vineri, 30 aprilie 2010

Freinacht

Denumita si Hexennacht (Noaptea vrajitoarelor), noaptea de 30 aprilie spre 1 mai, este cea mai de temut noapte în Bavaria. Tinerii de azi au uitat pur si simplu ce reprezinta adevarata "Noapte libera" si au ajuns sa terorizeze populatia, prin "glume" care depasesc cu mult bunul simt: ung cu pasta de dinti cutiile de posta, lipesc hârtie igienica pe toate gardurile, mazgalesc clantele usilor cu înghetata, ba chiar lipesc cu UHU încuietoarele automobilelor! Toata lumea încearca sa-si puna bunul privat în locuri ferite si pentru patrulele de politie, la noapte va fi activitate non-stop!
La origini, noaptea din-naintea lui 1 Mai, este ultima noapte de straja la Maibaum (Stâlpul de mai). În Bayern, 1 mai este sarbatoarea libertatii si ca simbol, fiecare comunitate ridica mândra un stâlp, pe care-l împodobeste cu stegulete si distinctii; în ziua sarbatorii, când cu mic cu mare, cu muzica si voie buna se aduna întreaga comuninate în jurul Copacul de Mai, cel mai curajos si puternic fecior, se urca la vârf si agata o coroana din crengi de brad proaspat, împodobita cu benzi alb-bleu (steagul Bayern). Apoi, preotul sau primarul, rosteste câteva cuvinte si serbarea se declara deschisa. Cu cât stâlpul este mai înalt cu atât comunitatea este mai bogata si mai mândra! Saptamâna din-naintea sarbatorii, tinerii fac cu schimbul si pazesc impozantul simbol al libertatii. Este o mare rusine pentru comunitate sa-i fie furat stâlpul! Celebru este cazul din 2004, când a disparut Maibaum de pe Zugspitze-cel mai înalt vârf al Germaniei (2962 m.). Dupa ce comunitatea a platit bani grei pentru transportul stâlpului cu elicopterul si o multime de tineri entuziasti au participat la ridicarea si montarea lui (a avut 20m lungime si o greutate de 800 kg!)... nu au mai luat în serios pericolul si... în noaptea de Freinacht a disparut mândrete de Maibaum! Rusinea de atunci nu si-au spalat-o nici azi! :)))
Un alt obicei pentru aceasta noapte - pastrat la sate - este acela ca feciorii sa împlânte ramuri sanatoase de mesteacan, la poarta casei celei pe care o iubesc si nu de putine ori s-a întâmplat ca o fata frumoasa sa aiba dimineata, în fata casei 2, 3 sau chiar 4 astfel de "declaratii de dragoste".
Va doresc tuturor o zi de 1 mai cât mai frumoasa! Eu am bucuria ca la acest sfârsit de saptamâna sa fiu vizitata de doua prietene dragi, colege din timpul liceului - Mihaela si Nicoleta - cu care voi petrece clipe deosebit de vesele, indiferent de vremea ploioasa ce se anunta!

joi, 29 aprilie 2010

Parada florilor de cires


Este cea mai frumoasa si parfumata strada saptamâna aceasta în orasul meu! Ciresii japonezi sunt adorati de locuitorii cartierului. Iesi pe strada doar câteva minute si simti cum te cuprinde buna dispozitie. Chiar si vânzatorii magazinelor de-a lungul strazii sunt înduiosati de gingasia petalelor si nu se supara ca trebuie sa mature de câteva ori pe zi trotuarul din fata vitrinelor. O data pe an este parada ciresilor si zau ca-ti vine sa te asezi sub copac, sa visezi si sa uiti de rutina zilnica. Departe de a fi o serbare"Hanami" fiecare trecator îsi ia totusi timp sa-i admire, sa faca o fotografie, sa zâmbeasca... PS: O dedicatie speciala Natasei, care astazi serbeaza 3 anisori :) La multi ani Natasa!

O data pe an, câteva zile...


Sta cocotat pe un pervaz, în bucataria etajului nostru - la servici. Nu-l baga aproape nimeni în seama. Fiecare intra sa-si ia o ceasca de cafea, sa-si încalzeasca gustarea, sa puna de-un ceai. Aproape ca uitam si sa-i dam apa...dar nu se supara. Priveste verde de la înaltimea geamului si se pregateste întregul an pentru saptamâna când florile rosii ca focul vor uimi întregul compartiment proiectari :)
Si pentru ca merita, îl prezint, sa fie admirat si de catre cei care trec pe aici. Numele cactusului este Schlumbergera sau Cactus de Craciun sau Cactus de Pasti... nici el nu mai stie cum îl cheama si dupa ce calendar sa înfloreasca...dar ne surprinde anual la sfârsitul lui april :)


My post today is dedicated to Autumn Belle from Malaysia of "My nice garden"

Bicicleta


Astazi se împlinesc 225 de ani de când s-a nascut "tatal" vehicolului pe doua roti, Karl Freiherr von Drais, cel care a fost cel mai mare inventator al timpurilor Goethe. Acesta a studiat arhitectura, agronomia si fizica, a fost un pasionat cercetator si a iubit mai presus de orice natura si padurea.
Din dorinta de a se deplasa mai repede pe aleile gradinii, baronul a inventat prima bicicleta, construita din lemn, neavând pedale, lant sau frâne, propulsia realizându-se prin miscarea picioarelor pe sol - foarte asemanatoarea cu bicicleta pe care învata sa mearga copiii în zilele de astazi - si a denumit-o "masina alergatoare" sau "calutul hobby". Un succes deosebit nu a avut, deoarece nu o puteau folosi decât burghezii în gradinile palatelor sau în unele parcuri. Baronul Karl Drais a mai inventat printre altele un pian care înregistreaza apasarea clapelor pe hârtie si în 1821 prima masina de scris, cu 25 de litere si banda de hârtie; deasemenea a inventat primul cuptor pe lemn. Dar cea mai mare inventie a fost un vehicol cu 4 roti (în 1813) actionat prin pedale, pentru care a primit chiar si dreptul de autor, un fel de patent si chiar a capatat o pensie de inventator, în semn de recunostinta pentru aportul pe care l-a adus progresului tehnic. În urma revolutiei germane, cunoscuta si sub numele "revolutia din martie"(1848/1849) Karl von Drais a fost desproprietarit, i s-a retras dreptul de pensie si a murit fara nici un ban.

marți, 27 aprilie 2010

Full moon - Wordless Wednesday

În curte

Magnoliul nostru pitic a început sa-si piarda petalele sângerii, groase si catifelate. Ciresul este însa o splendoare! Îmbracat în alb, precum o mireasa inocenta, parfumat si plin de flori gingase, încântat de zumzetul albinutelor, priveste mândru peste-ntreaga curte. Lalelele multicolore au reusit sa puna în umbra suavele zambile si încet-încet se pregatesc si ele sa-si încheie misiunea de anul acesta... nu înainte de a preda stafeta lacramioarelor, margaretelor, trandafirilor si crinilor. Rododendronul, azaleea, iasomia si liliacul au deasemenea boboci tot mai dodoloti. Serbarea primaverii continua cu jocul culorilor si diversitatea parfumurilor, o adevarata desfatare a simturilor...

Arta feminitatii

Citeam sensibilul articol "Frumoasa adormita se trezeste" publicat pe blogul cu numele pe care mi-am permis sa-l preiau în titlul meu de azi si mi-am amintit o faza simpatica, de pe vremea când fetitele mele mergeau înca la gradinita :)
Îmi placea sa le îmbrac tot timpul ca pe papusi, le faceam codite cu fundite, aveau pantofiori asortati rochitelor...erau tare dragalase (ca doar erau fetele mele :)) ce altceva as putea spune, nu?!)
Într-o dimineata, o aduc pe Raluca în grupa ei si educatoarea o întâmpina zâmbind:
- Ai sosit Frumoasa din padurea adormita?...
Fiicei mele i-a fost clar ca ea e frumoasa, doar adresa nu corespundea, asa ca a facut o corectura minora :
- Am sosit, dar din Valea Aurie *...
.
Nota explicativa: * Valea Aurie = cartier de blocuri în Sibiu
**************************************************************************************************
Si mi-am mai amintit o întâmplare...
De câtiva ani îmi cresteam fetele singura si acestea nu mi-au aratat vreodata ca le-ar lipsi tatal. Pâna într-o zi...
Pe fete le stiam la joaca în fata blocului, când Adela a intrat în casa plângând în hohote. Printre sughituri mi-a aratat o arsura mica provocata de un chistoc de tigara, pe care un baiat l-a aruncat neglijent - fara intentie, dar care a aterizat pe pielicica ei. Din durere, micuta i-a strigat:
- Mai prostule, uite ca m-ai ars!
Nici una nici alta, acesta îi trage o palma zdravana peste gura si-i spune:
- Cu mine nu vorbesti asa, rahat cu ochi!
Dungile degetelor lui erau înca imprimate pe obrazul micutei care plângând în continuare mi-a mai spus:
-Daca aveam tata, îi arata el!
Eu nu sunt razboinica din fire, dar ultima ei remarca a rascolit "mama leoaica" din mine si am spus:
- Cum?! Hai ca rezolvam noi doua situatia!
Am alergat cu ea de mâna pe scari si am ajuns în fata blocului tocmai când vlajganul o luase la pas în compania unei pustoaice. Adela mi l-a aratat:
- El e!
L-am tras de tricou.
- Hei tu! si când s-a întors, m-am ridicat pe vârfuri - pentru ca era un cap mai înalt decât mine si i-am tras o palma peste fata, cât am putut eu de tare. Am observat cum acesta s-a abtinut sa nu mi-o întoarca si pret de câteva secunde ne-am privit în ochi. Apoi am spus:
- Un singur fir de par sa mai clintesti fetitei mele si ai de a face cu mine!
Câtiva trecatori au început sa comenteze:
- Bine faci doamna, ca astia nu mai stiu ce înseamna respect!
Mi-am luat fetita de mâna si m-am întors în casa, cu genunchii tremurând. Abia mai târziu am realizat pericolul la care ma expusesem... Am avut însa noroc!
Adela a fost profund impresionata si de atunci i-a fost clar ca mama ei poate orice!
.
PS: Daca astazi s-ar fi întâmplat, as fi fost imediat data în judecata pentru "atac corporal"...si salariul pe o luna nu mi-ar fi ajuns sa-mi platesc avocatul!
***************************************************************************************************

luni, 26 aprilie 2010

Alina mi-a "furat" titlul! -cu toate ca eu scriu o ora mai târziu ;)

:)) toata dimineata, la serviciu m-am gândit cum se va intitula postarea de astazi "Test de memorie" sau "Va mai amintiti?" sau... în orice caz tema era clara. Vin de la serviciu si vreau tocmai sa încep sa scriu articolul, când, ce titlu vad pe blogul Alinei? "Cine-si mai aminteste?" !!!
Dar asta este! Nu numai pe mine m-a preocupat aceasta idee dupa cum se vede! Nu am citit înca articolul ei, subiectul însa îmi este clar ca e acelasi!
Deci: cu siguranta toti va amintiti ce ati facut pe data de 26 aprilie 1986!
Este nefasta zi în care reactorul 4 al centralei atomice din Cernobîl (ucraineana: Tschornobyl) a explodat si a generat o serie de explozii adiţionale şi fluidizare nucleară, radioactivitatea răspândindu-se prin vânt spre întreaga Europa!
Au trecut 24 de ani dar eu îmi amintersc exact!
Eram cu echipa de volei de o saptamâna într-un cantonament în Timisoara. Era extrem cald, aveam antrenamente si meciuri dimineata si dupa-amiaza. Timpul liber care ne ramânea la ora amiezii îl petreceam la strand si ne bucuram ca razele soarelui de aprilie ne colora pielea. Nu aveam televizor în camerele de hotel si nici nu am citit ziarele... asa ca ne-am trezit tot mai singure pe strada si pe 1 mai numai noi eram la strand! Nici macar când am platit intrarea, nu ne-a spus nimeni nimic! Razele soarelui de aprilie-mai sunt oricum nocive, cu atât mai mult în situatia data, cu...cine stie ce radioactivitate! Stiri nesigure, secretizarea din timpul sovietic (URSS -ul de atunci) cât si regimul comunist din România, au facut dificila estimarea pericolului... Nu vom sti poate niciodata prin ce am trecut, la ce ne-am expus!
Si înca nimeni nu stie cum si când se va închide Centrala Atomoelectrica Cernobîl...

duminică, 25 aprilie 2010

Meniu de duminica

O zi superba, cu cer albastru si norisori albi parca pulverizati. Pentru ca am fost singuri la masa de prânz (una din fete a plecat cu bicicleta - cu prietenii pe lac, cealalta învata de zor - în mai putin de 2 saptamâni încep examenele de Abitur!) am pregatit un meniu ca pentru noi -fetelor nu le place nici asparagus si nici cu pestele nu sunt prea "prietene". Deci la felul întâi: Supa de sparanghel. Se curata sparanghelul si se taie rondele. Se pune în apa rece la fiert, cu putina sare. Când s-a înmuiat, se strecoara, fara sa aruncam zeama! în craticioara punem o lingura buna de unt si doua de faina la rumenit. Nu lasam sa se prajeasca, stingem imediat cu zeama de sparanghel - adaugata putin câte putin, pâna când supa devine consistenta ca o supa-crema. Adaugam sparanghelul si dupa ce mai punem un galbenus de ou si nucusoara rasa, mai lasam sa dea un clocot. Supa este gata! Se poate drege cu un strop de zeama de lamâie :) (sparanghelul este un foarte bun diuretic. Multi nemti obisnuiesc sa faca doua saptamâni cura, acum a început sezonul. Se poate prepara ca salata, garnitura, cu diverse sosuri... Mie îmi place mult supa)

Pentru felul doi am ales Dorade royale. Un peste gustos, care cu multa usurinta poate fi curatat de oase. Sotul meu are diverse metode pentru prepererea acestui peste, în mantie de sare, prajit în ulei sau la gratar. De data aceasta a hotarât sa-l prepare la gratar - în cuptor. Dupa ce l-a spalat, i-a umplut burtica cu frunze de patrunjel, marar si busuioc, sare grunjoasa si piper macinat. L-a asezat pe tava si l-a stropit cu ulei de masline.L-a pus o jumatate de ora la cuptor, la 200°C ( dupa 15 minute, trebuie întors!)

Între timp, am curatat câtiva cartifi noi si i-am pus la fiert în apa rece si sare si am curatati 5 morcovi si i-am taiati fidea -pe lungime. Bucatarul-sef a pus o lingura de unt la încins si doua lingurite de zahar si a caramelizat morcovii. Apoi ceasurile au început sa pipsaie si...totul a fost gata:


Un vin alb din '89 a completat meniul. La desert, înghetata de mango (cumparata) cu dulceata de rabarber - facuta proaspat :)




Pe când savuram cafeluta, un vecin a sunat la usa si ne-a adus doua felii mari de prajitura. Ei da! asta este acum prea mult!

Se anunta o duminica extraordinara!



Cu talpile umede de roua, în linistea diminetii îmi savurez cafeluta. Este înca racoare, 9°C dimineata la 8:30...
Pestisorii au primit micul-dejun dar se misca foarte lent în apa rece ca gheata. Fântâna arteziana înca doarme. Liliacul zâmbeste îmbobocit:
-Poate înfloresc mâine!
Sotul meu uda florile. Lalelele mov si-au facut loc sa fie admirate, alaturi de cele rosii, oranj si galbene...
O zi minunata tuturor! :)