miercuri, 26 iunie 2019

Prietenii stiu de ce - Miercurea fara cuvinte 26/2019



Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

duminică, 23 iunie 2019

În ajun de Sânziene

În fiecare an, între 23-24 iunie, este sărbătorită "Noaptea de Sânziene". Tradiția spune că atunci se deschid porțile cerului și lumea de dincolo vine în contact cu cea pământeană. Si se mai spune ca în aceasta noapte, ca si în noaptea de Craciun, animalele stau de vorba. Cine le pândeste le poate întelege graiul si poate afla multe taine.
Aici în Bavaria, vara a început cu canicula. Chiar si acum seara, sunt 30 grade la umbra!
Toata ziua a fost aerul sufocant, apasator si fierbinte. Pe la ora 19, când s-a potolit arsita, am pornit într-o scurta plimbare, sa culegem Sânziene, sa nu ne prinda miezul noptii fara flori ☺

Sa aprindeti lumânari si sa va gânditi la cei dragi, dusi pe Lumea cealalta!
Sa va aduca noaptea noroc! Sa fie un an bogat, cu sanatate si cu bucurii!

vineri, 21 iunie 2019

Nu îmi pasa! - Provocare muzicala

Ed Sheeran & Justin Bieber - I Don't Care

In fiecare vineri, provocarea muzicala 😊 Friendship Friday 😊 Create with joy.

Trei generatii

Cu toate ca a fost primul sfarsit de saptamâna de dupa concediu si sincera sa fiu, as fi avut nevoie de câteva zile de relaxare totala, am acceptat cu placere propunerea familiei sotului meu si i-am gazduit pe toti, pentru un weekend prelungit (am avut si Lunea de Rusalii zi libera).
Parintii lui Helmut nu mai traiesc, iar fratii lui locuiesc amandoi în nordul Germaniei, unul în Hamburg, altul în apropiere de Berlin si drumul cu masina dureaza peste 7 ore (sunt ~750 km). Fetele lui locuiesc una în München, alta în Memmingen iar noi, la mijlocul distantei dintre ele. Împrastiati în cele patru directii cardinale, nu reusim decat o data pe an sa ne întâlnim cu totii. Si weekendul ce a trecut s-a potrivit în agenda tuturor.
Am facut aprovizionarea, am împrumutat doua banci, o masa lunga si un pavilion-pergola de la vecini si sâmbata la amiaza a început “meeting”-ul. În prima zi am fost doar noi, generatia veche – fratii lui Helmut si sotiile acestora.



Sositi de la drum lung, i-am invitat mai întâi la masa, apoi am pornit într-o plimbare la marginea orasului, pe dealul ce ofera vizibilitate spre Alpi - atunci când aerul este foarte curat. Atunci cand adie Fönul, ai impresia ca poti atinge vârfurile muntilor cu mâna. De data aceasta însa nu am putut admira decât asfintitul soarelui.
Seara s-a prelungit pâna dupa miezul noptii, la povesti, o cana cu vin si câteva cocktailuri fine, pentru doamne 😉

A doua zi, dupa micul dejun au început sa soseasca ceilalti oasepeti. Ca sa nu se plictiseasca nimeni, am format echipe si fiecare a primit ceva de lucru ☺ Barbatii au asamblat pavilionul si au desfacut masa si bancile. Helmut a adus carnea preparata de cu seara-n marinade si a pregatit carbunii pentru gratar. Femeile au preparat salatele - am pregatit salata oriental, salata de paste-fainoase si salata asortata de legume de sezon. Am avut si desert ☺ Prajitura cu caise, Tiramisu cu capsuni si Pasca cu brânza, una mai buna ca cealalta!



Copiii… au numarat Smarties pe culori, iar Leo a alergat de la unii la altii... sa ne coordoneze 😉 Când am fost toti gata, am pornit petrecerea. Cu povesti, cu toasturi, cu glume si multa buna-dispozitie, am tinut-o într-o distractie pâna când a apus soarele. Am fost cea mai galagioasa curte din cartier, dar avem vecini buni, nu am primit reclamatii 😉

A fost un weekend minunat. Înainte de a ne desparti, am reusit chiar si sa facem o fotografie pentru albumul de familie. Am pus aparatul foto pe stativ si am pornit autodeclansator... “Zâmbiti va rog!”* ☺☺☺
*) În România, fotografii folosesc cuvântul “Pasaricaaa” pentru a atentiona persoanele fotografiate si totodata pentru a le însenina fetele.
Americanii spun în cor “cheese” (pe româneste “brânza”) si expresia gurii seaman cu un zâmbet dulce, nici prea strâmt, nici prea deschis.
Nemtii silabisesc "Ameisenscheisse" (pe româneste "caca de furnici") ☺☺☺

joi, 20 iunie 2019

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (5)

continuare la "Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (4)"
Dupa ce ne-am odihnit un pic la racoarea apartamentului, am hotarât sa iesim din nou la plimbare. Mama a propus un loc surpriza, numit “Montana Garden” – un complex turistic inaugurat la sfârsitul anului 2017, aflat la intrarea în satul Rasinari (12 km de Sibiu).
Soarele se pregatea sa apuna când am parcat masina în incinta gradinii si un tablou de basm ni s-a prezentat în fata ochilor. Înconjurate de verdeata si flori, filigorii, o terasa-restaurant rustica, tarcuri cu animale si pasari deosebite (cocosi pintenati, gaini decorative, cu penaj colorat si lucuios ca matasea, porumbei de rasa, gâste, rate autohtone dar si exotice, lebede, pauni) lacuri, fântâni arteziene si podete de lemn, casute (cu locuri de cazare pentru cei care vor să rămână câteva zile în zona Rășinariului)... Este un loc deosebit pentru relaxare, cu o priveliște superbă spre munții Păltinișului. Nu este kitsch, dar este… Rallywood ☺ Exact asa este! Daca va intrebati ce înseamna Rallywood, nu gasiti cuvântul în dictionare, pentru ca este un cuvânt pe care l-am inventat eu acum. Daca Hooywood este centrul industriei de film USA si Bollywood este eticheta filmelor hindi, produse în Bombay, atunci "Montana Garden" este Rallywood, pentru ca "studiourile de filmare" sunt in Rasinari ☺


Restaurantul are în jur de 120 de locuri și oferă mâncăruri tradiționale românești. Pentru ca era duminica seara, terasa era plina ochi. Abia am gasit un loc sa bem câte un suc. In parc alergau multi copii, în jurul lacului stateau la pescuit câtiva barbati cu undite în mâna, grupuri vesele se plimbau de colo colo – a fost un amestec pestrit de oameni într-o o atmosfera deosebit de placuta.


Chiar si Leo si-a gasit companie. O domnisoara-catel a încercat sa-l seduca, folosindu-si toate farmecele. Dar nu a reusit… Leo este umblat prin lume, dar experiente cu dame înca nu are ☺
Dupa ce am facut un tur complet al parcului, ne-am urcat în masina si ne-am întors acasa. Am hotarât sa revenim aici într-o zi în cursul saptamânii, sa evitam aglomeratia. Si asa am incheiat prima zi la Sibiu. (va urma)

Invitatie la cocktail - Un Caribben?

Ei da, este o invitatie la barul virtual, nu neaparat de dimineata, ci pentru mai pe seara ;-) Invit la un cocktail pe tot vizitatorii blogului. Participantii la Miercurea fara cuvinte 25/2019 sunt invitati de onoare: Rux Copilarim, Lumea lui Alexandru,Cartim,floarea bunica, Marie J., ina02s, Diana, Poteci de dor, Karmapolice, Daurel, Laura, Zina, Nima. Sanatate, bucurii si sa ne reîntâlnim cu placere si miercurea viitoare, la MfC.

Reteta cocktail Caribbean
(reteta calculata pentru un pahar)

2 cl Rom alb
2 cl Bols Creme de Banane
4 cl Nectar de banane
cateva picaturi de sirop de trestie de zahar
Sampanie rece, de la gheata (eu am folosit pro-secco rosé la doza)
1-2 cirese în sirop de migdale – pentru garnisire

În afara de sampanie, se pun componentele în Cocktail -Shaker împreuna cu 2 cuburi de gheata si se scutura energic. Se toarna prin sita într-un pahar-lalea. Se completeaza cu sampania. Se înfig ciresele pe o tepusa speciala si se orneaza paharul.

Nu exista un moment anume când se recomanda servirea cocktailurilor pe baza de sampanie. În general, aceste cocktailuri sunt binevenite în orice moment al zilei sau al noptii. La un mic-dejun romantic, în timpul amiezii dogoritoare a unei zile de vara sau la încheierea unei cine elegante... Cocktailurile cu sampanie sunt digestive excelente si însotitoare acidulate ideale pe parcursul unei nopti amuzante.
PS: Orice consum cu masura este placere, orice abuz devine chin!

miercuri, 19 iunie 2019

Tulipanul sau Arborele lalea - Miercurea fara cuvinte 25/2019




Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

luni, 17 iunie 2019

Pentru zilele de vara - Idee pentru micul dejun

De obicei, în timpul saptamânii nu pot sa manânc nimic dimineata. Beau o cafeluta si plec la serviciu. Ca este sau nu sanatos… nu poate nimeni sa spuna exact. Cert este ca fac asta de peste 30 de ani si… cioc-cioc-cioc, bat în lemn ☺ sunt bine, multumesc!
La sfârsit de saptamâna însa se schimba situatia. Dorm un pic mai mult decât în zilele lucratoare si ador sa iau micul dejun în pat. Exceceptie fac zilele de vara, când servesc micul dejun în curte, pe balansoar. Savurez prospetimea diminetilor, când razele de soare mângaie (nu musca, asa cum o fac la orele amiezii) si celebrez începutul de zi cu um mic dejun complex dar usor de pregatit.

Tai doua-trei felii de pâine integrală de grâu, le ung generos cu brânza proaspata din lapte de vaca si pun peste, ici-colo, rondele de ridichi rosii. Presar sare, piper si câteva frunzulite de creson si arpagic. Pe o farfurioara, desfac un grapefruit si pregatesc o cescuta cu cafea. Gata! O muscatura-doua din pâinica, o felie de fruct… Hmmm, delicioasa combinatie!

O alta reteta pentru micul-dejun de weekend: doua-trei felii de pâine crocantă integrala, unse cu brânza proaspata din lapte de vaca, peste care pun câteva rondele de ceapă șalotă, felii de ou fiert tare, feliute de rosie si rup cateva bucatele de roast beef (felii subtiri de friptura de carne de vita preparata dupa reteta austriaca - cumparata gata preparata). Presar sare si piper… gata! Este un mic-dejun consistent, care asigura necesarul de calorii si substante nutritive pentru a porni într-o drumetie, spre exemplu ☺

Tot cu felii de pâine crocantă integrala sau de pâine integrala de grâu este si urmatoarea propunere de mic-dejun lejer. Înainte sa ung cu brânza proaspata din lapte de vaca, las cateva picaturi de miere sa se imbibe în felia de pâine, apoi acopar cu brânzica Dintr-un mango bine copt, tai cateva felii si le pun peste brânza. Apoi presar frunzulite de roinița (sau de menta) si câteva fire de Chilli (merge si pulbere de Chilli). Fiecare muscatura este plina de savoare, încercati!

sâmbătă, 15 iunie 2019

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (4)

[continuare la "Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (3)"]

Centrul vechi respecta regulile oraselor romane si are strazi lungi, drepte si perpendiculare între ele. Daca iesi din Piata Mare, pe lânga fostul meu liceu - liceul Gheorge Lazar, ajungi în capat pe strada Cetatii. Inscriptia stradala - tablita albastra cu scris alb, indica "Strada Cetatii. Cea mai frumoasa strada din Sibiu". O tablita inedita si in niciun caz, o lauda goala! Strada Cetatii este o adevarata carte de istorie. Si... este singura strada din Sibiu pe care "locuiesc" si dinozaurii ☺De câte ori trec pe lânga Muzeul de istorie naturala imi aduc aminte ca la începutul anilor '80 aici s-a filmat un serial din filmul "Lumini si umbre" si pe atunci, am facut parte din grupul de figuratie. Tin minte ca era vacanta de vara insa trebuia filmata o scena de toamna. Intregul parc din fata muzeului a fost stropit cu culori ruginii... O alta amintire legata de acest muzeu ma duce spre broscuta testoasa pe care am adus-o acasa dintr-o vacanta petrecuta la bunica, la Berca (judetul Buzau), la Vulcanii Noroiosi. Botezata de mine Tereșkova (dupa prima femeie cosmonaut), broscuta a fost partenerul meu de joaca pentru trei ani. În anii '80 nu erau multi copii care sa aiba broaste testoase si nu erau nici modalitati sa te informezi despre alimentatia lor. De aceea m-am dus la muzeu si împreuna cu un angajat, specialist in animale anfibie am aflat despre ce are nevoie micuta mea partenera de joaca.
Sala Thalia (Filarmonica de Stat) este o cladire speciala, atât prin arhitectura cât mai ales prin evenimentele culturale pe care le gazduieste. Zidurile ei se întind pâna pe artera principala a Sibiului, b-dul Coposu (pe vremea copilariei mele, b-dul 23 august).

Zidul dintre Piaţa Unirii (Cazarma 90) şi Turnul Dulgherilor a fost construit în 1357- 1366 si a scapat de planul de sistematizare întocmit de regimul ceausist. Portiunea de zid între Turnul Dulgherilor si Turnul Olarilor a fost restaurata în secolul XV. Zidul gros din caramida cu arcade simetrice, are în partea superioara un coridor din lemn si acoperis cu tigla. De cealalta parte a strazii, martore peste veacuri, casele cu porti zidite si geamuri înalte. "Un culoar armonic între trecut și prezent, împodobit cu ceva romantic, care bucură ochiul în orice anotimp".
De aici începe si Parcul Cetatii, o zona de promenada mult iubita de sibieni. Un loc de poveste, cu cafenele si restaurante, cu terase amenajate cu mult bun gust. Localul "Pardon"ofera un decor fermecator. Stiati ca Sibiul este si singurul oraş din România cu trei stele Michelin? si ca anul acesta, Sibiul va fi Capitală Europeană Gastronomică? Sibienii sunt foarte mândri cu aceste succese si în urmatorii ani, vor sa extinda planul hotelier si gastronomic si sa dea în functiune un han, amenajat în stil rustic, specific perioadei interbelice în care sa poata fi servite preparatele traditionale românesti.
În capatul strazii, înainte sa cobori scarile prin poarta din zid spre bulevardul Coposu, este laboratorul-cofetarie Aroma. De cand eram copil, aici cumparam pentru acasa, cele mai bune fursecuri si cele mai bune prajituri! De cate ori revin la Sibiu, cumpar de aici saleuri, fursecuri si Işlere. Işlere ca aici nu exista nicaieri în lume!

(va urma)

joi, 13 iunie 2019

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (3)

(continuare la „Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (2)
Duminica, 26.05 - Dupa micul dejun am plecat cu nerabdare spre centrul orasului.
Am parcat masina la Piata Teatrului, în fata salii Scolii Sportive la care am jucat volei timp de ~ 15 ani. Nu este o cladire speciala - fatada nu este deloc spectaculoasa, însa iubesc aceasta sala! Niciodata nu pot sa trec pe aici fara sa nu intru si sa arunc o privier în sala în care am avut antrenamente de 4-5 ori pe saptamâna. Pe locul în care acum exista automatul pentru plata parcarii era un chiosc de unde dupa antrenament ne cumparat “ciocolata cu 1 leu”… Ce vremuri! Si noslagia ma învaluie…
Sibiul nu este orasul meu natal (sunt nascuta în Bucuresti) dar este orasul meu de suflet. Familia mea s-a mutat la Sibiu în vara anului în care am început clasa a I-a si deci, aici am legat cele mai frumoase si trainice prietenii, aici s-au petrecut unele din cele mai importante evenimente din viata mea, aici s-au nascut fetele mele. În anul 2000 când am plecat din Sibiu, pentru mine “timpul Sibiului” s-a oprit asa cum opresti un video si de cate ori revin în oras, pornesc timpul si mai filmez o secventa. Cumva, amintirile mele s-au blocat în stadiul din 2000 si când sunt aici, ma astept sa vad pe strada figurile cunoscute atunci, uitând ca exact asa ca si pentru mine, pentru toti au trecut între timp 19 ani. Sunt sentimente foarte ciudate si extrem de greu de descris. În orice caz, ma bucur mult sa revad locurile îndragite pe atunci… Spre exemplu, bulevardul N.Balcescu îl strabateam zi de zi, din statia de autobuz de la Teatru si pâna la liceul meu, liceul Gh.Lazar.

Exact asa am facut acum – am urcat scarile din Piata Tetrului spre poarta din Zidul Cetatii si am ajuns pe bulevard, la “Farmacia 24”. Pe vremea când eram eleva, nu existau terasele din fata restaurantelor si ale cofetariilor, însa centrul era mereu animat. Chiar daca între timp toate cladirile istorice au fost renovate, mi se pare ca centrul avea atunci mai mult farmec… acum este mult prea comercial. Dar “ochii” au ramas neschimbati… Acesti ochi care veghează din toate direcţiile viaţa sibienilor, acum exact ca si în evul mediu…
Am strabatut bulevardul si am încercat sa-mi amintesc ce magazine erau în stânga si în dreapta… În capatul bulevardului, dupa farmacie, era un magazine de suveniruri si artizanat. Intram in el ca într-un muzeu. Vizavi de cinematograful Pacea (care acum a fost transformat în centrul commercial Galeriile Pacea), cumparam vara înghetata la cornet la “Tanti Sar’na” (ne aliniam întreaga gasca si salutam vânzatoarea in cor cu un “Saru’mâna”). La libraria Humanitas (care acum a primit si numele marelui Noica) lucra verisoara unui coleg de clasa si mereu ne punea carti speciale de o parte… cât pretuiam aceasta prietenie! La parterul Hotelului “Împaratul romanilor” era un shop supravegheat de securisti, de aceea, ocoleam întotdeauna aceasta vitrina, trecând pe celalalt trotuar. Câte si câte amintiri… În Piata Mare acum domneste fântâna arteziana si statuia lui Lazar. Este frumos însa îmi amintesc cu nostalgie de parculetul cu banci si minunatul rondou cu flori de sezon.
Am facut o multimer de poze, piata este inconjurata de cladiri frumoase ce ofera un decor special.
Apoi am intrat în Biserica romano-catolica, pentru ca sotul meu a dorit sa aprinda o lumânare. Nu am gasit si supraveghetoarea a mentionat “asa e la catolici – ei nu aprin lumânari!” hahaha! Doamne, ca mare ti-e gradina!


Apoi am trecut prin poarta din Turnul Sfatului si ne-am îndreptat sper "Podul Minciunilor” - cel mai vechi pod din fonta aflat în serviciu pe teritoriul României. La capatul pasarelei am facut pauza de o limonada si cate un pahar cu vin sec rosu. Café Atrium ofera un ambient magic, nu doar prin decorul stradal unic ci si prin programul de muzica live, al unui pianist. [Sotul spune la un moment dat ca doreste sa faca o donatie pentru minunata interpretare; eu traduc mamei si adaug ca pianistul mi se pare foarte cunoscut si încerc sa-mi amintesc cum îl cheama. Mama zice “nu e Clayderman?!” Eu zambesc, crezând ca e o gluma, dar mama sustine cu tarie ca e Clayderman. O privesc ciudat si dintr-o data înteleg faza si izbucnesc în râs. Scaunul mamei era cu spatele la coltul cu pianul si ea si-a închipuit ca ascultam muzica mecanica. Cat ne-am amuzat!].
Masa de prânz am servit-o la “Casa Haller”. Trebuie sa spun ca aproape in fiecare zi am mâncat mici si ca înca nu m-am saturat.

(va urma)

miercuri, 12 iunie 2019

Castelul Linderhof - Miercurea fara cuvinte 24/2019



Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

sâmbătă, 8 iunie 2019

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (2)

(continuare)
Vineri, 24.05 – Am fost la serviciu pâna la ora 14. Pentru ca am încarcat bagajele în masina înca de joi seara, am pornit la drum înainte de ora 15.
Am împartit ruta în doua si am facut prima pauza luuunga, dupa primii 700 km, adica imediat dupa ce am trecut din Austria în Ungaria.
Am facut rezervarea online, cerând camera cu pat dublu (sau doua paturi), cu baie (cu dus sau cada), cu parcare privata (in garaj sau în curte) si bineînteles, intr-un hotel/motel cu receptie deschisa 24 de ore (pentru ca am socotit noi ca vom ajunge la destinatie între orele 22 si 23), în care sa fie acceptat si catelusul nostru. Si toate acestea, nu departe de autostrada - ca sa nu ne abatem prea tare de la ruta si cazarea sa fie la un pret care sa nu treaca peste 60 de euro (fara mic dejun). Am gasit un motel-camping în localitatea Mosonmagyaróvár. Am ajuns seara târziu. Receptionerul ne-a condus in camera si ne-a aratat ca toaletele sunt pe coridor, la comun!!! In primul moment nu am mai stiut sigur daca am precizat ca doresc sa am baie privata, asa ca “am înghitit galusca” si nu am comentat. Imediat ce am ramas singuri în camera, am verificat rezervarea si era clar trecut “camera cu baie cu dus”.
În camera noastra se intra printr-un holisor în care era un dulap cu doua usi, un support pentru valiza si un raft pentru pantrofi. Camera era mobilata modest, avea doua paturi, o masuta pentru televizor si un birou cu scaun, pe care era montata o oglinda. Tja, unde e baia?! M-am dus la receptie si cu dovada în mâna (am pregatit telefonul cu rezervarea pe display) am reclamat ca aceasta camera nu corespunde cu rezervarea mea. Hahaha, tipul s-a amuzat, pentru ca probabi siretlicul pe care îl foloseste motelul la care este el angajat, a pacalit mai multi turisti. Foarte calm, a venit cu mine din nou în camera si mi-a aratat ca… usa din hol spre camera, usa care eu credeam ca sta deschisa la perete în mod normal, era de fapt o usa cu rol dublu. Daca o închideai, se bloca accesul în camera dar oferea acces în baie! O mini-baie, cu chiuveta si o cadita de dus cu draperie de musama! Mai sa fiu! Ce arhitect este acela care nu s-a gândit sa mai lase înca o jumatate de metru patrat sa se poata monta si un WC?! Tja… am ramas paf! De ce v-am povestit toate acestea?! Ca sa fiti atenti cum formulati cererea de rezervare la hoteluri, pentru ca puteti avea surprize de acest gen daca nu specificati concret ceea ce doriti! Cui sa-i treaca prin cap ca o camera de hotel poate avea “baie privata” dotata doar cu chiuveta si dus, dar fara WC?!?! Ei… bine ca în cazul nostrum a fost doar pentru o noapte!
Am facut dus si am adormit imediat, toti trei.




Sâmbata, 25.06 - De dimineata, am iesit sa facem plimbarea obisnuita cu Leo. Abia atunci am observant ce mare este curtea motelului. Pe gazonul din spatele cladirii cu camere si restaurant, erau o multimer de corturi! Nici macar nu incepuse luna iunie si aici sezonul de camping era deschis! E drept ca terometrul arata 26°C… la 7 dimineata!
În curte, sub geamurile camerelor, o multimer de stânjenei si trandafiri. La geamurile restaurantului atârnau muscatel rosii. Minunat!
Am iesit din curte si am descoperit ca în imediata apropiere, curge râul Leitha – un afluent al Dunarii. Ne-am plimbat pe cursul râului si am savurat linistea diminetii. Dupa o ora, ne-am întors la motel si am servit micul dejun. Apoi am pornit din nou la drum.
A urmat jumatatea mai grea a rutei: 330 km în Ungaria (cu 330 km autostrada, în doua ore si jumatate) si înca 400 km si ceva pâna în Sibiu (cu doar doua tronsoane de autostrada a câte ~140 km). Nu stiu cum se lauda câte unii ca reusesc sa parcurga traseul Nadlac-Sibiu în doar trei ore!?! Noua ne-au trebuit sase! E drept ca noi am facut 2-3 pauze de cate un sfert de ora. Dar, daca esti atent la gropi si respecti toate idicatoarele de restrictie de viteza, nu poti sa strabati drumul mai repede de 5 ore!
Ajunsi in fata blocului la mama, am parcat si am descarcat bagajele. Seara am petrecut-o la povesti si un pahar de Recas alb, lânga un pastrav la gratar, cu mujdei si mamaliguta.
(va urma)

vineri, 7 iunie 2019

De weekend - Provocare muzicala


"The Kiwi Song" din filmul "Rough Night"/ "Girls’ Night Out" - melodie compusa si interpretata de Kate McKinnon, una din protagonistele comediei pe care deasemenea, va recomand sa o vedeti.
Cinci "cele mai bune prietene" intr-un weekend de "adio burlacie", un film cu multe faze simpatice, cu replici pline de har, cu situatii neasteptate si cat se poate de comice. Iar in finalul filmului, aceasta melodie ilara, precum"cireasa pe tort".
Tuturor, un weekend minunat!
In fiecare vineri, provocarea muzicala 😊 Friendship Friday 😊 Create with joy.

miercuri, 5 iunie 2019

Bondarelul - Miercurea fara cuvinte 23/2019


Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

luni, 3 iunie 2019

Jurnal de vacanta, mai-iunie 2019

24.05 (vineri)
Calatorie Augsburg – Mosonmagyaróvár
25.05 (sâmbata)
Calatorie Mosonmagyaróvár – Sibiu
26.05 (duminica)
Plimbare prin Sibiul Vechi: B-dul Nicolae Balcescu, Piata Mare, Piata Mica, Str. Cetatii.
Seara, plimbare la Rasinari
27.05 (luni)
Plimbare în Paltinis, Orlat si Rasinari.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Sibiu.
28.05 (marti)
Calatorie la Brasov. Plimbare în Piata Sfatului, urcat cu telefericul pe Tâmpa.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Brasov.
29.05 (miercuri)
Plimbare în Poiana Brasov, urcat cu telefericul pe Vârful Postavarul.
Seara, vizitat Diana.
30.05 (joi)
Calatorie spre Sibiu cu oprire în Fagaras – vizitat Cetatea Fagarasului).
Seara, plimbare în centrul Sibiului.
31.05 (vineri)
Plimbare în Cisnadioara, vizitat Biserica fortificata (sec. XII).
La amiaza, în Arpasul de Sus – Complexul Albota.
Dupa-amiaza, urcat la Bâlea Cascada.
1.06 (sâmbata)
Calatorie Sibiu – Mosonmagyaróvár
2.06 (duminica)
Calatorie Mosonmagyaróvár - Landshut - Augsburg
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: Fiecare zi de vacanta va avea o postare în care voi povesti pe larg si voi atasa fotografii. Pe masura ce voi publica postarea, voi atasa aici linkul respectiv ☺

vineri, 31 mai 2019

miercuri, 29 mai 2019

La drum - Miercurea fara cuvinte 22/2019



Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

vineri, 24 mai 2019

Vreau SOARE!

... a plouat destul, halleluja! 😜

The Weather Girls - It's Raining Men
In fiecare vineri, provocarea muzicala 😊 Friendship Friday 😀 Create with joy😄 Tuturor un weekend minunat!

Ploaia de mai si rascrucea de drum

Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (214): incapere, comoara, intalnire, caseta, fluturi, personaj, drum, cautare, viza, timp, fanfaronade, dual. . Tema: Ploaie de mai

Era tânara, supla, simpatica si de trei ani single, însa nu îsi facea griji. Stia ca mintea si corpul ei transmit în Univers semnale cum ca este momentan multumita asa, singura. Nu era în cautare de partener, nu era interesata de o eventuala întâlnire si nu avea timp pentru o relatie. Nu-si pierdea vremea nici pe Instagram, Blogspot, Wordpress sau Facebook, ca ceilalti din comilitonul ei. Nu avea nici macar conturi. Considera ca aceste asa numite “retele sociale” sunt doar platforme de fanfaronade, motiv pentru care trecea drept personaj ciudat pentru generatia secolului 21. Prioritatile din viata ei însa erau cu totul altele.
Era studenta la Kinetoterapie si lucra cu norma întreaga într-un studio fitness, ca antrenoare. Gasea combinatia ideala si facea totul cu multa placere. Optase pentru studiul dual pentru ca familia nu putea sa o sprijine si tare s-a bucurat cand a descoperit aceasta posibilitate cu autofinantare. Era ambitioasa si învatata sa lupte pentru ceea ce dorea, pentru ca nu primise niciodata nimic întins pe tava.
Acum, tocmai iesise de la cursuri si se îndrepta spre autogara. Cumpara biletul de calatorie si îl viza rutinat, fara sa priveasca caseta metalica de lânga usa autobuzului. Îsi cauta un loc la fereastra si îsi cupla castile de urechi la playerul mp3. Asculta un curs pentru facultate, intitulat “Comoara cea mai de pret a omului este sanatatea”. Era mai toata ziua pe drum si încerca sa foloseasca timpul cat mai eficient.
În fiecare zi dupa facultate, mergea la serviciu în celalalt capat al orasului, mereu cu acelasi autobuz. Privea pe fereastra mereu acelas peisaj, în diferite anotimpuri. Acum în fata ochilor se perindau copacii înfloriti de la marginea bulevardului si dintr-o data a simtit o durere puternica în cosul pieptului. Parca s-ar fi aflat într-o încapere cu aer comprimat si nu mai putea sa respire… A sarit de pe scaun si a coborât la prima statie. Si-a revenit dupa ce a inspirat de câteva ori adânc. Era un simptom clar de stres si automat si-a pus întrebarea oare ea ce face pentru propria-i sanatate?! Nimic! Lucreaza chiar si duminica, nu-si permite nici macar o zi libera! Ce dor i s-a facut de vremea când locuia cu bunica. O însotea saptamânal la plimbare în parc, admirau florile de sezon, recunosteau pasarile dupa ciripit… Povesteau mult si râdeau mereu… Acum nici nu-si mai amintea când a râs ultima oara cu pofta. De cele mai multe ori zâmbea mecanic, asa cum cerea profesia. Din dorinta de a face totul perfect si-a pierdut treptat autenticitatea. Viata ei de acum se desfasura dupa un orar strict, nu-si mai permitea nicio clipa de spontaneitate.
A scos telefonul din buzunar, a sunat la serviciu si a cerut o zi libera. S-a dus tinta în gradina botanica si s-a plimbat pe alei. A petrecut restul zilei în parc, admirând flori si copaci, observând gândacei, fluturi si albine si ascultând ciripit de pasarele. Când a început sa ploua, nu a fugit sa se ascunda sub pergola. S-a plimbat mai departe pe alei, a inspirit adânc parfumul parcului si a valsat printer picaturi. Ploaia de mai a trecut rapid si pe cer a aparut o frumusete de curcubeu. Sub acest semn astral, si-a promis ca va cere imediat sa lucreze doar jumatate de norma si ca va veni saptamânal în parc, sa se plimbe. Cu un surâs, a acceptat în gând chiar si ideea unei idile… Merita, avea abia 23 de ani!

miercuri, 22 mai 2019

Covorul rosu Cannes'19 - Miercurea fara cuvinte 21/2019

surse: ARDStern
https://www.tagesschau.de/ausland/cannes-alain-delon-101.htmlhttps://www.stern.de/lifestyle/leute/cannes-2019--die-besten-bilder-vom-roten-teppich-des-festivals-8711444.html#mg-1_1558467715633
https://www.stern.de/lifestyle/leute/cannes-2019--die-besten-bilder-vom-roten-teppich-des-festivals-8711444.html#mg-1_1558467823282https://www.stern.de/lifestyle/leute/cannes-2019--die-besten-bilder-vom-roten-teppich-des-festivals-8711444.html#mg-1_1558467890162
https://www.stern.de/lifestyle/leute/cannes-2019--die-besten-bilder-vom-roten-teppich-des-festivals-8711444.html#mg-1_1558468041609
https://www.stern.de/lifestyle/leute/cannes-2019--die-besten-bilder-vom-roten-teppich-des-festivals-8711444.html#mg-1_1558468410121https://www.stern.de/lifestyle/leute/cannes-2019--die-besten-bilder-vom-roten-teppich-des-festivals-8711444.html#mg-1_1558468118425
Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW