Samba Festival Coburg – trei zile în care Europa bate în ritm de Brazilia

Orasul Coburg devine, în fiecare vară, locul unde samba nu se dansează, ci se trăiește. Orășelul din nordul Bavariei se transformă într-un punct de întâlnire pentru mii de artiști, zeci de mii de vizitatori și o energie care nu poate fi comparată cu nimic din Europa. Este cel mai mare festival de samba din lume în afara Braziliei și al doilea ca mărime după Carnavalul din Rio. Diferența este esențială — Coburg nu imită Rio, Coburg celebrează ritmul pur, bateria, percuția, pulsul care vine direct din inima samba-ului.
Festivalul adună aproximativ trei mii de artiști, peste o sută de trupe de percuție și în jur de o sută optzeci de mii de vizitatori. Timp de trei zile (anul acesta pe10-11-12 iulie), centrul orașului devine o scenă uriașă. Străzile se umplu de tobe, terasele se transformă în mici puncte de spectacol. Fiecare colț vibrează în ritmul tobelor mari surdo – toba profundă care dă pulsul samba-ului, al repinique-ului – toba înaltă de semnal, al caixa-ului – ritmul rapid și dens, și al tamborimului – toba mică, cu sunet ascuțit. Sunetele sunt completate de agogô, cu clopotele lui metalice, de ganzá – cilindrul care se scutură ritmic, de chocalho – instrumentul cu plăcuțe metalice care zdrăngăne puternic, de reco‑reco, cu suprafața lui zimțată, și de cuíca – toba cu ton plângător. În momentele de vârf, scenele se umplu de confetti aruncate din tuburi speciale, iar atmosfera devine o explozie de culoare.
Europa are o tradiție surprinzător de puternică în samba percutivă, iar trupele vin din Germania, Olanda, Belgia, Franța, Austria, Cehia și Marea Britanie, dar și din Elveția, Italia, Spania, Portugalia, Polonia, Ungaria, Danemarca și Suedia, completate de artiști brazilieni invitați – dansatori, soliste și coregrafi – care aduc la Coburg ritmul autentic al samba-ului. Coburg este locul unde toate aceste blocos* se întâlnesc, unde se schimbă idei, unde se creează colaborări și unde se simte, cu adevărat, ce înseamnă comunitatea samba europeană.
În Brazilia există multe festivaluri de samba, însă doar Carnavalul din Rio este mai mare decât Samba Festival Coburg. Restul evenimentelor braziliene sunt regionale, locale sau nu au structura amplă a unui festival european. Coburg oferă ceva unic. Scene mari, spectacole continue, workshopuri, parade, competiții, întâlniri între artiști și o organizare impecabilă. Este un festival construit pentru public, pentru artiști și pentru ritm. 
Mulți vizitatori se întreabă unde sunt dansatoarele cu pene și paiete. Răspunsul este simplu. Rio este un carnaval. Coburg este un festival de samba percutivă. Aici accentul cade pe muzică, pe baterie, pe sincronizare, pe energie. Totuși, festivalul are și momente spectaculoase, cu dansatori profesioniști, majoritatea brazilieni, purtând costume electrizante, cu pene, paiete și culori vii. Evoluează pe scene, femei și bărbați cu corp sculptat, cu zâmbet actoricesc, cu o prezență scenică hipnotizantă. Sunt momente intense, dar ele nu definesc festivalul. Marea preponderență a artiștilor este formată din muzicieni, percutioniști și instrumentiști. Pe lângă bateria tradițională, festivalul aduce și instrumente de suflat specifice samba, precum trompete, tromboane, saxofon și chiar clarinet, integrate în ritmurile rapide ale formațiilor afro-braziliene.
Sâmbătă seara am descoperit-o pe Nice Ferreira, pe scena mare în fata Teatrului și m-a surprins forța ei, prezența scenică, energia și felul în care a creat o legătură instantanee între artiștii de pe scenă și sutele de spectatori. Am vrut să aflu mai multe despre ea și m-am bucurat să descopăr (prin internet) că trăiește chiar în regiunea Coburg. Nice Ferreira este vocea festivalului, una dintre figurile centrale ale evenimentului. Numele ei real este Nini Beyersdorf. Este solistă vocală braziliană, director artistic al festivalului și una dintre cele mai cunoscute prezențe de pe scena principală. Stilul ei muzical acoperă samba, MPB, axé și pagode. S-a născut în Brazilia, dar trăiește în Germania de mulți ani, stabilindu-se în Bavaria ca artistă și devenind parte din identitatea culturală a festivalului. Vorbește germană perfect și, în fiecare an, este una dintre vocile care dau festivalului direcție și personalitate.
În weekendul festivalului, Coburg devine un oraș care respiră samba. Zeci de mii de oameni dansează, cântă, bat ritmul pe tobe, se opresc la terase, urmăresc trupele care defilează și se lasă purtați de energie.

Dupa trei zile pline, prin parada de duminică, artiștii își iau rămas‑bun până anul viitor, când vor reveni la Coburg, orașul unde spectatori nu sunt doar localnicii, ci și turiștii veniți din toată lumea pentru ritmul și energia samba‑ului. Mii de oameni urmăresc trupele care trec prin oraș cu tobe, culori, momente improvizate și o bucurie unică. Seara, scena principală se umple până la refuz. Show‑urile sunt intense, ritmurile rapide, solourile puternice, iar Coburg vibrează până târziu în noapte. Și în ciuda numărului uriaș de participanți, atmosfera rămâne prietenoasă și relaxată. Poliția și serviciile de urgență raportează, în fiecare an, un weekend liniștit.💗Este un festival al bucuriei, al toleranței, al diversității culturale și al energiei pozitive.
În cele trei zile de festival, trupele cântă continuu, scenele se succed fără pauză, iar publicul rămâne până la ultimele bătăi de tobă. Coburg trăiește intens acest ritm și demonstrează, an după an, că Samba Festival este unul dintre cele mai mari și mai iubite evenimente din Europa.
Dar… nu sunt eu dacă nu mi se întâmplă ceva altfel! 😉 A fost cât pe ce să nu pot trăi live acest festival. De când m-am mutat în Coburg am auzit peste tot despre Samba Festival. Toată lumea vorbea despre el, toată lumea îl aștepta, iar eu, evident mi-am dorit neapărat să particip. 

Helmut nu este fan, iar Leo nu are ce căuta la un asemenea eveniment. Nici copiii nu ar trebui să fie acolo, deși am văzut destui, purtați prin soare de la o scenă la alta, cu căști de protecție pe urechi. Vecina mea, Lena, de vârsta fiicelor mele, s-a oferit să mă însoțească și să-mi fie ghid. M-am bucurat enorm și am făcut rost de bilete. Așteptam cu emoție, zi de zi, să vină weekendul festivalului. Joi noaptea, însă, totul s-a schimbat. De la curentul pe care îl suportăm inevitabil în săptămânile și zilele cu temperaturi de peste treizeci și cinci de grade, am început să simt dureri pe partea dreaptă. Maxilar, ureche, o zonă difuză pe care nu o puteam identifica. 🥵 Dureri care nu mai puteau fi ignorate. Lena este asistentă de stomatologie. Vineri dimineața mi-a aranjat o consultație rapidă la cabinetul medicului la care lucrează. Radiografia a arătat o infecție pe rădăcina unei măsele. Mi-au dat trimitere către chirurgia oro‑maxilo‑facială. Totul a mers rapid. La ora zece și jumătate eram deja pe scaun în cabinetul specializat. Concluzia a fost clară. Intervenție urgentă. Incizie, operație, antibiotic. Apoi mi s-a spus să stau liniștită în pat, să nu ies în soare, să nu fac niciun efort fizic. În clipa aceea nu mai simțeam nici durerea, nici amorțeala. Se zbătea doar un singur gând — oare pentru mine s-a încheiat festivalul samba?! Am ajuns acasă și am dormit disciplinat, ca să mă refac. Iar sâmbătă, la ora șaisprezece, mi-am făcut curaj și am plecat cu Lena în centrul istoric al orașului, la scena enormă a acestui festival grandios. Și… a fost o decizie bună! 💪 Ne-am plimbat de la o scenă la alta până la ora douăzeci și trei. Iar duminică am fost doar scurt, de la ora șaptesprezece până la ora douăzeci și două. Nu am putut altfel. Mi-am dorit prea mult să văd, să simt, să trăiesc festivalul. Acum îmi merge bine. Joi am programare pentru scos firele. Am o vânătaie mare pe obraz, dar mă simt bine 😇 Acum… abia aștept samba de anul viitor. Până atunci, savurez viața culturală din Coburg, care nu duce lipsă de spectacole. Weekendul acesta este Serbarea din Piața Palatului, sâmbătă White Party, apoi Outside Rodeo — un festival open‑air cu indie, punk rock și hip‑hop. La Cetatea Veste are loc o călătorie în timp, un spectacol istoric care ne poartă în jurul anului 1500 și în secolul al XVII‑lea, cu meșteșuguri vechi, viață de tabără și tunuri care răsună peste ziduri. 😀 Uneori mă întreb dacă nu cumva există și stress de timp liber. Coburg reușește să-l provoace cu o naturalețe uimitoare. Dar nu mă plâng. Tuturor, un sfârșit de săptămână minunat! 😎💗🤗
~~~~~~~~~~~~~~~~
*) blocos = formațiile de samba percutivă, grupuri de muzicieni care cântă împreună ritmurile tradiționale, de obicei între 20 și 60 de membri

~~~~~~~~~~~~~~~~
Iubitorilor de samba, le recomand: „Samba Raiz Instrumental – O Verdadeiro Som do Samba Que Toca na Alma (Sem Voz)”

Samba Festival - Miercurea fara cuvinte 29/2026

Coburg, 10–12 July 2026

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Sibiu, orașul care a deschis porțile artei imersive - RIO 49/2025

 

Muzeul Imersiv Sibiu este o apariție recentă în peisajul cultural al orașului, deschis în noiembrie 2025, și reprezintă primul spațiu permanent din România dedicat artei new media. Vizitatorii pășesc într-un univers de peste 600 mp, unde tehnologia audio-video de ultimă generație transformă arta într-o experiență senzorială totală. Încă de la intrare, coridoarele optice pregătesc publicul pentru spectacol, iar atmosfera hipnotică te scoate din realitatea cotidiană. 

Programul actual include patru spectacole distincte — unul cu temă de Crăciun, intitulat „Povești în jurul bradului”, care cucerește prin delicatețea și emoția sa; un spectacol futurist semnat Julius Horsthuis, ce propune o lume din viitor cu spații intercalate; un program cu linii geometrice și altul cu figuri abstracte acompaniate de muzică techno, realizate de artiști precum Nontak și Maotik. Dintre acestea, "Povesti în jurul bradului" se remarcă prin farmecul său și merită văzută înainte de a fi înlocuită cu o temă sezonieră.

La etajul superior, muzeul dezvăluie câteva săli mai mici, împodobite cu oglinzi și lumini venite din toate direcțiile, care dau senzația de plutire într-un spațiu deschis. Deși aceste încăperi ar putea părea copleșitoare, ele transmit un sentiment de siguranță și fascinație. Am observat asta chiar la mama, care a intrat fără teamă și s-a bucurat de experiență.
Într-una dintre încăperile de la etajul superior se află și un stand interactiv, unde o figurină alcătuită din linii reproduce fidel mișcările vizitatorului. A fost o surpriză plăcută și amuzantă: mama a început să danseze, iar noi ne-am distrat urmărind cum silueta din lumini îi imita fiecare pas. Singurul detaliu pe care nu l-am înțeles a fost o mică liniută care se bălăngănea între liniile picioarelor figurinei – un element curios, dar care nu a stricat deloc farmecul experienței.
Tot aici există un colț de relaxare, iar cafeneaua muzeului completează vizita cu un espresso pe care l-am apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune din Sibiu – un detaliu ce transformă întreaga experiență culturală într-una rotundă și memorabilă

Pentru cei obișnuiți cu spectacolele imersive din Occident, muzeul sibian poate părea încă modest, lipsit de acei ochelari computerizați care permit călătorii virtuale complexe. Și totuși, pentru oraș și pentru România, deschiderea acestui spațiu este un pas uriaș înainte. Este începutul unei povești care va crește odată cu investițiile viitoare și cu dorința de a crea producții proprii, la fel de captivante precum cele pe care le-am văzut la München, dedicate spre exemplu — lumii faraonilor sau universului lui Dalí și Hitchcock. Poate că mai sunt detalii practice de îmbunătățit – de pildă, lipsa unei garderobe face ca în sezonul rece să fie destul de neplăcut să cari paltonul după tine. Până atunci însă, proiecțiile actuale rămân o invitație la descoperire și la bucuria de a trăi arta într-un mod diferit. Felicit Sibiul pentru curajul de a aduce acest concept în inima orașului și pentru faptul că a oferit publicului un loc unde tehnologia și emoția se întâlnesc.

PS: Muzeul Imersiv Sibiu - programul de vizitare este zilnic între orele 10:00 și 22:00, ultima intrare fiind la ora 21:00. Muzeul se află pe strada Nicolae Bălcescu nr. 13 într-o clădire reamenajată special pentru a găzdui această premieră culturală, lipită de ceea ce sibienii numeau odinioară „Telefoanele Centrale”. 

🪞Înscriu articolul la rubrica saptamânala: reflexii în oglinda"🪞
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Încă un dans cu toamna în carnețelul vieții

🍁 Unii adună primăveri în buchetul vieții… Eu notez încă un ritm la braț cu toamna, în carnetelul meu de dans. Fiecare toamnă aduce o altă melodie — în copilărie, venea cu pași zvăpăiați de rock-and-roll și cha-cha-cha. În adolescență, aducea blues și bossa nova, cu armonii suave, ritmuri tandre și melancolice. Acum, amândoua preferam ritmul unui tango, cu forță blândă și eleganță adâncă — sau al unui vals, plin de distincție și rafinament...

🍂 Astazi, toamna a bătut din nou la ușa sufletului meu. A sosit cu pași moi, de catifea arămie și mi-a întins brațul — așa cum o face de fiecare dată. Am notat în carnetel... dar nu contează câte dansuri au fost, nu le mai număr! Contează doar culoarea, ritmul și grația pe care mi le-au imprimat aceste dansuri în minte și-n suflet.
Frunzele îmi joacă în păr iar cerul, pictat în raze aurii, îmi face semn că pot să zâmbesc — e ziua mea, și toamna mi-a întins covorul ei de lumină. Azi, așa ca în fiecare an, mai urc o treaptă și dansez în noul ritm al toamnei, cu inima deschisă și pași ușori, purtată pe aripi de vânt și visare.

P.S.:Textul îmi aparține, iar prima idee a fost să-l însoțesc cu un colaj din frunze presate — colaj care nu a ieșit cum speram (vezi aici). Așa că fiica mea a realizat pentru mine aceste două desene, cu ajutorul lui Gemini — asistentul AI dezvoltat de Google.

Holi Festival în cea mai lungă zi a anului – Vara a explodat în culoare

12 ani de promisiuni, luni de așteptare și o singură zi — a solstițiului — care m-a aruncat direct în vară într-o explozie de culoare. Totul s-a întâmplat pe 21 iunie, în cea mai lungă zi a anului.
Augsburg, al treilea cel mai vechi oraș din Germania (cu rădăcini romane și suflet german), a găzduit cea de-a 12-a ediție a Holi Festival. Ca în fiecare an, evenimentul s-a desfășurat în parcul din fosta uzină de gaz, la umbra impunătorului Gaskessel, una dintre cele mai emblematice clădiri ale orașului.
Fscinant este că, într-un astfel de decor cu greutate istorică, are loc un festival născut la mii de kilometri distanță, inspirat de o sărbătoare hindusă. În Europa, Holi a fost adaptat. Conotația religioasă originală s-a pierdut, transformându-se într-o sărbătoare urbană a culorii, comunității și libertății. Nu mai e despre spiritualitate, ci despre a fi împreună, a dansa, a râde și a te pierde în vibrația lumii. Emoție colectivă, trăită în alb — tricouri, pantaloni scurți sau fuste — acoperite treptat cu praf roz, galben, albastru și portocaliu.
Parcul fremăta de muzică și energie. Copacii păreau că dansează odată cu noi, iar sub frunzișul lor răcoros, beat-urile se împleteau într-un curcubeu sonor. Deși stilurile nu sunt neapărat pe gustul meu, pentru un festival în aer liber s-au potrivit perfect. Programul de pe scenă a curs fără oprire. DJ-ii s-au succedat impecabil și au creat împreună un potpuriu vibrant din House, EDM, Charts, Techno și tot ce înseamnă ritm care te face să nu stai locului. Muzica nu s-a oprit nicio clipă. Seturile s-au legat perfect, ca un singur flux sonor care a ținut atmosfera sus pe tot parcursul după-amiezii.
N-am întâlnit figuri cunoscute, dar nici n-a fost nevoie. Am schimbat câteva zâmbete, un gest, un „ce culoare ai în punguță?” — și, în secunda următoare, dansam cot la cot. Așa am cunoscut-o, spre exemplu, pe Marion din Mediaș, venită împreună cu fiul ei Florian tocmai din Bamberg pentru acest festival la care, spuneau ei cu mândrie, vin în fiecare an. Am râs atât de mult, că parcă și culorile se lipeau de zâmbet — eram praf din cap până-n suflet.
Raluca mea m-a atins pe umăr și, zâmbind, mi-a arătat alte mame dansând cot la cot cu fiicele lor — ca și noi. O galerie de generații amestecate, unite de aceleași culori, același ritm, aceeași libertate. Eram acolo, în mijlocul energiei, dansând alături de tineri cu același chef și aceeași poftă de viață. Nu priveam viața dintr-un colț — îi țineam pasul în ringul de dans, acolo unde vârsta nu are ecou. Iar când o tânără s-a strecurat spontan în selfie-ul nostru și ne-a luminat poza cu un chiot și un zâmbet larg, am simțit că a ridicat vibe-ul cum numai spontaneitatea sinceră poate s-o facă. Acolo, în fiecare beat care ne prindea și ne elibera, din nou și din nou.
Am băut cola și radler, am dansat cât pentru o vară întreagă și ne-am lăsat pictate pielea, hainele și râsetele de fiecare nor de culoare care ne atingea.
Pe la ora 18:00, deși muzica încă vibra în aer și pașii nu voiau să se oprească, am pornit spre casă pentru că aveam de onorat o altă invitație dragă — la ora 19:00 vecinii ne așteptau, pe mine, pe Helmut și pe Leo, în grădina lor pentru o bere rece și o seară tihnită.
Ca să ajungem acasă, Raluca a scos din portbagaj două pături în care ne-am înfășurat ca niște picturi ambulante — protejând tapițeria mașinii și prelungind parcă vraja zilei. 😅 Venisem la festival îmbrăcate în alb, din cap până-n picioare, iar acum arătam ca niște zugravi neîndemânatici care s-au jucat mai mult decât au lucrat — dar ce capodoperă!
Acasă am avut timp suficient pentru un duș bun. Si, contrar așteptărilor, pulberile s-au spălat surprinzător de ușor. (la fel și hainele și espadrilele — au redevenit albe-albe). Dar au dispărut doar culorile. Amintirile acestei zile s-au fixat ca fiind o zi în care am dansat în afara timpului. O zi în care am fost, pur și simplu, fericită.
În încheiere, așa cum am promis, urmează fotografiile — momente surprinse în plină explozie de culoare, zâmbete sincere și praf magic:

 

Holi Festival - Sărbătoarea Culorilor, a Bucuriei și a Reînnoirii

Ați fost vreodată la un festival Holi? Eu nu. Dar mâine va fi prima mea dată și abia aștept! 🤗
Am tot citit despre el, am văzut poze pline de culoare, videoclipuri cu oameni dansând și râzând și de fiecare dată mi-am spus: „Cândva o să ajung și eu acolo.” Ei bine, „cândva” a devenit „acum”! Deși Holi este o sărbătoare hindusă care marchează începutul primăverii și victoria binelui asupra răului, în Europa se sărbătorește de obicei, la începutul verii. De ce? Simplu - vremea e mai prietenoasă, multi oameni sunt în vacanță, iar soarele e aliatul perfect pentru o explozie de culoare în aer liber. În plus, festivalul a fost reinterpretat într-o manieră modernă – nu mai are tenta religioasă, ci este o celebrare a bucuriei, a libertății și a faptului că măcar pentru o zi, toți suntem egali sub norii de gulal (pulbere de culoare).
Tradițional, Holi nu este doar o petrecere cu praf colorat. Sărbătoarea începe seara cu focuri aprinse – Holika Dahan – ceeea ce simbolizează arderea răului și curățarea sufletului. A doua zi, totul se transformă într-un carnaval al culorilor. Oamenii se adună în piețe, pe străzi, în parcuri, și se stropesc cu pudre viu colorate. Se râde, se dansează, se cântă. Nu contează cine ești, de unde vii sau ce faci în viața de zi cu zi – în ziua de Holi, toți sunt doar niște oameni colorați și fericiți (sursa fotografii).
Fiecare culoare are un simbol:
💙 Albastrul – divinitate și protecție, culoarea lui Krishna.
💗 Rozul – iubire și afecțiune.
❤️ Roșul – energie, pasiune și fertilitate.
💛 Galbenul – sănătate și prosperitate, inspirat de turmeric.
💚 Verdele – renaștere și armonie cu natura.
🧡 Portocaliul – curaj și spiritualitate.
La festivalul din orașul meu, organizatorii folosesc doar culori bio – un detaliu care m-a bucurat enorm. Nu doar că sunt mai sigure pentru piele, dar păstrează și spiritul autentic al Holi, când culorile erau obținute din plante, flori și alte comori ale naturii. De exemplu, galbenul venea din turmeric sau gălbenele, roșul din hibiscus, verdele din frunze de neem, iar albastrul din planta indigo. Nu doar frumoase, ci și benefice pentru piele!
Mi s-a spus că e bine să port haine albe (care pot rămâne „amintiri colorate” pentru totdeauna), să-mi protejez ochii cu ochelari de soare, să mă hidratez bine și să aplic o cremă grasă pe piele, ca să nu mă chinui prea tare la duș. Dar cel mai important sfat? Să mă bucur de moment și să nu mă tem să mă murdăresc – pentru că la Holi, murdăria e magie!
Se spune că Holi e o chemare la joacă, la libertate, la visare. O zi în care grijile se topesc în culori, iar sufletul se îmbracă în zâmbete. Poate că, din când în când, avem nevoie tocmai de asta — o zi în care viața se pictează în nuanțe vii și ne șoptește că orice vis poate prinde contur!

(Voi reveni cu fotografii si impresii autentice 💗)

Ne ninge -n alb, în roz si galben...

Sub cerul azuriu, copac împodobit

Ninsoare-n galben, roz și alb

Un simplu om și câinele iubit,

În liniștea naturii, suflet dalb.

Petale străvezii dansează-n aer,

Grațios se-nvârt în jocul efemer,

Pe umeri ni se-așează sau în coame,

Valsând, șoptind în zbor, mister.

Întâlniri cu Arta: Programul Royal Opera House pentru 2025

Analizând programul stagiunii 2024/2025 transmis de Royal Ballet & Opera la Cinema, am fost convinși că anul 2025 va fi din start un an plin de magie și eleganță. 

Fascinați de promisiunea spectacolelor, am achiziționat din timp bilete, rămânând fideli acestui gen de reprezentații pe care le considerăm absolut MEGA! Pe scena prestigioasă a Covent Garden urcă cei mai buni artiști ai lumii, iar noi vom avea privilegiul de a-i admira în toată măreția lor. 

Am avut bucuria de a începe anul participând la Concertul de Anul Nou. Concertul nr. 2 pentru pian de Johannes Brahms, interpretat magistral de Filarmonica din Berlin sub bagheta inspirată a lui Kirill Petrenko, spectacol ce s-a dovedit a fi o adevărată încântare.

În continuare, pentru 2025, ne-am propus să ne delectăm cu o serie de spectacole care, deși le-am mai văzut în alte distribuții, promit să ne încânte și să ne inspire. The Royal Opera House (ROH) programează un singur spectacol în premieră pe lună și, din lista lor, am ales câteva care promit să aducă o nouă perspectivă și să ne captiveze din nou. În februarie, “Lacul lebedelor” de Ceaikovski, în martie, “Romeo și Julieta” de Gounod, iar în aprilie, “Turandot” de Puccini. În mai, am cumpărat bilete pentru “Die Walküre” de Wagner, dar le-am returnat imediat ce am realizat cât durează spectacolul. Deși opera este minunată, este dificil de urmărit, deoarece se desfășoară de la ora 18 până la miezul nopții! Nuuuuu, nu pot să stau pe scaun în sală timp de șase ore! Cu toată părerea de rău, la mijloc de săptămână, nu am rezistența necesară pentru această încercare wagneriană! Iunie si iulie sunt rezervate concediului si excursiilor, iar în august se incheie stagiunea. 

Pentru 27 februarie, eram extrem de entuziasmată că vom revedea “Lacul lebedelor” - acum cu celebrii Yasmine Naghdi și Joonhyuk Jun în rolurile principale. Cum soarta are mereu un as în mânecă, exact pe 26-27 februarie trebuie să plec în delegație în Zürich! Cu un oftat adânc și un zâmbet amar, am fost nevoită să returnez biletele, pentru că atât pe 26 cât și pe 27 am programate două workshop-uri foarte importante pentru cariera mea profesională. Așa că, în loc să mă bucur de grația lebedelor, voi fi prinsă în mrejele prezentărilor și discuțiilor tehnice. Dar, hei, cine știe? Poate voi găsi un moment să dansez un mic pas de lebădă în pauza de cafea! ☺ 

Cu toate acestea, rămânem optimiști și entuziasmați pentru restul spectacolelor. Fiecare reprezentație este o ocazie de a ne lăsa purtați de magia muzicii și a dansului și de a ne bucura de artă la un nivel înalt. O dată meloman, etern meloman!

Carnaval la Ulm

Duminica mi-am propus sa merg pâna la Ulm; sa ma întâlnesc cu fratele meu si împreuna sa o vizitam pe matusa noastra. Întreaga saptamâna trecuta, temperaturile au fost mult sub linia zero si fratele meu este genul de persoana care se plânge mereu de frig... Lui nu îi place iarna doar în statiunile montane, la schi ☺ Asa încât nu prea i-a convenit când i-am spus ca vreau sa ne plimbam prin oras si în niciun caz nu voi veni sa stam pe canapea, sa mâncam, sa bem si sa povestim! Am avut noroc cu prietena lui care mi-a tinut parte; asa ca în final, planul meu a fost acceptat. ☺ 

Am plecat cu un tren-regional care face cursa între Augsburg si Ulm într-o o ora si 15 minute. Trenul nu a fost aglomerat, am gasit un loc foarte bun, a fost cald, placut pe tot parcursul calatoriei. Am citit si... imediat am ajuns la destinatie. Helena si Mircea m-au asteptat pe peron ☺ 

 Am pornit veseli spre centrul vechi al orasului, spre Ulmer Münster - biserica cu cel mai înlat turn din lume. Ideea mea a fost sa ne plimbam pe canalurile Dunarii, prin cartierul pescaresc, sa povestim, sa râdem si sa facem câteva fotografii.

Ne-am blocat însa în piata mare a domului unde era lume multa, foarte multa. Unii deghizati de carnaval, altii doar spectatori si am descoperit ca tocmai începuse defilarea asociatiilor de carnaval - "der Umzug" cum se numeste pe germana sau "der große Narrensprung". Nici nu am stiut ca defilare de Fasching care tocmai se desfasura, are loc anul, mereu cu trei saptamâni înainte de "carnavalul mare", adica înainte de ultima saptâmâna din-nainte de lasarea Postului Pastelui. Si cum anul acesta tarile catolice si evanghelice vor serba Pastele pe 31 Martie/1 Aprilie, saptamâna în care carnavalul va atinge apogeul este 8 februarie - 14 februarie. În Augsburg "der große Narrensprung" va avea loc pe 12 februarie (în ziua numita "Lunea Trandafirilor").

 

Ne-am oprit si noi alaturi de cei peste 10.000 de spectatori si am admirat parada cluburilor/asociatiilor de carnaval. În fata noastra s-au perindat aproximativ 8.000 de participanti în costume specifice asociatiei din care fac parte, însotiti de muzicienii fanfarelor de club din regiunea șvabo-alemanică, din Elveția, din Liechtenstein și din Austria (pe unii i-am reîntâlnit seara în trenul cu care m-am înotrs acasa ☺). 

Pe strazi, o atmosfera vibranta, vesela si proaspata! Fiecare asociatie avea scris pe o placardă numele si lozinca pe care participantii la parada o stigau, ca sa sperie iarna, sa mature frigul si sa faca loc primaverii. "Stelza-Hoi, Stelza-Hoi, Stelza-Hoi-Hoi-Hoi!", "Narro-Ahoi!","Kügele Hoi!","Zong raus","Narro-Heil","Hella Hella-Gamundia","Narri-Narro","Burgnarren-Helau","Schlagg-hoi", "Narri, Narro und Helau!" 

S-au aruncat confetii, s-au împartit bomboane si mereu s-au facut glume. De exemplu, copiilor de pe marginea bulevardului le sunt trase caciulitele peste ochi, le este apasat nasucul...Spre amuzamentul tuturor, mascatii fac mereu mici farse spectatorilor. Pe mine, unul cu masca de vrâjitor m-a rugat sa-i tin un pic maturoiul si...în timpul acesta, cu ambele mâini mi-a facut parul vâlvoi. Altul i-a turnat Helenei un kilogram de confetii în par!☺☺☺ 

 

Tare ne-a binedispus acesata defilare, am fi stat pâna la sfârsit dar fratelui meu i-au înghetat urechile si de dragul lui, am intra într-o cafetarie. Am gasit cu mult noroc o masa pentru trei persoane, am servit câte o bautura calda si am mâncat o pizza în trei. De la masa noastra am putut vedea înca parada dar nu am mai putut fotografia. 

Când am iesit, parada era spre sfârsite si noi ne-am îndreptat spre casa matusii mele care ne astepta cu strudel cu mar la cuptor. Am baut câte un espresso, am povestit si parca asa, țac-pac s-a facut ora 18. Helena si Mircea m-au condus la gara si la ora 19:30 m-a preluat Adela - fiica mea, în gara din Augsburg. Acasa, ma astepta Leo plin de dor, griji si drag ♥

Antrenament - dans pentru relaxare

Abia astept ziua de marti! Pe 9 ianuarie, vom reîncepe antrenamentele: LaKossa de la ora 17 pâna la ora 18:15 si Zumba-Toning de la 18:15 pâna la 19:30 Juhuuuuuu! 💃🏻

La ultimele antrenamente din anul 2023 am fost prezente doar jumatate din echipe si totusi a fost foarte frumos! Energia produsa de participante este atât de mare încât simti ca picioarele nu mai ating podeaua lucioasa, dansezi cu atâta bucurie si orele se scurg precum minutele! 

Pentru ca antrenoarea noastra, senzationala Susi a pregatit pentru editia de Craciun o serie de melodii specifice si a adaptat dansurilor coreografii foarte simpatice, am hotarât sa filmam antrenamentul. 🎄 Nu am avut cameraman, am pus telefonul mobil pe marginea lambriurilor care îmbraca peretii de lânga oglinzi si am apasat simplu: record. 🎥  

Susi danseaza în fata noastra iar noi, încercam sa preluam coreografia cât mai rapid, anticipând cumva miscarile si sincronizându-ne cu ajutorul peretelui de oglinda. Susi spune ca dansul este foarte personal; chiar si când coreografia este absolut identica, fiecare persoana danseaza un pic altfel. Caracterul fiecarei persoane imprima dansului o anumita atitudine, o anumita gratie, fiecare interpreteaza melodia dupa starea de spirit. Si Susi are mare dreptate! ⚖️

 

Ultimele doua videoclipuri sunt LaKossa. La acest tip de dans, este ceruta improvizatia. Deseori facem asa: melodia curge, ne asezam în cerc si fiecare pe rând alege spontan un move în tact (de obicei patru sau opt). 🔊🎼🎵🎶 🔊Toate celalalte imita acea miscare... dansul se naste din imaginatia fiecareia dintre noi. Noi suntem dansul! 🦋 👯‍♀️🦋În ultimul videoclip este exercitiul cel mai greu, pentru ca Susi a inventat atunci miscarile si echipa a renuntat la oglinda. Fara ajutorul oglinzilor, orientarea este mult mai grea, însa se stimuleaza mai bine coordonarea.

Si daca cineva care tocmai sade pe scaun si priveste videoclipurile isi zice-n gând ,,hm, nimic deosebit, totul e banal, alles ist Pipifax!" il rog sa incerce sa faca macar o jumatate de ora cateva exercitii in ritm constant! Abia atunci are voie sa ne critice! 😅😉Si sa nu uite, noi suntem in miscare doua ore si jumatate! 😉💃🏻👯‍♀️💃🏻

 

Pentru a putea prezenta aceste videoclipuri, a investit de trei ori mai mult timp decât într-un antrenament! ☺☺☺ Am scurtat si am taiat atât cât sa mai aiba sens dansul... Blogspotul permite doar vieoclipuri mai mici de 100 MB.

Concert "Night of the Proms"- Miercurea fara cuvinte S51/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Noaptea proeminentilor 2023

În fiecare an, în luna decembrie porneste turneul "Night of the Proms" oferind concerte în cele mai mari orase ale Germaniei. În general, ajunge în München la mijlocul lunii. 

Turneul este inspirat de "Last Night of the Proms" organizat la sfarsitul anului de BBC în Londra (unde au loc doar concerte de muzica clasica), idee extinsa de belgieni într-o varianta în care muzica clasică se intercaleaza cu muzica pop. Primul asemenea festival s-a numit "Pop meets Classic" si a avut loc în Anvers în anul 1985. Succesul extraordinar a exportat festivalul în anul 1990 în Țările de Jos si din 1994 și în Germania. 

Până în anul 2015, orchestra simfonică belgiană "Il Novecento" sub conducerea lui Robert Groslot și starurile muzicii pop invitate, au făcut turnee în fiecare an si în Franța, Austria, Luxemburg, Elveția, Spania și Danemarca, atrăgând în jur de jumătate de milion de oameni în arene. După 880 de concerte "Night Of The Proms", Robert Groslot și-a încheiat sarcinile de dirijor pentru această serie de concerte si de atunci, conducerea orchestrala a fost preluata de brazilianca Alexandra Arrieche. 

Din anul 2017, orchestra Il Novecento a fost redenumită Orchestra Filarmonicii din Antwerp. Orchestra este parte a familiei "Night of the Proms" si acompaniaza muzicienii pop proeminenti. 

O alta constanta a festivalului a fost John Miles, care nu a lipsit niciodata din festival pâna în decembrie 2021. Evergreen-ul acestuia "Music", a devenit imnul spectacolelor "Night of the proms". 

Anul trecut pe scena au evoluat Kool & the Gang, Amy Macdonald, Nik Kershaw, Carol Decker (T’Pau), Matt Simons, YolanDa Brown si John Miles jr. 

Anul acesta starurile spectacolului au fost: Toto, Anastacia, James Morrison, Aura Dione, Camouflage si tânarul violoncelist american Nathan Chan. Am fost la spectacol împreuna cu colega si tânara mea prietena Andrea, lânga ceilalti 15.500 de spectatoori. Noi am cumparat bilete printr-o agentie de turism care ne-a asigurat nu doar biletele la acest concert ci si transportul cu autocarul din Augsburg pâna în Parcul Olympia din München si înapoi.

Ieri seara am avut bucuria de a-i admira live pe unii din cei mai mari artisti contemporani ai muzicii pop. 

Primul star care a urcat pe scena a fost cântăreața pop daneză Aura Dione, cunoscută în întreaga lume pentru hitul "Geronimo". Cu melodii captivante precum "I Will Love You Monday (365)" sau "Friends", cântareata s-a impus pe scena pop internațională prin vocea ei inconfundabilă, aspectul, interpretarea ei extravagantele ei tipice. Anul acesta a aparut pe scena purtând în par o diadema ce amintea de Statuia Libertatii. La finalul soloului, a aruncat diadema spre public - mi-as fi dorit sa fiu norocoasa care a primit acest suvenir! A urmat trupa germană Camouflage, formata în anii 80 si cunoscută la nivel mondial prin hiturile "The Great Commandment" și "Love is a Shield". Stilul grupului este caracterizat de melodii captivante, armonioase, cu sunete de sintetizator atmosferic. De-a lungul anilor, trupa a lansat mai multe albume și impresionează permanent prin evoluțiile stilistice. Anul 2023 înseamna pentru Camuflage 40 de ani de existenta! Urmatorul star, cântărețul și compozitorul britanic James Morrison, ne-a captivat cu vocea usor ragusita si deosebit de calda, cu melodiile lui încarcate de emotie. A debutat în anul 2006 cu albumul "Undiscovered" si a ajuns imediat pe primul loc în topurile britanice. De atunci a fost o parte integrantă a scenei muzicale si piesele "Who’s Gonna Love You Now" sau "Broken Strings" au devenit hituri internationale. Solistul american Nathan Chan, un virtuos al violoncelului, ne-a fermecat prin talentul și pasiunea muzicală de care a dat dovada. Un balerin a interpretat în stil modern minunate dansuri pe melodiile lui Nathan, care a cântat nu doar la cello clasic, ci si la E-cello. Când pe scena a aparut cântăreața americană Anastacia, sala s-a ridicat în picioare. Cu talentul ei special, cu amestecul de rock, pop și soul si vocea ei versatilă, Anastacia a antrenat publicul la dans. A debutat în anul 2000 si în acesti 23 de ani, Anastacia a vândut peste 30 de milioane de albume în întreaga lume. Hiturile "I’m Outta Love" și "Left Outside Alone" a electrizat atmosfera concertului. Cu prezența ei scenică energică, ea a transformat amfiteatrul în sala de dans! Finalul concertului a fost oferit de Formatia Toto. Înca în anii '80 au cucerit întreaga lume cu hiturile "Africa" si "Rosanna". Cu peste 40 de ani de experiență de scenă și numeroase premii Grammy, muzica lor atemporală este încă parte din programul zilnic de radio de pe toate posturile. Steve Lukather și Joseph Williams, cei doi șefi ai trupei au excelat în solouri vocale si instrumentale. Ultima lor melodie i-a adus pe toti artistii serii într-un potpuriu al vocilor si stiluliror de interpretare. The Night of the Proms este un eveniment muzical unic în Europa! Între melodiile din repertoriul invitatilor pop au fost mereu interpretate arii din opera, opereta, muzicaluri si muzica de film. Orchestra Filarmonică din Antwerp formată din 75 de membri (instrumentisti si corul pe nume Fine Fleur), plus o trupă rock, au asigurat acompaniament si solouri impresionante. În plus, spectacolul de lumini coordonat cu precizie si mare arta, ne-au asigurat o seară de neuitat. Motto-ul spectacolelor este "clasicul întâlneste pop-ul, aria întâlneste hit-ul, smokingul întâlneste geaca de piele, pantofii stiletto întâlnesc baschetii și Ceaikovski se întâlnește cu Boy George"☺ Muzica electronică și muzica clasică, două stiluri care au fost mult timp considerate incompatibile, se îmbină în părți egale și rezultatele sunt concertele cu totul si cu totul speciale. Daca ai fost spectator o data la un asemenea show, nu vei dori să ratezi anii urmatori acest mare eveniment! Eu si Andrea ne-am înscris într-un joc de tragere la sort, pentru bilete Night of the Proms 2024 în regim VIP ☺ Cine stie ce noroc da peste noi si câstigam fiecare câte doua bilete categoria I, intrare VIP, bauturi si mâncare all-inclusive, after show party si fotografii cu proeminentii invitati. Sa visezi este permis si este gratis ☺☺☺

 

Faceti-va rost din timp de pantaloni elastici!

Vin sarbatorile, toata lumea pregateste cele mai delicioase mâncaruri pentru aceste sarbatori ☺ Si nimic nu este mai trist decât sa nu manânci ce ai pofta, din cauza ca numeri în gând caloriile! 

Noi, în grupa de dans sportiv repetam de doua saptamâni un dans tare-tare dragut. Antrenoarea noastra Susi a realizat o coreografie dulce-dulce pe melodia lui Carrie Underwood - "Stretchy Pants" - pentru cei care nu cunosc engleza: "Pantaloni elastici". Textul melodiei este mortal! Un adevarat catchy tune! (nemtii folosesc expresia Ohrwurm când eticheteaza o melodie foarte atrăgătoare - adica "vierme de ureche" Brrr! ☺☺☺ în sensul ca meodia îti intra ca un vierme în ureche ☺☺☺ si totusi brrrr! ☺☺☺)  

"E timpul să sărbătorim momentul, nu am mâncat toată ziua, 

burta mea cârâie-de-foame pentru că m-am rezervat pâna acum. 

Mi-am ocupat locul la masă, mi-am umplut farfuria cu vârf, 

am furculița în mână si sunt gata să-ncep festinul. 

Așa că aduceți curcanul, cartofii, castroanele cu delicii.

Eu nu m-am încorsetat cu pantaloni cu nasturi. 

Ai blugi mulați, fată, îmi pare rău pentru tine. 

Eu tocmai am gustat din toate și acum voi începe runda a II-a 

eu port pantaloni elastici!"

Workshop

Sâmbata (04.11), antrenoarea mea de La Kossa si Zumba Toning a organizat un workschop, la care ne-a invitat pe toate participantele la cursurile ei. Practic a fost un double workshop, de la ora 13:30 - La Kossa si de la ora 15 - Zumba. Eu as fi patricipat la ambele însa cu Greta nu am putut sa ma aventurez. Am participat doar la La Kossa. 

Evenimentul a fost pentru mine foarte împortant, pentru ca invitata de onoare a fost Ariane - cea care a inventat aceasta noua miscare in dansul contempora. La Kossa, inseamna pe cameruneza, "dans" - asa cum am mai scris in alte articole. Ariane Fritzche - originara din Camerun, este inginera IT, specializata pe dezvoltare de software. Este deasemenea mama a doi copii scolari si în timpul liber, danseaza cu pasiune. În urma cu cinci ani, a lansat un nou stil de dans - pe care l-a intitulat simplu La Kossa (The Dancing), bazat pe pasi din afro-dance. De atunci, miscarea a luat amploare si este tot mai cunoscuta în întreaga Germanie. Pe pagina ei de internet, Ari spune ca "Africa este adesea asociată cu o bună dispoziție și bucurie de viață, în ciuda situației economice uneori dificile. Cum funcționează?! Ca african, știu că acolo bucuria vieții se transmite parțial în mod conștient și inconștient prin muzică și dans. Te bucuri în dans, întărești pe alții prin dans, te rogi cu dans și chiar plângi cu dans. Toate celelalte dansuri din lume au apărut din aceste dansuri (salsa, hip hop, swing și multe altele) Afro Dance sau Afrofusion Dance în La Kossa are ca rezultat amestecul diferitelor dansuri africane și are următoarele caracteristici ale dansurilor originale: încurajează creativitatea, stimuleaza improvizația, te face cool și relaxat, este distractiv, promovează coordonarea și încrederea în sine, transmite sentimente și eliberează stari neplacute". 

Primul meu contact cu La Kossa a fost în aprilie 2023 când o coelga de la servicu a propus sa ne inscriem la un antrenament de jumatate de an. Curioasa cum sunt, am cercetat ce inseamna acest sport-dans si cine sta in spatele miscarii sportive. Mi-a placut tot ce am citit si Susi - antrenoarea noastra aici în clubul-sportiv din Kaufering, a reusit sa ma atraga în cursul ei si iata-ma înscrisa pentru al doilea semestru. 

Pe Ariane nu am întâlnit-o pâna sâmbata. Cum era sa fi scapat aceasta ocazie?! Ce zi speciala a fost! Ce atmosfera! 

Ne-am adunat în sala de sport Weil, din toate colturile Bavariei. Eu am venit însotita de Greta si nu am cunoscut pe nimeni în afara de Susi. Dar dansul transmite o stare speciala... am facut cunostinta cu ceilalti participanti la workshop si i-am simtit ca fiind prieteni vechi.  

Ariane ne-a întâmpinat calduros si pe mine special m-a felicitat pentru cerativitate - îmbracasem tricoul cumparat de la La Kossa-shop, caruia i-am facut franjuri cu bile. Atât de mult i-a placut ideea, ca m-a intrebat daca nu vreau sa colaboram pe viitor pentru design echipament La Kossa ♥ Clar ca vreau! ♥ 

A început antrenamentul. Ari a urcat pe scena si noi ne-am imprastiat în sala. Muzica ne-a învaluit si am început sa repetam, pas cu pas, coreografia dansului pe care Ari l-a conceput special pentru aceasta zi. Timp de 40-45 minute, am repetat, am povestit, am râs si am exersat... apoi situatia a devenit serioasa ☺ Ari a spus ca doreste sa înregistreze videoclipul, sa venim sa dansam lânga ea! Hahaha, nu prea au fost curajosi, pentru ca dansul a fost destul de complicat si inca niciunul nu era siguri pe pasi. Ba mai mult, Ariane ne-a aratat cum simte ea dansul, da capo al coda... Wow, ce ritm, ce expresie, ce viteza! Diferenta de la cer la pamânt între repetarile noastre sacadate si executarea fara întrerupere a dansului de catre experta! Dar doua fete si-au facut curaj - una dintre ele a fost bineînteles Susi (daaa, ce simpatic mi s-a parut sa o vad pe Susi eleva ☺). La a doua filmare, mi-am facut si eu curaj dar am intrat în rândul doi. Videoclipul oficial, cel pe care Ari l-a postat pe pagina ei, este un mix din cele doua înregistrari. 

Greta draga de ea, a filmat dint-un alt unghi si s-a concentrat (normal) pe mine. Ce emotii am avut! Prima parte a dansului am stapânit-o mai bine, ultima parte... m-am orientat mereu la Ari si clar ca se vede defazajul ☺☺☺ A fost însa o experienta fantastica, de neuitat! Energia pe care o degaja o grupa de oameni bine-dispusi este enorma! 

Sunt foarte fericita ca am avut sansa sa o cunosc personal pe Ariane ♥ Si cine stie, poate ca pe viitor ne vom vedea mai des! ☺

Cântând si dansând, pe patru roti - Miercurea fara cuvinte S45/23

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Distractie mare

Greta petrece vacanta de toamna la noi. Petrecerea de Halloween a fost fantastica, Greta a fost super-multumita mai ales de dulciurile pe care le-a primit de la vecini. Ba chiar si bani a primit (ieri i-am cumparat un portofel). 

De aceea, joi, în prima zi de noiembrie am facut împreuna o placinta cu mandarine (fructe proaspete, nu din compot) si am împartit vecinilor - am dus câte o farfurie celor care ne-au deschis usa la colindat. În semn de multumire ♥ Greta a fost foarte mândra iar vecini foarte încântati!

   

Dupa-amiaza s-a instalat ploaia. Am desenat, am pictat... apoi am facut sport si dans dupa diverse videoclipuri de pe youtube ☺ Am descoperit o antrenoare frantuzoaica tare simpatica, ne-am distrat de minune! Leo a sarit si el pe lânga noi dar curând a înteles ca nu ne jucam cu el, asa ca s-a întins în pat si a adormit, privindu-ne.

Dupa antrenament am facut un dus ferbinte, apoi am pus muzica tibetana, am aprins câteva lumânarele si n-am facut câte o masca hidratanta pentru fata☺ 

Am avut numai citrice în casa (portocale, clementine, limette), un ciorchine de strugure si câteva prune carnoase si cu sâmbure mic. Am citit ca sucul de prune are efect antioxidant și protejeaza epiderma de radicalii liberi cauzați de radiațiile UV și poluar ☺ Asa ca am taiat câteva felii de pruna si ne-am pus comprese pe ochi. Ne-am întins în pat, Leo s-a cuibarit imediat lânga noi.

Am aratat ca niste fantome! Abia dupa ce ne-am potolit râsul, am putut sa ascultam vibratiile bolului tibetan, sa ne linistim si sa ne relaxam... Noaptea s-a strecurat tiptil lânga noi în pat... Am folosit ultima picatura de energie, pentru spalatul pe dinti. Noapte buna! 

A sosit VACANTAAAA...

“La Kossa” a intrat în vacanta de vara! ☺ Saptamâna aceasta o închei obosita, ca pe ultima suta de metri a unui maraton. 

A fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute, activitati care pe de o parte m-au încarcat cu energie pozitiva, pe de alta, m-au sleit de puteri ☺ E drept ca ar trebui sa îmi amintesc mai des ce vârsta am, sa pun frâna si sa o iau mai încet… dar pot?!? ☺ 

Ma bucur ca macar vremea s-a mai racorit si cel putin somnul mi-e mai linistit. La noi în Bavaria s-a racorit bine de tot!!! De la 38-40°C cât am avut timp de aproximativ doua luni, acum … ne-au mai ramas doar 12-15°C ☺ O diferenta crasa! Am trecut la ghetute si geci captusite, gata cu sandalele si tricourile!!!

Vremea cica se va reîncalzi probabil în a doua saptamâna a lunii august! Deocamdata cerul este mai tot timpul acoperit, ploua des si ne bucuram ca macar nu sunt furtuni si nu bate vântul. În saptamânile 32/33 am concediu si vom pleca în Alsacia… normal ca îmi doresc soare! Sper ca prognoza meteorologilor sa se adevereasca ☺ 

Cursul de “La Kossa” va reîncepe abia în octombrie. Pâna atunci.. calm down - vorba cântecului ☺ 

Ultimul antrenament s-a desfasurat foarte placut! ☺ Am hotarât sa facem înca un filmulet pentru ca la videoclipul anterior au lipsit foarte multe colege. Fiecare din noi a ales un move si Susi, antrenoarea, le-a boteza “Carmen-move”, Tasia-move”, Sandra-move”, s.a.m.d. (al meu a fost primul). Nu a trebuit sa memoram ordinea, a fost suficient ca ea sa strige numele si fiecare a stiut ce urmeaza ☺ La repetatul pasilor ne-am cam împotmolit, pentru ca Susi uita mereu ☺☺☺ Zicea “repetam Natalie-move de doua ori” si când se filma, ea facea de trei ori, sau de sase ori!!! Am întrerupt si reînceput cred ca de zece ori! ☺☺☺ Ca l-am si zapacit pe baietelul Tinei, care spontan ne-a fost cameraman. Pustiulica are doar 10 ani si a dansat cu noi la încalzire. Apoi a iesit pe terenul de fotbal pâna am stabilit noi coreografia. 

Când dansul a fost fix, l-am chemat în sala sa ne filmeze. Am râs cu lacrimi ca dupa ce am înterupt de câteva ori filmarea pentru numaratoare gresita sau pentru ca melodia ajungea prea devreme la final, în sfârsit totul decurgea perfect, zâmbeam toate degajat spre camera, eram pe la mijlocul dansului si zice Andrée “Mami, sa-mi spui când sa pornesc filmarea” ☺☺☺ 

Acesta e singurul filmulet complet ☺☺☺ Nu a iesit bine (avem multe greseli), însa sosise deja grupa care avea antrenament dupa noi, asa ca nu am mai refacut, asa a ramas:

Bineînteles ca intrarea în vacanta s-a lasat cu serbare ☺ Nu din cauza ca nu ne-am mai putea vedea (ca noi lucram în aceeasi firma ☺) dar asa... am cautat si gasit pretextul sa iesim seara împreuna undeva! Antrenoarea nu a putut sa vina ca a avut înca un curs, Natalie a avut altceva programat, dar noi celalalte patru am fost la un restaurant mexican ☺☺☺ Am facut o seara multi-culti ☺ Hola! Am mâncat bine (ensalada de Sierra Madre si gambas al ajillo) si am profitat de câte un Cocktail Happy Hour ♥ Salud!!!

Time to Party - Hai la dans!

 

Chinedu Okoli (născut la 23 noiembrie 1983), este cântăreț, compozitor și multi-instrumentist nigerian de înaltă cotă, mai cunoscut sub numele său de scenă Flavour N'abania sau pur și simplu Flavor. Și-a început cariera muzicală la 13 ani, ca toboșar pentru o biserică locală. 

Flavour este cunoscut în toată Africa și în lume pentru cântecul său de succes „Nwa Baby (Ashawo Remix)”. În prezent, este semnat cu 2nite Entertainment. 

În 2005, și-a lansat albumul de debut omonim N'abania. În 2010, Flavour a lansat al doilea album de studio, Uplifted. A fost susținut de single-urile „Nwa Baby (Ashawo Remix)”, „Adamma” și „Oyi Remix”. 

 

 Succesul albumului a făcut din Flavour unul dintre cei mai căutați artiști din Africa. El a fost invitat să cânte la numeroase concerte și evenimente sociale după eliberarea lui Uplifted.

Flavour, care este bine cunoscut pentru capacitatea sa de a cânta fluent în limba igbo. Familia lui este originară din Umunze din Orumba South LGA, statul Anambra, Nigeria. Flavour este absolvent al Conservatorului, sectiile de percutie si pian.

Ultimul hit lansat de Flavour este intitulat "Time to Party"o superba melodie pentru dans. Melodia este interpretata alaturi de Diamond Platnumz - un cântaret de origine tanzaniană, care a devenit cunoscut în Africa de Vest după cu melodia "Number One".

Sfârsit de semestru - La Kossa

Echipa noastra de La Kossa îsi desfasoara antrenamentul în sala de gimnastica a Scolii sportive din Kaufering. Pentru ca de saptamâna viitoare, toti copiii din Bavaria intra în vacanta, si scolile sportive vor lua pauza-de-vara. 

Nu suntem echipa mare, suntem doar opt plus antrenoarea si pâna acum o luna nu s-a întâmplat sa lipsim de la antrenamente...

De când cu caldurile, am început sa fim tot mai putine! (si eu am pierdut doua antrenamente, când am fost în concediu în Italia).

Saptamâna trecuta nu am fost decât trei colege! Programat era de mult-mult timp, sa facem un videoclip si... l-am facut, asa, doar noi patru...  

Trebuie mentionat ca La Kossa nu este un dans cu coreografie fixa. Întregul semestru am exersat anumite miscari, am învatat anumiti pasi, însa coreografia a fost conceputa spontan, pentru fiecare zi de antrenament în parte. Am legat 8 pâna la 12 moves, progresiv si pâna la sfârsitul sedintei am avut un dans complet, de fiecare data altul. 

Asa a fost si cu coreografia acestui clip. La Kossa este pentru noi nu doar sport (ca se tanspira! chiar si iarna - chiar daca din video pare totul simplu ☺), ci este si un exercitiu de coordonare si de memorie. Si bineînteles, este distractie!

Saptamâna viitoare marti, va fi ultimul antrenament si propabil de la toamna nu se vor mai înscrie toate colegele de acum. Eu si înca trei sau patru, vom continua ♥

Si poate ca marti vom reusi sa facem un videoclip mai bun - asa, ca de final de semestru! ☺ Voi reveni cu info, daca va fi cazul ☺ Pâna atunci...Ála kəléwa!(La revedere, pe limba Kanuri) 

♥ Calm Down ♥