Cappuccino, Calvados și plăcintă cu prune

Sâmbătă la ora paisprezece fix, Rosi, Klaus și Jeanie  au sosit la noi în vizită.
În Germania, invitația la „Kaffee und Kuchen” nu este o simplă propunere, ci o adevărată instituție culturală, guvernată de o punctualitate chirurgicală! 😉 [Ora stabilită este sfântă și nu lasă loc pentru aproximările specifice spiritului nostru balcanic. Pentru cineva neobișnuit cu stilul local, această rigoare poate părea aproape penibilă, însă protocolul este pe cât de precis, pe atât de diplomatic. Gazda te poftește clar și exclusiv la cafea și prăjitură, delimitând elegant momentul, astfel încât nimeni nu se așteaptă ca vizita să se prelungească cu o invitație neprevăzută la cină].
Vremea începuse deja să se închidă. Nu a plouat, dar soarele nu mai era la fel de vesel pe cer, așa cum ne obișnuise în ultimele patru luni. Din această cauză am hotărât să aranjăm masa în casă, nu pe terasă. Totul a fost pregătit pentru cappuccino și celebra plăcintă cu prune. Pe lângă cafea, am servit un lichior franțuzesc rafinat — un Calvados fin completat spectaculos de merișoare în sirop. Am așezat în fiecare pahar câte un merișor, o mică surpriză vizuală care a transformat servirea și a făcut deliciul momentului.
Savurând plăcinta lui Helmut, ne-am dat seama că această întâlnire a devenit și momentul perfect pentru a hotărî, pe loc, ce facem cu sejurul la Marienbad.

Trebuia să luăm o decizie rapidă ca să nu plătim penalități pentru anularea rezervării la hotel. Plănuisem escapada cu  două săptămâni in urmă, dornici să le arătăm și prietenilor noștri această stațiune minunată, destul de aproape de casă, pe care ei încă nu o cunosc. Însă, oricât de greu ne-a fost să o spunem cu voce tare, prognoza meteo (pe care o urmăream oră de oră) nu s-a îmbunătățit deloc. Dimpotrivă, probabilitatea de ploaie continuă a devenit de 99% pentru duminică, iar prima jumătate a zilei de luni se anunța la fel de umedă.
Nu ar fi avut niciun sens să stăm închiși în camera de hotel și să privim pe geam cum plouă. Chiar dacă am fi ieșit să ne plimbăm cu umbrelele, cățeii ar fi fost uzi leoarcă. În plus, la restaurante ar fi fost neplăcut să luăm loc pe terase. Locurile în interiorul restaurantelor sunt limitate pentru familiile însoțite de câini și necesită rezervări făcute din timp — ori nouă, tocmai spontaneitatea ne place.
Cât despre saună și piscină, eu și Helmut le iubim - noi doi am fi găsit un refugiu plăcut chiar și într-un sejur ploios. Însă pentru Rosi, genul acesta de răsfăț la spa este contraindicat din motive de sănătate / sensibilitate, așa că am exclus alternativa din start... Prin urmare, nu a mai rămas decât să scriem împreună acel e-mail pentru anularea rezervării, după care am așteptat confirmarea de la hotel... 

Acum ne-am pus întreaga speranță pe sfârșitul lunii și pe un weekend însorit! Deși... se simte tot mai pregnant cum zilele se scurtează, iar diminețile și serile devin tot mai răcoroase
A fost o decizie care ne-a lăsat pe moment un pic triști, dar am zâmbit și ne-am amintit de vechea vorbă care spune că nu tot ce ți se ia este o pagubă, ci uneori este ocrotire. Până la urmă, Universul le rânduiește pe toate așa cum trebuie, iar gustul plăcintei cu prune și căldura discuțiilor au făcut ca această după-amiază să fie plină de tihnă și bucurie.

O zi de vineri cu aromă de prune, plăcinte și voie bună

Aici în Coburg ne-am făcut imediat prieteni noi. Când ai cățel, socializezi rapid, fără introduceri sau formalități.
Așa i-am cunoscut pe Rosi și Klaus, două persoane încântătoare, apropiate ca vârstă de a noastră. Și, bineînțeles, pe Jeanie — cățelușa lor, o șoricuță simpatică, cu ochii mari, ca mărgelele negre.
Ei locuiesc doar o stradă mai departe, într-o casă moștenită de la părinți — cu o gospodărie pusă la punct și o curte absolut minunată, plină de flori și chiar un iaz cu pești aurii și cascadă! Un spațiu minunat, care inspiră relaxare și liniște. În spatele curții au doi meri, un cireș, un prun, un corcoduș și un smochin — exact atâtea roade cât este nevoie.
Nici ei, nici noi nu mai suntem la vârsta la care să umplem cămara cu zeci de borcane de gem sau marmeladă, pentru că între timp, zahărul a devenit pentru noi toți un subiect mai mult interzis decât permis — îl folosim tot mai rar. Ei culeg fructele pentru consum curent, în formă proaspătă sau doar cât le trebuie de poftă, pentru o prăjitură, o porție de compot sau maxim un borcan-două de magiun.
Cum prunele sunt în pârg, ne-au invitat în repetate rânduri să venim să culegem. Vineri, la rondul de dimineață cu cățeii, prietenii noștri ne-au avertizat că prunele se vor scutura rapid dacă nu ne grăbim. Așa că, după-amiază ne-am anunțat în vizită – evident o vizită de lucru 😉
În curte, treaba a mers excelent, cu multă voie bună. Rosi, cu elanul și rutina ei, a luat o găleată și a urcat pe scară spre ramurile superioare. Bărbații, fiind mai înalți, au cules fructele cu ușurință de pe crengi. Eu m-am ocupat de... de partea vizuală și am făcut câteva poze pentru amintire. Între două fotografii, bineînțeles că am și adunat prunele căzute într-un vas pentru compost.
Cu patru perechi de mâini harnice, treaba a mers strună. Gălețile s-au umplut rapid, la fel și vasul de sticlă adus de Helmut — ca instrument de măsură pentru viitoarea lui plăcintă.
După „muncă” a venit vremea relaxării. Am fost invitați pe terasă, la o cană de ceai aromat și o felie proaspătă de plăcintă cu mere și piersici. Cățeii s-au zbenguit în curte și toată lumea a fost fericită. Am plecat târziu după-amiază și am promis că trimitem o poză cu plăcinta lui Helmut imediat ce va fi gata. Așa am și făcut. Poza a însoțit invitația pentru sâmbătă – la cappuccino și plăcintă de prune à la Helmut. Însă povestea despre ziua de sâmbătă... în postarea următoare.

P.S.: Știre de ultimă oră din livadă – Nu am fost singuri la cules!  🐛 Atașez dovada foto cu un mic inspector care a ieșit dintr-o prună de pe jos doar ca să ne spună „Bună ziua!”. Jur că pe el nu l-am pus în plăcinta! 😅 

Cea mai "nebună" nuntă ever

A fost genul de petrecere care nu se întâmplă în orice zi, o nuntă cu o mulțime impresionantă de oameni, unde energia colectivă a creat o atmosferă rară și perfect memorabilă. O nuntă cu 380 de invitați-prezenți, într-un club select din inima orașului, unde totul a vibrat ca un singur organism gigantic, cu un vibe elastic și contagios. Rude, prieteni, prieteni ai prietenilor, toți într-un mood de festival urban, cu râsete care s-au propagat ca niște unde sonore sferice și cu un dans fără început și fără sfârșit, ca un loop perfect.
Tunurile de confeti au explodat în aer ca avalanșe de petale strălucitoare plutind în derivă, iar peste ringul de dans au fost permanent ghirlande curgătoare de baloane, mișcându-se în slow-motion sub luminile difuze și creând o atmosferă surprinzător de zen în mijlocul energiei dezlănțuite. Cold Spark Machines au aruncat scântei ca niște mini-vulcani domestici, iar tot acest spectacol s-a așezat ca într-un haos organizat, glossy și perfect instagramabil.
Cocktailurile au circulat ca niște comete colorate, paharele de șampanie s-au ciocnit în ritmuri proprii, iar DJ-ii au ținut pulsul petrecerii ca o echipă de cardiologi ai bunei dispoziții. Muzica live a venit în valuri, fiecare artist cu altă textură sonoră, altă energie, altă aromă. Iar în mai multe puncte ale clubului, opt tatuatori premium, în full action mode, cu acele lor care nu au avut pauză nici măcar o secundă. Pentru că daaa… cadoul mirilor pentru invitați a fost un tatuaj la liber — un mic statement pe piele, un suvenir permanent dintr-o noapte care oricum nu se va șterge niciodată din memorie. Eu… am ratat și această ocazie. Nu pentru că aș avea ceva împotriva tatuajelor, dimpotrivă, îi admir sincer pe cei care își poartă arta pe piele ca pe un accesoriu permanent. Eu însă sunt old‑school, dar în varianta glossy, nu rigidă. Am niște principii mai vechi, din acelea numite "eleganță cuminte" – care mă fac să mă opresc mereu fix la un pas de ac. Probabil nu voi avea niciodată un tatuaj, dar asta nu m-a împiedicat să privesc fascinată fluxul continuu de oameni care ieșeau de pe scaunele tatuatorilor zâmbind, cu pielea ușor iritată și cu aerul acela de „gata, am trofeul serii”. A fost cea mai nebună nuntă ever!
Curtea interioară a servit ca un lounge sub cerul senin, cu aer curat și lumină bună, plină de oameni care au socializat într-un flux continuu, ca într-un mic ecosistem urban în care totul a vibrat. O seară înainte plouase, dar sâmbătă a fost vreme de revistă, perfectă pentru o petrecere care a început la 17 și s-a încheiat pe la 8 dimineața — moment în care nimeni nu mai știa dacă e after, pre-after sau doar o continuare firească a unei nopți care părea că nu vrea să se termine.
Totul a fost efervescent, colorat, haotic în cel mai bun sens, cu invitați purtând ținute de toate felurile, de la glam la streetwear, cu parfumuri care s-au amestecat în aer și cu oameni care s-au simțit bine fără să facă niciun efort. O nuntă care nu a semănat cu nimic din ce știam, un fel de ediție limitată de fericire colectivă, cu vibe de festival, cu energie de club, cu emoție de familie și cu un soundtrack care încă îți rămâne în minte.

Un oraș nou, oameni calzi, seri liniștite

Locuim de 11 săptămâni în Coburg și am avut norocul rar să ne împrietenim cu vecinii încă din primele zile. Sunt oameni minunați, calzi și atenți, iar în jurul nostru s‑au strâns deja trei familii cu care împărțim povești, seri liniștite și micile bucurii ale vieții de zi cu zi.
Ieri am fost invitați la un grătar în curte, de Rosi, Klaus și Ginny, șorecuța lor jucăușă, cu care Leo e prieten la cataramă. Am petrecut clipe foarte frumoase în gospodăria lor impecabilă, unde fiecare detaliu arată grija și ordinea care îi caracterizează.
De pe masă nu au lipsit cârnăciorii tradiționali de Coburg, preparați din carne de vițel și prăjiți pe jar de conifere (Kiefernzapfen – conuri de pin), a căror aromă ușor rășinoasă le dă un gust aparte și îi face unici. Au fost și două salate francone clasice: Kartoffelsalat – salata de cartofi în stil francon, cu dressing acrișor și ceapă fină, și Krautsalat – salata de varză ușor marinată, simplă și foarte gustoasă, specifică bucătăriei locale.

Am stat la povești până la miezul nopții, cu luminițe în curte, aer cald de vară și sentimentul acela rar că ești exact unde trebuie. Coburgul nu ne-a oferit doar un oraș nou, ci și oameni care fac locul să se simtă ca acasă.

  
PS: despre figurina (din prune uscate) din videoclip, am scris in postarea anterioara 😀

Doar încă cinci luni până la Crăciun

Ieri seară am fost invitați de noii noștri prieteni la un grătărel. După masă, stând la umbră cu o bere rece, un spritz cu vin alb sau un Sambuca-Ramazzotti aromat, povesteam una și alta, când Rosi ne-a amintit că exact peste cinci luni vom sărbători Prima Zi de Crăciun. La temperaturile astea parcă nici nu-ți vine să crezi, nu-i așa? Acum ne văităm că ne topim de căldură, iar peste cinci luni probabil ne vom plânge că trebuie să curățăm zăpada și că ne îngheață urechile fără căciulă. Așa suntem noi, oamenii — mereu între două extreme.
De aici discuția a alunecat firesc spre iarnă, iar Rosi și Klaus și-au amintit de ceva drag lor, „Îndrăgostiții” – Zwetschgenmännla. Pentru că eu nu am știut nimic despre această tradiție franconă, Rosi a adus cuplul de figurine și mi-a povestit istoria lor.
Sunt omuleți făcuți manual, cu corpul modelat din prune uscate înșirate pe sârmă subțire, cu cap din nucă și tălpi din alune. Fiecare are câte un accesoriu minuscul, o pălărioară, o mătură, un instrument muzical, ceva care îi transformă într-un personaj. Tradiția acestor figurine datează din secolul al XVIII‑lea, când erau considerați talismane aducătoare de noroc, iar dacă îi păstrai în casă peste iarnă, aduceau belșug, sănătate și liniște.
Există multe variante simpatice, coșarul norocos (der Schornsteinfeger), muzicianul (der Musiker), drumețul (der Wanderer) sau cuplul francon (das Paar). Fiecare are o poveste și un mic gest care îi dă personalitate.
Perechea din poză are deja 47 de ani. Rosi a primit-o de la soțul ei în primul an de căsătorie, iar de atunci îi însoțește în fiecare iarnă — un talisman vechi, păstrat cu grijă, martor al multor seri reci și Crăciunuri trăite împreună.
Și poate tocmai astfel de momente fac locul acesta atât de special — mici povești, tradiții păstrate cu drag și oameni care le transmit mai departe. Abia aștept să trăiesc emoția primului Crăciun aici, în Franconia Superioară, și să descopăr pe rând fiecare obicei și tradiție, păstrate atât de frumos.

Cantina pasarelelor - Miecurea fara cuvinte 3/2026

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
☺☺

🎄✨ Lista mea "To Do" pentru luna decembrie ✨🎄

🎁 1. Pregătiri clasice și organizatorice

• Organizarea calendarului cu evenimente, petreceri și întâlniri – 🔄 agenda mea e plină ochi, dar organizată ca la carte. Mi-am făcut loc și pentru mine: azi manichiură-pedichiură, sâmbăta viitoare coafor. Helmut își poate programa tunsul mai relaxat, pentru că el poate merge în timpul săptămânii.

• Pregătirea casei pentru sărbători – 🔄 casa e proaspătă și luminoasă după ce am zugrăvit toată vara și toamna. Baia mare o renovăm anul viitor (contract deja semnat!). Săptămâna viitoare fac ultimele retușuri prin casă, ca totul să fie ordonat și primitor pentru sărbători.⭐

• Cumpărarea cadourilor pentru familie și prieteni – ✅ gata, misiune îndeplinită! Toate sunt cumpărate, stau cuminți și așteaptă să fie împachetate frumos, cu fundițe și hârtie colorată. 

• Scrierea și trimiterea felicitărilor pentru sărbătorile de iarnă – ✅ bifat, cu drag! Gândurile bune au plecat deja spre oamenii mei dragi. ✉

• Planificarea meniului pentru Ajun și Prima Zi de Crăciun – 🟩 probabil mâine, în a treia duminică de Advent, vom decide ce gătim și cum organizăm mesele. Pentru a doua zi de Crăciun nu ne facem griji, suntem invitați și vom savura cu bucurie tot ce se va pune pe masă 😉

🌲 2. Decorarea casei și atmosfera de sărbătoare

• Cumpărarea bradului – ✅  bifat! Îl voi împodobi, ca în fiecare an, în seara de Ajun, cu emoție și tradiție.

• Decorarea casei și curții cu luminițe și ornamente – ✅  făcut! Luminile strălucesc deja de la 1 decembrie, în jurul casei și la geamul din sufragerie.

• Agățarea vâscului – 🟩 sarcina lui Helmut, pe care o va îndeplini cu drag, ca în fiecare an, inainte de Crăciun. 🌿

• Aprinderea lumânărilor – ✅  avem două lumânări mari, parfumate pe care le aprindem din când în când, pentru o atmosferă caldă, într-o casă mare și aerisită. În plus, coronița de Advent cu cele patru lumânări ne însoțește, iar mâine o vom aprinde pe cea de-a treia.. 🕯️🕯️🕯️

🍪 3. Activități culinare și tradiții

• Coptul prăjiturilor – ⏳ anul acesta mă limitez la cornulețe cu gem și covrigei cu brânză. Atât! Poate și prăjitura cu ness, dacă îmi face cu ochiul timpul.

• Prepararea cozonacilor – ⏳ vreau neapărat să fac un cozonac cu nucă și unul cu rahat. Rețetele sunt pregătite, săptămâna viitoare va veni ziua cea mare – momentul cozonacilor!”

• „Cookie exchange” la serviciu – ⏳ marți! Fiecare vom aduce fursecuri, vom schimba rețete, idei și multe zâmbete.

❄️ 4. Activități de sezon

• Vizionarea filmelor de Crăciun – 🔄 tocmai urmăresc „Crăciun acasă”, sezonul 3, lansat de câteva zile pe Netflix.

• Târguri de Crăciun – ✅ am fost deja la Sibiu, Ulm și Augsburg. Atmosferă, lumini, vin fiert – tot ce trebuie!

• Patinoar – 🟩 poate înainte de Crăciun, poate după... Vedem cum ne poartă timpul.

• Om de zăpadă si plimbare în natură – 📕 nu e zăpadă… încă! După Crăciun vom pleca să o căutăm și o vom găsi.

• Colinde și muzică de iarnă – 🔄 Helmut adoră colindele românești. Eu îmi compun un playlist, pe care îl voi asculta în mașină toată iarna. ♬⋆.˚

• Petreceri cu colegii – 🔄 două deja bifate: una cu toată firma, una cu departamentul.

• Întâlniri cu prietene – 🔄 două deja avute, încă una programată.👍

• Donarea de haine – ✅ am strâns un sac mare și de la mine, și de la Helmut.

• Donații în bani – ✅ o contribuție modestă către Caritas și Cartierul Fugger.

• Voluntariat – 📕anul acesta nu am reușit, dar rămâne în plan pentru viitor. 💗

👨‍👩‍👧‍👦 6. Familie și timp de calitate

• Vizite la rude – ✅  am fost la Ulm, la mătușa Geta și m-am întâlnit și cu fratele meu și prietena lui.

• Amintiri de final de an – 🔄 vreau să printez fotografii vesele de la Craciunul de anul trecut și să le dăruiesc înrămate - pentru că si anul acesta vom petrece Crăciunul în aceeași formulă. 🖼️

🎅 7. Activități creative

• Căsuță de turtă dulce – 🟩 anul acesta vreau fac o versiune 2D din carton, pentru coșulețul lui Leo.

• Decorațiuni handmade – ⏳vreau să fac un brăduț pentru perete, simplu și drăgălaș.
  

Cinci zile de magie la Sibiu

 

Sibiu m-a întâmpinat săptămâna trecută cu aerul lui boem și tihnit, iar eu am ajuns acolo (pe 18 nov, seara) cu un motiv cât se poate de special — ziua mamei, pe 19 noiembrie. Am plecat duminică în zori, la ora 6 dimineața, cu emoția aceea plăcută a drumului spre casă, în Bavaria.
Cinci zile nu par multe, dar au fost pline, intense și colorate, ca un mozaic de momente care se așază acum în sufletul meu ca niște pietricele lucioase.

Am petrecut timp prețios cu mama, care tocmai a împlinit 83 de ani. Am ieșit împreună la restaurant, am colindat Târgul de Crăciun atât ziua, cât și seara, pentru că farmecul lui se schimbă odată cu lumina și devine aproape magic sub strălucirea instalațiilor. Am fost împreună la cimitir, la cei dragi plecați în lumea stelelor, am fost la concert și la muzeu, ne-am plimbat pe străzi, am făcut cumpărături, am gătit împreună și am stat până târziu la povești. Totul a fost minunat, cu parfum de sărbătoare și de tihnă. Mama are nevoie de relaxare mai mult decât mine, iar atunci când se uita la serialele ei preferate (Dallas rămâne vedeta! 😀) sau trăgea câte un pui de somn, eu mi-am făcut timp pentru întâlniri care mi-au umplut inima. Am revăzut prietene vechi, fiecare întâlnire fiind ca o călătorie în timp. 

Cu Corina, cu care mă jucam la șase ani în fața blocului și pe care nu o mai văzusem de peste 25 de ani, am retrăit copilăria. M-am întâlnit cu Alina, colega mea de echipă la volei din vremea școlii sportive, am retrăit amintirea antrenamentelor și a deplasărilor, dar mai presus de toate am vorbit despre familiile noastre. Aceste povești recente sunt, de fapt, piesele noi din puzzle-ul vieții noastre, care completează frumos imaginea prieteniei de odinioară. Cu Mariana, colega de școală generală pasionată de artă și bricolaj, am mers la atelierul ei de pictură și am simțit din nou bucuria creației. Iar în ultima seară, alături de colegii de liceu, m-am simțit ca la 18 ani – și încă mă întreb, oare de ce senzația aceea nu se pierde niciodată?! 😇
Au fost doar patru după-amiezi la dispoziție, dar am reușit să le umplu cu tot ce contează — familie, prieteni, amintiri și clipe de bucurie. Mai sunt multe de povestit și voi scrie separat despre fiecare întâlnire și activitate, dar pentru moment rămân cu această senzație de exuberanță și nostalgie, ca un cocktail de emoții dulci și fresh. 

Sibiu mi-a dăruit din nou acel sentiment că timpul poate fi comprimat în momente de intensitate și că frumusețea vieții stă în aceste fragmente de fericire împărtășită.

🎉 Happy Birthday, Leo! - Miercurea fara cuvinte 46/2025

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Festivalul Lunii – Tradiții asiatice și momente dulci împărtășite cu colegii

Săptămâna aceasta a fost una aparte la birou. Deși pentru noi a fost o perioadă intensă, cu termene strânse și pauze scurte, pentru colegii din Asia a coincis cu o sărbătoare importantă.

🌕 Festivalul Lunii — sau Mid-Autumn Festival, cum îl numesc ei — le-a adus o pauză binemeritată, o atmosferă festivă și în multe cazuri, până la 16 zile de concediu. Deși suntem la mii de kilometri distanță, am simțit și noi un pic din această sărbătoare.
Lucrez într-un departament internațional, cu colegi din Malaezia (Kuala Lumpur) și China (Shanghai), alături de care colaborez constant și eficient. În această perioadă, echipele din Asia au beneficiat de o vacanță extinsă, dedicată Festivalului Lunii — o sărbătoare care nu înseamnă doar ziua festivă propriu-zisă, ci și timp pentru călătorii în familie și participarea la tradiții locale. Anul acesta, sărbătoarea s-a suprapus cu Ziua Națională a Chinei, celebrată pe 1 octombrie, ceea ce a prelungit perioada de concediu. Festivalul Lunii este considerat a doua cea mai importantă sărbătoare din regiune, după Anul Nou Chinezesc, iar timpul generos acordat reflectă importanța pe care cultura asiatică o acordă reuniunii familiale și celebrării sub luna plină. În China, această perioadă este urmată de „Săptămâna de Aur”, când mulți aleg să călătorească, să viziteze familia sau să participe la evenimente culturale. Festivalul nu are o dată fixă în calendarul nostru, fiind stabilit după calendarul lunar tradițional chinezesc — marcat în a 15-a zi din luna a opta lunară. Anul acesta a fost celebrat pe 6 octombrie.
Luni, majoritatea colegilor vor reveni la birou, cu excepția câtorva care au fost prezenți alături de noi — aici, în Europa — în proiecte importante ce nu puteau fi amânate. Acești colegi au adus cu ei nu doar profesionalism, ci și o parte din atmosfera festivă. În pauzele de lucru, ne-au oferit gustări tradiționale precum gula-gula garam dan lemon — bomboane cu sare și lămâie, surprinzător de acrișoare și sărate, un mix neașteptat, dar energizant, bulan pandan teratai — o prăjitură rotundă, ca luna plină, cu aromă de pandan și umplutură de lotus, servită cu ocazia Festivalului Lunii. Pandanul este o plantă tropicală folosită frecvent în bucătăria sud-est asiatică, mai ales în Malaezia, Thailanda și Indonezia. Are o aromă dulce, vanilată, cu note ușor de nucă și oferă o culoare verde intensă, naturală, care face ca prăjiturile sau budincile să arate spectaculos. Semințele de lotus sau pasta de lotus sunt ingrediente tradiționale în prăjiturile lunii — mooncakes — și au o textură fină și un gust delicat. Nu au lipsit nici Kopiko, cu gust intens de cafea și cappuccino, și arahidele Koh-Kae, cu aromă de bar-b-q, care au dispărut rapid de pe birou, semn că au fost un succes.

Dar mai mult decât gustările, ne-au cucerit cu poveștile. Ne-au povestit cum se celebrează Festivalul Lunii în familiile lor — despre tradiții, amintiri din copilărie și semnificația lunii pline. Pentru ei, luna din această perioadă nu e doar frumoasă, ci este considerată cea mai rotundă din an, simbol al plenitudinii și al reuniunii. În seara festivalului, familiile se adună afară, pe terase sau în parcuri, savurează ceai și mooncake sub cerul deschis, iar în unele locuri se plimbă cu barca pe lacuri luminate de felinare plutitoare. E un moment de liniște și apropiere, în care se admiră cerul, se spun povești și se simte că timpul încetinește puțin — doar cât să te bucuri de lumină și de cei dragi.
Festivalul aduce și o explozie de culoare în orașe: străzi decorate cu felinare suspendate sau plutitoare, parade nocturne cu dansul dragonului și al leului, piețe luminate feeric și copii purtând lanterne în formă de animale, flori sau personaje mitologice. În marile orașe, sărbătoarea devine un prilej pentru expoziții, spectacole, târguri culinare și ateliere pentru copii. Lanternele zburătoare — cele din hârtie care se ridică în aer cu ajutorul unei flăcări — sunt mai rare în zonele urbane, din motive de siguranță, dar în spații deschise sau festivaluri organizate creează momente cu adevărat magice.

A fost frumos... ne-am simțit parte din ceva mai mare, dintr-o cultură care pune preț pe familie, pe lumină, pe gust și pe poveste. Și chiar dacă nu am avut concediu, am avut parte de o mică sărbătoare — una care a venit cu zâmbete, cu dulciuri și cu un sentiment de apropiere. Uneori, cele mai frumoase momente vin exact așa: într-o pauză de cafea, cu o bomboană exotică și o poveste spusă cu suflet.
Așa am simțit că am participat și noi, de la distanță, la Festivalul Lunii — prin povești, gustări, gesturi frumoase și un pic de magie împărtășită între colegi. Un festival trăit virtual, dar cu sufletul aproape.

P.S.: O surpriză specială — bunul meu coleg Cher-Khan i-a dus lui Leo, pe care îl cunoaște doar din poze — un dragon zburător, o jucărie adusă special din Malaezia. Leo este extrem de fericit. 😀

Când prietenii sosesc pe neașteptate și totul se așază perfect

(Jurnal de vacanta - continuare la "Prima zi la Sibiu – o zi plină de emoții!")

 

Montana Garden nu e doar un restaurant – e un colț de natură cu vibe de vacanță! Terase cochete, separeuri intime, lacuri cu gâște, rațe și lebede care plutesc ca niște regine, pisici leneșe și căței prietenoși care s-au aciuat pe lângă oameni buni. Fantâni arteziene, leagăne, spații de joacă pentru copii și un decor rustic care te teleporteză direct în chill mode. Bucătăria? Românească, gustoasă, cu porții generoase și mirosuri care-ți fac papilele să danseze.

Am ales să luăm cina acolo pentru că era aproape – la doar 15 minute cu mașina de casă – pentru că așteptam niște prieteni dragi din Soave (cei cu care petrecem de ani buni vacanțele la Marea Adriatică). Ne-au spus că traficul spre Sibiu e infernal și nu puteau preciza când vor ajunge, așa că am preferat să ieșim undeva aproape, ca să ne putem întoarce imediat ce ne anunță.
Cu o zi înainte, ne-au contactat vizibil dezamăgiți — rezervarea privată, făcută din timp pentru o noapte în Sibiu, fusese anulată pe neașteptate. În acel moment, într-un gest spontan și firesc, am hotărât împreună cu mama să le oferim găzduire. Nu știu de ce, dar am presupus că l-au lăsat pe Tommy acasă, cu cumnatul lor și că vor călători singuri. Când i-am văzut coborând din mașină cu Tommy, mi s-au înmuiat genunchii. M-am gândit imediat: „Mama nu știe nimic despre înca un catel... O să facă infarct!”... Diana mi-a citit expresia ca pe o carte deschisă...Tiii, ce facem?!
Am urcat doar noi două și i-am povestit mamei. După câteva secunde de liniște, mama – cu acea noblețe sufletească ce o definește – a zis: „Dacă Leo și Tommy se înțeleg și nu latră unul la altul, o noapte putem trăi toți sub același acoperiș.”
Și nu doar că i-a primit, dar le-a oferit dormitorul ei și s-a mutat pe canapeaua extensibilă din camera de trecere. Leo și Tommy s-au bucurat să se revadă – exact cum ne-am bucurat și noi de reîntâlnirea cu prietenii dragi. A fost o seară de poveste: cinci adulți și doi căței, o masă mare, bere Ursus, râsete, amintiri și povești până după miezul nopții.
A doua zi, dis-de-dimineață, gălățenii au pornit mai departe, iar noi, cu cafeluțele în mână, am început să ne facem planuri pentru o nouă zi. Dar asta… e deja o altă poveste (aici).

În vacanță – Povești de pe terasă

De când îl avem pe Leo, chiar și în concedii suntem… relativ matinali. Adică ne trezim cel târziu la ora 7! 😄 

Acasă, Leo se bucură de libertatea lui – cât timp temperaturile sunt suportabile, lăsăm zi și noapte ușa glisantă de la terasă întredeschisă, fixată cu un lemn de fag, exact cât să-i permită accesul. Astfel, Leo poate ieși oricând în curte, chiar și noaptea, pentru o scurtă plimbare „de necesitate”. 🐾🌞

Dar în concediu… e altă poveste! Aici, la țărmul mării, ne trezim devreme, în jur de 6:30–7:00. Îmi pun halatul peste cămașa de noapte, încalț șlapii și ieșim împreună – eu, Helmut și Leo – pentru o scurtă plimbare pe aleile liniștite dintre bungalowuri. Încă somnoroși, fără să ne fi pieptănat sau spălat pe dinți, ne lăsăm trași de lesă. Leo decide traseul, pentru ca el e deja în misiune ☺ "Citește ziarul” – adică marcheaza fiecare fir de iarba și adulmecă atent fiecare colț, tufă sau urmă lăsată de alți câini. Pentru el, fiecare miros e o sursă de informație: cine a trecut pe acolo, ce stare avea, dacă era prietenos sau dominator. Un adevărat buletin informativ canin, transmis prin limbajul subtil al mirosurilor.🗞️🐶 

Apoi revenim „acasă” și începem ziua. Uneori pregătim micul dejun pe terasa noastră, alteori ne întâlnim cu prietenii Diana, Gelu și patrupedul lor, Tommy, la prima cafenea care se deschide – de obicei după ora 9. Italienii trăiesc con calma, senza fretta, iar asta se vede și în programul cafenelelor. Cum Helmut este un consumator serios de espresso, am venit pregătiți, cu espressorul nostru automat (DeLonghi Magnifica), indispensabil pe tot parcursul zilei. ☕😜

După micul dejun, luam prosoapele sub braț, ieșim pe plajă și rămâneam acolo până la dușul de dinaintea cinei.

Bungalowul nostru e spațios – două dormitoare, două băi, bucătărie, sufragerie, o curticică și o terasă generoasă. Toate mesele le-am luat în aer liber - pe terase. Am mâncat când acasă, când la restaurant, iar când am ales varianta „acasă”, ne-am adunat la noi, că era loc cât pentru șase. Prietenii noștri au un bungalow mai mic, cu frigider mini, două scaune, două farfurii… Așa că a fost firesc să găzduim noi. Și a fost minunat. Moda locului e să atârni baticuri mari în jurul terasei – pentru umbră și un strop de intimitate. E un sat de vacanță, mereu trece cineva pe alee, iar baticurile flutură în briză ca niște perdele de vară. Sub ele, cinele noastre sunt simple și savuroase. Grătar – uneori pui sau curcan, alteori vită ori ceafă de porc… și, într-o seară, mici pregătiți de prieteni după rețeta lor, o surpriză delicioasă. 😊 Alături, salată de roșii, castraveți, ceapă și măsline, nelipsită din meniul nostru. O dată am făcut pulpe de pui la capac, cu mămăliguță și mujdei cu smântână – o masă festivă în toată regula.
Până se încinge grătarul, preparăm un gin tonic răcoritor – cu gheață, felie de lămâie și apă tonică – și ne bucurăm de liniștea serii. Apoi, un vin bun de Soave sau un Prosecco rece acompaniază cina, după poftă. La desert, fiecare ce dorește: cafea, cozonac, panna cotta, înghețată sau... trabuc 😁 I ragazzi mafiosi!  Fiecare seară curge în stil dolce vita!

Mesele sunt echilibrate – doar mic dejun și cină. Nu am exagerat cu mâncarea și... dacă ne-am îngrășat cumva, estet doar din cauza porțiilor de râs 😄.
E sâmbata. Încă mai avem o seară de vacanță...  numărătoarea inversă a început. De marți, vom reveni la ritmul normal – cu treburi casnice, liste și serviciu. Dar până atunci, mai mergem câtiva pași la braț cu vacanța. ❤️

Vacanță în Veneto: unde Pizza Are Gust de Mare și de Dolce Vita

Imaginează-ți asta - soarele apune peste valurile blânde ale Mării Adriatice, briza adie ușor, iar tu stai la o terasă cochetă dintr-un orășel italian de pe coasta Veneto, cu o felie de pizza perfect crocantă în mână. Sună a vis? Ei bine, în Italia, visul devine realitate... și are gust de mozzarella proaspătă și roșii dulci de vară.
Veneto înseamnă mult mai mult decât Veneția și gondolele ei celebre. Regiunea ascunde locuri de vacanță fermecătoare precum Rosolina Mare, Chioggia, Sottomarina și Porto Caleri, unde pizza se transformă într-o adevărată artă culinară. Aici, pizzaiolii – maeștrii pizzelor – tratează fiecare blat cu respect, aluatul este dospit lent, ingredientele sunt locale și de sezon, iar cuptorul cu lemne oferă acea aromă inconfundabilă care face fiecare felie memorabilă.
🍕 Iata un Top 10 tipuri de pizza pe care trebuie să le încerci în vacanță:

Pizza ai Frutti di Mare – cu fructe de mare proaspete, direct din Adriatică. Un deliciu marin care îți face papilele gustative să danseze tarantella.
Pizza alla Burrata – cu burrata cremoasă, roșii cherry și busuioc. Simplă, dar divină.
Pizza al Prosciutto e Rucola – clasică, dar cu acel prosciutto crudo local care face toată diferența.
Pizza Diavola - picantă și intensă, cu salam picant (sau 'nduja în unele regiuni), mozzarella și sos de roșii. Perfectă pentru cei care vor un pic de foc în farfurie.
Pizza Quattro Formaggi - un vis pentru iubitorii de brânzeturi: mozzarella, gorgonzola, fontina și parmigiano. Cremoasă, aromată și absolut decadentă.
Pizza Capricciosa - similară cu Quattro Stagioni, dar toate ingredientele sunt amestecate: șuncă, ciuperci, anghinare, măsline și uneori ou. O explozie de gusturi!
Pizza Quattro Stagioni – patru anotimpuri într-o singură farfurie: ciuperci, șuncă, anghinare și măsline, fiecare colț cu personalitatea lui.
PizzaTonno e Cipolla – ton și ceapă, o combinație simplă, dar cu un gust intens și echilibrat.
Pizza Carbonara – inspirată din celebra rețetă de paste, cu pancetta, ou și parmezan. O alegere inedită și foarte gustoasă.
Pizza con Scampi o Gamberi - cu creveți sau langustine, adesea servită cu un strop de lămâie și pătrunjel – o delicatesă marină.

Hmmm... pizze instagramabile și delicioase! Parca fiecare pizza pare făcută pentru a fi fotografiată. Culorile vii, platingul rustic și fundalul cu marea în depărtare transformă orice cină într-un moment demn de postat. #PizzaLover #VenetoVibes #DolceVita

Mereu ne întrebam, oare de ce pizza are alt gust în vacanță? Poate pentru că o savurezi seara, la o masă lungă, cu prieteni, râsete și vin alb rece. Poate pentru că aerul e sărat, lumina e blândă, iar poveștile se leagă firesc, din priviri și zâmbete. Și poate pentru că, în acel moment, totul pare exact cum ar trebui să fie, iar undeva, înăuntrul tău, o voce șoptită îți amintește mereu că la vita è bella.

Așadar, dacă ajungi vara asta în Veneto, nu rata ocazia de a te îndrăgosti de pizza italiană în toată splendoarea ei. Și nu uita - în Italia, pizza nu se mănâncă pe fugă. Se savurează. Închizi ochii deja la prima mușcătură și spui: "Mamma mia... che buono!"

Jurnal de vacanta, episodul 1

După un drum lung și o mașină ticsită până la refuz, am ajuns, în sfârșit, la Rosapineta – un colț de paradis cuprins între o pădurice de pini și valurile mării. Ne-am instalat rapid în bungalow-ul nostru, fiecare bagaj și-a găsit locul potrivit, apoi ne-am reunit cu prietenii noștri din Soave, ajunși cu câteva ore înainte și cazați la câteva bungalowuri mai departe.
Cu pofta verii în priviri și cu bere rece, direct de la gheață, ne-am așezat la povești, ca și cum nu ne-am fi văzut doar de o săptămână. Seara a continuat cu un grătar savuros, salată de roșii, grisine crocante și espresso intens – un festin simplu, dar perfect.

Ghidați de lumina lunii dar inainte ca noaptea sa se asterne, am pornit spre plaja, în căutarea unui locul ideal pentru petrecerea următoarelor zile. L-am ales lângă turnul salvamar. Ne-am instalat "tabăra", marcând locul cu umbrelele bine înfipte în nisip și șezlongurile așezate în semicerc. Apoi, mulțumiți de alegerea făcută, am pășit desculți spre țărm, unde valurile se spargeau blând într-o apă surprinzător de caldă, ca o îmbrățișare sinceră de bun venit.

După o primă noapte dormită deosebit de bine, dimineața a început cu ritualul sacru al cafelei, savurată cu privirea pierdută spre mare. A urmat apoi o migrare leneșă către plajă, doar cu prosoapele sub braț.

Ne-am bucurat, ca în anii trecuți, de frumusețea simplă și sălbatică a plajei din Rosapineta și pentru energia vibrantă care o definește. Fiind o plajă dedicată persoanelor cu căței, locul e plin de patrupezi fericiți și bipezi care trăiesc vacanța la maximum.
Surpriza cea mare a venit din partea Dianei și a lui Gelu, care i-au oferit lui Leo un șezlong special. Parea sa fi fost exact ceea ce ii lipsea – l-a adoptat pe loc, cu o naturalețe cuceritoare. Cu aerul său relaxat, instalat confortabil și cu privirea la orizont, de-acum, părea stăpânul plajei.
Am petrecut întreaga dimineață la mal, alături de prietenii noștri și de Leo și Tommy – complici neobosiți la joacă și veselie. Ziua s-a transformat într-o adevărată sărbătoare, cu bălăceală, soare cât cuprinde, umbră cât să fie bine, cafeluțe aromate și bineînțeles, Hugo și Campari de la barul de pe plajă.
A fost o zi completă – intensă, relaxantă și veselă, o primă zi de vacanță la mare.

Sâmbăta Mare

Sâmbăta Mare marchează ultima zi a Săptămânii Patimilor. De obicei, facem ultimele cumpărături și pregătiri pentru Sărbătoarea Învierii Domnului. Anul acesta însă, pe la ora 9 dimineața, am plecat spre aeroportul München pentru a o duce pe Adela, care va petrece sărbătorile alături de logodnicul ei, în Atena. Am ajuns acasă după ora 12...
Am aranjat ouăle vopsite în suporturi și am împachetat micile cadouri pentru vecini. Apoi le-am împărțit și am stat cu fiecare un pic la povești. Vecinii care îl au pe Rico, pudelul, aranjau masa pentru mâine, când vor avea casa plină de oaspeți - 16 persoane! Vecinii care au avut-o pe Clara se odihneau pe terasă, la soare. Mâine sunt invitați la masă la prieteni...
Vecinii de gard în gard se pregăteau să plece în vizită la fiica cea mare. Vecina din colțul străzii avea în vizită nepoții, alături de care va petrece zilele de sărbătoare. Noi mâine suntem invitați la restaurant de către logodnicul Ralucăi. Este pentru prima dată când vom merge în ziua de Paște la restaurant.
Pentru a doua zi de Paște i-am invitat noi, acasă. Vom fi cinci, eventual șase, la masa de prânz (mătușa din Ulm încă nu este sigură că va putea ajunge la noi). Mi-aș fi dorit să fie și Mama alături de noi, dar... ne despart 1310 km. Totuși, mă bucur că nu este singură acasă.
Sper să fie bine pentru toată lumea! Să fiți alături de cei dragi, să aveți parte de momente frumoase și să vă bucurați de binecuvântările acestei sărbători!

  

Fie ca lumina sfântă a Învierii să va umple sufletul de pace, bucurie și speranță. Paște fericit!

Din rezervele Recaș

🍷🍇🍷 În această seară, am deschis o sticla de vin Merlot Cabernet Sauvignon Recaș 2011, pe care Alina și Cristi ne-au daruit-o când au fost în vizită la noi acum câțiva ani. 

Vinul, cu o culoare rubinie profundă, strălucește în pahar ca o bijuterie prețioasă, amintindu-ne de momentele petrecute împreună de prietenii dragi. ❤️ Aromele sale bogate de fructe de pădure coapte, împletite cu note subtile de vanilie și ciocolată neagră, ne învăluie simțurile și ne transportă înapoi în timp, la acele zile minunate de vacanta. Vinul are gust catifelat și echilibrat, cu taninuri fine și o aciditate plăcută. 🍷

Merlot Cabernet Sauvignon Recaș 2011 a obținut 92 de puncte la evaluarea Falstaff, a câstigat numeroase premii și recunoașteri pentru calitatea sa excepțională și reflectă terroir-ul special al regiunii Recaș. 🍷

În seara de Ajun

...am împodobit bradul și am aranjat masa, așteptând cu nerăbdare sosirea familiei. 

Am hotărât să folosesc mult roșu, alb și argintiu pentru decorarea mesei. Suporturile ornamentale în formă de îngerași au adăugat un aer șic iar numele invitaților le-am scris pe cartonașe în formă de inimioare... Din obișnuință, am scris și numele Adelei si... am păstrat inimioara cu numele ei pe masă. Pentru ca, planul inițial a fost ca ambele fete să vină cu prietenii lor la masa de Ajun de Crăciun. Însa, pe 22 decembrie, fiica cea mare a decis să plece la prietenul ei, care nu a mai putut veni din cauza schimbării planului de serviciu. Deși am fost puțin tristă că nu pot avea toți copiii lângă mine, cel mai important a fost ca cei doi tineri să fie fericiți și împreună. Asa ca, am ramas doar eu si Helmut, Raluca, prietenul ei, mama acestuia și bineînțeles cei doi patrupezi, Leo și Chico.

Masa festivă a fost un adevărat festin pentru simțuri. Am început cu o supă cremă de roșii, delicat condimentată, alături de crutoane crocante cu usturoi, urmată de o salată mixtă cu dressing de rodie și păstrăv afumat... Un dans de arome! Platoul cu gustări asortate (singurul pregatit de mine): moși Crăciuni din ouă și maioneză, oameni de zăpadă din mini-mozzarella, brăduți din brânză de burduf, cu mărar și decorați cu rodie, ouă umplute cu cremă de avocado, mușchi de porc afumat, pastramă afumată, roșii și ridichi. Pentru întregul meniu, Helmut a primit de la noi maximul de Stele Michelin! 💝 Deliciul principal: rața la cuptor, umplută cu portocale și stafide, gustul rafinat al sărbătorii, o simfonie de savoare acompaniată de varză roșie călită cu mere și găluște de cartofi cu prune și sos de legume. Desertul, un mousse dublu de ciocolată și lămâie, a încununat un dineu perfect.

În atmosfera caldă și veselă, am despachetat cadourile în jurul superbului brad, am râs, am povestit și ne-am fotografiat, creând amintiri de neuitat. 

Seara de Ajun ne-a adus împreună și ne-a umplut sufletele de bucurie. 🌟🎄✨Crăciunul, cu magia sa inegalabilă, ne-a adunat pe toți laolaltă pentru o minunată seară de Ajun 💗 

PS: am pus si poza Adelei in colaj - am facut fotografia in seara cand a adus cadourile pregatite pentru brad si bineinteles sa ne luam la revedere pâna dupa revelion.
PS2: La întâmpinarea musafirilor am servit la cate un pahar de Crémant d'Alsace, pe care noi fetele l-am îndulcit cu sirop si flori de hibiscus. La friptura, Helmut a oferit din colectia lui de vinuri un Cabernet Sauvignon, Merlot - 2011 Clos Margalaine!!! Iar la desert am servit câte un paharel de Ice Wine ☺ Bineînteles am avut si suc de rabarbăr si de portocale. A fost mai mult decât perfect! ♥

Toamna cu pași rapizi

Am dat deja drumul la caldura (centrala termica)! La mijlocul lui septembrie, natura ne-a surprins cu o schimbare bruscă a vremii. Dupa saptamâni în șir la 32°C, temperatura a scăzut peste noapte la doar 10 grade!

Toamna calendaristică si-a facut debutul cu ploi abundente și aer proaspăt și rece. Frunzele copacilor abia au început să capete usoare nuanțe de galben și roșu...

Lăsând în urmă zilele toride de vară, ne pregatim cu toții pentru noul anotimp. Am schimbat sandalele cu botinele si cizmele de cauciuc, am scos din dulap gecile groase, ba chiar am vazut pe strada că unii oameni poarta deja căciuli. 

Chit ca ne-a luat așa brusc, ne bucuram toți de racoarea binevenita. Parca si atmosfera este mai plină de energie și prospețime. 

Toamna se instaleaza cu pași rapizi, aducând cu ea nu doar o schimbare a vremii, ci și o schimbare a stării de spirit. Este timpul să ne bucurăm de plimbările prin parc, de culorile vibrante ale frunzelor și de serile răcoroase petrecute alături de cei dragi, la o cana cu ceai.

Sa aveți o toamna minunată!

Sa va aduca noroc! 🍀 Miercurea fără cuvinte S35/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Reflexii in Maltova - RiO S28/2024

 

Ultima zi de concediu am petrecut-o cu prietenii nostri Diana si Gelu in Maltova si... cateva ore le-am rezervat pentru un shopping tour in Outlet City. 

Ne-am lăsat soții la umbra unei terase, unde au savurat o cafea... o bere rece, inca o cafea... 😜 Eu si Diana am explorat fiecare colț al mall-ului, admirând vitrinele pline de oferte tentante și reduceri de sezon. 

Fiecare magazin ne-a oferit o nouă experiență, de la haine elegante și accesorii strălucitoare, până la articole sportive și decorațiuni pentru casă. Ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, râzând și probând diferite ținute. Am descoperit câteva piese vestimentare perfecte pentru viitoarele noastre evenimente, iar bucuria achizițiilor ne-a făcut ziua și mai frumoasă. 

Vitrinele magazinelor ne-au oferit priveliști strălucitoare, numeroasele articolele de modă se oglindeau într-un joc fascinant de lumini și culori. Fiecare reflexie din geamurile magazinelor ne-a amintit cât de frumoasă poate fi o zi petrecută alaturi de prieteni dragi, savurând plăcerea cumpărăturilor. Am râs, am probat diferite ținute si am realizat cât de mult ne asemanam in gusturi. Vorba aceea "Cine seamana se-aduna"!

Daca va face placere, va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: