miercuri, 29 august 2018

Miercurea fara cuvinte (s.35) - Amintiri dragi 2017/2018

2017

2018

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

marți, 28 august 2018

Jurnal de saptamâna

În ultima vreme, programul meu saptamânal este constant, fara insa a fi monoton. Încerc zilnic sa pastrez echilibrul, sa observ si sa ma bucur de lucrurile marunte, iar la weekend caut mereu sa fac ceva amplu, relaxant, sa reîncarc bateriile.
De luni pâna joi, ma trezesc la ora 6:30, cobor din pat cu ochii întredeschisi, merg la bucatarie pe pipaite, apas butonul pentru „caffe crema“ si ma intorc în dormitor, cu ceasca plina. Dau drumul la radio si îmi sorb cafeluta în pat, cu Leo în poala. Cu o mâna îmi tin ceasca, cu cealalta îl mângâi pe Leo, cu urechile sunt atenta la stirile matinale si cu ochii, verific scurt e-mailul si citesc un pic pe blog.
La ora 7 sunt treaza bine si merg la baie în pas vioi, urmata bineînteles de Leo. Eu intru la dus, el se întinde pe covorasul pufos din fata cabinei. Apoi îmbrac halatul de baie si trec la lavoar, pentru toaleta de dimineata. Leo sare pe capacul de la WC si asteapta cuminte sa ma spal pe dinti, pentru ca apoi sa îi spal si lui dintisoii (cu periuta si pasta lui, bineînteles).
Între timp, radioul din baie transmite muzica excelenta, din anii 70-80-90 (Bayern 1) si buna dispozitie creste, minut cu minut.
Fredonând, aplic pe fata si decolteu o crema cu protectie UV, îmi fac o linie cu dermatograful în jurul ochilor, îmi rimelez putin genele, îmi rujez buzele, îmi ciufulesc zulufii si pulverizez de 2-3 ori parfum peste umeri. Gata sunt.
Ma îndrept spre dressing si întrebarea „ce îmbrac astazi?“ îmi manânca timp pretios în fiecare dimineata. În functie de vreme, de dispozitie, cu sau fara prea multa inspiratie, aleg ceva de pe rafturi si umerase si ma îmbrac. În momentul în care ma încalt, Leo – care pâna atunci m-a asistat – o zbugheste pe usa si se duce la Helmut.
Între timp, Helmut e si el în baie, proaspat, gata pentru o noua zi.
Iesim toti trei din casa, eu ma indrept spre garaj, ei doi spre parc.
Ma urc în masina si în mai putin de 30 de minute sunt la birou.
Programul de lucru este flexibil, n-am ore fixe de început sau sfârsit.. Exista doar câteva reguli: fiecare minut este contorizat si tot ce este peste cele 40 de ore/saptamâna intra pe contul de „ore plus“. Se poate merge si în minus, doar ca nu sunt permise mai mult de 10 ore cu minus. Orele plus se pot lua lipite la zilele de concediu (30 de zile pe an) sau se pot cere a fi platite. Este însa un dezavantaj pentru ca pe statul de plata, câstigul se cumuleaza si pentru cei cativa zeci de euro mai mult, posibil sa sari într-o alta treapta de impozitare si în final, pentru orele suplimentare sa te alegi cu mai putin decât minimul pe economie. Majoritatea pastreaza orele suplimentare pentru zilele „pod“, între o zi de sarbatoare (zi libera legala) si weekend.
Teoretic, pot sa-mi împart timpul cum vreau, între 6:30 si 22:30. Nu am voie sa lucrez mai mult de 10 ore pe zi, timp la care mai trebuie adaugate pauzele, înca 45 de minute (30 minute dupa primele 6 ore si înca 15 minute daca programul de lucru se prelungeste peste 9 ore). Ca tii sau nu pauza, nu conteaza, timpul acesta este tras automat din totalul orelor lucrate. Motiv pentru care, în general vinerea, lucram doar sase ore (daca lucrezi 6 ore si 5 minute, ti se trage o jumatate de ora! Robotul e robot, nu gândeste si nu stie sa faca exceptii).
De obicei, de luni pâna joi, ma prinde ora 17:30 înca la birou. Pâna ajung acasa, mai trece o jumatate de ora.
Cum intru în casa, cum îmi sare Leo în brate. Are un simt special si stie la ce ora ajung ☺ Las poseta în hol, iau lesa si plec cu Leo în parc. Facem o tura mare, ne întâlnim cu alti catei si bipezi legati prin lesa de catei (☺), schimbam câteva cuvinte, respectiv latraturi si ne întoarcem acasa.
La ora 19 sunt stirile TV pe ZDF. Un sfert de ora vad si eu ce se mai întâmpla în lume, apoi pregatim cina si ne instalam în sufragerie. Este momentul zilei in care stau fata în fata cu Helmut, mâncam ceva simplu dar pregatit cu fast (plus fata de masa de damasc, tacâmuri lucioase, servetele asortate, lumanari si muzica în surdina). Povestim, bem un pahar de vin, schimbam idei, facem planuri, râdem si glumim.
Sunt zile când vin fetele cu câte un sac de rufe la spalat si între timp, servim toti patru cina.
Între orele 20 si 21 primeste si Leo portia lui de mâncare – hrana speciala pentru catei, cântarita la gram (230 g/zi, corespunzator marimii si vârstei lui).
Dupa cina iesim un pic în curte, ne jucam „aport“ cu Leo, stam pe balansoar si asteptam sa se însereze.
Apoi, daca este ceva interesant la TV ne uitam împreuna, însa în general, Helmut urmareste vreun documentar la tv în salon, iar eu ma retrag în dormitor sa citesc sau sa ma uit la vreun film pe Netflix sau Amazon. De cele mai multe ori, Leo vine cu mine, se cuibareste în poala mea si motaie în timp ce eu îi scarman blanita.
Când ne pica ochii-n gura de oboseala, stingem luminile si ne culcam. Aceasta se întâmpla candva, între orele 23 si 2 noaptea, depinde cât de interesant este subiectul cartii sau cât de palpitant este filmul.
Zilele de vineri, dupa serviciu, sunt altfel. Sunt zile dedicate programului administrativ: curatenie, gradinarit si cumparaturi. În functie de ce planuri avem pentru weekend, cosul cu cumparaturi este mai mult sau mai putin plin. Avem întotdeauna multe fructe si legume. Daca vom avea musafiri, luam ceva mai multa carne, daca nu atunci calculam doar cât avem nevoie pentru o masa. Pentru ca în general, sâmbetele mâncam de prânz într-un local, în excursia pe care o facem. Ca e drumetie sau vizitarea vreunui oras, ne place sa servim la masa de prânz ceva specific locului.
Plecam sâmbata relativ devreme de acasa, sa avem pentru excursie întreaga zi la dispozitie. Daca am fost plecati sâmbata, atunci petrecem duminica acasa si viceversa.
În general, duminica este o zi dedicata total relaxarii. De obicei diminetile cochetam cu muzele si practicam un hobby.
Posibil ca la vreme de „Kaffee & Kuchen“ (între orele 13 si 15) sa avem musafiri vreun vecin sau sa fim noi invitati la vreun vecin. Spontan! Pe lânga cafea si prajitura de casa, se obisnuieste sa se serveasca si câte un pahar de Sekt (vin spumos sec). Ne punem la curent cu ce s-a mai întâmplat în saptamâna în curs, comentam, ne dam cu parerea… Este o atmosfera placuta de vecinanate pe care o întretinem cu placere.
În general, serile de duminica le petrecem în sauna. Spatiul nostru wellness este confortabil si tare placut. Lampile cu filtre de culoare, muzica ce imita clancul naturii, aromele naturale si aburii parfumati, toate acestea creaza o atmosfera unica, departe de zgomotele cotidiene. Pe lânga cele 3-4 sedinte de sauna, facem peeling cu sare naturala, o masca faciala, o masca de par, un mic masaj cu miere sau o crema hidratanta, ne îngrijim manichiura si pedichiura, bem ceai si ne relaxam.
Dupa sauna plutim spre dormitor si somnul este mai profund, mai linistit, mai benefic ca niciodata! Luni dimineata reîncepe circuitul… Programul meu saptamânal este constant, fara insa a fi monoton ;-)

Clubul Cinefililor

... o rubrica a acestui blog, abandonata în ultima vreme - nu însa si pasiunea mea de a viziona filme.
În decursul anilor, am facut aici multe recomandari si... nu stiu exact de ce m-am oprit ((de fapt stiu)).
Am vazut foarte multe filme si seriale în ultima jumatate de an - unele bune, altele mai putin bune, poate cândva voi întocmi un top. Ceea ce vreau acum sa spun este ca saptamâna aceasta am vazut un film pe care nu pot sa nu-l pomenesc, dar despre care nu pot sa scriu niciun cuvânt. Pentru ca este atât de impresionant, atât de sfâsietor, atât de ... nu gasesc niciun cuvânt potrivit! Spun doar ca filmul se numeste " The Tale" (2018) si ca este povestea adevarata a lui Jennifer Fox.
PS: Ultima melodie din soundtrack-ul filmului este : Carole King - Way Over Yonder - pentru mine, o descoperire superba!

joi, 23 august 2018

Reverie

Pentru "Duzina de cuvinte"
(poveste, banuiala, presiune, padure, cifre, alb, ploaie, picatura, circuit, traseu, frunzulite, roua)

Sunt la birou si este foarte cald. Seful meu vrea urgent o evaluare a lunii în cifre exacte. Urasc sa lucrez sub presiune! Privesc pe fereastra, visez cu ochii deschisi si evadez într-o poveste. E racoare, e placut. Sunt în padure pe o carare marcata cu
un „X“ mare si alb,  pe un patrat albastru.
Sunt iar copil si particip la „Orientare turistica“. Am de parcurs un traseu în cel mai scurt timp. Nu stiu de când a început concursul si nici cât timp mai am la dispozitie… Deschid cu teama foaia de competitie si banuiala ca înca nu am înscris nicio stampila se adevereste! Privesc de jur-împrejur încercând sa gasesc un indiciu. Roua ce sclipeste pe frunzulite îmi atrage atentia si descopar în boschet prima stampila. Este singura dovada ca am fost aici, in circuit. Mai departe nu stiu încotro sa o apuc. Nu am harta, nu cunosc zona. Insa stiu ca întrecerea sportiva s-ar putea anula, pe motiv de ploaie. Încep sa-mi doresc cu putere sa ploua, sa ma salvez cumva de rusinea esecului… Minune! Chiar începe sa ploua! Picatura care-mi cade pe vârful nasului ma … readuce la birou.
Sunt din nou la masa de lucru si am de întocmit urgent o evaluare a lunii! 😏

O vara ca nici o alta vara!


Locuiesc în Bavaria de peste 18 ani si în general, vara aici dureaza cam doua luni. Temperaturile sunt placute, nu depasesc 30° (la umbra, nu la nivelul solului) decât poate pentru o saptamâna sau doua. Totul este verde, pentru ca din când în când ploua, domol - furtunile sunt aici exceptii.
Însa vara 2018 a început la mijlocul lui martie! A început cu temperaturi moderate (26-28°C) si fara interperii, însa de la mijlocul lui iunie s-a instaurat canicula si temperaturile nu au mai scazut sub 30°C nici macar noptile! Sunt deja 12 saptamâni de când în Augsburg nu a mai plouat! Iarba este arsa, copacii si-au colorat frunzele de mult timp si de la începutul lui august se leapada de ele ca în miez de toamna! Platanii cei frumosi, cu a lor scoarta care normal se descojeste treptat, în straturi, ca un puzzle, anul acesta... s-au dezbracat complet! Sunt goi-pusca, din cauza secetei!
Cântam si recitam zilnic "hai PLOAIE, hai!" dar pâna acum nu a ajutat!
Sincera sa fiu, ma minunez de mine... Nu am crezut ca voi ajunge vreodata sa spun (in legatura cu caldura) "Enough is enough!". Mi-a placut dintotdeauna caldura, dar pentru 2-3 saptmâni, apoi o ploicica si iar o saptamana de caldurica... Of, asa ca acum - canicula fara sfârsit, este ștrapața totala, pentru om sau animal, pentru natura în general!
Cu speranta ca vine si la noi ploaia, trimit salutari vesele si fierbinti catre membrii Clubului MfC si mai ales catre participantii la MIercurea fara Cuvinte - saptamâna 34floarea bunicaLumea lui AlexandruRux Copilarim, prietena-japoneza2, prietena-japonezaPoteci de dor, Nima, Carmen, Cristi, GhitaB, Suzana, Diana, Zina, iwillneverlookback2017. Happy WW, happy day - everyday! ☺

PS: wow... peste patru luni este Craciunul!

miercuri, 22 august 2018

Miercurea fara cuvinte (s.34) - Obiecte de suflet


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

luni, 20 august 2018

Vara, soare, weekend si prieteni


Ideea de a face o grill-party în curte a venit natural, dupa ce jumatate din sâmbata s-a dus pe… apa Sâmbetei! Helmut si Marius au mesterit la masina în garaj, iar noi fetele – eu si Moni, am fost la „cumparaturi“. Molly si-a facut acasa „somnul de frumusete“ si Leo i-a asistat pe baieti – data viitoare stie singur sa schimbe discurile de frâna ☺
Abia spre seara ne-am adunat toti în curte, obositi si toropiti de caldura. Am stat în sezlonguri la povesti, sub cerul înstelat, savurând linistea si racoarea serii.
Ne-am despartit spre miezul noptii, propunându-ne ca a doua zi sa ne reîntâlnim pentru o grill-party.
Petrecerea a început pe la ora 11 si pe lânga mici (de Sibiu), cârnaciori, tepuse cu sunca si fripturi facute la gratar, am copt si cartofi în jar, pe care i-am servit cu unt si plante aromatice.
Dupa asa o masa copioasa, ne-am astâmparat setea cu bere, sucuri si cocktailuri.
Bineînteles ca Molly si Leo nu au fost neglijati – au primit si ei delicatese speciale pentru catei.
Daca nu ne-ar fi presat ideea ca urmatoarea zi e luni, nu ne-am fi despartit decât dupa miezul noptii. Asa însa a trebuit sa încheiem petrecerea exact când atmosfera devenise placuta, adica dupa ce soarele torid si-a retras razele extrem de agresive.
Mdaaa… astazi e luni si da, weekendul a fost extrem de scurt! ;-)

sâmbătă, 18 august 2018

Excursie de weekend

La sfârsit de saptamâna, pentru a fugi de canicula, am ales sa facem o excursie în Alpi.
Frumoasa Bavarie are numeroase locuri superbe cu natura salbatica si fenomene uimitoare. Canionul Partnach este unul din aceste minuni ale naturii, în imediata apropiere a localitatii Garmisch-Partenkirchen - localitate cunoscuta în mod special datorita Jocurilor Olimpice de iarnă.
Am parcat masina direct lânga stadionul cu trambulina pentru sariturile cu schiurile si am pornit la pas pe drumul ce serpuieste pe malul râului Partnach. Apa acestui râu are culoare alb-turchiza si puterea cu care coboara din munti este incredibila. În 240 milioane de ani, a reusit sa taie stâncile de granit la adâncime de 80 metri si sa-si faca aici o albie pe lungime de 800 metri. Canionul este impresionant si drumul turistic este deschis pe tot parcursul anului, fermecând printr-o frumusete speciala în fiecare din cele patru anotimpuri. Vuietul apei este atât de puternic încât acopera vocile turistilor. Poteca este sapata direct în stânca, deasupra tălăzuirii apelor si trece deseori prin tunele ce seamana destul de bine cu intrarile în pesteri. Stropii izvoarelor atrase ca de magnet de râul Partnach se sparg pe vârful stâncilor, scânteind în lumini multicolore. La fiecare pas, canionul ofera ceva spectaculos si ai vrea sa fotografiezi fiecare clipa! Te afli într-o alta lume, este o lume de basm!


La iesirea din canion, termometrul indica 32° la umbra - un motiv în plus sa accepti invitatia terasei rustice. Bei o bere de la gheata si servesti o pereche de cârnaciori picanti, alaturi de o chifla proaspata, pufoasa. Cu forte noi, îti continui calatoria. Înainte de a ajunge în parcare, drumul se bifurca si un indicator arata ca la câtiva pasi mai sus se gaseste cea mai mica si mai veche statie de telecabina din lume. Gândul ca poate nu va mai exista multa vreme nu-ti da pace si nu vrei sa ratezi sansa pe care o ai astazi ☺
Telecabina Graseck poate transporta maximal 4 persoane, linia a fost data în folosinta în anul 1953 si leaga cheile Partnach (cota 750) cu vârful muntelui Wetterstein (cota 900). Deplasarea se face cu o viteza de 3 metri pe secunda si calatoria dureaza doar 4 minute. Urci în telecabina lasând în urma vuietul râului Partnach si cobori în atmosfera de pace deplina, oferita de turda alpina. Este ca o calatorie într-o alta dimensiune a timpului. Tot ce te înconjoara aici este altfel! Linistea este mai adânca, verdele pajistilor este mult mai crud si mai pur si se întinde direct la baza cerului albastru; aroma de fân si flori salbatice este atât de intensa încât simti ca plutesti, ca poti sa zbori. De jur împrejur nu auzi decât talanga vacutelor ce pasc fericite si indiferente ca ai aparut si tu în peisaj. Este atâta pace si armonie!
Pe terasa casei padurarului poti savura o felie de Zwetschgendatschi (placinta de casa cu prune) în timp ce privesti coama plesuva a celui mai înalt munte din Germania - Zugspitze.
Beat de atâta frumusete, te urci din nou în telecabina si te reîntorci pe drumul ce leaga canionul Partnach si stadionul olimpic. Stii ca nu esti decât un mic trecator prin acest tinut de basm, dar esti fericit ca ai petrecut o zi minunata si ai reusit sa te rupi pentru câteva ore din rutina în care esti sortit sa functionezi în cadrul societatii contemporane.

miercuri, 15 august 2018

joi, 9 august 2018

Leo, Antonio & Margerita

Într-una din excursiile noastre toscane, ne plimbam pe stradutele întortocheate ale localitatii Campiglia Marittima. De fapt cautam ruinele castelului Rocca di Campiglia (secolul XI) si ochii urmareau indicatoarele.
Dintr-o curte a iesit Margerita - un pudel mare, negru si jucaus. L-a acostat pe Leo ☺ O domnisoara moderna, fara fite ;-)
Tocmai ce se mirosiseara si se acceptasera cei doi, când din curte a mai aparut si un motan urias. Antonio! Fara pic de teama, a venit direct la Leo si s-a amestecat în jocul celor doi catei. Stapâna lui Antonio si a Margeritei ne-a spus ca motanul uraste pisicile si cauta mereu compania cateilor, ca de fapt pisica are comportamentul unui catel si ca ea este sigura ca Antonio se crede catel ☺☺☺ Tja, daca nu i-a fost înca dat sa se vada în oglinda! ☺☺☺


Supliment la articolul dedicat Zilei internationale a pisicii si "cadou" participantilor la MfC 32: Daurel, Vero, prietena-japoneza, Poteci de dor, Lumea lui Alexandru, AlexB, Carmen, Nima, Suzana, Matilda, Diana, Zina, Rux Copilarim. Happy WW! ☺

miercuri, 8 august 2018

Miercurea fara cuvinte (s.32) - Captura

August 8, International Cat Day - Happy WW! ☺


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

luni, 6 august 2018

Nu v-am uitat 😊

Daca va întrebati ce este cu mine, de ce nu mai sunt activa pe blog, va spun ca în principiu, totul este OK, doar ca m-a cuprins o leneeeeeeee!
Canicula m-a scos din ritm si mi-a dat peste cap toate tabieturile. De cinci saptamâni luptam cu temperaturi de peste 36°C (la umbra). Fara nicio adiere de vânt, aerul e uscat si arde! Noptile sunt mult prea scurte pentru ca atmosfera sa se racoreasca. Si vreau sa spun ca peretii casei sunt grosi, sanatosi, din caramida, si totusi…. termometrele indica nu mai putin de 27-28°C.
Zilele la serviciu sunt extrem de lungi si epuizante. Dupa-amiezile le petrecem pititi în spatele obloanelor, evitând sa facem orice miscare de prisos.
Orasul meu are o treime parcuri si zone verzi, însa nici macar pe malul lacurilor nu este placut, pentru ca cele din apropierea cartierelor sunt supraaglomerate, copiii sunt în vacanta si nu ai nicio sansa sa gasesti un locusor pentru relaxare.
Singura solutie a fost s improvizam un „lac“ în curte ☺ Sub marchiza, apa din bazinul gonflabil se mentine constant la 27°C si ofera racoarea mult râvnita (bazinul cu pestisorii aurii trebuie deasemenea protejat cu o umbreluta de soare! ) ..
Leo a devenit somnolent ziua si activ noaptea. Trebuie sa-i fac si lui pe plac si ne jucam cu frisbee in curte pâna la miezul nopti.
Aceasta fiind situatia … unde sa mai gasesc timp pentru blogosfera?! 🤗😏


PS: In Germania, nivelul apelor a scazut enorm;  multe vapoare de marfuri sunt anulat sau circula cu incarcatura mult sub capacitate, iar cele de agrement sunt reziliate.
PS2: o ciudatenie/necesitate - în Zürich, câinii politisti poarta vara aceasta ghetute pentru a le proteja labutele de fierbânteala trotuarelor.

miercuri, 1 august 2018

Miercurea fara cuvinte (s.31) - Dorinta


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"