Se afișează postările cu eticheta lumina. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta lumina. Afișați toate postările
miercuri, 15 iulie 2026
Samba Festival - Miercurea fara cuvinte 29/2026
Coburg, 10–12 July 2026
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
marți, 30 iunie 2026
Luna căpșună - prima lună plină din vara 2026
Noaptea trecută, prima lună plină a verii a luminat cerul cu o claritate blândă. Stelele tremurau fin, aproape imperceptibil, iar în liniștea aceea se simțea o vibrație calmă, ca un fel de șoaptă a universului — discretă, o prezență armonizată firesc cu ritmul meu interior, ca o amintire că magia rămâne chiar și când lumea aleargă în modul „breaking news”.
De mâine intrăm iar în realitatea mai puțin romantică – subvenția la benzinării dispare, iar în zona aceea îngustă dintre continente lucrurile sunt departe de calm. Ba dimpotrivă, par să se amplifice, la fel ca frontul din est, care nu încetează să apese pe nervii întregului continent.
Iar noi, „simple numere” pe mapamond, încercăm să ne trăim viețile cât de bine putem. Ne agățăm de nimicurile frumoase pe care ni le oferă vara - o seară liniștită, un cer cu stele, o plimbare fără caniculă, o cafea băută în tihnă, un moment de liniște în care simțim că, indiferent de haos, încă avem acces la fragmentele noastre de frumos.
Să vă fie iulie blândă și vara generoasă!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Câteva citate, potrivite la tema postarii de azi:
„Suntem cu toții ca luna: avem o parte întunecată pe care nu o arătăm nimănui.” Kahlil Gibran
„În mijlocul mișcării și al haosului, păstrează-ți liniștea din interior.” Deepak Chopra
„Între stimul și răspuns există un spațiu. În acel spațiu se află libertatea noastră.” Viktor E. Frankl
„Suntem cu toții în mocirlă, dar unii dintre noi privesc spre stele.” Oscar Wilde
Inscriu postarea la Suzana - Citate favorite
miercuri, 17 iunie 2026
Lumină în petale - Miercurea fara cuvinte 25/2026
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
miercuri, 18 februarie 2026
Pauză de ninsoare în tunel - Miercurea fara cuvinte 8/2026
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
vineri, 2 ianuarie 2026
Cloud Dancer – Culoarea Internațională a Anului 2026
🌫️Un alb aerat care aduce liniște într-o lume zgomotoasă
În fiecare an, Institutul Pantone surprinde lumea designului, modei și culturii vizuale prin alegerea unei culori reprezentative pentru spiritul global al momentului. Pentru 2026, alegerea a fost una neașteptată, dar profund simbolică: PANTONE 11‑4201 Cloud Dancer, un alb diafan, echilibrat, cu o prezență aproape eterică.
Este pentru prima dată în istoria programului „Color of the Year”, început în 1999, când Pantone alege o nuanță de alb ca simbol al anului. Această decizie vorbește despre nevoia colectivă de resetare, claritate și calm într-o societate tot mai agitată.
Credit foto: Image © Pantone / Pantone Color Institute™
🌟 Ce reprezintă Cloud Dancer?
Cloud Dancer este descris ca un alb „billowy”, aerat, liniștitor, care evocă senzația unei brize ușoare sau a unei pagini complet albe, gata să primească noi începuturi.
Pantone îl caracterizează drept:
„un alb echilibrat, îmbibat de serenitate”
„o șoaptă de calm și pace într-o lume zgomotoasă”
„o promisiune de claritate într-un timp al transformării”
Această nuanță nu este un alb rece sau steril, ci unul cald, blând, cu o textură vizuală ce inspiră respirație, spațiu și reflecție.
🌍 De ce un alb în 2026?
Alegerea lui Cloud Dancer reflectă o schimbare culturală profundă. Într-o perioadă marcată de suprasaturație informațională, ritm accelerat și presiune socială, oamenii caută:
liniște mentală,
claritate emoțională,
spațiu pentru introspecție,
un nou început.
Experții subliniază că această culoare funcționează ca o pânză albă, invitând la creativitate, reinventare și deschidere către noi perspective.
🎨 Impactul în design, modă și lifestyle
Deși pare o alegere minimalistă, Cloud Dancer are un potențial uriaș în industriile creative:
În modă
Creează ținute elegante, curate, cu un aer sofisticat.
Oferă versatilitate și poate fi integrat în stiluri atât moderne, cât și clasice.
Transmite rafinament fără efort.
În design interior
Amplifică lumina și spațiul.
Creează interioare calme, aerisite, ideale pentru relaxare.
Se potrivește cu materiale naturale: lemn, piatră, textile organice.
În branding și marketing
Sugerează transparență, simplitate și încredere.
Este ideal pentru branduri care promovează sustenabilitatea, wellness-ul sau tehnologia curată.
💬 Reacții și controverse
Alegerea unui alb drept „Culoare a anului” a stârnit discuții aprinse în mediul online. Unii au considerat-o prea simplă sau prea neutră, în timp ce alții au apreciat mesajul profund al simplității și calmului.Totuși, majoritatea specialiștilor sunt de acord că această alegere reflectă fidel spiritul vremurilor: o dorință globală de a încetini, a respira și a regăsi echilibrul.
✨ Cloud Dancer – mai mult decât o culoare
În 2026, Cloud Dancer nu este doar o nuanță, ci un manifest al liniștii. Este invitația de a privi înainte cu mintea limpede și cu sufletul deschis. Este simbolul unui nou început, al unei lumi care caută să se reconecteze cu esențialul.Într-o epocă în care totul pare complicat, Pantone ne amintește că frumusețea poate sta și în simplitate.
PS: Pentru cei care nu stiu engleza, „Cloud Dancer” nu are o traducere literală perfectă în română, dar sensul expresiei poate fi redat prin câteva variante apropiate:
„Dansatorul norilor” – cea mai fidelă traducere poetică
„Cel ce dansează printre nori” – mai descriptivă și mai fluidă
„Dansul norilor” – adaptare mai liberă, dar elegantă
„Dansator în nori” – variantă scurtă și expresivă
marți, 30 decembrie 2025
Două zile de magie – Crăciun luminos si fericit!
Înca o mică restanță de final de an
Crăciunul din acest an a avut pentru noi o strălucire aparte. Pentru că Raluca, una dintre fetele mele, a lucrat pe 24 decembrie, ne-am adunat cu toții abia în prima zi de Crăciun – iar cadourile au așteptat sub brad până am fost împreună.
Masa festivă a fost o bucurie în sine. Am început cu aperitivele noastre tradiționale - salată boeuf, salată de vinete, guacamole proaspăt și pateuri fragede. A urmat o supă cremă de roșii, cu smântână și busuioc, iar felul principal a fost o încântare — pulpe de gâscă la cuptor, cu Knödl de cartofi și varză roșie călită. La desert, clătite cu sos de vanilie, umplute cu zmeură și căpșuni proaspete, apoi cafea și fursecuri pentru cine a mai avut loc în stomac.
Am avut o șampanie Grand Plaisir, nectaruri de rodie, piersici și ananas, un Pinot Noir perfect pentru gâscă, iar la desert un vin de gheață, rece și dulce ca o poveste de iarnă.
Pe timpul cinei, Leo și Chico au fost atât de cuminți încât aproape am uitat că sunt acolo. Dar când ne-am mutat în salon, în jurul bradului, pentru a împărți cadourile, zici că au fost trași cu cheița. Alergau de la un pachet la altul, fascinați de foșnetul hârtiei, convinși că totul e un joc inventat special pentru ei. Ne-au făcut să râdem cu poftă.
Fiecare dintre noi a fost încântat de darurile primite. Moș Crăciun a fost foarte generos anul acesta — probabil ne-a trecut pe toți la categoria „copii foarte cuminți”. Am cântat colinde, am ascultat cele mai frumoase CD-uri de sezon, am povestit, am râs și ne-am bucurat de fiecare clipă. Pe la ora 22 musafirii au plecat, iar înainte de miezul nopții casa era deja pusă la punct, ca și cum petrecerea ar fi fost doar o amintire luminoasă.
Masa festivă a fost o bucurie în sine. Am început cu aperitivele noastre tradiționale - salată boeuf, salată de vinete, guacamole proaspăt și pateuri fragede. A urmat o supă cremă de roșii, cu smântână și busuioc, iar felul principal a fost o încântare — pulpe de gâscă la cuptor, cu Knödl de cartofi și varză roșie călită. La desert, clătite cu sos de vanilie, umplute cu zmeură și căpșuni proaspete, apoi cafea și fursecuri pentru cine a mai avut loc în stomac.
Am avut o șampanie Grand Plaisir, nectaruri de rodie, piersici și ananas, un Pinot Noir perfect pentru gâscă, iar la desert un vin de gheață, rece și dulce ca o poveste de iarnă.
Pe timpul cinei, Leo și Chico au fost atât de cuminți încât aproape am uitat că sunt acolo. Dar când ne-am mutat în salon, în jurul bradului, pentru a împărți cadourile, zici că au fost trași cu cheița. Alergau de la un pachet la altul, fascinați de foșnetul hârtiei, convinși că totul e un joc inventat special pentru ei. Ne-au făcut să râdem cu poftă.
Fiecare dintre noi a fost încântat de darurile primite. Moș Crăciun a fost foarte generos anul acesta — probabil ne-a trecut pe toți la categoria „copii foarte cuminți”. Am cântat colinde, am ascultat cele mai frumoase CD-uri de sezon, am povestit, am râs și ne-am bucurat de fiecare clipă. Pe la ora 22 musafirii au plecat, iar înainte de miezul nopții casa era deja pusă la punct, ca și cum petrecerea ar fi fost doar o amintire luminoasă.
A doua zi de Crăciun am fost invitați acasă la Adela, unde fetele mele au contribuit amândouă la pregătirea meniului festiv. La aperitiv, ne-a fost servită câte o pară coaptă cu brânză, miere și mentă. A urmat un piure fin de cartofi, alături de pulled beef — carne de vită gătită lent, desfăcută pe fibre, cu sos de legume și morcovi caramelizați. La desert am avut ceva cu adevărat spectaculos — conuri de brad comestibile, adevărate opere de artă — un muffin de ciocolată ca bază, acoperit cu fulgi de cacao și ciocolată care imitau perfect zimții conului, servite cu înghețată de vanilie și măr copt cu stafide.
Am băut prosecco, vin, sucuri după pofta inimii, cafea și încă un pahar de vin de gheață. Atmosfera a fost la fel de caldă și de frumoasă ca în prima zi, pentru că în fond, asta contează de Crăciun — să fim împreună, în liniștea și lumina casei.
Au fost două zile superbe, pline, luminoase, cu mese bogate, râsete, colinde, cadouri, povești și multă iubire.
duminică, 21 decembrie 2025
✨ Solstițiul de iarnă — noaptea în care lumina se întoarce 💫
Începe iarna astronomică și anul acesta solstițiul cade într-o zi cu totul specială, a patra duminică de Advent, când lumina nu vine doar din cer, ci mai ales din sufletul oamenilor și din așteptarea Nașterii Pruncului Sfânt. În timp ce întunericul de afară se adâncește, în case e cald, liniștit și plin. Lumânările de Advent ard, iar tăcerea capătă o greutate nouă, ca și cum ar ține în echilibru întreaga lume.
Noaptea solstițiului de iarnă din 21 decembrie 2025 se deschide ca o poartă tăcută. Este momentul în care lumina se retrage până la marginea lumii și apoi, dintr-un punct nevăzut, începe să se întoarcă. Totul pare suspendat, ca și cum realitatea ar ține deschisă o ușă spre un nou început. Solstițiul nu este o clipă care se închide, ci un portal care rămâne deschis. Energia lui se întinde pe trei zile în jurul datei de 21 decembrie. Noaptea de 20 spre 21 deschide fluxul, ziua de 21 îl atinge în punctul maxim, noaptea de 21 spre 22 îl continuă, iar ziua de 22 îl stabilizează. Este o maree energetică, o vibrație care se extinde peste cei pregătiți să o simtă
Noaptea solstițiului de iarnă din 21 decembrie 2025 se deschide ca o poartă tăcută. Este momentul în care lumina se retrage până la marginea lumii și apoi, dintr-un punct nevăzut, începe să se întoarcă. Totul pare suspendat, ca și cum realitatea ar ține deschisă o ușă spre un nou început. Solstițiul nu este o clipă care se închide, ci un portal care rămâne deschis. Energia lui se întinde pe trei zile în jurul datei de 21 decembrie. Noaptea de 20 spre 21 deschide fluxul, ziua de 21 îl atinge în punctul maxim, noaptea de 21 spre 22 îl continuă, iar ziua de 22 îl stabilizează. Este o maree energetică, o vibrație care se extinde peste cei pregătiți să o simtă
Astăzi este inima solstițiului. Energia este densă, activă, potrivită pentru intenții, introspecție, ritualuri blânde și lumină interioară. Cerul e adânc, rece și limpede. Pământul tace. Aerul are o vibrație pe care o simți în piele, în adâncul tău, în gânduri. În case, lumânările ard cu o lumină caldă, iar liniștea devine un spațiu sacru. Nu doar focuri mici se aprind în încăperi, ci și scântei noi în oameni.
Intrarea Soarelui în Capricorn aduce o chemare la așezare, claritate și începuturi care nu se risipesc. Fiecare zodie primește un dar subtil, ca o șoaptă care se așază acolo unde e nevoie. Berbecul găsește curaj limpede, Taurul stabilitate interioară, Gemenii claritate în cuvinte, Racul vindecare, Leul foc reînnoit, Fecioara ordine în haos, Balanța armonie, Scorpionul transformare, Săgetătorul sens, Capricornul renaștere, Vărsătorul viziune, Peștii intuiție adâncă.
Energia acestei nopți este un ritual în sine. Umbra se strânge, lumina se pregătește, gândurile devin semințe, intențiile devin drumuri, tăcerea devine forță. Tot ce este vechi se desprinde ușor, ca o povară care nu mai trebuie purtată. Tot ce este nou se apropie ca o lumină care știe exact unde să se așeze.
În această noapte, gesturile simple devin magice. O lumânare aprinsă cu o dorință clară. O inspirație pură. O rugăciune rostită în gând. O hotărâre ținută în palmă pentru o clipă, ca să prindă curaj. Cerul ascultă. Pământul primește. Lumina răspunde.
De mâine, ziua începe să crească...dar adevărata lumină nu vine din răsărit, ci din schimbarea care începe în noi. Lumina se întoarce în lume ca o șoaptă care atinge tot ce este pregătit să renască. În liniștea acestei nopți, lumina crește câte un pic, se așază în timp, în aer, în felul în care lumea respiră. În acest ritm tăcut, iarna își deschide capitolul cel nou, iar noi ne ridicăm odată cu el — mai limpezi, mai darnici, mai frumoși, mai plini de energie, cu o aură care se amplifică și se revarsă dincolo de noi, atingând tot ce poate primi lumină. În noaptea aceasta, bunătatea și lumina ne ridică și ne deschid drumul spre ceea ce suntem pregătiți să devenim.
Intrarea Soarelui în Capricorn aduce o chemare la așezare, claritate și începuturi care nu se risipesc. Fiecare zodie primește un dar subtil, ca o șoaptă care se așază acolo unde e nevoie. Berbecul găsește curaj limpede, Taurul stabilitate interioară, Gemenii claritate în cuvinte, Racul vindecare, Leul foc reînnoit, Fecioara ordine în haos, Balanța armonie, Scorpionul transformare, Săgetătorul sens, Capricornul renaștere, Vărsătorul viziune, Peștii intuiție adâncă.
Energia acestei nopți este un ritual în sine. Umbra se strânge, lumina se pregătește, gândurile devin semințe, intențiile devin drumuri, tăcerea devine forță. Tot ce este vechi se desprinde ușor, ca o povară care nu mai trebuie purtată. Tot ce este nou se apropie ca o lumină care știe exact unde să se așeze.
În această noapte, gesturile simple devin magice. O lumânare aprinsă cu o dorință clară. O inspirație pură. O rugăciune rostită în gând. O hotărâre ținută în palmă pentru o clipă, ca să prindă curaj. Cerul ascultă. Pământul primește. Lumina răspunde.
De mâine, ziua începe să crească...dar adevărata lumină nu vine din răsărit, ci din schimbarea care începe în noi. Lumina se întoarce în lume ca o șoaptă care atinge tot ce este pregătit să renască. În liniștea acestei nopți, lumina crește câte un pic, se așază în timp, în aer, în felul în care lumea respiră. În acest ritm tăcut, iarna își deschide capitolul cel nou, iar noi ne ridicăm odată cu el — mai limpezi, mai darnici, mai frumoși, mai plini de energie, cu o aură care se amplifică și se revarsă dincolo de noi, atingând tot ce poate primi lumină. În noaptea aceasta, bunătatea și lumina ne ridică și ne deschid drumul spre ceea ce suntem pregătiți să devenim.
duminică, 7 decembrie 2025
A ll-a Duminică de Advent 2025
Dimineața celei de a doua Duminici de Advent începe cu miros de cafea și emoția drumului.
Ne pregătim să plecăm spre Ulm, cu mici daruri pentru mătușa mea Geta, pentru nepoțelele ei, pentru fratele meu Mircea — sosit aseară din Valencia, în escala spre Sibiu — și pentru prietena lui... Magia e în întâlnire - în îmbrățișarea regăsirii, în surprizele ascunse în pachețele, în zâmbetele ce se aprind. Iar după ce ne strângem cu toții, vom merge împreună la Christkindlemarkt din Ulm, unde lumina, colindele și miresmele de scorțișoară vor fi doar ecoul acestei bucurii de familie.
Vă doresc o a doua Duminică de Advent plină de căldură și lumină. Fie ca această zi să aducă tuturor pace, speranță și zâmbete care să lumineze iarna! ✨
Vă doresc o a doua Duminică de Advent plină de căldură și lumină. Fie ca această zi să aducă tuturor pace, speranță și zâmbete care să lumineze iarna! ✨
joi, 4 decembrie 2025
Sibiu, orașul care a deschis porțile artei imersive - RIO 49/2025
Muzeul Imersiv Sibiu este o apariție recentă în peisajul cultural al orașului, deschis în noiembrie 2025, și reprezintă primul spațiu permanent din România dedicat artei new media. Vizitatorii pășesc într-un univers de peste 600 mp, unde tehnologia audio-video de ultimă generație transformă arta într-o experiență senzorială totală. Încă de la intrare, coridoarele optice pregătesc publicul pentru spectacol, iar atmosfera hipnotică te scoate din realitatea cotidiană.
Programul actual include patru spectacole distincte — unul cu temă de Crăciun, intitulat „Povești în jurul bradului”, care cucerește prin delicatețea și emoția sa; un spectacol futurist semnat Julius Horsthuis, ce propune o lume din viitor cu spații intercalate; un program cu linii geometrice și altul cu figuri abstracte acompaniate de muzică techno, realizate de artiști precum Nontak și Maotik. Dintre acestea, "Povesti în jurul bradului" se remarcă prin farmecul său și merită văzută înainte de a fi înlocuită cu o temă sezonieră.
La etajul superior, muzeul dezvăluie câteva săli mai mici, împodobite cu oglinzi și lumini venite din toate direcțiile, care dau senzația de plutire într-un spațiu deschis. Deși aceste încăperi ar putea părea copleșitoare, ele transmit un sentiment de siguranță și fascinație. Am observat asta chiar la mama, care a intrat fără teamă și s-a bucurat de experiență.
Într-una dintre încăperile de la etajul superior se află și un stand interactiv, unde o figurină alcătuită din linii reproduce fidel mișcările vizitatorului. A fost o surpriză plăcută și amuzantă: mama a început să danseze, iar noi ne-am distrat urmărind cum silueta din lumini îi imita fiecare pas. Singurul detaliu pe care nu l-am înțeles a fost o mică liniută care se bălăngănea între liniile picioarelor figurinei – un element curios, dar care nu a stricat deloc farmecul experienței.
Tot aici există un colț de relaxare, iar cafeneaua muzeului completează vizita cu un espresso pe care l-am apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune din Sibiu – un detaliu ce transformă întreaga experiență culturală într-una rotundă și memorabilă
Pentru cei obișnuiți cu spectacolele imersive din Occident, muzeul sibian poate părea încă modest, lipsit de acei ochelari computerizați care permit călătorii virtuale complexe. Și totuși, pentru oraș și pentru România, deschiderea acestui spațiu este un pas uriaș înainte. Este începutul unei povești care va crește odată cu investițiile viitoare și cu dorința de a crea producții proprii, la fel de captivante precum cele pe care le-am văzut la München, dedicate spre exemplu — lumii faraonilor sau universului lui Dalí și Hitchcock. Poate că mai sunt detalii practice de îmbunătățit – de pildă, lipsa unei garderobe face ca în sezonul rece să fie destul de neplăcut să cari paltonul după tine. Până atunci însă, proiecțiile actuale rămân o invitație la descoperire și la bucuria de a trăi arta într-un mod diferit. Felicit Sibiul pentru curajul de a aduce acest concept în inima orașului și pentru faptul că a oferit publicului un loc unde tehnologia și emoția se întâlnesc.
La etajul superior, muzeul dezvăluie câteva săli mai mici, împodobite cu oglinzi și lumini venite din toate direcțiile, care dau senzația de plutire într-un spațiu deschis. Deși aceste încăperi ar putea părea copleșitoare, ele transmit un sentiment de siguranță și fascinație. Am observat asta chiar la mama, care a intrat fără teamă și s-a bucurat de experiență.
Într-una dintre încăperile de la etajul superior se află și un stand interactiv, unde o figurină alcătuită din linii reproduce fidel mișcările vizitatorului. A fost o surpriză plăcută și amuzantă: mama a început să danseze, iar noi ne-am distrat urmărind cum silueta din lumini îi imita fiecare pas. Singurul detaliu pe care nu l-am înțeles a fost o mică liniută care se bălăngănea între liniile picioarelor figurinei – un element curios, dar care nu a stricat deloc farmecul experienței.
Tot aici există un colț de relaxare, iar cafeneaua muzeului completează vizita cu un espresso pe care l-am apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune din Sibiu – un detaliu ce transformă întreaga experiență culturală într-una rotundă și memorabilă
Pentru cei obișnuiți cu spectacolele imersive din Occident, muzeul sibian poate părea încă modest, lipsit de acei ochelari computerizați care permit călătorii virtuale complexe. Și totuși, pentru oraș și pentru România, deschiderea acestui spațiu este un pas uriaș înainte. Este începutul unei povești care va crește odată cu investițiile viitoare și cu dorința de a crea producții proprii, la fel de captivante precum cele pe care le-am văzut la München, dedicate spre exemplu — lumii faraonilor sau universului lui Dalí și Hitchcock. Poate că mai sunt detalii practice de îmbunătățit – de pildă, lipsa unei garderobe face ca în sezonul rece să fie destul de neplăcut să cari paltonul după tine. Până atunci însă, proiecțiile actuale rămân o invitație la descoperire și la bucuria de a trăi arta într-un mod diferit. Felicit Sibiul pentru curajul de a aduce acest concept în inima orașului și pentru faptul că a oferit publicului un loc unde tehnologia și emoția se întâlnesc.
PS: Muzeul Imersiv Sibiu - programul de vizitare este zilnic între orele 10:00 și 22:00, ultima intrare fiind la ora 21:00. Muzeul se află pe strada Nicolae Bălcescu nr. 13 într-o clădire reamenajată special pentru a găzdui această premieră culturală, lipită de ceea ce sibienii numeau odinioară „Telefoanele Centrale”.
🪞Înscriu articolul la rubrica saptamânala: reflexii în oglinda"🪞
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛
marți, 2 decembrie 2025
Lumini, culori, citate...
♦ „Dintre toate culorile, cea mai strălucitoare este alb, care se formează prin combinarea tuturor celorlalte. Lumina este regina culorilor.” — Leonardo da Vinci,
♦ „Există pictori care transformă soarele într-o pată galbenă, dar există și alții care transformă o pată galbenă în soare.” — Pablo Picasso
♦ „Întunericul nu poate alunga întunericul; doar lumina poate face asta.” — Martin Luther King Jr.
♦ „Lumina nu este atât ceva care dezvăluie, cât este ea însăși revelația.” — James Turrell
♦ „Există pictori care transformă soarele într-o pată galbenă, dar există și alții care transformă o pată galbenă în soare.” — Pablo Picasso
♦ „Întunericul nu poate alunga întunericul; doar lumina poate face asta.” — Martin Luther King Jr.
♦ „Lumina nu este atât ceva care dezvăluie, cât este ea însăși revelația.” — James Turrell
Aceste imagini le-am captat în Muzeul Imersiv din Sibiu, iar citatele le-am ales special pentru rubrica "Citate favorite" - tabel de înscriere la SUZANA.
joi, 27 noiembrie 2025
Două mame, două lumini - Reflexii în oglinda 48/2025
Ocazia vizitei mi-a adus și reîntâlnirea cu Mariana, prietena mea din școala generală. Am depănat amintiri, am râs de întâmplările de altădată și ne-am povestit noutățile. Mai mult, Mariana m-a invitat la o seară de pictură organizată de asociația unde este participantă. A fost o experiență plină de culoare, un fel de răgaz pe care ni-l permitem acum, după ce ne-am crescut copiii și i-am văzut ajunși la maturitate — un timp al nostru, în care începem să ne trăim viața așa cum ne place. Dar adevărata magie s-a petrecut în seara petrecută la ea acasă.🪄Mariana trăiește alături de mama ei, o doamnă ajunsă la frumoasa vârstă de 90 de ani, iar eu am venit împreună cu mama mea. Două mame, două vieți lungi și pline, două lumini care încă ard puternic.
Nu sunt speciale doar pentru că sunt mamele noastre, ci pentru că au reușit să se mențină atât de bine la vârsta lor. Mama mea se gospodărește singură, își face curat, spală, gătește, merge la cumpărături – tot ce presupune să-ți duci viața independent. Mama Marianei, la rândul ei, mai iese la cumpărături, se ocupă de câte ceva prin casă, iar Mariana veghează cu grijă asupra ei. 💕
Ambele sunt lucide, pline de umor, cu mici pasiuni care le colorează zilele, fie că e vorba de seriale, muzică sau lectură. Și mai presus de toate, au păstrat acea lumină interioară care vine din dragoste – dragostea pentru viață, pentru familie, pentru frumos.
Lumina și dragostea sunt cele două forțe care le însoțesc și le definesc. Lumina – ca simbol al clarității, al seninătății, al bucuriei de a trăi. Dragostea – ca energie care le hrănește sufletul și le dă putere să meargă mai departe. Împreună, aceste două daruri transformă fiecare zi într-o sărbătoare discretă, dar plină de sens.
Privindu-le, am înțeles că adevărata artă nu se află doar pe pânzele pictorilor sau în sălile luminate de lumânări. Ea se află în felul în care două mame, la 83 și 90 de ani, reușesc să trăiască cu demnitate, să păstreze umorul și să răspândească lumină și dragoste în jurul lor.
Doamne, dă-le sănătate în continuare! 💗 Pentru că lumea are nevoie de astfel de lumini vii, care ne amintesc că dragostea și lumina nu se sting niciodată. 💏💓✨🌟🕯️
Ambele sunt lucide, pline de umor, cu mici pasiuni care le colorează zilele, fie că e vorba de seriale, muzică sau lectură. Și mai presus de toate, au păstrat acea lumină interioară care vine din dragoste – dragostea pentru viață, pentru familie, pentru frumos.
Lumina și dragostea sunt cele două forțe care le însoțesc și le definesc. Lumina – ca simbol al clarității, al seninătății, al bucuriei de a trăi. Dragostea – ca energie care le hrănește sufletul și le dă putere să meargă mai departe. Împreună, aceste două daruri transformă fiecare zi într-o sărbătoare discretă, dar plină de sens.
Privindu-le, am înțeles că adevărata artă nu se află doar pe pânzele pictorilor sau în sălile luminate de lumânări. Ea se află în felul în care două mame, la 83 și 90 de ani, reușesc să trăiască cu demnitate, să păstreze umorul și să răspândească lumină și dragoste în jurul lor.
Doamne, dă-le sănătate în continuare! 💗 Pentru că lumea are nevoie de astfel de lumini vii, care ne amintesc că dragostea și lumina nu se sting niciodată. 💏💓✨🌟🕯️
♦ Prezint aici câteva colaje cu fotografii sclipitoare, pline de reflexii. Unele au fost surprinse pe drumul de la Atelier 17 spre centrul orașului, altele chiar acasă la Mariana. Fotografiile cu frumoasele obiecte decorative pentru sărbătorile de iarnă le-am făcut pentru a vă arăta pasiunea ei. Este vorba de un fel de bricolaj – mici bijuterii delicate, care pot fi oferite cadou. Mariana creează pentru toate ocaziile, nu doar pentru Craciun — pentru Paște, pentru 1 Martie, pentru zile de naștere sau ori de câte ori apare dorința de a dărui. Lucrările ei pot fi comandate oricând și aduc bucurie prin originalitatea și frumusețea lor. Dacă v-am trezit dorința de a le avea, cereți-mi numărul ei de telefon. Mariana vi le va trimite prin poștă, cu grijă și siguranță, ca niște mici daruri de lumină menite să ajungă la sufletul celui care le primește.
♦ Am alăturat fotografia cu controversatele inimioare – instalațiile luminoase montate pe stâlpii din zona centrală a orașului – doar pentru că mi s-a părut potrivită în asociere cu mamicile noastre. Totuși, îi înțeleg perfect pe cei care văd în aceste decorațiuni o ruptură față de estetica clasică a sărbătorilor, inimioarele nefiind simboluri tradiționale de Crăciun. Mai mult, am aflat că investiția este considerabilă, costul unei singure instalații fiind estimat la aproximativ 577 de euro. Poate că ar fi fost mai inspirate ornamente cu îngerași, crenguțe de brad, fulgi de nea sau stelute, care să păstreze farmecul tradițional al iernii. Voi ce părere aveți?😃Vă provoc la reflecții ... și reflexii!
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛
♦ Am alăturat fotografia cu controversatele inimioare – instalațiile luminoase montate pe stâlpii din zona centrală a orașului – doar pentru că mi s-a părut potrivită în asociere cu mamicile noastre. Totuși, îi înțeleg perfect pe cei care văd în aceste decorațiuni o ruptură față de estetica clasică a sărbătorilor, inimioarele nefiind simboluri tradiționale de Crăciun. Mai mult, am aflat că investiția este considerabilă, costul unei singure instalații fiind estimat la aproximativ 577 de euro. Poate că ar fi fost mai inspirate ornamente cu îngerași, crenguțe de brad, fulgi de nea sau stelute, care să păstreze farmecul tradițional al iernii. Voi ce părere aveți?😃Vă provoc la reflecții ... și reflexii!
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛
miercuri, 26 noiembrie 2025
Concert candlelight și expoziție imersivă Van Gogh — Miercurea fara cuvinte 48/2025
19.11.2025
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
vineri, 24 octombrie 2025
Surpriza de joi seara: Arta întâlnește sacralitatea — experiență imersivă în Biserica Sf. Anna
Se întâmplă destul de des să-mi serbez ziua în mai multe etape. Nu pentru că vreau să prelungesc festivitățile, ci pentru că fac parte din mai multe cercuri — familie, prieteni, colegi — și îmi place să dedic fiecăruia un moment aparte. Așa se nasc întâlniri diferite, fiecare cu atmosfera ei, toate la fel de prețioase.
Luni, pe 20 octombrie, am dus la birou o prăjitură cu brânză dulce, stafide și esență de vanilie. Colegii au apreciat-o — unii au spus că e delicioasă, alții au cerut rețeta. După-amiaza, au venit vecinii de pe stradă — așa cum ne este obiceiul — la o cafea, un pahar de sekt și o felie de tort de ciocolată. A fost o întâlnire plină de voie bună și de simpla bucurie de a fi împreună.
Adela, fiica mea "cea mare", era în Atena și urma să se întoarcă abia miercuri. Așa că Raluca, „cea mică”, a venit seara târziu într-o vizită scurtă, împreună cu prietenul ei. Avea în brațe un buchet de flori și un pachet cu prăjituri umplute cu creme fine. Ne-am așezat la masă, am povestit și am băut ceai alb cu iasomie. La un moment dat, Raluca mi-a șoptit: „Joi, când va fi și Adela aici, avem o surpriză pentru tine…”
Ehei, așa că joi seara, fetele mele m-au scos în oraș. Raluca m-a luat cu mașina și am parcat în centrul Augsburgului. Adela a venit din Orașul de Jos și ne-am întâlnit pe scările din fața restaurantului. Avea un buchet mare, cu trandafiri roz și bordo, aster în aceleași nuanțe și frunze de eucalipt — frumos, proaspăt, cu aer de sărbătoare.
Am intrat împreună la restaurantul Ratskeller — amenajat în fosta cramă a primăriei, aflată în subsolul clădirii renascentiste din centrul orașului. Interiorul are tavan boltit, pereți din cărămidă și o atmosferă caldă, cu lumină discretă și miros de lemn vechi. Șeful de salon ne-a condus la masa rezervată și ne-a adus chiar și o vază pentru flori. Am savurat atmosfera și ne-am delectat cu mâncare bavareză delicioasă.
Dar seara nu se încheiase acolo. După cină, fetele m-au dus la Genesis, un spectacol pe care îmi doream de mult să-l văd. Are loc seara târziu, într-un cadru cu totul neașteptat: Biserica Sfânta Anna, o fostă mănăstire carmelitană transformată în biserică evanghelică, chiar în inima orașului. Întrebam de ceva vreme cine ar vrea să vină cu mine, dar nu găsisem pe nimeni… și zilele treceau. Tocmai de aceea, surpriza pregătită de fete m-a emoționat profund.
Genesis nu e un spectacol obișnuit. Este o călătorie senzorială care evocă momentul creației, o reconstituire vizuală și sonoră a facerii lumii. Proiecțiile de lumină se mișcă pe pereții bisericii, culorile se revarsă peste fresce și arcade, iar muzica — corală, electronică și clasică — se înalță în spațiul sacru, unde vibrațiile și acustica sunt perfecte. Totul e compus cu o finețe rară. Biserica nu mai e doar decor — devine trupul viu al poveștii. Ai impresia că nu privești, ci participi. Că nu asculți, ci retrăiești.
La ieșire, am căscat ochii la vitrinele din pasajul pietonal. Orașul părea ușor stingher fără hărmălaie — bulevardul aproape gol, rar să-l ai doar pentru tine. Am urcat toate trei în mașina Ralucăi, am mers până la mașina Adelei și ne-am regrupat, ca la un schimb de ștafetă. — eu am fost "batonul".
A fost rândul Adelei să mă ducă acasă. M-a însoțit până în casă, a intrat scurt să-l salute pe Helmut, rămas acasă cu Leo — și să-i povestim în câteva cuvinte, cât de frumos a fost spectacolul.
Am avut o seară superbă! Le-am fost recunoscătoare fetelor mele și m-am bucurat din plin de tot ce mi-a fost dat să trăiesc, într-o simplă după-amiază de joi..
Luni, pe 20 octombrie, am dus la birou o prăjitură cu brânză dulce, stafide și esență de vanilie. Colegii au apreciat-o — unii au spus că e delicioasă, alții au cerut rețeta. După-amiaza, au venit vecinii de pe stradă — așa cum ne este obiceiul — la o cafea, un pahar de sekt și o felie de tort de ciocolată. A fost o întâlnire plină de voie bună și de simpla bucurie de a fi împreună.
Adela, fiica mea "cea mare", era în Atena și urma să se întoarcă abia miercuri. Așa că Raluca, „cea mică”, a venit seara târziu într-o vizită scurtă, împreună cu prietenul ei. Avea în brațe un buchet de flori și un pachet cu prăjituri umplute cu creme fine. Ne-am așezat la masă, am povestit și am băut ceai alb cu iasomie. La un moment dat, Raluca mi-a șoptit: „Joi, când va fi și Adela aici, avem o surpriză pentru tine…”
Ehei, așa că joi seara, fetele mele m-au scos în oraș. Raluca m-a luat cu mașina și am parcat în centrul Augsburgului. Adela a venit din Orașul de Jos și ne-am întâlnit pe scările din fața restaurantului. Avea un buchet mare, cu trandafiri roz și bordo, aster în aceleași nuanțe și frunze de eucalipt — frumos, proaspăt, cu aer de sărbătoare.
Am intrat împreună la restaurantul Ratskeller — amenajat în fosta cramă a primăriei, aflată în subsolul clădirii renascentiste din centrul orașului. Interiorul are tavan boltit, pereți din cărămidă și o atmosferă caldă, cu lumină discretă și miros de lemn vechi. Șeful de salon ne-a condus la masa rezervată și ne-a adus chiar și o vază pentru flori. Am savurat atmosfera și ne-am delectat cu mâncare bavareză delicioasă.
Dar seara nu se încheiase acolo. După cină, fetele m-au dus la Genesis, un spectacol pe care îmi doream de mult să-l văd. Are loc seara târziu, într-un cadru cu totul neașteptat: Biserica Sfânta Anna, o fostă mănăstire carmelitană transformată în biserică evanghelică, chiar în inima orașului. Întrebam de ceva vreme cine ar vrea să vină cu mine, dar nu găsisem pe nimeni… și zilele treceau. Tocmai de aceea, surpriza pregătită de fete m-a emoționat profund.
Genesis nu e un spectacol obișnuit. Este o călătorie senzorială care evocă momentul creației, o reconstituire vizuală și sonoră a facerii lumii. Proiecțiile de lumină se mișcă pe pereții bisericii, culorile se revarsă peste fresce și arcade, iar muzica — corală, electronică și clasică — se înalță în spațiul sacru, unde vibrațiile și acustica sunt perfecte. Totul e compus cu o finețe rară. Biserica nu mai e doar decor — devine trupul viu al poveștii. Ai impresia că nu privești, ci participi. Că nu asculți, ci retrăiești.
La ieșire, am căscat ochii la vitrinele din pasajul pietonal. Orașul părea ușor stingher fără hărmălaie — bulevardul aproape gol, rar să-l ai doar pentru tine. Am urcat toate trei în mașina Ralucăi, am mers până la mașina Adelei și ne-am regrupat, ca la un schimb de ștafetă. — eu am fost "batonul".
A fost rândul Adelei să mă ducă acasă. M-a însoțit până în casă, a intrat scurt să-l salute pe Helmut, rămas acasă cu Leo — și să-i povestim în câteva cuvinte, cât de frumos a fost spectacolul.
Am avut o seară superbă! Le-am fost recunoscătoare fetelor mele și m-am bucurat din plin de tot ce mi-a fost dat să trăiesc, într-o simplă după-amiază de joi..
joi, 25 septembrie 2025
Nopți în Hamburg - Arhitectură și emoție în imagini spectaculoase /RiO 39-2025
Astăzi, la rubrica "Reflexii în oglindă" am bucuria să prezint din nou câteva fotografii realizate de fratele lui Helmut — cumnatul meu care locuiește în Hamburg, pasionat de fotografie. Privirea lui sensibilă și atentă surprinde orașul nu doar în detalii, ci în stări — în vibrații, în tăceri, în lumină... Fiecare imagine este o invitație la contemplare, o fereastră deschisă spre frumusețea discretă a nopții urbane.
În portul Hamburg, noaptea îmbracă orașul într-o eleganță care taie respirația. Filarmonia*, cu formele ei sculpturale, pare o arhitectură compusă în acorduri vizuale. Clădirea respiră muzică, chiar și în tăcere, iar silueta ei se reflectă în culorile de cerneală ale apei — adânci, misterioase, aproape visate. În jur, alte clădiri superbe completează tabloul — o simfonie arhitecturală în sticlă și lumină, unde fiecare reflexie pare o emoție prinsă în oglinda timpului.
Printre aceste splendori urbane, se ridică poduri având mecanisme mobile pentru a permite trecerea navelor. Aceste poduri sunt spectaculoase noaptea, când luminile orașului și reflexiile din apă transformă structura lor tehnică într-un spectacol vizual. Ridicarea lor lentă, ca niște aripi de metal, adaugă o teatralitate aparte pe fundalul cerului întunecat.
Este un loc unde ingineria întâlnește poezia, iar orașul devine scenă pentru o artă tăcută, dar profundă.
*) clădirea se numește "Elbphilharmonie", adesea prescurtată Elphi ("ph" se citeste "f"). Este una dintre cele mai emblematice construcții din Hamburg și una dintre cele mai spectaculoase săli de concert din lume. Numele vine de la râul Elba (Elbe) și de la cuvântul „filarmonie” — deci, în traducere liberă, „Filarmonica de pe Elba”.
Este cunoscută pentru arhitectura sa îndrăzneață — o structură de sticlă ondulată, așezată pe o fostă clădire de depozit din port. Arată ca o corabie, un val sau chiar o stâncă de gheață — depinde cine o privește 😍😇 Noaptea, luminată, pare desprinsă dintr-un vis.
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
miercuri, 10 septembrie 2025
S-a înserat – Miercurea fără cuvinte 37/2025
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
joi, 7 august 2025
Sub vraja luminii
În micul nostru spațiul wellness, timpul pare să se dilate, iar grijile se topesc asemenea aburului care mângâie pielea... O lampă de ambient, cu bec în culori pastel, devine mai mult decât un simplu obiect decorativ — este o poartă către visare. Magia luminii începe să lucreze în tăcere, transformând fiecare clipă într-un moment suspendat...
Fiecare nuanță care se schimbă lent — roz pudrat, albastru seren, verde mentă, o vibrație calmă de mov ametist și o trecere caldă de la galben chihlimbar spre oranj aprins, până la roșu catifelat — pare să respire în armonie cu atmosfera, învăluind gândurile într-o îmbrățișare caldă și blândă. Când liniștea are culoare, simțurile se trezesc altfel — mai tandru, mai profund.
Acea lumină difuză nu doar relaxează. Ea transformă spațiul într-un sanctuar al simțurilor. Te face să uiți de lume, să te regăsești în propriul tău univers interior, unde totul e liniște, echilibru și frumusețe. Culorile pastel șoptesc, te invită să te lași purtat, să te abandonezi unei stări de plutire, ca într-un vis lucid.
În acel moment, în acea lumină, corpul se odihnește, iar sufletul călătorește. Este o experiență care nu poate fi măsurată în minute sau grade Celsius, ci în emoții. În acel spațiu wellness, lampa pastelată devine un ritual tăcut, un companion al vindecării, al introspecției, al visării.
Pentru toți cei care iubesc jocul luminii — fie că e vorba de reflexii în oglindă sau sclipiri independente care dansează pe pereți — vă invit să vă alăturați rubricii „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN), în fiecare joi, și să vă înscrieți în tabelul de mai jos:
Fiecare nuanță care se schimbă lent — roz pudrat, albastru seren, verde mentă, o vibrație calmă de mov ametist și o trecere caldă de la galben chihlimbar spre oranj aprins, până la roșu catifelat — pare să respire în armonie cu atmosfera, învăluind gândurile într-o îmbrățișare caldă și blândă. Când liniștea are culoare, simțurile se trezesc altfel — mai tandru, mai profund.
Acea lumină difuză nu doar relaxează. Ea transformă spațiul într-un sanctuar al simțurilor. Te face să uiți de lume, să te regăsești în propriul tău univers interior, unde totul e liniște, echilibru și frumusețe. Culorile pastel șoptesc, te invită să te lași purtat, să te abandonezi unei stări de plutire, ca într-un vis lucid.
În acel moment, în acea lumină, corpul se odihnește, iar sufletul călătorește. Este o experiență care nu poate fi măsurată în minute sau grade Celsius, ci în emoții. În acel spațiu wellness, lampa pastelată devine un ritual tăcut, un companion al vindecării, al introspecției, al visării.
Pentru toți cei care iubesc jocul luminii — fie că e vorba de reflexii în oglindă sau sclipiri independente care dansează pe pereți — vă invit să vă alăturați rubricii „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN), în fiecare joi, și să vă înscrieți în tabelul de mai jos:
joi, 26 iunie 2025
E joi și e vară
Dacă s-ar putea, aș vrea să mă pierd într-o buclă temporală, să mă-nvârt la nesfârșit într-o zi de sâmbătă.
Sâmbetele sunt rotunde și blânde, au miros de pâine caldă și gust de timp care nu se grăbește. Au fantezie și o lene nobilă. Adăpostesc lumina blândă a dimineților fără alarmă și tihna clipelor care nu cer nimic.
Hm... dar astăzi e joi.
Și zilele de joi sunt lucide, fără poezie, încorsetate, strânse în pliuri de programări și griji.
„Sttt... hei, tu! Iar visezi?” — o voce joasă, catifelată, aproape șoptită, s-a strecurat spre mine ca o frunză legănată de respirația unei dimineți târzii.
M-am întors încet... Nimeni. Doar ceașca de cafea, aburindă.
„Hai, ia-mă de toartă. Meriți o pauză.” Accept provocarea și ies pe terasă ca teleghidată.
Căldura mă învăluie ca un val de miere. În aer plutește parfum de sînziene... Verdele din jur mă-mbrățișează.
Aburul din ceașcă dansează, reflexiile se joacă pe farfurioară în sclipiri moi — ca o fisură în țesătura timpului.
Par ecouri de lumină dintr-o altă lume... Poate una în care sâmbetele nu se termină niciodată.
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
Sâmbetele sunt rotunde și blânde, au miros de pâine caldă și gust de timp care nu se grăbește. Au fantezie și o lene nobilă. Adăpostesc lumina blândă a dimineților fără alarmă și tihna clipelor care nu cer nimic.
Hm... dar astăzi e joi.
Și zilele de joi sunt lucide, fără poezie, încorsetate, strânse în pliuri de programări și griji.
„Sttt... hei, tu! Iar visezi?” — o voce joasă, catifelată, aproape șoptită, s-a strecurat spre mine ca o frunză legănată de respirația unei dimineți târzii.
M-am întors încet... Nimeni. Doar ceașca de cafea, aburindă.
„Hai, ia-mă de toartă. Meriți o pauză.” Accept provocarea și ies pe terasă ca teleghidată.
Căldura mă învăluie ca un val de miere. În aer plutește parfum de sînziene... Verdele din jur mă-mbrățișează.
Aburul din ceașcă dansează, reflexiile se joacă pe farfurioară în sclipiri moi — ca o fisură în țesătura timpului.
Par ecouri de lumină dintr-o altă lume... Poate una în care sâmbetele nu se termină niciodată.
joi, 12 iunie 2025
Reflexii sub Luna Căpșună - RIO 24/2025
🍓🌕🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓
Dragii mei cititori,
noaptea de 11 iunie 2025 a fost una dintre acele nopți în care cerul a decis să ne ofere un spectacol gratuit, fără reclame și fără pauze publicitare: Luna Căpșună! Da-da, nu e o metaforă poetică, ci un fenomen astronomic real, cu nume delicios și aspect spectaculos.
Pentru cei care nu au fost cu ochii pe cer (sau pe rețelele sociale), Luna Căpșună este ultima lună plină a primăverii, numită așa de triburile Algonquin din America de Nord, care o asociau cu sezonul căpșunilor sălbatice. Așadar, Luna Căpșună nu este neapărat roșie ca o căpșună, însă poziția ei joasă pe cer, mai ales la răsărit, o face să pară aurie, rozalie, uneori cu reflexe de cupru, bronz sau aur topit.
Această nuanță caldă este un efect optic, cauzat de stratul gros de atmosferă prin care lumina lunii trece atunci când se află aproape de orizont.
Ca o visătoare romantică ce sunt, mi-am spus: „Cum altfel să întâmpin Luna Căpșună, dacă nu de pe acoperiș?”... Chiar și atunci când ideile mele sunt mai ieșite din comun, Helmut mă sprijină. A adus scara — mare și grea — a fixat-o pe marginea casei, a verificat-o cu grijă și mi-a făcut semn că pot urca.
Credinciosul meu Leo, a rămas la baza scării cu o privire de bodyguard îngrijorat: „Doamne ferește să pățești ceva acolo sus, unde eu nu pot urca!”
Pe acoperiș părea aerul mai cald, mai blând și înmiresmat cu parfum de iasomie și tei.
Locuiesc într-un cartier liniștit de bungalow-uri, cu acoperișuri drepte ca niște pagini netede, peste care se ridică, semețe doar turnul bisericii și siluetele copacilor bătrâni. De aici, din înalt, am privit spre est, așteptând răsăritul lunii. Trecuse bine de ora 22, iar cerul păstra căldura zilei și părea că își ține respirația.
Mi-am coborât privirea spre curte. Părea o lume miniaturală, perfect aranjată. O casă de păpuși, în care lucrurile cunoscute își pierduseră conturul obișnuit.
Și acolo, chiar la picioarele mele, începea Marele X — cele două ghirlande solare cu LED-uri, pe care Helmut, soțul meu, le-a agățat anul acesta ca să lumineze discret curtea. Atunci am râs, întrebându-l dacă este un semn cosmic intenționat, o hartă sau un marcaj pentru o eventuală aterizare extraterestră...
Acum, firele păreau suspendate între două lumi... întinse în întuneric cu o precizie stranie. De la capătul apropiat, acolo unde mă aflam, linia luminii se întindea spre necunoscut, pierzându-se în noapte.
Dragii mei cititori,
noaptea de 11 iunie 2025 a fost una dintre acele nopți în care cerul a decis să ne ofere un spectacol gratuit, fără reclame și fără pauze publicitare: Luna Căpșună! Da-da, nu e o metaforă poetică, ci un fenomen astronomic real, cu nume delicios și aspect spectaculos.
Pentru cei care nu au fost cu ochii pe cer (sau pe rețelele sociale), Luna Căpșună este ultima lună plină a primăverii, numită așa de triburile Algonquin din America de Nord, care o asociau cu sezonul căpșunilor sălbatice. Așadar, Luna Căpșună nu este neapărat roșie ca o căpșună, însă poziția ei joasă pe cer, mai ales la răsărit, o face să pară aurie, rozalie, uneori cu reflexe de cupru, bronz sau aur topit.
Această nuanță caldă este un efect optic, cauzat de stratul gros de atmosferă prin care lumina lunii trece atunci când se află aproape de orizont.
Ca o visătoare romantică ce sunt, mi-am spus: „Cum altfel să întâmpin Luna Căpșună, dacă nu de pe acoperiș?”... Chiar și atunci când ideile mele sunt mai ieșite din comun, Helmut mă sprijină. A adus scara — mare și grea — a fixat-o pe marginea casei, a verificat-o cu grijă și mi-a făcut semn că pot urca.
Credinciosul meu Leo, a rămas la baza scării cu o privire de bodyguard îngrijorat: „Doamne ferește să pățești ceva acolo sus, unde eu nu pot urca!”
Pe acoperiș părea aerul mai cald, mai blând și înmiresmat cu parfum de iasomie și tei.
Locuiesc într-un cartier liniștit de bungalow-uri, cu acoperișuri drepte ca niște pagini netede, peste care se ridică, semețe doar turnul bisericii și siluetele copacilor bătrâni. De aici, din înalt, am privit spre est, așteptând răsăritul lunii. Trecuse bine de ora 22, iar cerul păstra căldura zilei și părea că își ține respirația.
Mi-am coborât privirea spre curte. Părea o lume miniaturală, perfect aranjată. O casă de păpuși, în care lucrurile cunoscute își pierduseră conturul obișnuit.
Și acolo, chiar la picioarele mele, începea Marele X — cele două ghirlande solare cu LED-uri, pe care Helmut, soțul meu, le-a agățat anul acesta ca să lumineze discret curtea. Atunci am râs, întrebându-l dacă este un semn cosmic intenționat, o hartă sau un marcaj pentru o eventuală aterizare extraterestră...
Acum, firele păreau suspendate între două lumi... întinse în întuneric cu o precizie stranie. De la capătul apropiat, acolo unde mă aflam, linia luminii se întindea spre necunoscut, pierzându-se în noapte.
Pentru o clipă, pe fir a apărut o siluetă grațioasă — acrobată dintr-o amintire veche, cu umbrelă de dantelă în mână, pășind cu eleganța circului de odinioară.. Nu era nimeni acolo, desigur — doar o reverie diafană, o Fata Morgana născută din lumină, căldură și dor. A traversat Marele X și s-a risipit în întuneric, lăsând în urmă o liniște cu gust de vis...
Stăteam acolo, în lumina caldă a nopții, înconjurată de hornuri mai înalte decât mine. Nu le mai vedeam ca simple detalii de arhitectură — îmi păreau siluete umanoide, tăcute, cu umeri largi și pălării ondulate din inox, aliniate ca într-o așteptare solemnă.
Mă cuprinsese o emoție greu de numit, ca o presimțire care nu se poate rosti, doar simți. Și atunci, a apărut… Mai întâi, o nuanță roșiatică s-a risipit pe catifeaua cerului, ca o undă pe suprafața unui lac liniștit. Apoi, printre frunzele copacilor, s-a zărit o margine luminoasă — o felie de lumină caldă, care creștea încet, tăcut. Cu fiecare bătaie de inimă, Luna se înălța, dezvăluindu-se treptat, cu o strălucire rozalie, parcă nepăsătoare la propria frumusețe. O apariție tăcută, dar copleșitoare — o scenă de poveste!
Am încercat să surprind momentul cu telefonul meu - care noaptea se transformă într-un pictor impresionist cu miopie. Rezultatul? Mai mult atmosferă decât detaliu ☺ Așa că am renunțat să mai lupt cu tehnologia și am ales să privesc. Petele acelea delicate de pe Lună erau atât de clare, încât aveam impresia că dacă întind mâna, le pot atinge. Totuși, voi posta câteva imagini la rubrica Reflexii — pentru că uneori nu claritatea contează, ci emoția care rămâne în urmă. Nu-i așa? 💓
Și dacă ați ratat acest spectacol, țineți-vă bine: următoarea Lună Căpșună la fel de joasă și spectaculoasă va mai putea fi admirată abia în anul 2043.
Așa că notați în calendar, setați alarme și dacă e cazul, începeți antrenamentele de urcat pe casă de pe acum! 😉
Până atunci, să ne bucurăm de vară, de cer senin și de toate micile miracole care ne luminează nopțile.
Cu drag (și un pic de praf de stele),
Carmen
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
Stăteam acolo, în lumina caldă a nopții, înconjurată de hornuri mai înalte decât mine. Nu le mai vedeam ca simple detalii de arhitectură — îmi păreau siluete umanoide, tăcute, cu umeri largi și pălării ondulate din inox, aliniate ca într-o așteptare solemnă.
Mă cuprinsese o emoție greu de numit, ca o presimțire care nu se poate rosti, doar simți. Și atunci, a apărut… Mai întâi, o nuanță roșiatică s-a risipit pe catifeaua cerului, ca o undă pe suprafața unui lac liniștit. Apoi, printre frunzele copacilor, s-a zărit o margine luminoasă — o felie de lumină caldă, care creștea încet, tăcut. Cu fiecare bătaie de inimă, Luna se înălța, dezvăluindu-se treptat, cu o strălucire rozalie, parcă nepăsătoare la propria frumusețe. O apariție tăcută, dar copleșitoare — o scenă de poveste!
Am încercat să surprind momentul cu telefonul meu - care noaptea se transformă într-un pictor impresionist cu miopie. Rezultatul? Mai mult atmosferă decât detaliu ☺ Așa că am renunțat să mai lupt cu tehnologia și am ales să privesc. Petele acelea delicate de pe Lună erau atât de clare, încât aveam impresia că dacă întind mâna, le pot atinge. Totuși, voi posta câteva imagini la rubrica Reflexii — pentru că uneori nu claritatea contează, ci emoția care rămâne în urmă. Nu-i așa? 💓
Și dacă ați ratat acest spectacol, țineți-vă bine: următoarea Lună Căpșună la fel de joasă și spectaculoasă va mai putea fi admirată abia în anul 2043.
Așa că notați în calendar, setați alarme și dacă e cazul, începeți antrenamentele de urcat pe casă de pe acum! 😉
Până atunci, să ne bucurăm de vară, de cer senin și de toate micile miracole care ne luminează nopțile.
Cu drag (și un pic de praf de stele),
Carmen
🍓🌕🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓
PS: Cumnatul meu – fratele lui Helmut, care locuiește în Hamburg – mi-a trimis, spre consolare, câteva fotografii făcute de el, cu un aparat scump și obiective speciale! Și eu, în loc de clasicul "cireașa de pe tort" la postarea mea, vă ofer aici un colaj… așa, ca o "căpșună de pe tort" (în ton cu Luna Căpșună, desigur!)
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
duminică, 20 aprilie 2025
Hristos a înviat!
Hristos a înviat! Să ne aducă lumină și pace în suflete!
Fie ca această zi să va aducă bucurie și binecuvântări!
sâmbătă, 19 aprilie 2025
Sâmbăta Mare
Sâmbăta Mare marchează ultima zi a Săptămânii Patimilor. De obicei, facem ultimele cumpărături și pregătiri pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Anul acesta însă, pe la ora 9 dimineața, am plecat spre aeroportul München pentru a o duce pe Adela, care va petrece sărbătorile alături de logodnicul ei, în Atena. Am ajuns acasă după ora 12...Am aranjat ouăle vopsite în suporturi și am împachetat micile cadouri pentru vecini. Apoi le-am împărțit și am stat cu fiecare un pic la povești. Vecinii care îl au pe Rico, pudelul, aranjau masa pentru mâine, când vor avea casa plină de oaspeți - 16 persoane! Vecinii care au avut-o pe Clara se odihneau pe terasă, la soare. Mâine sunt invitați la masă la prieteni...
Vecinii de gard în gard se pregăteau să plece în vizită la fiica cea mare. Vecina din colțul străzii avea în vizită nepoții, alături de care va petrece zilele de sărbătoare. Noi mâine suntem invitați la restaurant de către logodnicul Ralucăi. Este pentru prima dată când vom merge în ziua de Paște la restaurant.
Pentru a doua zi de Paște i-am invitat noi, acasă. Vom fi cinci, eventual șase, la masa de prânz (mătușa din Ulm încă nu este sigură că va putea ajunge la noi). Mi-aș fi dorit să fie și Mama alături de noi, dar... ne despart 1310 km. Totuși, mă bucur că nu este singură acasă.
Sper să fie bine pentru toată lumea! Să fiți alături de cei dragi, să aveți parte de momente frumoase și să vă bucurați de binecuvântările acestei sărbători!
Fie ca lumina sfântă a Învierii să va umple sufletul de pace, bucurie și speranță. Paște fericit!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)