Început de noiembrie

Emma si Greta - nepotelele lui Helmut, sunt la noi pentru acest sfârsit de saptamâna. Vineri a plouat în reprize si a fost destul de rece. Ne-am jucat în casa dar nu a fost usor sa tinem în frâu energia celor doua fetite. Am avut noroc cu doua jucarii noi - costumul de sirena si bebelusul plângacios (Rux, am promis ca iti arat papusa) - si asa a trecut prima seara.

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sâmbata dimineata, dupa ce ne-am uitat la desene animate pe Kika, am constatat cu bucurie ca cerul este albastru si soarele si-a facut din nou aparitia. Am facut rapid un ceai de macese, i-am îmbunatatit calitatile cu miere si lamânie si l-am turnat în termos. Am pus câtiva biscuiti înt-o cutie si am luat rucksacul de picnic. În câteva minute ne-am echipat pentru o scurta excursie. Am fost în padurea din comuna Scheuring, la 20 km de casa si am ajuns pâna la ruinele burgului Haltenberg.
Ne-am propus sa adunam cele mai colorate frunze, ca sa putem sa facem tablouri frumoase, asa ca în articolul Potecutei. Ce distractie a fost! Daca nu ma credeti, priviti videoclipul de mai jos! ☺☺☺

Va dorim o duminica minunata!

A fost odata... - Miercurea fara cuvinte 44/2019

(explicatii la fotografii: aici ♥)



Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Toamna... e ca vara

Toamna de anul acesta este practic o a doua vara... Incredibil ce vreme frumoasa, pentru acest sfârsit de octombrie!
Pentru ca în cursul saptamânii se întâmpla sa nu am prea mult timp liber, profit cât pot de sfârsitul de saptamâna si petrec cat se poate de mult timp în mijlocul naturii. Noi dealtfel obisnuim sa facem excursii la fiecare weekend. Bavaria are relief variat, este un land superb, încarcat de istorie, legende si traditii si nu-ti ajunge o viata de om sa vezi si sa cunosti totul. Sâmbata aceasta am hotarât sa facem o excursie în Allgäu, mai precis în partea de est a muntilor, în zona localitatii Eisenberg (Muntele de fier).
Am plecat de acasa pe la ora 10 si jumatate. Calatoria cu masina a durat ceva mai mult de o ora - sunt cam 100 km pâna la poalele muntelui. În zona aceasta, altitudinea variaza între 800 si 2000 metri, drumetia noastra însa nu a atins piscurile alpine.
Am parcat masina si am pornit la pas spre ruina casteluilui Eisenberg. Drumul pâna la castel este marcat, strabate mai întâi o pajiste si apoi urca prin padure în spirala, pâna pe vârful Eisenberg, la 1055 metri înaltime. Amestecul de foioase si conifere face drumetia prin padure foarte placuta. Coloritul frunzelor care înca mai atârna pe crengile copacilor este superb iar covorul frunzelor cazute este parfumat si deosebit de fosnitor. Leo a fost foarte încântat!
Castelul a fost ridicat în anul 1315 din ordinul lorzilor von Hohenegg si în anul 1646, spre sfârșitul Războiului-de-treizeci-de-ani, castelul a fost incendiat. Aceeasi soarta au avut-o si cele doua cetati vecine: castelul Hohenfreyberg și fortareata Falkenstein. Dupa incediu, acestea nu au mai fost niciodata reconstruite. Martore peste secole au ramas doar zidurile si turnurile ce au avut structura de piatra. Tot ce a fost lemn si tigla s-a distrus.
Vizavi de Muntele Tannheimer, ruinele castelelor sporesc farmecul peisajului. Castelul Hohenfreyberg a fost ridicat în anul 1418 din ordinul baronului Friedrich von Freyberg. Castelul este considerat unul dintre ultimele edificii importante ale Evul Mediu german.
Cele doua ruine-castel pe care le-am vizitat, sunt preluate într-un program de conservare si au valoare istorica. Situl este deosebit de impresionant prin marime.
De la înaltimea zidurilor, pe partea cealalta a vaii, se zareste  faimosul Castel Neuschwanstein.

În drum spre parcare, ne-am oprit la hanul Schloßbergalm Zell, ce respecta traditia alpină si promoveaza bucătăria bavareză. Am luat loc pe terasa mare si am servit câte o gustarica si o bere bruna. Leo a tras un pui de somn la picioarele noastre.
Am savurat ultimele raze de soare pe pajiste si am ajuns acasa la apusul soarelui. A fost o zi splendida.

Jurnal de vacanta (2019) - Franta / Spania / Elvetia

5/6 iulie – drumul din Germania prin Austria si Elvetia în Franta pâna la destinatie în Banyuls-sur-Mer, cu o înoptare în Chambéry (640 km vineri; 550 km sâmbata).
7.07/ duminica - dimineata la plaja, la amiaza plimbare prin statiunea Banyuls-sur-Mer; dupa-amiaza degustare de vin din zona viticola (domeniul Terres des Templiers). Seara, trecut granita în Spania, în localitatea Portbou (30 km, peste doua dealuri în serpentine, de-a lungul tarmului marii) cu intentia de a alimenta, pentru ca în Spania benzina a fost aproximativ 0,20 euro/litru mai ieftina ca în Franta 😉
8.07 / luni – dimineata plaja, la amiaza plimbare prin Perpignon - centrul administrativ (prefectură) al departamentului Pireneii Orientali din regiunea Languedoc-Roussillon. (38 km de noi).
9.07 / marti – Vizitat orasul Narbonne (100 km de la noi), plimbare cu vaporasul pe Canal du Midi.
10.07 / miercuri – plaja, de dimineata pâna dupa-amiaza, cu scurta pauza la orele amiezii.
11.07/ joi – vizitat orasul spaniol Figueres (70 km de la noi), vizitat muzeul Dali si casa în care s-a nascut si a copilarit marele artist. Dupa-amiaza, vizitat orasul Girona (înca 45 km), respectiv Catedrala, Baile arabe, La Leona si la Rambla de la Libertad.
12.07 / vineri – dimineata în târg apoi direct la plaja; dupa-amiaza plimbat prin statiune, vizitat muzeul Maillol.
13.07 / sâmbata – dimineata plaja, dupa-amiaza vizitat statiunea Port-Vendres (10 km de la noi).
14.07 / duminica – dimineata plaja, dupa-amiaza în statiune la noi (Banyuls-sur-Mer), serbare stradala de Zilei nationale a Frantei.
15.07 / luni – Excursie în Pirineii Orientali: les Orgues d’Ille-sur-Têt (65 km de la noi), apoi statiunea Olette (înca 35 km) cu gara a trenuletului galben (Le petit train jaune) poreclit si "metroul din Pirinei"; mai departe am vizitat pestera "Grotte de Fontrabiouse" (înca 45 km). La întoarcere, am oprit în Villefranche-de-Conflent (patrimoniu UNESCO) si am vizitat Fort Libéria.
16.07/ marti – dimineata plaja, seara plimbare în portul Collioure (12 km de la noi).
17.07 / miercuri – vizitat orasul Elne (25 km de la noi) cu Catedrala Sainte-Eulalie-et-Sainte-Julie (sec. XI-XII), apoi Fort Saint Elme din Collioure.
18.07 / joi – vizitat orasul Saint-Génis-des-Fontaines (27 km de la noi) cu mânastirea Saint-Génis-des-Fontaines.
19.07 / vineri – de dimineata la plaja; dupa-amiaza la cumparaturi si facut bagajele.
20.07 / sâmbata – în drum spre Chambéry, ne-am oprit sa vizitam orasul Nîmes (Arènes de Nîmes, Maison Carrée). În Chambéry am facut un tur al centrului istoric - Fontaine des élephants si Château des ducs de Savoie.
21.07 /duminica – în drum spre casa, ne-am oprit la Geneva, ne-am plimbat pe lac si am admirat Jet d'eau – simbolul orasului. Apoi... au urmat 550 km pe autostrada si am ajuns acasa la ora 21 ☺

Castelul Linderhof - Miercurea fara cuvinte 24/2019

Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Excursie în Landshut

Landshut este situat la o ora si jumatate distanta (cu masina) de orasul nostru, între München si Passau. Este un oras istoric, un fel de muzeu în aer liber cu aer de metropolă modernă.
Primul document istoric în care apare numele orasului "Landeshuota" ("Landeshut" cu sensul de pălăria / protecția țării) dateaza din anul 1150.
În anul 1204 principele Ludwig I al Bavariei a ridicat aici castelul Trausnitz si pâna în anul 1255, orașul a fost reședința principală a dinastiei familiei Wittelsbach.
La vremea când Bavaria a fost împartita în doua, Landshut a devenit capitala Bavariei Inferioare. Ducele Henry al XV-lea a fost primul care a domnit în Bayern-Landshut. Se spune ca ducele era atât de bogat, încât nunta acestuia cu prințesa poloneză Jadwiga Jagiellon - în anul 1475, s-a serbat timp de doua saptamâni, evenimentul ramânând în istorie ca un autentic festival al Evului Mediu.
Ca de altfel peste tot în Bavaria, localnicii din Lansdhut au înțeles cu mult timp in urma să-și accepte, păstreze si promoveze valorile si să facă din ele adevărate atracții turistice. Una din marile atractii este festivalul numit "Landshuter Hochzeit" (Nunta din Landshut, cea a ducelui Henry cel Bogat), organizat o data la fiecare patru ani, între 30 iunie si 24 iulie (prima data în anul 1903). Localnicii participa în numar mare, la ultima editie, cea din anul 2017, au luat parte la punerea în scena a nuntii peste 7000 membri ai asociatiei, îmbracati în costumatii istorice. Costumele sunt pastrate în cladirea Zeughaus, cladirea din mozaicul de mai jos.

Orasul este traversat de râul Isar si este marcat de doua cladiri impozante: catedrala gotică "St. Martin" - cu cel mai înalt turn din lume făcut din cărămidă ( 130,08 m ) si "Castelul Trausnitz" - parca rupt din povestile cu cavaleri si plasat pe deal, sa vegheze peste oras.
Orașul Landshut impresionează mult prin arhitectura. Centrul istoric este bine conservat iar cladirile de-a lungul bulevardelor par decoruri desenate pe carton, atât de frumos întretinute sunt. O îmbinare superba de arhitectura renascentistă, barocă, baroc-târzie, rococo, neogotica sau stil Biedermeier, edificiile încânta privirile celor care îsi fac timp pentru o plimbare. Cu doua sau trei etaje, unele cladiri au fatade pictate, altele au balcoane, bolti, firide, cornișe sau basoreliefuri, fiecare remarcându-se cumva fara însa a dezechilibra armonia strazii. Cele mai impresionante mi se par cladirile cu frontoane în trepte.



A fost o zi superba, cu cer senin si aer înmiresmat, un amestec îmbatator de liliac si cherry laurel. Totusi... nu a fost o zi buna pentru a vizita orasul. Exact duminica (29 aprilie) s-a dat startul maratonului, o actiune sportiva organizata anual în Landshut! Daca as fi întrebat Google, as fi stiut! ☺ Piata Primariei a fost trasformata în scena, câtigatorii fecarui maraton pe categorii de vârsta au fost prezentati si premiati public. Muzica a rasunat la maxim, pentru a antrena si mentine veselia participantilor la maraton. Centrul a fost extrem de aglomerat... ne-am plimbat câteva ore, apoi ne-am îndreptat pasii spre castelul "Trausnitz" urcând pe "Pianul Taurului" (va urma)

Castelul Marzoll

Se presupune ca inițial Castelul Marzoll din Bad Reichenhall a fost o casa mare cu doua etaje. Abia dupa ce familia patriciană Fröschl a reconstruit intre 1527-1536  castelul a capatat aspectul renascentist. Familia Fröschl poseda o avere enormă, obtinuta prin deținerea instalațiilor de fierbere a sării (vezi videoclip) din Reichenhall.
Conform noii arhitecturi initiate în Italia, baza castelului este constuita cubic si zidurile exterioare au patru turnuri rotunde. Castelul Marzoll a fost primul de acest gen din Bavaria. În cursul secolului al XVI-lea, au fost adăugate poarta și zidul dinspre localitate.
Baronul Lasser von Lasseregg din Salzburg care a locuit aici între anii 1605-1798, a ordonat modernizarea încăperilor de la etajul al doilea folosind stuctura stuc. Lucrările în stuc sunt realizate de Benedikt Zöpf, cel care a decorat în acelasi timp și biserica Sf. Valentin de lângă castel, în stilul Rococo. (Zöpf a lucrat mai multe interioare sacre în Salzburg, inclusiv biserica Sf. Petru).
În 1798, proprietatile baronului von Laßberg au fost preluate de Hofmark Marzoll ca urmare a neacoperirii datoriilor. În 1833, Hofmark Marzoll a scos la licitatie castelul din cauza gradului ridicat de îndatorare. Castelul a fost cumparat de baronul Adam von Aretin, care la scurt timp l-a vândur mai departe baronului Erasmus von Malsen, pe atunci președinte al regalului. Parlamentul bavarez din München. Sotia acestuia era Therese nascuta Freiin von Ruffin, doamnă de onoare la curtea Reginei. Începând cu1837 acestia au ordonat remodelarea castelului. Cupolele renascentiste ale celor patru turnuri de colt au fost înlaturate si înlocuite de creneluri in stilul neo-gotic, iar pereții exteriori ai clădirii principale au capatat terminatii zimţate (arhitectura asemanatoare cu a Castelului Hohenschwangau și a Castelului Possenhofen).
Între anii 1951-1991, proprietar ai castelului a fost baronul Ritter la Groenesteyn, apoi castelul a devenit proprietate a orașului Bad Reichenhall. De atunci, exteriorul a fost renovat și interioarele securizate. Curtea castelului a fost deschisă publicului pe timpul zilei, interioarele fiind accesibile numai în contextul unui tur.
În anul 2007, castelul a fost vândut celor doi investitori, Nico Forster și Alfons Aigner, care intenționau să înființeze un hotel Art Deco și un apartament privat în castel. Nico Forster a preluat în cele din urmă toate acțiunile dar dupa trei ani a decedat la doar 47 de ani, în urma unei insuficiențe renale. Castelul a revenit ca mostenire fiicei acestuia, la vremea respectiva în vârsta de doat cinci ani.
În prezent, castelul este închis vizitarii publicului.


Lânga curtea castelului este un lac. Leo a fost încântat sa alerge ratele salbatice aciuiate aici ☺

Miercurea fara cuvinte (45) - Tavane pictate

Castelul Nymphenburg - Bavaria



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

Parada lalelelor (2)

Se spune ca olandezii sunt "nebuni" dupa flori si ca în medie, fiecare familie investeste 100 de euro la începutul primaveri, pentru a cumpara noi soiuri de flori. Cel mai cunoscut slogan olandez este "Zeg het met bloemen" - "Lasa florile sa vorbeasca" si cadoul cel mai uzual este un buchet de flori.
Cuvântul "floare" este legat indisolubil de Țările de Jos, deoarece cultivarea florilor este aici o traditie. Având sol calcaros si climat potrivit pentru cultura florilor, Olanda a dezvoltat o industrie de proportii, impunându-se drept cel mai mare producator si cultivator de flori, de cea mai buna calitate si în cea mai mare variate.
Însa Olanda nu este doar cel mai mare exportator mondial de flori, Olanda este si un important importor. Având contracte cu peste 50 de tari, Olanda importa flori si plante ornamentale, organizeaza licitatii si exporta mai departe aceste plante. Olanda si-a format un sistem comercial perfect si în paralel cu vânzarea florilor, a dezvoltat foarte mult turismul. Târgurile si festivalalurile florilor din Olanda sunt pe lista celor mai mari atractii turistice mondiale. În jur de 750.000 de turisti, vin în fiecare primăvară sa vizitateze Keukenhof, unde se desfasoara cel mai mare spectacol floral din lume. Laleaua, considerata floarea nationala a Olandei, reprezinta tema principala a acestui festival. Pe lânga narcise, zambile si coroana-împaratului, aici sunt plantati anual 4.500.000 bulbi de lalele, în sute de variații.
Dupa modelul olandez, Insula Mainau prezinta în fiecare primavara spectacolul lalelelor. Aleea principala - lunga de câtiva kilometrii, serpuieste pe marginea câmpului cu lalele. În fata ochilor se deschide un peisaj mirific. Lalele în toate formele si marimile, formeaza superbe covoare multicolore unduitoare. Tablourile luxuriante degaja energie pozitiva, atmosfera este indescriptibila, încântarea îti opreste respiratia...  Este o sarbatoare a soarelui, a culorii, a frumusetii.

Parada lalelelor (1)

Se spune ca lalelele - ca flori salbatice, au fost raspândite în lume din Imperiul Persan. Numele de lalea - Tulipa, provine de la asemanarea turbanului persan cu forma acestei flori. Astazi, denumirea "tülbent" este înca pastrata în Anatolia pentru a indica un batic turcesc traditional, dintr-un material fin, tivit cu dantela crosetata. Pe turceste însa, floarea se numeste lāle.
Era lalelelor a început în Turcia, în palatul sultanului Süleyman Magnificul (1520-1566). Fascinatia sultanului pentru aceasta floare a facut ca în seari totul sa fie împodobit cu lalele. Nu doar gradinile si vazele din palat, motivul acestei flori a fost preluat în covoare, tapete, inclusiv harnasamentul a fost ornat cu lalele aurite. Palatul Topkapî a fost supranumit de popor "Palatul lalelelor si al lacrimilor" datorita opulentei, al traiului extravagant si al costurilor exagerate. În acele vremuri, la palat locuiau nu mai puțin de 4.000 de persoane: sultanul și familia sa (formată din părinți, frați, nepoți, concubine și copii), eunuci, servitori și mulți alții. Un sultan putea avea în harem până la 300 de concubine (si peste 50 de copii).
În fiecare an, la prima luna plina, curtea sultanului organiza sărbătoarea primaverii, unde erau prezentate aproximativ 500.000 de lalele înflorite. Laleaua este înca si azi floarea naționala a Turciei, considerata fiind un simbol al vieții și fertilitatii.
Stramosii lalelelelor care astazi încânta gradinile din vestul Europei provin din gradinile acestui sultan.
Diplomatul francez Ogier Ghislain de Busbecq (1522-1592), trimis în Imperiului Otoman ca ambasador al Împăratul Sfântului Imperiu Roman Ferdinand I, a adus primele lalele la Curtea de la Viena.
Viena era considerata la vremea respectiva, centrul floriculturii Europene. Botanistul de la Curte - profesorul Carolus Clusius (1526-1609), a cultivat bulbii si a obtinut numeroase alte soiuri. În anul 1593 acesta a devenit profesor de botanică la Universitatea din Leiden - cea mai veche universitate din Olanda, unde a prezentat laleaua ca pe una din plantele exotice cele mai interesante... Si de aici, a început sa se dezvolte povestea lalelei olandeze.
Astazi, Olanda este cel mai mare producător de lalele - aproximativ 80% din productia mondiala provine din aceasta tara. Peste 1200 soiuri de lalele sunt cultivate pe aproximativ 9500 hectare!

Se spune ca în Europa când au început sa se cultive lalelele, bulbii adusi erau foarte scumpi. La o ceremonie de nunta, bulbii de lalea erau socotiti un cadou deosebit de pretios. Exista pe atunci o moda în rândul nobililor - sa detina un "cabinet cu oglinzi" o camera cu peretii acoperiti de oglinzi, în mijlocul careia era un vas cu lalele. Cine nu îsi permitea sa aiba lalele, avea macar picturi în ulei reprezentând lalele. Laleaua devenise status simbol.
Spre sfârsitul secolului al - XVI-lea bulbii de lalea au fost folositi ca plata în schimbul altor marfuri. Dorinta de a dobândi soiuri noi, a devenit o manie si laleaua a fost obiect de speculatie.
Dupa crash-ul economic din 1637 valoarea comercială a lalelelor a revenit la normal, însa a ramas pentru un timp o floare pe care si-o permiteau doar aristocratii. În deceniile urmatoare, laleaua a devenit o plante ornamentala de gradina tot mai accesibila.
Insula Mainau, prezinta în fiecare primavara un spectacol divin - lalele de toate culorile si în toate formele, cu petale simple, duble sau triple, plantate în rondouri sau întinse pe câmpuri cât vezi cu ochii. Fotografiile de fata sunt o încercare de a prezenta acest spectacol. (va urma)

Insula Mainau - Ora mesei

Plecati de la ora sapte si jumatate de acasa si dupa câteva ora de mers pe jos în superbul parc al Insulei Mainau, am si uitat de foame. Când am ajuns însa la castel, mirosul îmbietor de carne prajita la gratar ne-a amintit ca este cazul sa facem o pauza. Curtea castelului adaposteste câteva terase-restaurant, cofetarii si magazine de suveniruri, asa ca nu ne-a fost deloc greu sa alegem tot ce am poftit.


Dupa ce ne-am ospatat împarateste, am vizitat expozitia de orhidee (voi publica fotografii într-un articol viitor),  am mai facut  tura prin curtea castelului, mi-am cumparat o pereche de cercei - frunza de iedera (simbolul iederii - la Catrim) si când mâncarea s-a mai asezat, am intrat la cofetaria regala...  Nu ca ar fi fost nevoie, dar am vrut neaparat sa fac cinste cu câte o cafea si o prajitura, sa "ud" cerceii ☺

Inima insulei o repreznta cladirea istorica, ridicata în anul 1856 de strabunicul contelui Lennart Bernadotte - ducele de Baden Frederic I si soția sa, printesa Louise a Prusiei, spre a le servi ca resedinta de vara.
Castelul este proiectul arhitectului Johann Caspar Bagnato si constructia a durat sapte ani. Având trei aripi, castelul baroc închide între laturile lui o frumoasa curte. Pe partea stânga, a fost amenajata o treasa-gradina.

Partea superioara a fațadei principale a castelului contine stemele principelui Clemens August von Bayern. Castelul este astazi resedinta familiei contelui Lennart Bernadotte si camerele private sunt situate în aripa de nord, astfel încât curtea din stânga castelului este inaccesibila turistilor.



Centrul castelului este fosta sala de audiență, decorata în alb și auriu, așa-numitul "Salon alb" în care astazi  au loc concerte publice sau evenimente speciale. În secțiunea de mijloc a castelului sunt organizate diferite expoziții de arta, cu vânzare. În aripa de sud se întinde sera, care astazi adaposteste cofetaria regala. O ambinata deosebita între palmieri, unii având înaltimi de pâna la 15 metri. Exista aproximativ 20 de specii de palmier, cel mai mându fiind  Curmalul din  Insulele Canare, plantat în anul 1888.
Pe partea de sud-est a insulei, în imediata apropiere a castelului, se ridica turnul bisericii. (va urma)

Insula Mainau - Insula florilor (3)

Scarile cu cascada reprezinta una din marile atractii ale Insulei Mainau, mai ales primavara, în perioada când înfloresc lalelele. Frumusetea acestui loc te lasa fara cuvinte - privesti mut de admiratie si nu te mai saturi fotografiind explozia de culori si frumusete.
Construita în stilul grădinilor renascentiste italiene aceasta scara bordata de flori a fost realizata din granit, cursul apei fiind condus pe un canal îmbracat în mozaic cu nuante sidefii. Sub jocul razelor de soare, apa scânteiaza în culorile curcubeului si efectul este de basm. De o parte si de alta, douazeci de chiparosii stau aliniati precum o garda de onoare care saluta balul florilor.
În vârful colinei la capatul scarilor este fântâna în care romanticii arunca un banut pentru un vis...
Panorama este splendida, atât privita de la baza scarilor cât si de pe terasa superioara! (va urma)