Happy Pink Monday!
♥ Pink Monday este o initiativa Karmapolice & Nima ♥
PS: sorturile gospodinelor din videoclip sunt facute de Silvia
Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta vacanta. Afișați toate postările
luni, 4 noiembrie 2019
miercuri, 25 septembrie 2019
"Bijuterii" în Avignon - Miercurea fara cuvinte 39/2019
L’Isle-sur-la-Sorgue, august 2019
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
miercuri, 21 august 2019
miercuri, 7 august 2019
În vacanta - Miercurea fara cuvinte 32/2019
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
miercuri, 31 iulie 2019
Rasarit de soare - Miercurea fara cuvinte 31/2019
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
miercuri, 24 iulie 2019
Mic-dejun frantuzesc - Miercurea fara cuvinte 30/2019
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!
luni, 22 iulie 2019
Jurnal de vacanta (2019) - Franta / Spania / Elvetia
5/6 iulie – drumul din Germania prin Austria si Elvetia în Franta pâna la destinatie în Banyuls-sur-Mer, cu o înoptare în Chambéry (640 km vineri; 550 km sâmbata).
7.07/ duminica - dimineata la plaja, la amiaza plimbare prin statiunea Banyuls-sur-Mer; dupa-amiaza degustare de vin din zona viticola (domeniul Terres des Templiers). Seara, trecut granita în Spania, în localitatea Portbou (30 km, peste doua dealuri în serpentine, de-a lungul tarmului marii) cu intentia de a alimenta, pentru ca în Spania benzina a fost aproximativ 0,20 euro/litru mai ieftina ca în Franta 😉
8.07 / luni – dimineata plaja, la amiaza plimbare prin Perpignon - centrul administrativ (prefectură) al departamentului Pireneii Orientali din regiunea Languedoc-Roussillon. (38 km de noi).
9.07 / marti – Vizitat orasul Narbonne (100 km de la noi), plimbare cu vaporasul pe Canal du Midi.
10.07 / miercuri – plaja, de dimineata pâna dupa-amiaza, cu scurta pauza la orele amiezii.
11.07/ joi – vizitat orasul spaniol Figueres (70 km de la noi), vizitat muzeul Dali si casa în care s-a nascut si a copilarit marele artist. Dupa-amiaza, vizitat orasul Girona (înca 45 km), respectiv Catedrala, Baile arabe, La Leona si la Rambla de la Libertad.
12.07 / vineri – dimineata în târg apoi direct la plaja; dupa-amiaza plimbat prin statiune, vizitat muzeul Maillol.
13.07 / sâmbata – dimineata plaja, dupa-amiaza vizitat statiunea Port-Vendres (10 km de la noi).
14.07 / duminica – dimineata plaja, dupa-amiaza în statiune la noi (Banyuls-sur-Mer), serbare stradala de Zilei nationale a Frantei.
15.07 / luni – Excursie în Pirineii Orientali: les Orgues d’Ille-sur-Têt (65 km de la noi), apoi statiunea Olette (înca 35 km) cu gara a trenuletului galben (Le petit train jaune) poreclit si "metroul din Pirinei"; mai departe am vizitat pestera "Grotte de Fontrabiouse" (înca 45 km). La întoarcere, am oprit în Villefranche-de-Conflent (patrimoniu UNESCO) si am vizitat Fort Libéria.
16.07/ marti – dimineata plaja, seara plimbare în portul Collioure (12 km de la noi).
17.07 / miercuri – vizitat orasul Elne (25 km de la noi) cu Catedrala Sainte-Eulalie-et-Sainte-Julie (sec. XI-XII), apoi Fort Saint Elme din Collioure.
18.07 / joi – vizitat orasul Saint-Génis-des-Fontaines (27 km de la noi) cu mânastirea Saint-Génis-des-Fontaines.
19.07 / vineri – de dimineata la plaja; dupa-amiaza la cumparaturi si facut bagajele.
20.07 / sâmbata – în drum spre Chambéry, ne-am oprit sa vizitam orasul Nîmes (Arènes de Nîmes, Maison Carrée). În Chambéry am facut un tur al centrului istoric - Fontaine des élephants si Château des ducs de Savoie.
21.07 /duminica – în drum spre casa, ne-am oprit la Geneva, ne-am plimbat pe lac si am admirat Jet d'eau – simbolul orasului. Apoi... au urmat 550 km pe autostrada si am ajuns acasa la ora 21 ☺
7.07/ duminica - dimineata la plaja, la amiaza plimbare prin statiunea Banyuls-sur-Mer; dupa-amiaza degustare de vin din zona viticola (domeniul Terres des Templiers). Seara, trecut granita în Spania, în localitatea Portbou (30 km, peste doua dealuri în serpentine, de-a lungul tarmului marii) cu intentia de a alimenta, pentru ca în Spania benzina a fost aproximativ 0,20 euro/litru mai ieftina ca în Franta 😉
8.07 / luni – dimineata plaja, la amiaza plimbare prin Perpignon - centrul administrativ (prefectură) al departamentului Pireneii Orientali din regiunea Languedoc-Roussillon. (38 km de noi).
9.07 / marti – Vizitat orasul Narbonne (100 km de la noi), plimbare cu vaporasul pe Canal du Midi.
10.07 / miercuri – plaja, de dimineata pâna dupa-amiaza, cu scurta pauza la orele amiezii.
11.07/ joi – vizitat orasul spaniol Figueres (70 km de la noi), vizitat muzeul Dali si casa în care s-a nascut si a copilarit marele artist. Dupa-amiaza, vizitat orasul Girona (înca 45 km), respectiv Catedrala, Baile arabe, La Leona si la Rambla de la Libertad.
12.07 / vineri – dimineata în târg apoi direct la plaja; dupa-amiaza plimbat prin statiune, vizitat muzeul Maillol.
13.07 / sâmbata – dimineata plaja, dupa-amiaza vizitat statiunea Port-Vendres (10 km de la noi).
14.07 / duminica – dimineata plaja, dupa-amiaza în statiune la noi (Banyuls-sur-Mer), serbare stradala de Zilei nationale a Frantei.
15.07 / luni – Excursie în Pirineii Orientali: les Orgues d’Ille-sur-Têt (65 km de la noi), apoi statiunea Olette (înca 35 km) cu gara a trenuletului galben (Le petit train jaune) poreclit si "metroul din Pirinei"; mai departe am vizitat pestera "Grotte de Fontrabiouse" (înca 45 km). La întoarcere, am oprit în Villefranche-de-Conflent (patrimoniu UNESCO) si am vizitat Fort Libéria.
16.07/ marti – dimineata plaja, seara plimbare în portul Collioure (12 km de la noi).
17.07 / miercuri – vizitat orasul Elne (25 km de la noi) cu Catedrala Sainte-Eulalie-et-Sainte-Julie (sec. XI-XII), apoi Fort Saint Elme din Collioure.
18.07 / joi – vizitat orasul Saint-Génis-des-Fontaines (27 km de la noi) cu mânastirea Saint-Génis-des-Fontaines.
19.07 / vineri – de dimineata la plaja; dupa-amiaza la cumparaturi si facut bagajele.
20.07 / sâmbata – în drum spre Chambéry, ne-am oprit sa vizitam orasul Nîmes (Arènes de Nîmes, Maison Carrée). În Chambéry am facut un tur al centrului istoric - Fontaine des élephants si Château des ducs de Savoie.
21.07 /duminica – în drum spre casa, ne-am oprit la Geneva, ne-am plimbat pe lac si am admirat Jet d'eau – simbolul orasului. Apoi... au urmat 550 km pe autostrada si am ajuns acasa la ora 21 ☺
vineri, 19 iulie 2019
Perpignan
Pentru ca înca sunt în vacanta si Perpignan este la 37 km de statiunea in care ne aflam (Banyuls-sur-Mer), propun un chanson française cu titlul "Perpignan", în interpretarea lui Balbino Medellín
Balbino Medellin este un autor, compozitor si interpret de muzica franceza. În sângele lui s-au amestecat pasiunea catalan-spaniola (genele mamei) si mândria picardiana (genele tatalui). Muzica lui este inspirata din folclorul catalan (francez si spanilol) și poezia cotidiana a culturii catalane si curentul gitan. Textele melodiilor lui sunt texte interculturale, lirica de fuziune cu minoritatile conlocuitoare. Cariera sa profesională a început în 2001 si pâna în prezent a editat patru albume: Gitan de Paname (2006), Le Soleil et l'Ouvrier (2008), Évangiles sauvages (2011), À l'ancienne (2014).
Balbino Medellin este un autor, compozitor si interpret de muzica franceza. În sângele lui s-au amestecat pasiunea catalan-spaniola (genele mamei) si mândria picardiana (genele tatalui). Muzica lui este inspirata din folclorul catalan (francez si spanilol) și poezia cotidiana a culturii catalane si curentul gitan. Textele melodiilor lui sunt texte interculturale, lirica de fuziune cu minoritatile conlocuitoare. Cariera sa profesională a început în 2001 si pâna în prezent a editat patru albume: Gitan de Paname (2006), Le Soleil et l'Ouvrier (2008), Évangiles sauvages (2011), À l'ancienne (2014).
In fiecare vineri, provocarea muzicala 😊 Friendship Friday 😊 Create with joy.
joi, 18 iulie 2019
Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (6)
[continuare la Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (5)”]
27. Mai 2019 - A doua zi la Sibiu
Am pornit imediat dupa micul dejun. Am avut în plan sa ne plimbam la aer curat, în statiunea Paltinis (1450 m altitudine).
Pentru ca Paltinisul este la doar 30 km de Sibiu, când eram copil, exista un autobuz care circula atât vara cât si iarna. Iarna urcam la fiecare sfârsit de saptamâna, la schi. Ce rau mi se facea pe serpentine! Autobuzul scârtia din toate balamalele si de multe ori calatoream în picioare, atat de solicitata era ruta. Eu am învatat sa schiez la Schit, tata ne-a dezvoltat interesul pentru acest sport si mie si fratelui meu. Urcarea cu telescaunul era scumpa pentru salariile de atunci, nu ne permiteam decât o tura sau doua pe saptamâna. In plus era o coadaaaaaa, mai ales în vacante! De aceea, de obicei urcam cu schiurile în spate, macar pâna la Pilonul IV. Sau urcam cu telescaunul pâna pe Oncesti si ramaneam în poiana, ca acolo era o linie de teleschi mai accesibila ca pret.
Fetele mele au învatat sa schieze tot aici, la Paltinis. Într-o iarna, pe când ele aveau vreo 6-7 anisori, am închiriat un apartament la Casa Turistilor, cel mai luxos hotel pe atunci. A fost o iarna de vis, bogata în zapada. Ziua era soare si noaptea ningea, cu vijelie… De dimineata sclipea totul alb, ca-n povesti. Am înscris fetele la Joe si dupa patru zile, au putut sa coboare de pe Oncesti! Îl cunosteam pe Joe din copilarie… Era singurul care regla schiuri la baza pârtiei. Avea o dugheana… ce dugheana, o baraca din lemn, unde închiria schiuri si bocanci (mai târziu clapari) si efectua mici servicii specifice. Era totodata si instructor de schi. Oare câte generatii au trecut prin mâna lui? Nu se barbiera si nu se tundea din toamna pâna-n primavera, arata ca un salbatic! Si urla ca un salbatic ☺ Toti copiii auvea frica de el, pâna când se obisnuiau cu felul sau de a fi, pentru ca de fapt, Joe era bun la suflet si tare grijuliu. Metoda lui aspra, facea o preselectie din start ☺ Copiii care nu-si învingeau frica, renuntau dupa câteva ore, ceilalti… stiau în câteva zile sa schieze! Odata ce ai învatat, nu mai uiti toata viata!
Am ajuns în statiune si tare m-am minunat! Nu era nici tipenie de om! Ba am întâlnit unul, care statea la umbra pe un bustean la margine de drum - cosea iarba manual si tocmai facea o pauza.
Telescaunul nu circula, ca era luni! Dar si daca nu ar fi fost luni, nu cred ca pornea linia pentru patru personae! Am descoperit si baraca lui Joe ☺ Am fotografiat-o si am trimis imediat fetelor pe whatsapp. Tare s-au bucurat ☺
De jur împrejurul pistei, multe constructii noi, vile, hoteluri, care mai de care mai interesante, dar pustiu! Era racoare si am fi vrut sa bem macar o cafeluta… Vizavi de telescaun, am vazut o terasa-restaurant, la etaj. Era luminata. Am ocolit cladirea de câteva ori dar nu am gasit intrarea ☹
Ne-a gasit însa o haita de câni maidanezi, ne-au dat ocolul incercand tot felul de manevre, doar doar ajung la Leo sa-l sfârtece!
Am ajuns la Casa Turistilor, hotelul despre care am povestit mai sus. Când eram tinerica, la parterul acestui hotel era o discoteca superba! Veneam de multe ori aici, vara, la dans. Acum restaurantul era deschis, însa scria mare pe usa “Interzis intrarea cu catelul!”. Asa ca, ne-am urcat în masina si … valea!
Când am trecut pe lânga Schit, mi-am amintit de iarna când l-am vazut pe Noica.
Aveam 15-16 ani, eram la schi, la Paltinis - ca în fiecare vacanta de iarna. Dormeam la Schit, la Joe si într-o zi, am vazut o silueta ciudata printre brazi... Joe ne-a spus în soapta: "e Noica, fost detinut politic, vine la mine sa cumpere lapte".
La vremea respectiva nu stiam nimic despre marele Noica, dar ceva m-a fascinat... parca aerul a fost sfânt în urma lui... Am privit lung, deosebit de impresionata si Joe a completat "sta singur într-o cabana mai sus, el si cartile lui" si atât...
Mai târziu, m-a framântat ani în sir ideea ca am avut sansa sa fiu atât de aproape -fizic- de marele Noica si nu am valorificat momentul. M-am întrebat de multe ori, oare ar fi acceptat sa vorbeasca cu mine? oare ar fi dorit sa initieze o eleva a unui liceu de filologie-istorie, însetata de literatura non-comunista?!
Drumurile noastre au fost foarte aproape, dar din pacate nu s-au intersectat...
Noica a avut domiciliul fortat la Schit, din anul 1975 si pâna când s-a stins din viata în 1987.
Am oprit masina, am parcat la marginea drumului si am urcat la bisericuta lânga care este Marele Noica înmormântat. Nu am avut flori, dar am pastrat un moment de tacere, în semn de omagiu. Am aprins la capela si câteva lumanari. Apoi ne-am continuat drumul.
Ne-am oprit pe lânga Curmatura sa admiram panorama si sa facem un “Plan B”, din moment ce cu Paltinisul am dat-o-n bara!
Mama zice “Aaaa, mergem la Orlat, la Conacul Mariei Tereza”. Este mai nou deschis, nu îl stiti!“.
Si am pornit spre Orlat, pe serpentine si prin hârtoape ☺ Ajunsi în Orlat, am parcat masina vizavi de conac si… am dat cu ochii de orar: “Luni – închis”!!!! Tja… hai sa facem macar o poza în fata portii!
Dupa care... am trecut la un “Plan C”! Mergem sa mâncam la “Montana Garten” ca tot era ora amiezii 😊
Când am ajuns în fata portii, am constatat ca nici aici nu avem noroc. Era închis, dar numai pâna la ora 14. Uf, am respirat usurati, o speranta tot mai avem. Si chiar asa rau nici nu este, în timpul ramas, am hotarât sa mergem la Cimitir, la cei dragi ce nu mai sunt printer noi...
La ora 14 am fost prezenti, dar poarta era înca încuiata! Neee, eu de aici nu mai plec! Scrie ca la ora 14 se deschide, este ora 14:15 asa ca… nu plec de aici!
M-am plimbat ca un leu înfometat în cusca si am încercat sa privesc printre zabrelele portii. La un moment dat am vazut un barbat si am batut în poarta. Acesta era însotit de o catelusa mica, neagra. Noroc cu latratul ei, ca asa am reusit sa-l înduplec pe barbat sa se apropie de gard. Zice el“Deschidem la doi!“. Eu zic „Da, stiu, dar acum este ora 14:30!“ El isi scoate telefonul mobil din buzunat, îl priveste si zice „vai, chiar ca asa e!, am uitat sa descui!“. Bag de seama ca era chiar administratorul domeniului, asa ca mare noroc am avut!
Am fost aproape singuri în parc, mai erau câtiva cetateni, care probabil erau cazati la casute. Nu am intrat bine în gradina, ca Izabella a si fost lânga Leo. S-au pupat, s-au jucat... Ce mai iubire!
Am ales cel mai frumos loc pe terasa si am comandat de mâncare. Leo si Izabella au primit deasemenea “bombonele” din oase cu vitamin, apoi s-au asezat cuminti sub masa, la picioarele noastre.
Când am plecat, Izabella ne-a însotit pâna în parcare si a ramas cu ochii tristi, dupa masina noastra. Dar si Leo! Aproape sa sara pe fereastra!
Am pornit spre casa, însa... sa ne închidem deja între cei patru pereti parca era pacat! Asa ca, am hotarât sa facem o plimbare în Muzeul Satului, pentru ca tocmai ce treceam pe lânga poarta de intrare.
(va urma)
PS: deunazi mi-a comunicat Mama ca Izabella este gravida :-o Sa fie clar, noi nu avem nicio legatura!
"Billie Jean Izabela is not my lover
She's just a girl who claims that I am the one
But the kid is not my son
She says I am the one, but the kid is not my son!" ☺☺☺
27. Mai 2019 - A doua zi la Sibiu
Am pornit imediat dupa micul dejun. Am avut în plan sa ne plimbam la aer curat, în statiunea Paltinis (1450 m altitudine).
Pentru ca Paltinisul este la doar 30 km de Sibiu, când eram copil, exista un autobuz care circula atât vara cât si iarna. Iarna urcam la fiecare sfârsit de saptamâna, la schi. Ce rau mi se facea pe serpentine! Autobuzul scârtia din toate balamalele si de multe ori calatoream în picioare, atat de solicitata era ruta. Eu am învatat sa schiez la Schit, tata ne-a dezvoltat interesul pentru acest sport si mie si fratelui meu. Urcarea cu telescaunul era scumpa pentru salariile de atunci, nu ne permiteam decât o tura sau doua pe saptamâna. In plus era o coadaaaaaa, mai ales în vacante! De aceea, de obicei urcam cu schiurile în spate, macar pâna la Pilonul IV. Sau urcam cu telescaunul pâna pe Oncesti si ramaneam în poiana, ca acolo era o linie de teleschi mai accesibila ca pret.
Fetele mele au învatat sa schieze tot aici, la Paltinis. Într-o iarna, pe când ele aveau vreo 6-7 anisori, am închiriat un apartament la Casa Turistilor, cel mai luxos hotel pe atunci. A fost o iarna de vis, bogata în zapada. Ziua era soare si noaptea ningea, cu vijelie… De dimineata sclipea totul alb, ca-n povesti. Am înscris fetele la Joe si dupa patru zile, au putut sa coboare de pe Oncesti! Îl cunosteam pe Joe din copilarie… Era singurul care regla schiuri la baza pârtiei. Avea o dugheana… ce dugheana, o baraca din lemn, unde închiria schiuri si bocanci (mai târziu clapari) si efectua mici servicii specifice. Era totodata si instructor de schi. Oare câte generatii au trecut prin mâna lui? Nu se barbiera si nu se tundea din toamna pâna-n primavera, arata ca un salbatic! Si urla ca un salbatic ☺ Toti copiii auvea frica de el, pâna când se obisnuiau cu felul sau de a fi, pentru ca de fapt, Joe era bun la suflet si tare grijuliu. Metoda lui aspra, facea o preselectie din start ☺ Copiii care nu-si învingeau frica, renuntau dupa câteva ore, ceilalti… stiau în câteva zile sa schieze! Odata ce ai învatat, nu mai uiti toata viata!
Am ajuns în statiune si tare m-am minunat! Nu era nici tipenie de om! Ba am întâlnit unul, care statea la umbra pe un bustean la margine de drum - cosea iarba manual si tocmai facea o pauza.
Telescaunul nu circula, ca era luni! Dar si daca nu ar fi fost luni, nu cred ca pornea linia pentru patru personae! Am descoperit si baraca lui Joe ☺ Am fotografiat-o si am trimis imediat fetelor pe whatsapp. Tare s-au bucurat ☺
De jur împrejurul pistei, multe constructii noi, vile, hoteluri, care mai de care mai interesante, dar pustiu! Era racoare si am fi vrut sa bem macar o cafeluta… Vizavi de telescaun, am vazut o terasa-restaurant, la etaj. Era luminata. Am ocolit cladirea de câteva ori dar nu am gasit intrarea ☹
Ne-a gasit însa o haita de câni maidanezi, ne-au dat ocolul incercand tot felul de manevre, doar doar ajung la Leo sa-l sfârtece!
Am ajuns la Casa Turistilor, hotelul despre care am povestit mai sus. Când eram tinerica, la parterul acestui hotel era o discoteca superba! Veneam de multe ori aici, vara, la dans. Acum restaurantul era deschis, însa scria mare pe usa “Interzis intrarea cu catelul!”. Asa ca, ne-am urcat în masina si … valea!
Când am trecut pe lânga Schit, mi-am amintit de iarna când l-am vazut pe Noica.
Aveam 15-16 ani, eram la schi, la Paltinis - ca în fiecare vacanta de iarna. Dormeam la Schit, la Joe si într-o zi, am vazut o silueta ciudata printre brazi... Joe ne-a spus în soapta: "e Noica, fost detinut politic, vine la mine sa cumpere lapte".
La vremea respectiva nu stiam nimic despre marele Noica, dar ceva m-a fascinat... parca aerul a fost sfânt în urma lui... Am privit lung, deosebit de impresionata si Joe a completat "sta singur într-o cabana mai sus, el si cartile lui" si atât...
Mai târziu, m-a framântat ani în sir ideea ca am avut sansa sa fiu atât de aproape -fizic- de marele Noica si nu am valorificat momentul. M-am întrebat de multe ori, oare ar fi acceptat sa vorbeasca cu mine? oare ar fi dorit sa initieze o eleva a unui liceu de filologie-istorie, însetata de literatura non-comunista?!
Drumurile noastre au fost foarte aproape, dar din pacate nu s-au intersectat...
Noica a avut domiciliul fortat la Schit, din anul 1975 si pâna când s-a stins din viata în 1987.
Am oprit masina, am parcat la marginea drumului si am urcat la bisericuta lânga care este Marele Noica înmormântat. Nu am avut flori, dar am pastrat un moment de tacere, în semn de omagiu. Am aprins la capela si câteva lumanari. Apoi ne-am continuat drumul.
Ne-am oprit pe lânga Curmatura sa admiram panorama si sa facem un “Plan B”, din moment ce cu Paltinisul am dat-o-n bara!
Mama zice “Aaaa, mergem la Orlat, la Conacul Mariei Tereza”. Este mai nou deschis, nu îl stiti!“.
Si am pornit spre Orlat, pe serpentine si prin hârtoape ☺ Ajunsi în Orlat, am parcat masina vizavi de conac si… am dat cu ochii de orar: “Luni – închis”!!!! Tja… hai sa facem macar o poza în fata portii!
Dupa care... am trecut la un “Plan C”! Mergem sa mâncam la “Montana Garten” ca tot era ora amiezii 😊
Când am ajuns în fata portii, am constatat ca nici aici nu avem noroc. Era închis, dar numai pâna la ora 14. Uf, am respirat usurati, o speranta tot mai avem. Si chiar asa rau nici nu este, în timpul ramas, am hotarât sa mergem la Cimitir, la cei dragi ce nu mai sunt printer noi...
La ora 14 am fost prezenti, dar poarta era înca încuiata! Neee, eu de aici nu mai plec! Scrie ca la ora 14 se deschide, este ora 14:15 asa ca… nu plec de aici!
M-am plimbat ca un leu înfometat în cusca si am încercat sa privesc printre zabrelele portii. La un moment dat am vazut un barbat si am batut în poarta. Acesta era însotit de o catelusa mica, neagra. Noroc cu latratul ei, ca asa am reusit sa-l înduplec pe barbat sa se apropie de gard. Zice el“Deschidem la doi!“. Eu zic „Da, stiu, dar acum este ora 14:30!“ El isi scoate telefonul mobil din buzunat, îl priveste si zice „vai, chiar ca asa e!, am uitat sa descui!“. Bag de seama ca era chiar administratorul domeniului, asa ca mare noroc am avut!
Am fost aproape singuri în parc, mai erau câtiva cetateni, care probabil erau cazati la casute. Nu am intrat bine în gradina, ca Izabella a si fost lânga Leo. S-au pupat, s-au jucat... Ce mai iubire!
Am ales cel mai frumos loc pe terasa si am comandat de mâncare. Leo si Izabella au primit deasemenea “bombonele” din oase cu vitamin, apoi s-au asezat cuminti sub masa, la picioarele noastre.
Când am plecat, Izabella ne-a însotit pâna în parcare si a ramas cu ochii tristi, dupa masina noastra. Dar si Leo! Aproape sa sara pe fereastra!
Am pornit spre casa, însa... sa ne închidem deja între cei patru pereti parca era pacat! Asa ca, am hotarât sa facem o plimbare în Muzeul Satului, pentru ca tocmai ce treceam pe lânga poarta de intrare.
(va urma)
PS: deunazi mi-a comunicat Mama ca Izabella este gravida :-o Sa fie clar, noi nu avem nicio legatura!
"
She's just a girl who claims that I am the one
But the kid is not my son
She says I am the one, but the kid is not my son!" ☺☺☺
joi, 20 iunie 2019
Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (5)
continuare la "Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (4)"
Dupa ce ne-am odihnit un pic la racoarea apartamentului, am hotarât sa iesim din nou la plimbare. Mama a propus un loc surpriza, numit “Montana Garden” – un complex turistic inaugurat la sfârsitul anului 2017, aflat la intrarea în satul Rasinari (12 km de Sibiu).
Soarele se pregatea sa apuna când am parcat masina în incinta gradinii si un tablou de basm ni s-a prezentat în fata ochilor. Înconjurate de verdeata si flori, filigorii, o terasa-restaurant rustica, tarcuri cu animale si pasari deosebite (cocosi pintenati, gaini decorative, cu penaj colorat si lucuios ca matasea, porumbei de rasa, gâste, rate autohtone dar si exotice, lebede, pauni) lacuri, fântâni arteziene si podete de lemn, casute (cu locuri de cazare pentru cei care vor să rămână câteva zile în zona Rășinariului)... Este un loc deosebit pentru relaxare, cu o priveliște superbă spre munții Păltinișului. Nu este kitsch, dar este… Rallywood ☺ Exact asa este! Daca va intrebati ce înseamna Rallywood, nu gasiti cuvântul în dictionare, pentru ca este un cuvânt pe care l-am inventat eu acum. Daca Hooywood este centrul industriei de film USA si Bollywood este eticheta filmelor hindi, produse în Bombay, atunci "Montana Garden" este Rallywood, pentru ca "studiourile de filmare" sunt in Rasinari ☺
Restaurantul are în jur de 120 de locuri și oferă mâncăruri tradiționale românești. Pentru ca era duminica seara, terasa era plina ochi. Abia am gasit un loc sa bem câte un suc. In parc alergau multi copii, în jurul lacului stateau la pescuit câtiva barbati cu undite în mâna, grupuri vesele se plimbau de colo colo – a fost un amestec pestrit de oameni într-o o atmosfera deosebit de placuta.
Chiar si Leo si-a gasit companie. O domnisoara-catel a încercat sa-l seduca, folosindu-si toate farmecele. Dar nu a reusit… Leo este umblat prin lume, dar experiente cu dame înca nu are ☺
Dupa ce am facut un tur complet al parcului, ne-am urcat în masina si ne-am întors acasa. Am hotarât sa revenim aici într-o zi în cursul saptamânii, sa evitam aglomeratia. Si asa am incheiat prima zi la Sibiu. (va urma)
Dupa ce ne-am odihnit un pic la racoarea apartamentului, am hotarât sa iesim din nou la plimbare. Mama a propus un loc surpriza, numit “Montana Garden” – un complex turistic inaugurat la sfârsitul anului 2017, aflat la intrarea în satul Rasinari (12 km de Sibiu).
Soarele se pregatea sa apuna când am parcat masina în incinta gradinii si un tablou de basm ni s-a prezentat în fata ochilor. Înconjurate de verdeata si flori, filigorii, o terasa-restaurant rustica, tarcuri cu animale si pasari deosebite (cocosi pintenati, gaini decorative, cu penaj colorat si lucuios ca matasea, porumbei de rasa, gâste, rate autohtone dar si exotice, lebede, pauni) lacuri, fântâni arteziene si podete de lemn, casute (cu locuri de cazare pentru cei care vor să rămână câteva zile în zona Rășinariului)... Este un loc deosebit pentru relaxare, cu o priveliște superbă spre munții Păltinișului. Nu este kitsch, dar este… Rallywood ☺ Exact asa este! Daca va intrebati ce înseamna Rallywood, nu gasiti cuvântul în dictionare, pentru ca este un cuvânt pe care l-am inventat eu acum. Daca Hooywood este centrul industriei de film USA si Bollywood este eticheta filmelor hindi, produse în Bombay, atunci "Montana Garden" este Rallywood, pentru ca "studiourile de filmare" sunt in Rasinari ☺
Restaurantul are în jur de 120 de locuri și oferă mâncăruri tradiționale românești. Pentru ca era duminica seara, terasa era plina ochi. Abia am gasit un loc sa bem câte un suc. In parc alergau multi copii, în jurul lacului stateau la pescuit câtiva barbati cu undite în mâna, grupuri vesele se plimbau de colo colo – a fost un amestec pestrit de oameni într-o o atmosfera deosebit de placuta.
Chiar si Leo si-a gasit companie. O domnisoara-catel a încercat sa-l seduca, folosindu-si toate farmecele. Dar nu a reusit… Leo este umblat prin lume, dar experiente cu dame înca nu are ☺
Dupa ce am facut un tur complet al parcului, ne-am urcat în masina si ne-am întors acasa. Am hotarât sa revenim aici într-o zi în cursul saptamânii, sa evitam aglomeratia. Si asa am incheiat prima zi la Sibiu. (va urma)
sâmbătă, 15 iunie 2019
Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (4)
[continuare la "Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (3)"]
Centrul vechi respecta regulile oraselor romane si are strazi lungi, drepte si perpendiculare între ele. Daca iesi din Piata Mare, pe lânga fostul meu liceu - liceul Gheorge Lazar, ajungi în capat pe strada Cetatii. Inscriptia stradala - tablita albastra cu scris alb, indica "Strada Cetatii. Cea mai frumoasa strada din Sibiu". O tablita inedita si in niciun caz, o lauda goala! Strada Cetatii este o adevarata carte de istorie. Si... este singura strada din Sibiu pe care "locuiesc" si dinozaurii ☺De câte ori trec pe lânga Muzeul de istorie naturala imi aduc aminte ca la începutul anilor '80 aici s-a filmat un serial din filmul "Lumini si umbre" si pe atunci, am facut parte din grupul de figuratie. Tin minte ca era vacanta de vara insa trebuia filmata o scena de toamna. Intregul parc din fata muzeului a fost stropit cu culori ruginii... O alta amintire legata de acest muzeu ma duce spre broscuta testoasa pe care am adus-o acasa dintr-o vacanta petrecuta la bunica, la Berca (judetul Buzau), la Vulcanii Noroiosi. Botezata de mine Tereșkova (dupa prima femeie cosmonaut), broscuta a fost partenerul meu de joaca pentru trei ani. În anii '80 nu erau multi copii care sa aiba broaste testoase si nu erau nici modalitati sa te informezi despre alimentatia lor. De aceea m-am dus la muzeu si împreuna cu un angajat, specialist in animale anfibie am aflat despre ce are nevoie micuta mea partenera de joaca.
Sala Thalia (Filarmonica de Stat) este o cladire speciala, atât prin arhitectura cât mai ales prin evenimentele culturale pe care le gazduieste. Zidurile ei se întind pâna pe artera principala a Sibiului, b-dul Coposu (pe vremea copilariei mele, b-dul 23 august).
Zidul dintre Piaţa Unirii (Cazarma 90) şi Turnul Dulgherilor a fost construit în 1357- 1366 si a scapat de planul de sistematizare întocmit de regimul ceausist. Portiunea de zid între Turnul Dulgherilor si Turnul Olarilor a fost restaurata în secolul XV. Zidul gros din caramida cu arcade simetrice, are în partea superioara un coridor din lemn si acoperis cu tigla. De cealalta parte a strazii, martore peste veacuri, casele cu porti zidite si geamuri înalte. "Un culoar armonic între trecut și prezent, împodobit cu ceva romantic, care bucură ochiul în orice anotimp".
De aici începe si Parcul Cetatii, o zona de promenada mult iubita de sibieni. Un loc de poveste, cu cafenele si restaurante, cu terase amenajate cu mult bun gust. Localul "Pardon"ofera un decor fermecator. Stiati ca Sibiul este si singurul oraş din România cu trei stele Michelin? si ca anul acesta, Sibiul va fi Capitală Europeană Gastronomică? Sibienii sunt foarte mândri cu aceste succese si în urmatorii ani, vor sa extinda planul hotelier si gastronomic si sa dea în functiune un han, amenajat în stil rustic, specific perioadei interbelice în care sa poata fi servite preparatele traditionale românesti.
În capatul strazii, înainte sa cobori scarile prin poarta din zid spre bulevardul Coposu, este laboratorul-cofetarie Aroma. De cand eram copil, aici cumparam pentru acasa, cele mai bune fursecuri si cele mai bune prajituri! De cate ori revin la Sibiu, cumpar de aici saleuri, fursecuri si Işlere. Işlere ca aici nu exista nicaieri în lume!
(va urma)
Centrul vechi respecta regulile oraselor romane si are strazi lungi, drepte si perpendiculare între ele. Daca iesi din Piata Mare, pe lânga fostul meu liceu - liceul Gheorge Lazar, ajungi în capat pe strada Cetatii. Inscriptia stradala - tablita albastra cu scris alb, indica "Strada Cetatii. Cea mai frumoasa strada din Sibiu". O tablita inedita si in niciun caz, o lauda goala! Strada Cetatii este o adevarata carte de istorie. Si... este singura strada din Sibiu pe care "locuiesc" si dinozaurii ☺De câte ori trec pe lânga Muzeul de istorie naturala imi aduc aminte ca la începutul anilor '80 aici s-a filmat un serial din filmul "Lumini si umbre" si pe atunci, am facut parte din grupul de figuratie. Tin minte ca era vacanta de vara insa trebuia filmata o scena de toamna. Intregul parc din fata muzeului a fost stropit cu culori ruginii... O alta amintire legata de acest muzeu ma duce spre broscuta testoasa pe care am adus-o acasa dintr-o vacanta petrecuta la bunica, la Berca (judetul Buzau), la Vulcanii Noroiosi. Botezata de mine Tereșkova (dupa prima femeie cosmonaut), broscuta a fost partenerul meu de joaca pentru trei ani. În anii '80 nu erau multi copii care sa aiba broaste testoase si nu erau nici modalitati sa te informezi despre alimentatia lor. De aceea m-am dus la muzeu si împreuna cu un angajat, specialist in animale anfibie am aflat despre ce are nevoie micuta mea partenera de joaca.
Sala Thalia (Filarmonica de Stat) este o cladire speciala, atât prin arhitectura cât mai ales prin evenimentele culturale pe care le gazduieste. Zidurile ei se întind pâna pe artera principala a Sibiului, b-dul Coposu (pe vremea copilariei mele, b-dul 23 august).
Zidul dintre Piaţa Unirii (Cazarma 90) şi Turnul Dulgherilor a fost construit în 1357- 1366 si a scapat de planul de sistematizare întocmit de regimul ceausist. Portiunea de zid între Turnul Dulgherilor si Turnul Olarilor a fost restaurata în secolul XV. Zidul gros din caramida cu arcade simetrice, are în partea superioara un coridor din lemn si acoperis cu tigla. De cealalta parte a strazii, martore peste veacuri, casele cu porti zidite si geamuri înalte. "Un culoar armonic între trecut și prezent, împodobit cu ceva romantic, care bucură ochiul în orice anotimp".
De aici începe si Parcul Cetatii, o zona de promenada mult iubita de sibieni. Un loc de poveste, cu cafenele si restaurante, cu terase amenajate cu mult bun gust. Localul "Pardon"ofera un decor fermecator. Stiati ca Sibiul este si singurul oraş din România cu trei stele Michelin? si ca anul acesta, Sibiul va fi Capitală Europeană Gastronomică? Sibienii sunt foarte mândri cu aceste succese si în urmatorii ani, vor sa extinda planul hotelier si gastronomic si sa dea în functiune un han, amenajat în stil rustic, specific perioadei interbelice în care sa poata fi servite preparatele traditionale românesti.
În capatul strazii, înainte sa cobori scarile prin poarta din zid spre bulevardul Coposu, este laboratorul-cofetarie Aroma. De cand eram copil, aici cumparam pentru acasa, cele mai bune fursecuri si cele mai bune prajituri! De cate ori revin la Sibiu, cumpar de aici saleuri, fursecuri si Işlere. Işlere ca aici nu exista nicaieri în lume!
(va urma)
joi, 13 iunie 2019
Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (3)
(continuare la „Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (2)
Duminica, 26.05 - Dupa micul dejun am plecat cu nerabdare spre centrul orasului.
Am parcat masina la Piata Teatrului, în fata salii Scolii Sportive la care am jucat volei timp de ~ 15 ani. Nu este o cladire speciala - fatada nu este deloc spectaculoasa, însa iubesc aceasta sala! Niciodata nu pot sa trec pe aici fara sa nu intru si sa arunc o privier în sala în care am avut antrenamente de 4-5 ori pe saptamâna. Pe locul în care acum exista automatul pentru plata parcarii era un chiosc de unde dupa antrenament ne cumparat “ciocolata cu 1 leu”… Ce vremuri! Si noslagia ma învaluie…
Sibiul nu este orasul meu natal (sunt nascuta în Bucuresti) dar este orasul meu de suflet. Familia mea s-a mutat la Sibiu în vara anului în care am început clasa a I-a si deci, aici am legat cele mai frumoase si trainice prietenii, aici s-au petrecut unele din cele mai importante evenimente din viata mea, aici s-au nascut fetele mele. În anul 2000 când am plecat din Sibiu, pentru mine “timpul Sibiului” s-a oprit asa cum opresti un video si de cate ori revin în oras, pornesc timpul si mai filmez o secventa. Cumva, amintirile mele s-au blocat în stadiul din 2000 si când sunt aici, ma astept sa vad pe strada figurile cunoscute atunci, uitând ca exact asa ca si pentru mine, pentru toti au trecut între timp 19 ani. Sunt sentimente foarte ciudate si extrem de greu de descris. În orice caz, ma bucur mult sa revad locurile îndragite pe atunci… Spre exemplu, bulevardul N.Balcescu îl strabateam zi de zi, din statia de autobuz de la Teatru si pâna la liceul meu, liceul Gh.Lazar.
Exact asa am facut acum – am urcat scarile din Piata Tetrului spre poarta din Zidul Cetatii si am ajuns pe bulevard, la “Farmacia 24”. Pe vremea când eram eleva, nu existau terasele din fata restaurantelor si ale cofetariilor, însa centrul era mereu animat. Chiar daca între timp toate cladirile istorice au fost renovate, mi se pare ca centrul avea atunci mai mult farmec… acum este mult prea comercial. Dar “ochii” au ramas neschimbati… Acesti ochi care veghează din toate direcţiile viaţa sibienilor, acum exact ca si în evul mediu…
Am strabatut bulevardul si am încercat sa-mi amintesc ce magazine erau în stânga si în dreapta… În capatul bulevardului, dupa farmacie, era un magazine de suveniruri si artizanat. Intram in el ca într-un muzeu. Vizavi de cinematograful Pacea (care acum a fost transformat în centrul commercial Galeriile Pacea), cumparam vara înghetata la cornet la “Tanti Sar’na” (ne aliniam întreaga gasca si salutam vânzatoarea in cor cu un “Saru’mâna”). La libraria Humanitas (care acum a primit si numele marelui Noica) lucra verisoara unui coleg de clasa si mereu ne punea carti speciale de o parte… cât pretuiam aceasta prietenie! La parterul Hotelului “Împaratul romanilor” era un shop supravegheat de securisti, de aceea, ocoleam întotdeauna aceasta vitrina, trecând pe celalalt trotuar. Câte si câte amintiri… În Piata Mare acum domneste fântâna arteziana si statuia lui Lazar. Este frumos însa îmi amintesc cu nostalgie de parculetul cu banci si minunatul rondou cu flori de sezon.
Am facut o multimer de poze, piata este inconjurata de cladiri frumoase ce ofera un decor special.
Apoi am intrat în Biserica romano-catolica, pentru ca sotul meu a dorit sa aprinda o lumânare. Nu am gasit si supraveghetoarea a mentionat “asa e la catolici – ei nu aprin lumânari!” hahaha! Doamne, ca mare ti-e gradina!
Apoi am trecut prin poarta din Turnul Sfatului si ne-am îndreptat sper "Podul Minciunilor” - cel mai vechi pod din fonta aflat în serviciu pe teritoriul României. La capatul pasarelei am facut pauza de o limonada si cate un pahar cu vin sec rosu. Café Atrium ofera un ambient magic, nu doar prin decorul stradal unic ci si prin programul de muzica live, al unui pianist. [Sotul spune la un moment dat ca doreste sa faca o donatie pentru minunata interpretare; eu traduc mamei si adaug ca pianistul mi se pare foarte cunoscut si încerc sa-mi amintesc cum îl cheama. Mama zice “nu e Clayderman?!” Eu zambesc, crezând ca e o gluma, dar mama sustine cu tarie ca e Clayderman. O privesc ciudat si dintr-o data înteleg faza si izbucnesc în râs. Scaunul mamei era cu spatele la coltul cu pianul si ea si-a închipuit ca ascultam muzica mecanica. Cat ne-am amuzat!].
Masa de prânz am servit-o la “Casa Haller”. Trebuie sa spun ca aproape in fiecare zi am mâncat mici si ca înca nu m-am saturat.
(va urma)
Duminica, 26.05 - Dupa micul dejun am plecat cu nerabdare spre centrul orasului.
Am parcat masina la Piata Teatrului, în fata salii Scolii Sportive la care am jucat volei timp de ~ 15 ani. Nu este o cladire speciala - fatada nu este deloc spectaculoasa, însa iubesc aceasta sala! Niciodata nu pot sa trec pe aici fara sa nu intru si sa arunc o privier în sala în care am avut antrenamente de 4-5 ori pe saptamâna. Pe locul în care acum exista automatul pentru plata parcarii era un chiosc de unde dupa antrenament ne cumparat “ciocolata cu 1 leu”… Ce vremuri! Si noslagia ma învaluie…
Sibiul nu este orasul meu natal (sunt nascuta în Bucuresti) dar este orasul meu de suflet. Familia mea s-a mutat la Sibiu în vara anului în care am început clasa a I-a si deci, aici am legat cele mai frumoase si trainice prietenii, aici s-au petrecut unele din cele mai importante evenimente din viata mea, aici s-au nascut fetele mele. În anul 2000 când am plecat din Sibiu, pentru mine “timpul Sibiului” s-a oprit asa cum opresti un video si de cate ori revin în oras, pornesc timpul si mai filmez o secventa. Cumva, amintirile mele s-au blocat în stadiul din 2000 si când sunt aici, ma astept sa vad pe strada figurile cunoscute atunci, uitând ca exact asa ca si pentru mine, pentru toti au trecut între timp 19 ani. Sunt sentimente foarte ciudate si extrem de greu de descris. În orice caz, ma bucur mult sa revad locurile îndragite pe atunci… Spre exemplu, bulevardul N.Balcescu îl strabateam zi de zi, din statia de autobuz de la Teatru si pâna la liceul meu, liceul Gh.Lazar.
Exact asa am facut acum – am urcat scarile din Piata Tetrului spre poarta din Zidul Cetatii si am ajuns pe bulevard, la “Farmacia 24”. Pe vremea când eram eleva, nu existau terasele din fata restaurantelor si ale cofetariilor, însa centrul era mereu animat. Chiar daca între timp toate cladirile istorice au fost renovate, mi se pare ca centrul avea atunci mai mult farmec… acum este mult prea comercial. Dar “ochii” au ramas neschimbati… Acesti ochi care veghează din toate direcţiile viaţa sibienilor, acum exact ca si în evul mediu…
Am strabatut bulevardul si am încercat sa-mi amintesc ce magazine erau în stânga si în dreapta… În capatul bulevardului, dupa farmacie, era un magazine de suveniruri si artizanat. Intram in el ca într-un muzeu. Vizavi de cinematograful Pacea (care acum a fost transformat în centrul commercial Galeriile Pacea), cumparam vara înghetata la cornet la “Tanti Sar’na” (ne aliniam întreaga gasca si salutam vânzatoarea in cor cu un “Saru’mâna”). La libraria Humanitas (care acum a primit si numele marelui Noica) lucra verisoara unui coleg de clasa si mereu ne punea carti speciale de o parte… cât pretuiam aceasta prietenie! La parterul Hotelului “Împaratul romanilor” era un shop supravegheat de securisti, de aceea, ocoleam întotdeauna aceasta vitrina, trecând pe celalalt trotuar. Câte si câte amintiri… În Piata Mare acum domneste fântâna arteziana si statuia lui Lazar. Este frumos însa îmi amintesc cu nostalgie de parculetul cu banci si minunatul rondou cu flori de sezon.
Am facut o multimer de poze, piata este inconjurata de cladiri frumoase ce ofera un decor special.
Apoi am intrat în Biserica romano-catolica, pentru ca sotul meu a dorit sa aprinda o lumânare. Nu am gasit si supraveghetoarea a mentionat “asa e la catolici – ei nu aprin lumânari!” hahaha! Doamne, ca mare ti-e gradina!
Apoi am trecut prin poarta din Turnul Sfatului si ne-am îndreptat sper "Podul Minciunilor” - cel mai vechi pod din fonta aflat în serviciu pe teritoriul României. La capatul pasarelei am facut pauza de o limonada si cate un pahar cu vin sec rosu. Café Atrium ofera un ambient magic, nu doar prin decorul stradal unic ci si prin programul de muzica live, al unui pianist. [Sotul spune la un moment dat ca doreste sa faca o donatie pentru minunata interpretare; eu traduc mamei si adaug ca pianistul mi se pare foarte cunoscut si încerc sa-mi amintesc cum îl cheama. Mama zice “nu e Clayderman?!” Eu zambesc, crezând ca e o gluma, dar mama sustine cu tarie ca e Clayderman. O privesc ciudat si dintr-o data înteleg faza si izbucnesc în râs. Scaunul mamei era cu spatele la coltul cu pianul si ea si-a închipuit ca ascultam muzica mecanica. Cat ne-am amuzat!].
Masa de prânz am servit-o la “Casa Haller”. Trebuie sa spun ca aproape in fiecare zi am mâncat mici si ca înca nu m-am saturat.
(va urma)
sâmbătă, 8 iunie 2019
Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (2)
(continuare)
Vineri, 24.05 – Am fost la serviciu pâna la ora 14. Pentru ca am încarcat bagajele în masina înca de joi seara, am pornit la drum înainte de ora 15.
Am împartit ruta în doua si am facut prima pauza luuunga, dupa primii 700 km, adica imediat dupa ce am trecut din Austria în Ungaria.
Am facut rezervarea online, cerând camera cu pat dublu (sau doua paturi), cu baie (cu dus sau cada), cu parcare privata (in garaj sau în curte) si bineînteles, intr-un hotel/motel cu receptie deschisa 24 de ore (pentru ca am socotit noi ca vom ajunge la destinatie între orele 22 si 23), în care sa fie acceptat si catelusul nostru. Si toate acestea, nu departe de autostrada - ca sa nu ne abatem prea tare de la ruta si cazarea sa fie la un pret care sa nu treaca peste 60 de euro (fara mic dejun). Am gasit un motel-camping în localitatea Mosonmagyaróvár. Am ajuns seara târziu. Receptionerul ne-a condus in camera si ne-a aratat ca toaletele sunt pe coridor, la comun!!! In primul moment nu am mai stiut sigur daca am precizat ca doresc sa am baie privata, asa ca “am înghitit galusca” si nu am comentat. Imediat ce am ramas singuri în camera, am verificat rezervarea si era clar trecut “camera cu baie cu dus”.
În camera noastra se intra printr-un holisor în care era un dulap cu doua usi, un support pentru valiza si un raft pentru pantrofi. Camera era mobilata modest, avea doua paturi, o masuta pentru televizor si un birou cu scaun, pe care era montata o oglinda. Tja, unde e baia?! M-am dus la receptie si cu dovada în mâna (am pregatit telefonul cu rezervarea pe display) am reclamat ca aceasta camera nu corespunde cu rezervarea mea. Hahaha, tipul s-a amuzat, pentru ca probabi siretlicul pe care îl foloseste motelul la care este el angajat, a pacalit mai multi turisti. Foarte calm, a venit cu mine din nou în camera si mi-a aratat ca… usa din hol spre camera, usa care eu credeam ca sta deschisa la perete în mod normal, era de fapt o usa cu rol dublu. Daca o închideai, se bloca accesul în camera dar oferea acces în baie! O mini-baie, cu chiuveta si o cadita de dus cu draperie de musama! Mai sa fiu! Ce arhitect este acela care nu s-a gândit sa mai lase înca o jumatate de metru patrat sa se poata monta si un WC?! Tja… am ramas paf! De ce v-am povestit toate acestea?! Ca sa fiti atenti cum formulati cererea de rezervare la hoteluri, pentru ca puteti avea surprize de acest gen daca nu specificati concret ceea ce doriti! Cui sa-i treaca prin cap ca o camera de hotel poate avea “baie privata” dotata doar cu chiuveta si dus, dar fara WC?!?! Ei… bine ca în cazul nostrum a fost doar pentru o noapte!
Am facut dus si am adormit imediat, toti trei.
Sâmbata, 25.06 - De dimineata, am iesit sa facem plimbarea obisnuita cu Leo. Abia atunci am observant ce mare este curtea motelului. Pe gazonul din spatele cladirii cu camere si restaurant, erau o multimer de corturi! Nici macar nu incepuse luna iunie si aici sezonul de camping era deschis! E drept ca terometrul arata 26°C… la 7 dimineata!
În curte, sub geamurile camerelor, o multimer de stânjenei si trandafiri. La geamurile restaurantului atârnau muscatel rosii. Minunat!
Am iesit din curte si am descoperit ca în imediata apropiere, curge râul Leitha – un afluent al Dunarii. Ne-am plimbat pe cursul râului si am savurat linistea diminetii. Dupa o ora, ne-am întors la motel si am servit micul dejun. Apoi am pornit din nou la drum.
A urmat jumatatea mai grea a rutei: 330 km în Ungaria (cu 330 km autostrada, în doua ore si jumatate) si înca 400 km si ceva pâna în Sibiu (cu doar doua tronsoane de autostrada a câte ~140 km). Nu stiu cum se lauda câte unii ca reusesc sa parcurga traseul Nadlac-Sibiu în doar trei ore!?! Noua ne-au trebuit sase! E drept ca noi am facut 2-3 pauze de cate un sfert de ora. Dar, daca esti atent la gropi si respecti toate idicatoarele de restrictie de viteza, nu poti sa strabati drumul mai repede de 5 ore!
Ajunsi in fata blocului la mama, am parcat si am descarcat bagajele. Seara am petrecut-o la povesti si un pahar de Recas alb, lânga un pastrav la gratar, cu mujdei si mamaliguta.
(va urma)
Vineri, 24.05 – Am fost la serviciu pâna la ora 14. Pentru ca am încarcat bagajele în masina înca de joi seara, am pornit la drum înainte de ora 15.
Am împartit ruta în doua si am facut prima pauza luuunga, dupa primii 700 km, adica imediat dupa ce am trecut din Austria în Ungaria.
Am facut rezervarea online, cerând camera cu pat dublu (sau doua paturi), cu baie (cu dus sau cada), cu parcare privata (in garaj sau în curte) si bineînteles, intr-un hotel/motel cu receptie deschisa 24 de ore (pentru ca am socotit noi ca vom ajunge la destinatie între orele 22 si 23), în care sa fie acceptat si catelusul nostru. Si toate acestea, nu departe de autostrada - ca sa nu ne abatem prea tare de la ruta si cazarea sa fie la un pret care sa nu treaca peste 60 de euro (fara mic dejun). Am gasit un motel-camping în localitatea Mosonmagyaróvár. Am ajuns seara târziu. Receptionerul ne-a condus in camera si ne-a aratat ca toaletele sunt pe coridor, la comun!!! In primul moment nu am mai stiut sigur daca am precizat ca doresc sa am baie privata, asa ca “am înghitit galusca” si nu am comentat. Imediat ce am ramas singuri în camera, am verificat rezervarea si era clar trecut “camera cu baie cu dus”.
În camera noastra se intra printr-un holisor în care era un dulap cu doua usi, un support pentru valiza si un raft pentru pantrofi. Camera era mobilata modest, avea doua paturi, o masuta pentru televizor si un birou cu scaun, pe care era montata o oglinda. Tja, unde e baia?! M-am dus la receptie si cu dovada în mâna (am pregatit telefonul cu rezervarea pe display) am reclamat ca aceasta camera nu corespunde cu rezervarea mea. Hahaha, tipul s-a amuzat, pentru ca probabi siretlicul pe care îl foloseste motelul la care este el angajat, a pacalit mai multi turisti. Foarte calm, a venit cu mine din nou în camera si mi-a aratat ca… usa din hol spre camera, usa care eu credeam ca sta deschisa la perete în mod normal, era de fapt o usa cu rol dublu. Daca o închideai, se bloca accesul în camera dar oferea acces în baie! O mini-baie, cu chiuveta si o cadita de dus cu draperie de musama! Mai sa fiu! Ce arhitect este acela care nu s-a gândit sa mai lase înca o jumatate de metru patrat sa se poata monta si un WC?! Tja… am ramas paf! De ce v-am povestit toate acestea?! Ca sa fiti atenti cum formulati cererea de rezervare la hoteluri, pentru ca puteti avea surprize de acest gen daca nu specificati concret ceea ce doriti! Cui sa-i treaca prin cap ca o camera de hotel poate avea “baie privata” dotata doar cu chiuveta si dus, dar fara WC?!?! Ei… bine ca în cazul nostrum a fost doar pentru o noapte!
Am facut dus si am adormit imediat, toti trei.
Sâmbata, 25.06 - De dimineata, am iesit sa facem plimbarea obisnuita cu Leo. Abia atunci am observant ce mare este curtea motelului. Pe gazonul din spatele cladirii cu camere si restaurant, erau o multimer de corturi! Nici macar nu incepuse luna iunie si aici sezonul de camping era deschis! E drept ca terometrul arata 26°C… la 7 dimineata!
În curte, sub geamurile camerelor, o multimer de stânjenei si trandafiri. La geamurile restaurantului atârnau muscatel rosii. Minunat!
Am iesit din curte si am descoperit ca în imediata apropiere, curge râul Leitha – un afluent al Dunarii. Ne-am plimbat pe cursul râului si am savurat linistea diminetii. Dupa o ora, ne-am întors la motel si am servit micul dejun. Apoi am pornit din nou la drum.
A urmat jumatatea mai grea a rutei: 330 km în Ungaria (cu 330 km autostrada, în doua ore si jumatate) si înca 400 km si ceva pâna în Sibiu (cu doar doua tronsoane de autostrada a câte ~140 km). Nu stiu cum se lauda câte unii ca reusesc sa parcurga traseul Nadlac-Sibiu în doar trei ore!?! Noua ne-au trebuit sase! E drept ca noi am facut 2-3 pauze de cate un sfert de ora. Dar, daca esti atent la gropi si respecti toate idicatoarele de restrictie de viteza, nu poti sa strabati drumul mai repede de 5 ore!
Ajunsi in fata blocului la mama, am parcat si am descarcat bagajele. Seara am petrecut-o la povesti si un pahar de Recas alb, lânga un pastrav la gratar, cu mujdei si mamaliguta.
(va urma)
luni, 3 iunie 2019
Jurnal de vacanta, mai-iunie 2019
24.05 (vineri)
Calatorie Augsburg – Mosonmagyaróvár
25.05 (sâmbata)
Calatorie Mosonmagyaróvár – Sibiu
26.05 (duminica)
Plimbare prin Sibiul Vechi: B-dul Nicolae Balcescu, Piata Mare, Piata Mica, Str. Cetatii.
Seara, plimbare la Rasinari
27.05 (luni)
Plimbare în Paltinis, Orlat si Rasinari.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Sibiu, apoi in Muzeul Satului Sibiu.
28.05 (marti)
Calatorie la Brasov. Plimbare în Piata Sfatului, urcat cu telefericul pe Tâmpa.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Brasov.
29.05 (miercuri)
Plimbare în Poiana Brasov, urcat cu telefericul pe Vârful Postavarul.
Seara, vizitat Diana.
30.05 (joi)
Calatorie spre Sibiu cu oprire în Fagaras – vizitat Cetatea Fagarasului).
Seara, plimbare în centrul Sibiului.
31.05 (vineri)
Plimbare în Cisnadioara, vizitat Biserica fortificata (sec. XII).
La amiaza, în Arpasul de Sus – Complexul Albota.
Dupa-amiaza, urcat la Bâlea Cascada.
1.06 (sâmbata)
Calatorie Sibiu – Mosonmagyaróvár
2.06 (duminica)
Calatorie Mosonmagyaróvár - Landshut - Augsburg
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: Fiecare zi de vacanta va avea o postare în care voi povesti pe larg si voi atasa fotografii. Pe masura ce voi publica postarea, voi atasa aici linkul respectiv ☺
Calatorie Augsburg – Mosonmagyaróvár
25.05 (sâmbata)
Calatorie Mosonmagyaróvár – Sibiu
26.05 (duminica)
Plimbare prin Sibiul Vechi: B-dul Nicolae Balcescu, Piata Mare, Piata Mica, Str. Cetatii.
Seara, plimbare la Rasinari
27.05 (luni)
Plimbare în Paltinis, Orlat si Rasinari.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Sibiu, apoi in Muzeul Satului Sibiu.
28.05 (marti)
Calatorie la Brasov. Plimbare în Piata Sfatului, urcat cu telefericul pe Tâmpa.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Brasov.
29.05 (miercuri)
Plimbare în Poiana Brasov, urcat cu telefericul pe Vârful Postavarul.
Seara, vizitat Diana.
30.05 (joi)
Calatorie spre Sibiu cu oprire în Fagaras – vizitat Cetatea Fagarasului).
Seara, plimbare în centrul Sibiului.
31.05 (vineri)
Plimbare în Cisnadioara, vizitat Biserica fortificata (sec. XII).
La amiaza, în Arpasul de Sus – Complexul Albota.
Dupa-amiaza, urcat la Bâlea Cascada.
1.06 (sâmbata)
Calatorie Sibiu – Mosonmagyaróvár
2.06 (duminica)
Calatorie Mosonmagyaróvár - Landshut - Augsburg
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: Fiecare zi de vacanta va avea o postare în care voi povesti pe larg si voi atasa fotografii. Pe masura ce voi publica postarea, voi atasa aici linkul respectiv ☺
luni, 6 mai 2019
Planuri pentru vacanta de vara
Anul acesta, am împartit vacanta de vara în doua etape: o saptamâna, la sfarsitul lunii mai, o vom petrece la Sibiu, respective, doua zile din cele sapte, le-am rezervat pentru Brasov.
La începutul lui iulie am planificat o vacanta de doua saptamâni la Marea Mediterana, în cel mai de sud punct al Frantei - în statiunea Banyuls-sur-Mer. Casa noastra de vacanta se afla la 30 km de granita spaniola, asa ca avem de gând sa dam "o fuga" atât în Barcelona (capitala catalana pe care o iubim si pe care nu am mai vazut-o de 5 ani!) cât si în Marsilia (cel de al doilea cel mai mare oras al Frantei, pe care l-am vizitat o data în 2014).
Dupa cum am mai scris aici pe blog, eu traiesc o vacanta de 3 ori ☺ Prima data, când încep sa adun informatii despre zona în care urmeaza sa mergem, a doua oara, când sunt cu adevarat acolo si a treia oara, când sortez fotografiile facute si îmi scriu impresiile de vacanta. Prin urmare, eu sunt deja cu mintea la vacanta. Am descoperit ca Banyuls-sur-Mer este localitatea în care s-a nascut unul din marii artisti ai Frantei – Aristide Maillol, sculptor, pictor si grafician, supranumit “antipodul lui Auguste Rodin” sau “Cezanne al graficii”. Maillol a influentat stilul multor sculptori - printer care Henri Matisse si Constantin Brâncusi. Lucrarile lui se gasesc în marile centre culturale ale Europei, în Paris (Musee d’Osray, Jardin de Tuleries), în Spania, în Germania (Hamburg, Hannover, Stuttgart). Abia astept sa vizitez Casa Memoriala din statiunea noastra.
Am mai descoperit ca la 60 km distanta, în localitatea Figures s-a nascut Salvator Dali. Vom vizita si aici Casa Memoriala si muzeul Dali din Portlligat, o alta localitate din apropiere.
Abia astept sa vizitez:
- orasul Perpignan (la 30 minute cu masina), localitate fondata de romani, supranumita “de la superb la sublim”(du superb au sublime, au coeur de l’intime”)
- baile arabe din Girona ( o alta localitate aflata la jumatate de ora cu masina)
- castelele din Carcassonne (jumatate de ora cu masina)
- catedrala si castelele din Narbonne (o ora cu masina)
Si bineîntels o sa ma bucur de frumusetea plajelor de pe Côte de Midi, Côte Vermeille, Costa Brava si Costa del Maresme.
Drumul de acasa pâna în statiune îl vom face cu automobilul personal si ruta nostra taie 4 tari si trece prin cele mai frumoase locuri ale Europei: Konstanz (pe lânga lacul Bodensee), Bern, Lausanne, Genf, Grenoble, Valence, Avignon, Nimes, Montpellier si coasta occitana a Mediteranei. Vom înnopta si la dus si la întors, în localitatea Chambéry, la poalele muntelui Mont Blanc (4810 m) – cel mai înalt munte al Europei.
Dupa ce ne vom întoarce din Sibiu, voi avea de numarat înca 5 saptamâni pâna la urmatorul conncediu. Iar pâna la mini-vacanta din Transilvania, au mai ramas doar 17 de zile ☺
PS: Cu toate ca Leo are doar 2 ani si jumatate, a fost cu noi în multe locuri deosebite si a calatorit în câteva tari europene: Germania, Austria, Italia, Slovenia, Croatia. Vara aceasta va ajunge si în România (cu trecere prin Ungaria) si în Franta si Spania (cu trecere prin Lichtenstein si Elvetia). Leo a urcat deja pe cel mai înalt munte al Germaniei – Zugspitz, la aproape 3000 de metri si s-a scaldat de mai multe ori în Marea Mediterana, respective marile Adriatica si Ligurica. Leo are fotografii în Italia - pe Podul Railto si Piata San Marco din Venetia, la amfiteatrul roman din Verona, în portul din Triest, lânga lupoaica din Siena, la Turnul din Pisa, pe insula Elba si la Laggo di Garda. În Slovenia are poze în statiunile Portoroz si Koper si în capitala Ljubljana, în Austria, la baza trambulinei de schi din Innsbruck, la lacul Plannsee si pe cel mai înalt pod din Europa – Europabrücke, în Croatia prin Alpii Dinarici, iar în Bavaria are poze de peste tot - la tot felul de castele, pe munti si strâmtori si prin multe-multe orase istorice! ☺
joi, 28 februarie 2019
Carnavalul muierilor
Pentru ca ne apropiem de lasatul secului (Pastele catolic se serbeaza anul acesta pe 21 aprilie), perioada de carnaval atinge zilele acestea apogeul. De astazi începând, fiecare zi de carnaval are un nume special:
joi - Weiberfastnacht, adica Carnavalul muierilor sau Sarbatoarea Lolelor
vineri - Karnevalsfreitag - Carnavalul de vineri
sâmbata - Faschingssamstag - Carnavalul de sâmbata
duminica - Tulpensonntag, adica Duminica lalelelor
luni - Rosenmontag, adica Lunea rozelor
marti - Fetterdienstag, adica martea grasa (ultima zi în care se mai poate manca "gras")
miercuri - Aschermittwoch, adica "miercurea cenusii" - începutul Postului Pastelui
Astazi a fost "Carnavalul muierilor" - o traditie ce aminteste de Evul Mediu, când femeile erau subordonate barbatilor si carora li se permitea sa "joace rolul de sefa" doar într-o anumita zi pe an :-) Astfel, obiceiul este ca în aceasta ultima zi de joi a carnavalului, femeile sa taie cravata de la gâtul barbatilor, ca semn al preluarii puterii. Barbatii accepta aceasta "degradare" si poarta toata ziua la gât, ciotul de cravata. Femeile poarta la vedere bucatile de cravata taiate - succesul este cu atât mai mare cu cât au reusit sa taie mai multe cravate.
În astfel de zile, este permis chiar si la locul de munca sa se serbeze aceasta zi. Barbatii au grija sa poarte cravate bune pentru sacrificat (de obicei cravate mai vechi sau cu imprimeuri care nu le plac) si de dragul traditiei, poarta cravata si acei barbati care nu au obiceiul sa poarte cravata decat la ocazii absolut deosebite. Ziua de Weiberfastnacht este o asemenea zi deosebita ☺ Toata lumea e vesela, se împart bomboane si se manânca gogosi. Gogosi simple sau umplute cu gem sau cu creme, pudrate cu zahar sau glazurate. La fiecare colt de strada se vând gogosi!
În alti ani, veneau în vacanta nepoteii - mâine începe vacantaîn Bavaria. Anul acesta, pentru ca Leo este în convalescenta, am facut doar o poza: Leo cu cravata si eu cu o masca pe care am pictat-o acum 5 ani.
joi - Weiberfastnacht, adica Carnavalul muierilor sau Sarbatoarea Lolelor
vineri - Karnevalsfreitag - Carnavalul de vineri
sâmbata - Faschingssamstag - Carnavalul de sâmbata
duminica - Tulpensonntag, adica Duminica lalelelor
luni - Rosenmontag, adica Lunea rozelor
marti - Fetterdienstag, adica martea grasa (ultima zi în care se mai poate manca "gras")
miercuri - Aschermittwoch, adica "miercurea cenusii" - începutul Postului Pastelui
Astazi a fost "Carnavalul muierilor" - o traditie ce aminteste de Evul Mediu, când femeile erau subordonate barbatilor si carora li se permitea sa "joace rolul de sefa" doar într-o anumita zi pe an :-) Astfel, obiceiul este ca în aceasta ultima zi de joi a carnavalului, femeile sa taie cravata de la gâtul barbatilor, ca semn al preluarii puterii. Barbatii accepta aceasta "degradare" si poarta toata ziua la gât, ciotul de cravata. Femeile poarta la vedere bucatile de cravata taiate - succesul este cu atât mai mare cu cât au reusit sa taie mai multe cravate.
În astfel de zile, este permis chiar si la locul de munca sa se serbeze aceasta zi. Barbatii au grija sa poarte cravate bune pentru sacrificat (de obicei cravate mai vechi sau cu imprimeuri care nu le plac) si de dragul traditiei, poarta cravata si acei barbati care nu au obiceiul sa poarte cravata decat la ocazii absolut deosebite. Ziua de Weiberfastnacht este o asemenea zi deosebita ☺ Toata lumea e vesela, se împart bomboane si se manânca gogosi. Gogosi simple sau umplute cu gem sau cu creme, pudrate cu zahar sau glazurate. La fiecare colt de strada se vând gogosi!
În alti ani, veneau în vacanta nepoteii - mâine începe vacantaîn Bavaria. Anul acesta, pentru ca Leo este în convalescenta, am facut doar o poza: Leo cu cravata si eu cu o masca pe care am pictat-o acum 5 ani.
miercuri, 31 octombrie 2018
Miercurea fara cuvinte (s.44) - Halloween si/sau Ziua internationala a Marii Negre
Halloween - 2018
Marea Neagra / Sf. Gheorghe - 2015
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺
Marea Neagra / Sf. Gheorghe - 2015
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Exista aici, chiar si un tabel cu teme facultative pentru fotografii, pe fiecare saptamâna - pentru ca de obicei, atunci când este permis orice, cadem în pana de ideii ☺ Happy WW! ☺
miercuri, 5 septembrie 2018
Miercurea fara cuvinte (s.36) - Prietenie... de-o vacanta
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"
joi, 9 august 2018
Leo, Antonio & Margerita
Într-una din excursiile noastre toscane, ne plimbam pe stradutele întortocheate ale localitatii Campiglia Marittima. De fapt cautam ruinele castelului Rocca di Campiglia (secolul XI) si ochii urmareau indicatoarele.
Dintr-o curte a iesit Margerita - un pudel mare, negru si jucaus. L-a acostat pe Leo ☺ O domnisoara moderna, fara fite ;-)
Tocmai ce se mirosiseara si se acceptasera cei doi, când din curte a mai aparut si un motan urias. Antonio! Fara pic de teama, a venit direct la Leo si s-a amestecat în jocul celor doi catei. Stapâna lui Antonio si a Margeritei ne-a spus ca motanul uraste pisicile si cauta mereu compania cateilor, ca de fapt pisica are comportamentul unui catel si ca ea este sigura ca Antonio se crede catel ☺☺☺ Tja, daca nu i-a fost înca dat sa se vada în oglinda! ☺☺☺
Supliment la articolul dedicat Zilei internationale a pisicii si "cadou" participantilor la MfC 32: Daurel, Vero, prietena-japoneza, Poteci de dor, Lumea lui Alexandru, AlexB, Carmen, Nima, Suzana, Matilda, Diana, Zina, Rux Copilarim. Happy WW! ☺
Dintr-o curte a iesit Margerita - un pudel mare, negru si jucaus. L-a acostat pe Leo ☺ O domnisoara moderna, fara fite ;-)
Tocmai ce se mirosiseara si se acceptasera cei doi, când din curte a mai aparut si un motan urias. Antonio! Fara pic de teama, a venit direct la Leo si s-a amestecat în jocul celor doi catei. Stapâna lui Antonio si a Margeritei ne-a spus ca motanul uraste pisicile si cauta mereu compania cateilor, ca de fapt pisica are comportamentul unui catel si ca ea este sigura ca Antonio se crede catel ☺☺☺ Tja, daca nu i-a fost înca dat sa se vada în oglinda! ☺☺☺
Supliment la articolul dedicat Zilei internationale a pisicii si "cadou" participantilor la MfC 32: Daurel, Vero, prietena-japoneza, Poteci de dor, Lumea lui Alexandru, AlexB, Carmen, Nima, Suzana, Matilda, Diana, Zina, Rux Copilarim. Happy WW! ☺
miercuri, 18 iulie 2018
Miercurea fara cuvinte (s.29) - Salutari din vacanta
Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)