneze sau majolice. El creeaza personaje, păsări, flori, ornamente de tot felul sub glazură turcoaz, verde, galben sau mangan. Theodore Deck a creat un albastru specific - o nuanță de turcoaz orbitor, ce a capatat numele „bleu de Deck” sau „blue Deck”. 

Théodore Deck a continuat mereu să inoveze. Cu ocazia Expoziției Universale din 1867, fabrica a primit o medalie de argint datorită, printre altele, reflexelor metalice obtinute printr-o tehnica speciala. 

Lucrarea lui monumentala este prezentata la Expoziția Universala din 1873 de la Viena, unde a prezentat o jardinieră spectaculoasă de doi metri lățime, sprijinită de un panou înalt de aproape patru metri. Decorul, păstrat la Geneva la Muzeul Ariana, a fost realizat din schitele lui Émile-Auguste Reiber. 

Musée Théodore Deck din orasul sau natal Guebwiller, detine cea mai importantă colecție a lucrărilor sale.

Théodore Deck este îngropat în Cimetière Montparnasse din Paris. Prietenul său Auguste Bartholdi a fost cel care și-a realizat monumentul funerar pe care este gravată propoziția: „A smuls foc din cer”.

Expozitie de ceramica

Pe timpul vacantei mele în Alsacia, am intrat într-o zi în expozitia de ceramica a artistei Claire Lindner, intitulata "Stil Motion". 

Formele speciale ale exponatelor m-au dus automat cu gânul la un peisaj acvatic exotic... cam asa mi-au ramas mie în memorie plantele si pestii când am facut scufundari în Marea Rosie... Exponatele nu aveau nume, de aceea mi-a placut ca fiecare vizitator are libertatea de a asocia si interpreta aceste creatii fine si viu colorate, dupa propriile emotii. Deasemenea m-au emotionat si citatele imprimate discret pe peretii salilor... De tradus, sunt greu de tradus, poate ma ajuta cineva - tare m-as bucura ♥ Astept versiuni - din toate parerile, vom reusi sa facem cea mai buna traducere ♥ Va multumesc anticipat! ♥

Primul citat : 

♦ "Tout animal est plus ou moins humain ; tout minéral est plus ou moins plante, toute plante est plus ou moins animale. Il n'y a rien de précis en Nature." - Diderot

(Fiecare animal este mai mult sau mai puțin uman; fiecare mineral este mai mult sau mai puțin plantă; fiecare plantă este mai mult sau mai puțin animală. Nu există nimic precis în natură.)

Al doilea:

♦ "Personne ne garde sa forme, la nature rend aux uns la figure des autres, tout varie et change de visage." - Ovide 

(Nimeni nu-și păstrează forma, natura ne dă unora chipul altora, totul variază și schimbă figura.)

Al treilea citat este cel mai complicat de interpretat... de gasit, din pacate nu l-am gasit pe vreundeva mentionat, ca sa inteleg macar contextul în care a fost exprimat: 

♦ "Tout peut devenir ornement, mais c'est le devenir lui-même qui est ornemental." - Thomas Golsenne 

(Totul poate deveni ornament, dar ceea ce devine însuși este ornamental...--- Habar nu am cum se poate traduce mai corect ... mi se pare ca esenta vorbelor imi scapa!)

Cauntând pe internet informatii legate de T.Golsenne am anuns în alta parte si descoperit un citat asemanator, care mi se pare foarte potrivit aici:

♦ "If you feel your value lies in being merely decorative, I fear that someday you might find yourself believing that’s all that you really are. Time erodes all such beauty, but what it cannot diminish is the wonderful workings of your mind: Your humor, your kindness, and your moral courage. These are the things I cherish so in you." - Louisa May Alcott - Marmee, Little Women 

(Dacă simți că valoarea ta constă în a fi doar decorativ, mă tem că într-o zi te-ai putea trezi să crezi că asta este tot ceea ce ești cu adevărat. Timpul erodează toată această frumusețe, dar ceea ce nu poate diminua este funcționarea minunată a minții tale: umorul tău, bunătatea și curajul tău moral. Acestea sunt lucrurile pe care le prețuiesc atât de mult în tine.)

*********************Înscriu postarea la "Citate preferate - Suzana"

Update: 

traducere Rux 💞

"Orice poate deveni un ornament, dar insasi devenirea este ornamentala"

Traducere Diana 💞

"Totul poate deveni ornamental, dar devine el insusi ceea ce este ornamental"

Traducere Niko 💕

"Totul se poate transforma în ornament, dar produsul finit este de fapt ornamentul”

UPDATE: am facut un rezumat al exprimarilor voastre si rezultatlul este:

"Totul poate deveni un ornament, dar actul-transformator în sine este ornamental" 😉 D'accord? ☺ 

O mie de oglindiri - Reflexii în oglinda - S24/23

Aceste doua fotografii, pe care le-am facut în timpul vizitei la Deutsches Muzeum, în galeriile "Nave spațiale și sateliți artificiali" si... mi se par cele mai spectaculoase ☺

Rubrica preluata de la SoriN

Dacă doresti să participi la rubrica "Reflexii în oglinda" - publică într-un articol pe blogul tău, o imagine sau un clip, pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Summer Team Event (partea II)

(continuare la "Summer Team Event - partea I-a") 

Muzeul German, are galerii ce acopera toate domeniile tehnicii si stiintei, de la poduri, trenuri, motoare, baraje, avioane, rachete, sateliti, tractoare, instrumente muzicale, instrumente optice si medicale, robotica, aparatura foto si film... pâna la Planetariu (este cel mai avansat planetariu din punct de vedere tehnologic din Europa). Cu alte cuvinte, muzeul ofera o plimbare de sub pamânt (tehnologia mineritului) pâna la stele!!! O plimbare deosebita ♥ prin salile cu exponate în marime originala, cu machete, cu demonstratii interactive sau experimente live, cu pauze de o cafea, un suc sau o Brezel, cu 19 km de coridoare, sase etaje de exponate si treizeci de sectiuni! 

Pentru masa de prânz am iesit din muzeu dar ne-am reîntors pentru spectacolul de la ora 16 al Planetariatului. 

 

Sper ca v-a amuzat dansul meu sincron cu scheletul 🤣🩻

Urmeaza "Summer Team Event" - partea a III-a