Obiceiuri și tradiții. De ce unele ne plac, iar altele ne sperie?

De câte ori nu am auzit că Halloween este o sărbătoare păgână, că Valentine's Day este o invenție comercială sau că anumite obiceiuri nu au ce căuta în viața noastră? Uneori, reacțiile sunt atât de categorice, încât mă întreb dacă știm cu adevărat de unde provin tradițiile pe care le criticăm.
Mie îmi plac sărbătorile, obiceiurile și poveștile din spatele lor. Îmi place să împodobesc casa de Crăciun, să vopsesc ouă de Paște, să sculptez dovleci de Halloween și să mă bucur de orice prilej care aduce puțină veselie în viața de zi cu zi. Nu înseamnă că trebuie să adopt fiecare tradiție sau să cred în toate legendele care o însoțesc. Dar sunt curioasă să le cunosc istoria. Și, cercetând puțin, descoperim lucruri surprinzătoare! (sursa foto: https://retourenshop-saar.de)
De altfel, am avut parte și de o întâmplare destul de nostimă. Pentru că de ani de zile povestesc pe blog cum sărbătorim Halloweenul și cum ne pregătim de Advent, cineva a ajuns să-și imagineze că aș face parte dintr-o sectă! 😅 Ba chiar am fost întrebată dacă în Germania se sărbătorește Crăciunul!?! Întrebarea m-a lăsat fără cuvinte, mai ales că numeroase obiceiuri de Crăciun, atât de îndrăgite astăzi, s-au răspândit tocmai din spațiul german. Bradul împodobit, calendarul de Advent și coronița cu cele patru lumânări au aici o istorie îndelungată. Iată cât de ușor putem ajunge la concluzii greșite atunci când judecăm obiceiuri pe care nu le cunoaștem! 😊

Să începem cu Halloween, fiindcă este probabil una dintre cele mai controversate sărbători. Numele provine din All Hallows' Eve, adică Ajunul Tuturor Sfinților. În istoria sa se întâlnesc vechiul festival celtic Samhain, tradiții creștine de pomenire a morților și obiceiuri populare care s-au schimbat de-a lungul secolelor. Astăzi, pentru mulți oameni, Halloween înseamnă dovleci luminați, costume haioase, copii care bat la ușă și cer dulciuri. Sigur că există și reprezentări înfricoșătoare, dar fiecare alege cum dorește să participe. Eu prefer dovlecii zâmbitori, decorațiunile vesele și bucuria copiilor. 🎃

Dar Valentine's Day? Ziua îndrăgostiților este asociată cu Sfântul Valentin, nume purtat de mai mulți martiri creștini. Legătura dintre această zi și iubirea romantică s-a dezvoltat însă mult mai târziu, în Evul Mediu. Florile, felicitările și inimioarele au venit pe parcurs, iar comerțul modern a profitat, firește, de ocazie.
Putem critica exagerările comerciale fără să respingem gestul frumos de a dărui o floare sau de a spune cuiva că îl iubim. Și nici nu trebuie să așteptăm 14 februarie pentru asta! ❤️
Acum să privim spre sărbătorile pe care le cunoaștem și le îndrăgim cu toții.
Crăciunul, de exemplu, reunește tradiții creștine cu obiceiuri populare mult mai vechi. Înainte de răspândirea creștinismului, oamenii sărbătoreau solstițiul de iarnă, întoarcerea treptată a luminii și speranța unui nou început.
În Imperiul Roman, pe 25 decembrie era celebrat și Sol Invictus, Soarele Neînvins. Dacă această sărbătoare a influențat direct alegerea datei Crăciunului rămâne o întrebare discutată de istorici.
Bradul împodobit, folosirea ramurilor verzi, colindele și mesele tradiționale au istorii diferite, în care se împletesc simboluri vechi, credințe creștine și obiceiuri locale. Chiar și tăierea porcului, atât de cunoscută în satele românești, păstrează elemente ale vechilor tradiții de iarnă.
Și totuși, când împodobim bradul, cântăm colinde sau pregătim masa de Crăciun, câți dintre noi ne mai gândim la originea fiecărui obicei? Ne bucurăm pur și simplu de sărbătoare, fiecare după credința și tradițiile sale.
Nici Paștele nu este lipsit de asemenea împletiri.
Oul a simbolizat viața și fertilitatea în numeroase culturi antice. În creștinism, oul roșu a primit o semnificație legată de Înviere. Obiceiul vopsirii și încondeierii ouălor a evoluat în timp, îmbinând simboluri religioase cu motive populare.
Iepurașul de Paște, atât de îndrăgit de copii, este cunoscut din tradițiile germanice, fiind documentat încă din secolul al XVII-lea. Asocierea lui cu primăvara și fertilitatea este veche, dar nu toate explicațiile despre presupusele sale origini păgâne sunt demonstrate istoric.
Iar cozonacul? Face parte dintr-o familie de preparate festive cu o istorie îndelungată. Rețetele s-au schimbat, s-au transmis din generație în generație și au devenit parte din sărbătorile noastre.
Să nu uităm nici tradițiile românești!
Sânzienele, Călușarii, Dragobetele, credințele despre strigoi și numeroasele obiceiuri legate de anotimpuri păstrează elemente din mitologia și folclorul vechi. Unele au rădăcini precreștine, altele au fost transformate sau reinterpretate în timp. Nu le putem atribui pe toate, cu certitudine, dacilor sau romanilor, dar tocmai această istorie amestecată le face interesante.
Sânzienele sunt sărbătorite în aceeași zi cu Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, iar dansul Călușarilor păstrează ritualuri și simboluri care au atras de multă vreme atenția etnologilor.
Le numim tradiții populare, le admirăm costumele, dansurile și poveștile. Rareori ne mai întrebăm dacă sunt păgâne.
Și atunci, de ce ne sperie atât de mult acest cuvânt?
Termenul „păgân” provine din latinescul paganus, care putea desemna un locuitor al satului sau un civil. În lumea creștină, a ajuns să fie folosit pentru cei care practicau alte religii, iar în timp a căpătat și sensuri peiorative.
Vechile credințe au fost adesea privite cu suspiciune, iar unele practici au fost asociate cu idolatria, vrăjitoria sau forțele răului. Istoria a păstrat și numeroase exemple de conflicte religioase, în care obiceiurile celorlalți au fost condamnate sau interzise.
Dar termenul „păgân” nu înseamnă automat ceva rău, după cum nici originea precreștină a unui obicei nu ne spune, de una singură, ce semnificație are el astăzi.
Mi se pare interesant cât de diferit privim uneori lucrurile. Acceptăm cu drag iepurașul care aduce ouă, dar ne sperie dovleacul luminat. Împodobim bradul fără să ne întrebăm de unde vine obiceiul, dar respingem alte tradiții pentru că le considerăm păgâne. 😊
Eu cred că putem respecta semnificația religioasă a sărbătorilor și, în același timp, să ne bucurăm de obiceiurile populare care le însoțesc. Fiecare este liber să aleagă ce sărbătorește și în ce fel.
Nu trebuie să ne placă tuturor aceleași lucruri. Unii iubesc Halloweenul, alții nu îl sărbătoresc deloc. Unii pregătesc surprize de Valentine's Day, alții preferă Dragobetele. Și este foarte bine așa.
Pe mine mă bucură această diversitate. Îmi place să descopăr tradiții, să aflu cum au apărut și cum au călătorit de la un popor la altul. Iar dacă un obicei îmi place, îl primesc cu drag, indiferent de țara din care provine.
Sunt curioasă cum priviți voi aceste lucruri. Aveți obiceiuri pe care le îndrăgiți, deși nu fac parte din tradițiile cu care ați crescut? Sau există sărbători pe care preferați să nu le celebrați?
Mi-ar plăcea să aflu! 😊

Simplu si minunat!

Astazi am lucrat de la 8:30 la 17:45... A fost imposibil sa îmi fi luat concediu! Mda, o zi de vineri  și pe deasupra, Valentine's Day!!! Dar... serviciul e serviciu!

Cu toate acestea, am petrecut o seara minunata, alaturi de baietii mei 💓😍🥰

Helmut a facut o placinta cu cireșe din compot, eu am aranjat masa si am pus la cuptor pere Williams cu brânza Bavaria Blue si miez de pecan, plus o tavita cu escargots! 

Cate un pahar cu Mont'Albano Valpolicella, iar pentru Leo, cele mai bune "bobite"... 

Mmmm! Nu mare lucru si totuși minunat! 💓 

PS: ca decor la perele cu brânză am taiat inimioare din măr si morcov, iar la placinta, am pus vișine din dulceata, cireșe de cocktail si câte o floare de hibiscus din sirop.

Happy Valentine's Day 💌

 

... si un Haiku pentru toata LUMEA: 

 Inimile bat, 

Dragostea ne unește, 

Valentine's Day.

Mini-vacanta în Viena (februarie 2023)

1 - De Ziua Sfântului Valentin... 

2 - De la fereastra 

3 - Surpriza 

4 - La hote 

5 - Daca este Viena, atunci este „Sarutul“ 

6 - Plimbare în Belvedere

7 - Hundertwasser Village  

8 - O linie dreapta este lipsita de Dumnezeu 

9 - 

10 -

De dimineata ♥️

♥A very Happy Valentine's Day to everyone♥

Daca este Viena, atunci este „Sarutul“

Tabloul „Sarutul“ (în germană „Der Kuss“) este considerat un simbol al Vienei si este una dintre cele mai cunoscute lucrari ale lui Klimt.

Gustav Klimt, a fost un important pictor austriac, cel mai cunoscut reprezentant al curentului "art nouveau" vienez și presedinte fondator al Secesiunii vieneze. 

Cea mai faimoasa pictură a lui Klimt, “Sarutul”, a fost creata în 1907-1908. Initial, tabloul a fost intitulat "Das Liebespaar" (=Îndrăgostiții). 

Tabloul a fost prezentat la expozitia "Kunstschau Wien" din anul 1908 si a fost imediat cumparat de k.k. (Imperiul Austriac) Ministerul Federal al Educatiei, Stiintei și Cercetarii. Klimt este alaturi de Monet si VanGogh unul dintre pictorii mei preferati. 

Acasa la mine mi-am înfrumusetat holul cu câteva obiecte inspirate de "Sarutul" lui Klimt ☺ Ceva cumparat - o copie a tabloului, un taler, o vazuta, un taburel cu franjuri aurii, dar si o creatie proprie ☺ In urma cu câtiva ani, prin “tehnica servetelelor” am înfrumusetat rama oglinzii cu servetele imprimate cu “Sarutul” iar între decupaje, am pictat cu culori acrilice, forme geometrice în nuantele si stilul robelor celor doi îngragostiti (vezi detalii aici). 

Dupa cum am scris saptamâna trecuta, tocmai petrecem câteva zile în Viena si bineînteles ca una din plimbarile mele au dus la Palatul Belvedere, cu scopul precis de a admira pictura “Sarutul” în original. 

Palatul a fost reședința de vară a prințului Eugen de Savoia. Ansamblul a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea de faimosul arhitect baroc, Johann Lucas von Hildebrandt, și cuprinde Oberes Belvedere si Unteres Belvedere (Belvedere Superioara si Belvedere Inferioara) si grădinile de legătură, unul dintre cele mai uimitoare ansambluri baroc din Europa, listat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Cele două clădiri ale palatului adăpostesc acum colecțiile Belvedere (Galeria Austriacă Belvedere), cu cea mai mare colecție de artă austriacă ce datează din Evul Mediu până astăzi, complementănd cu lucrări ale unor artiști internaționali, plus săli pentru expoziții temporare. (va urma)

 

De la fereastra

Viena, Hotel Arcotel Wimberger

Colonnade Karlovy Vary

Daca va intrebati ce e cu mine, ca nu mai apar deloc pe aici in blogosfera, va spun ca e totul OK 🤗
Ca in fiecare an de Valentins Day, am facut un mini-concediu, anul acesta in Cehia, in Marienbad si Karlovy Vary. Ne-am intors duminica seara, eu insa plutesc inca in "seven Heavens" 😇 Totul a fost impresionant, mult mult mai frumos decat m-am asteptat. Atat de frumos, ca am hotarat sa revenim la vara, pentru inca o saptamana.
Cele doua orase situate la poalele Muntilor Metaliferi, in nord-vestul Cehiei, sunt inca din anul 1350, recunoscute international ca statiuni balneare.
Constructia cu numele Colonnade (foto) a fost ridicata in 1871-1881 in stil neorenascentist si acopera cele 5 izvoare termale tamaduitoare. Constructia masoara 132 metri lungime si 13 metri latime, are 124 coloane corentine si deasupra porticului, sunt 12 statui, ce reprezinta cele 12 luni ale anului.
Pavilionul pentru orchestra a fost adaugat in 1995.



voi reveni cu multe alte detalii 😊

Nu, nu ne-a fost bine deloc...

Marti dimineata am pornit în "vacanta de schi" spre Mitterdorf  (în Padurea Bavareza), statiune turistica situata pe granita  Germaniei cu Cehia si Austria, unde cu câteva luni înainte am rezervat  un apartament. Am încarcat masina cu tot ce ne trebuie pentru o saptamâna - pe lânga îmbracaminte, încaltaminte, produse de igiena corporala si cosmetice, noi luam mereu si propriile noastre lenjerii de pat, cu plapuma si perne; acum în plus schiuri, clapari, snowboots si saniuta. Ca întotdeauna la drum lung, luam în masina boxa lui Leo, pentru o calatorie confortabila si fara griji, atât pentru noi, cat si pentru "copilasul" nostru patruped.

Calatoria a durat ceva mai mult de trei ore. La noi în Augsburg zapada se topise de tot, stiam însa ca în Mitterdorf este zapada din belsug. Pe masura ce ne-am apropiat de statiune, pe marginea soselei zapada era tot mai înalta.
Statiunea era "îngropata" în zapada! Nu mai existau trotuare pentru ca zapada degajata de pe sosea era împinsa spre case si ajunsese pâna la cantul geamurilor. Tare ne-am minunat... era cumva de speriat dar si de admirat.
Am ajuns la destinatie si înainte sa ne cazam, am intrat într-o minunata cafenea, sa servim câte o prajitura si un ceai delicios. Aici am vazut prima data o statie de alimentat telefoane mobile (gratis).

In drum spre cabana noastra, am trecut pe lânga baza pistei de schi, unde exista si centrele pentru reglat schiuri, pentru închiriat echipament de sport si pentru cumparat schipass. Stiam aceasta pentru ca în urma cu zece ani am petrecut aici un minunat concediu. Asa ca ne-am bucurat sa-l gasim pe acelasi Sepp la datorie, i-am încredintat schiurile  pentru serviciul de întretinere (slefuit canturile, uns talpile cu ceara, reglat legaturile). Si... aici am facut ultimele fotografii fericite din acest concediu.


Am ajuns la cabana, ne-am instalat si am pus toate lucrurile în dulapuri. Intre timp, Leo si-a gasit un loc superb pe pervazul interior al geamului, de unde putea privi lung strada.
Pe la ora 16 am hotarât sa plecam într-o plimbare de recunoastere în statiune. Am iesit în fata casei, eu tocmai încuiam usa mare, când... s-a întâmplat nenorocirea! Pe strada principala care trecea direct pe la coltul cabanei, o masina l-a calcat pe Leo - aflat în lesa!
Nu vreau sa intru în amanunte... atâta spun, picioarele din spate îi erau pline de sânge. Blocati de durere si disperati, actionând mai mult automat decât logic, l-am învelit în patura si la indicatiile unor trecatori, am introdus în navigator adresa unui medic veterinar din apropiere (12 km) si am pornit. Aici, medicul depasit de gravitatea accidentului, nu a putut decât sa îi administreze lui Leo un calmant intravenos si a solicitat telefonic ajutorul celei mai apropiate clinici veterinare din regiune, unde ne-a îndrumat.
Am ajuns la Clinica din Fürstenzell dupa un drum de o ora (~70 km de cabana noastra), în conditii meteorologice foarte hibernale si într-o stare psihica extrema. Echipa de interventie ne astepta, ne-au preluat imediat si s-au ocupat atât de Leo, cât si de noi. A durat mai mult de doua ore pâna când l-au scos pe Leo din starea de soc. Au urmat o serie de investigatii si radiografii (a scheletului si a organelor interne). Vestea cea buna a fost ca niciun organ intern nu i-a fost afectat, coloana vertebrala este intacta si la cap nu exista leziuni. S-a constatat însa ca ambele solduri îi sunt sarile din rotule si încheietura labei piciorului drept este fracturata si cartilagiul pe jumatate zdrobit. Planul de operatii a stabilit ca imediat sa îi fie refixate soldurile si abia în ziua urmatoare sa fie rezolvata fractura piciorului. La ora 21 i s-a administrat anestezia totala si Leo a intrat în operatie.
Am asteptat în sala de asteptare... am fost singurii pacienti si am putut sa plângem fara sa ne jenam.
Înainte de miezul noptii doctorita ne-a asigurat ca operatia a decurs bine si ca soldurile i-au fost fixate. Am fost trimisi acasa si sfatuiti sa dormim, pentru ca Leo este sedat si va dormi pâna a doua zi.
Ajunsi acasa, am constatat ca pantalonii mi se lipisera de picioare, atâta sânge a pierdut micutul nostru Leo... Nu am putut dormi... ne-am rugat, am plâns si am atipit, ne-am rugat, am plâns si am atimpit... pâna când s-a facut ora 7. Am plecat spre clinica si la ora 8 am fost primii la usa. Doctorita se pare ca a ramas în spital, a venit imediat la receptie si ne-a spus ca noaptea a decurs bine si ca avem voie sa intram sa îl vizitam pe Leo. Dragul nostru Leo ♥... Am ramas cu el, incapabili sa-l ajutam mai mult decat cu mângaieri si vorbe duioase. La ora 11 doctorita l-a luat pe Leo pentru urmatoarea mare operatie.
Am vrut sa ramânem acolo, însa nu ne-a fost permis - clinica avea program normal de lucru, fel de fel de pacienti  - pisicute si catei, pasari si sopârle, însotiti de prietenii lor bipezi erau în permanent du-te-vino. Telefoanele sunau neîntrerupt, medicii si asistentii medicali alergau pe coridoare de la un cabinet la altul, fiecare era cu treaba lui... Am fost sfatuiti sa mergem într-o cafenea, însa starea noastra psihica nu a suportat muzica si ambinetul vesel, tipic unei statiuni turistice, asa ca ne-am reîntors la clinica si am asteptat în parcare, în masina.
Cu ochii pe ceas, am numarat minutele si când a trecut ora si jumatate (cât s-a estimat a dura operatia), am intrat în clinica. Personalul ne cunostea deja, doamna de la receptie a anuntat chirurgia ca asteptam vesti. Una din dragutele asistente medicale a venit si ne-a spus ca din pacate, soldul stâng a sarit din nou din rotula si din aceasta cauza, lui Leo i-a fost administrata o narcoza puternica si operatia va dura mai mult de 3 ore si jumatate.
Dupa aproximativ trei ore, asistenta ne-a spus ca operatia s-a încheiat cu succes, lui Leo îi este acum montat un fixator si ca va mai dura ceva pâna când doctorita va putea veni sa ne dea amanunte exacte.
Am avut noroc de o doctorita minunata (doamna Körner) - o femeie mignona si deosebit de calma. Ne-a invitat în cabinet si ne-a explicat ce a reusit, ne-a aratat radiografiile si ne-a asigurat ca daca Leo va fi îngrijit mai departe bine, acesta se va reface în totalitate. Soldul drept a trebuit fixat prin coasere (femurul de bazin), legatura ce se va dizolva singura dupa 12 zile. Laba piciorului a fost pusa în pozitie normala si fixata prin bolțuri, legate între ele printr-un cadru din plastic - dispozitiv construit special pentru situatia lui Leo. Pentru protectie si confort, acest cadru este învelit cu burete si vata, fapt ce face ca piciorusul catelului sa para încaltat cu un clapar de schi, marimea 40. Ni s-a mai spus ca Leo trebuie sa mai ramâna pâna dimineata urmatoare în spital sub observatie si ca joi dimineata îl putem lua la noi.
Bineînteles ca nu mai avea niciun sens sa ramânem la cabana pâna duminica - si noi si Leo aveam nevoie de casa noastra adevarata. Am rugat doctorita sa ni-l pregateasca pentru a doua zi pe Leo pentru calatorie.
Ne-am întors în statiunea turistica, am contramandat masa rezervata la restaurant pentru Ziua Sf. Valentin, l-am rugat pe Sepp sa nu închida, sa ne astepte (înca o ora dupa programul oficial de închidere al atelierului) sa ne recuperam schiurile, am dat schipass-urile înapoi... Toata lumea ne-a sprijinit si a avut întelegere pentru situatia în care ne-am aflat.

Ne-am dus la cabana si am împachetat din nou totul, am încarcat în masina si am asteptat sa se faca dimineata. La ora 10, dupa vizita medicala (ca în orice spital) au început externarile si Leo ne-a fost adus la ghiseu. Ras complet pe ambele picioare, cu plasturi mari pe solduri si cu un picior enorm îmbracat in leocoplast verde; palid, speriat, mirosind puternic a spital... Doamna doctor ne-a dat o plasuta cu medicamente (un complex de antibiotic, un comprimat analgezic, tratament fitoterapeutic cu globule de arnică si o solutie cu vitamine si uleiuri pentru refacerea pielii si a blanitei), ne-a sfatuit sa ne adresam acasa imediat unei clinici pentru tratamentul post-operator. Am platit chitanta (3450 de Euro) si am pornit fericiti spre casa. Am trait o zi de Sf. Valentin pe care nu o vom uita niciodata!
Ajunsi în Augsburg ne-am înscris imediat la clinica AniCura si am obtinut deja pentru vineri prima programare. Clinicile au comunicat între ele si toate actele pe perioada de internare a lui Leo au fost trimise pe e-mail la noua clinica.

Ranile arata din zi în zi mai bine, suntem pe drumul bun spre vindecare. Vineri bandajul a fost portocaliu, aseara la o noua programare pentru schimbarea bandajelor, a fost folosit leocoplast albastru imprimat cu Goofy ☺ Ni s-a spus ca daca soldurile ramân la locul lor în primele 12 zile dupa operatie, pericolul de a mai sari pe viitoar este aproape inexistent. Asa ca mi-am prelungit concediul de odihna pâna lunea viitoare... Acasa, Helmut a demontat patul din dormitor, am pus saltelele direct pe covor. În sufragerie am scos masuta dintre fotolii si am intins pe jos o saltaea de camping din burete. Am amenajat întreaga casa in asa fel încat pentru urmatoarele 50 de zile Leo sa nu fie tentat sa sara. Copilul Leo este atât de dulce, atât de cuminte, atât de curajos! Niciodata nu a plâns si a rabdat cu vitejie orice tratament medical - pentru el nimic nu e mai important decât sa ne simta aproape. Are apetit normal, doarme bine si face plimbari scurte în curte sub supravegherea noastra. Au trecut abia 7 zile dar mie mi se pare ca s-a scurs un an!

Multumim tuturor celor care s-au gândit la noi (Poteci de dor, Diana, Rux, Suzana, Florina Cismaru, Nima, Eddie, Floarea, Maria, Izabela, Zuzu, Alexandru). Ne revedem la Miercurea fara cuvinte numarul 8 ♥

De Sfântul Valentin...

... trimitem gânduri bune, din Biserica Sf. Valentin ♥

O bucurie mai mare nici ca ne gândeam sa avem! Eu înca tot tu imi revin, ma minunez iar si iar si ma întreb, oare prin ce conexiuni în acest Univers, ne-a fost dat noua sa traim asa ceva?!
Pentru a ma face înteleasa mai bine, trebuie sa precizez ca de când ne-am casatorit, nu ne facem cadouri de Ziua Îndragostitilor ci obisnuim sa serbam Ziua Sfântului Valentin petrecând un weekend prelungit undeva unde sa împletim wellness cu excursii culturale si poate cu ceva schi. În fiecare an, un alt hotel, o alta regiune.
Anul acesta am renuntat la wellness si hotel, pentru ca în viata noastra, de anul trecut a intrat Leo.
Acum câteva luni am cautat pe internet o locatie pentru mini-concediul nostru, un apartament într-o zona frumoasa, în care sa putem face plimbari în natura, vizite într-un oras marcat de istorie si cultura, sa fie piste de schi în apropiere si calatoria de acasa sa nu fie mai lunga de cinci ore!
Din multitudinea de oferte, am optat pentru Bad Reichenhall pentru ca este la 230 km de casa, este la 10 km de Salzburg - orasul natal al lui Mozart si, pe o raza de 25 km sunt cinci centre de schi-alpin cu peste 50 de piste dotate cu telecabine, telescaune si teleschi! Am gasit un apartament superb si la pret acceptabil si iata-ne aici.
În prima zi, dupa ce ne-am instalat, am iesit sa vizitam statiunea - cunoscuta international pentru saline si ape termale.
Astazi a fost o zi rece (-6°C), dar cu soare si cer perfect albastru. Pulbere de zapada acopera câmpurile cât vezi cu ochii dar în statiune, strazile sunt perfect curatate /uscate. De jur împrejur se vad crestele albe ale muntilor, atât de aproape, ca ai impresia ca se rostogolesc peste case. Zona este superba!
Centrul statiunii este marcata de Castelul Marzoll - ridicat în secolul 15 în stil Renaissance. Am afta ca vizitarea se poate face doar cu programare si astazi nu a fost posibil - vom încerca în zilele urmatoare.


În imediata apropiere a castelului se vede turnul unei biserici. Curiosi, am intrat sa o vizitam siiiiii... Biserica este patronata de Sf. Valentin si poarta numele acestuia! ☺ Exact de Sf. Valentin, am descoperit aceasta cocheta biserica varuita în roz! Aceasta nu poate fi coincidenta, nu, nu! ♥
La ora amiezii, biserica era închisa, am fotografiat-o doar din exterior. La panoul parohial am citit ca astazi-seara va avea loc o slujba în cinstea patronului bisericii. Asa ca ne-am propus sa participam.
A fost extrem de placut! Am fost profund impresionati, slujba a fost ca un balsam pentru suflet.

Dupa slujba, am intrat vizavi în restaurantul hotelul cu baza de tratamente, un hotel de cinci stele.
Am servit o cina super-gustoasa: supa-crema de homar, file de salau si creveti prajiti cu cartofi pai, respectiv cartofi natur cu patrunjel verde; la desert Crêpe Suzette cu portocala, flambata în lichior de portocale.

Asa o zi frumoasa de Sf. Valentin înca nu am trait niciodata! ♥
(continuare: O zi cu soare, o zi cu ceata si ninsoare")

O zi speciala

Cine spune ca uraste sarbatoarea Sf. Valentin, ori nu a iubit niciodata ori n-are pic de romantism! Bineînteles ca iubirea este celebrata în fiecare zi, dar pe data de 14 februarie, o facem cu un pic mai mult fast ღ
Nu obisnuim sa ne facem cadouri cu ocazia acestei zile ci ne bucuram sa petrecem împreuna ziua facând ceva deosebit - de obicei mergem la un spectacol si apoi la restaurant.
În ultimii ani, am reusit sa facem în asa fel încât de Valentin's Day sa plecam undeva pentru doua-trei zile si în hotelurile alese sa ne lasam rasfatati. Acum doi ani cât si anul trecut am petrecut aceasta zi în Hotelul SPA Viktoriaquelle din Fürstenzell. Anul acesta am ales sa combinam baile termale si saunele cu schiul si am ales Laze v Tuhinju. Nu am mai fost niciodata în Slovenia, însa reclama regiunii este foarte buna ☺ Daca si în realitate este asa... voi spune saptamâna viitoare, când ne vom întoarce din concediu. Pâna atunci, va doresc sa pereceti cât mai placut aceasta zi a Sf. Valentin!

A trecut Sf. Valentin

A trecut, dar am ramas cu amintiri superbe din acest sfârsit de saptamâna, petrecut în hotelul Viktoriaquelle din Fürstenzell (12 km de Passau - Bavaria / 14 km. de Schärding - Austria).

Ca si anul trecut, si anul acesta ne-am bucurat de trei zile SPA (Sanitas Per Aquam - sănătate prin apă), cu înot în apa termala, masaje, tratamente cosmetice, saune si feluri de mâncare și de băuturi preparate doar ca sa dezmierde papilele gustative!
Rasfatul simțurilor a început în fiecare zi cu micul dejun. Un bufetul bogat în brânzeturi rafinate, file de salau usor afumat, diverse tipuri de sunca, cereale, oua, fructe (banane, kiwi, struguri, pepene galben, prune, pere, mere, portocale), dulceturi, lapte, ceai sau cafea - mic dejun bogat si complet, conceput dupa principil nutritionistilor care sustin ca aceasta este cea mai importanta masa a zilei.

Dupa ce ne-am asigurat startul perfect din punct de vedere nutritiv și energetic, am urmat planul de tratament individual, stabilit împreuna cu personalul de specialitate din hotel.

Zona Beauty & Wellness ne-a oferit un program complex de îngrijire corporala: masaje de relaxare din cap pâna în picioare cu uleiuri si creme naturale, tratament cosmetic facial, manichiura, pedichiura, bai aromatice, hidromasaj și jacuzzi, împachetari cu creme hidratante si scufundare în saltea acvatica, înot în apa termală sulfuroasa, saune (cu aburi, sauna bio, sauna de tip finlandez), inhalatii în camera de graduatie cu ceată de apă sărată si sulfuroasă si relaxare în wintergarten ("gradina de iarna" - în acest caz, o extensie a salii cu bazinele de înot acoperite, având peretii si tavanul de sticla), privind cerul senin si parcul cu meri batrâni, de la rasaritul soarelui si pâna la apus.

Doar pentru cina am schimbat halatul de baie si slapii cu hainele de seara. Si în restaurant, rasfatul a continuat cu meniuri delicioase, însa portionate si combinate în asa fel încât să nu îngreuneze stomacul.
Supe-creme din legume, preparate din carne de peste sau  pui, câte un desert usor, un pahar de vin de calitate, un esspresso si "o portie wellenss" de grappa - pentru digestie, a fost schema generala în care s-au încadrat dineurile concepute de însusi patronul hotelului - Angelo Valenzano.

Într-o ambianta deosebita, la lumina candelabrelor si a lumânarilor, cu muzica preponderent italiana si melodii sensibile si romantice, fiecare seara a reprezentat o trecere eleganta si armonioasa spre "lumea viselor".
Cadoul pe care ni l-am facut cu ocazia zilei Sf. Valentin a fost deosebit de reusit! ☺
PS: Singura diferenta fata de mini-concediul de anul trecut este ca acum am avut parte de vreme ca de primavara si anul trecut - tot pe 13-16 febriuarie, am avut zapada!

Sfârsit de saptamâna

Pentru ca Valentin's day s-a nimerit anul acesta într-o zi de joi, am lipit la aceasta zi vinerea si ne-am permis un miniconcediu :) Asa ca, în seara aceasta scriu dintr-una din camerele hotelului Viktoriaquelle din Fürstenzell, dupa ce toata ziua am înotat în apa termala, am trecut din sauna în sauna si ne-am lasat rasfatati de maestrii restaurantului.


Mâine urmeaza masaje si bai aromate, din nou saune si piscina... Blogul va trebui sa ma astepte ;)
PS: Fetele mele tocmai au încheiat (cu succes) sesiunea de iarna si acum au voie sa faca acasa partys :) Speram doar sa gasim casa pe acelasi loc, luni cand ne vom reîntoarce! ;)
(pe aceeasi tema: Ce mica este lumea,  Rasfat pur, Bucurii, Rasfatul continua, Excursie, Excursie II, Sfârsit de miniconcediu)

Happy Valentine's Day!

Nu am gasit zapada roz :))... Dar mesajul e clar, nu?! *♡*.¸¸.*☆

Va doresc o zi minunata! Savurati fiecare clipa alaturi de cei dragi! 

 Sa aveti o zi de neuitat! Happy Valentine's Day!¸.•°♡♡⊱彡

Ping-back participantilor la "Miercurea fara cuvinte" cu numarul 7/2013: Diana, Adriana, 13Angi, Xaara Novack, Cartim, Steliana, Ana, Cafe au lait FM, Angela, Cafe au lait, Ninu Ninulescu, Gabriela, AndreeaG, Irina, Leovi, albertflorenti, Spunsieu, Laura C., Silving, Just Words, Cristi, Anca, Andra, Blind Love, Kadia, Daurel, Cupcake, Alice in WonderNet, KARMAPOLICE, Andera Y, Floarea, aA , anastasia, Iulia Radu, OFZ, ELENA, Rolling Ideas, Melly, acuarele, Vasile Dumitru, dor, CipBtRO, Silvius210, RobertN, NIMA, anacondele, Copilul in oras, joker, Iulisa, Tudor Enea, SoriN, carmen, Larisa, Foto de inginer, Aurora Georgescu, Leovi, pandhoraa, Alexandru, Slowaholic, Liviu Bimbea, Minnie, tu1074, geanina, MIRELA, Stefania si Fosile.

Poezie pentru Ziua îndrăgostiților

Avem timp
Octavian Paler

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam în dreapta si-n stânga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi însine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
Avem timp pentru ambitii si boli,
sa învinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare,
avem timp sa ne-alungam întrebarile, sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.
Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta - murim.
Am invatat unele lucruri în viata pe care vi le împartasesc si voua !!
Am învatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul … depinde de ceilalti.
Am învatat ca oricât mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am învatat ca dureaza ani sa câstigi încredere
Si ca doar în cateva secunde poti sa o pierzi
Am învatat ca nu conteaza CE ai în viata
Ci PE CINE ai.
Am învatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute
Dupa aceea, însa, ar fi bine sa stii ceva.
Am învatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am învatat ca nu conteaza ce li se întampla oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva
Am învatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua feţe
Am învatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand îi vezi
Am învatat ca poti continua înca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti
Am învatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie
Indiferent de consecinte
Am învatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am învatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau
Am învatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am învatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am învatat ca indiferent cat de bun îti este un prieten
Oricum te va rani din când în când
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am învatat ca nu este întotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii
Câteodata trebuie sa înveti sa te ierti pe tine însuti
Am învatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am învatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta
personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am învatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am învatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc
Si nu faptele sale
Am învatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am învatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei însisi ajung mai departe în viata
Am învatat ca viata îti poate fi schimbata în cateva ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am învatat ca si atunci când crezi ca nu mai ai nimic de dat
Când te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta.
Am învatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti
Am învatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede …
Am învatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie între a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile.
Am învatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.

(surse foto: 1, 2, 3)