Maria s-a născut în Anglia, la Eastwell Park, în 29 octombrie 1875. Prin tatăl ei, Alfred, a fost nepoata Reginei Victoria și a Prințului Albert de Saxa-Coburg și Gotha. Prin mamă, Marea Ducesă Maria Alexandrovna, a fost nepoata țarului Alexandru al II-lea. Anglia, Rusia și micul ducat german s-au întâlnit în aceeași familie. Pentru România, această înrudire avea să însemne accesul la o rețea de relații care ajungea până la cele mai influente curți ale Europei.
Legătura cu Castelul Rosenau începe însă cu o generație mai devreme. Acolo s-a născut Albert, viitorul soț al Reginei Victoria și bunicul Mariei. Castelul se află în Rödental, la șase kilometri de Coburg. În 1845, Albert s-a întors aici împreună cu Victoria. Regina a scris că, dacă nu ar fi fost ceea ce era, aici și-ar fi dorit adevărata casă. Pentru o suverană care avea la dispoziție atâtea reședințe, mărturisirea spune mult. Rosenau a fost un loc al familiei, înainte de a deveni un obiectiv turistic.
Maria a ajuns să locuiască la Coburg în 1889, după anii copilăriei petrecuți în Anglia și Malta. Tatăl ei era atunci moștenitorul ducatului. A devenit duce abia în 1893, după moartea unchiului său, Ernst al II-lea, când fiica lui se căsătorise deja cu Ferdinand. Ordinea aceasta a evenimentelor contează. Viitoarea regină a României și-a petrecut aici ultimii ani de adolescență, înainte ca Alfred să preia conducerea țării.
Unul dintre cele mai precise repere ale prezenței Mariei în aceste locuri se păstrează în istoria bisericii St. Johannis din Oeslau. Aici, în 1891, Maria și sora ei, Victoria Melita, au primit confirmarea în credința protestantă. O biserică din apropierea Coburgului a fost, așadar, martora unui moment important din adolescența celei care avea să fie încoronată la Alba Iulia. Pentru un român ajuns aici, informația schimbă felul în care privește clădirea. Dintr-odată, un nume din cărțile de istorie are un loc precis în fața ochilor.
La 10 ianuarie 1893, Maria s-a căsătorit cu principele moștenitor Ferdinand, la Sigmaringen. Avea șaptesprezece ani. Căsătoria a legat ramura românească a familiei Hohenzollern de descendenții Reginei Victoria și ai țarului Alexandru al II-lea. Pentru tânărul regat român, alianța a avut o greutate politică evidentă. Pentru Maria a însemnat plecarea spre o curte nouă și începutul unei vieți pe care vârsta ei fragedă cu greu ar fi putut-o pregăti.
În timpul Primului Război Mondial, prințesa crescută între aceste familii europene a susținut intrarea României în război alături de Antantă. S-a implicat în îngrijirea răniților, iar în 1919 a mers la Paris pentru a sprijini cauza românească în fața conducătorilor puterilor învingătoare. Întâlnirile cu Clemenceau, Poincaré și ceilalți oameni politici au făcut parte din acest efort. Înrudirile i-au deschis uși și tot ceea ce a cerut dincolo de ele a fost pentru România.
La 15 octombrie 1922, Maria a fost încoronată la Alba Iulia, alături de Ferdinand, ca regină a României Mari. Coroana ei păstrează un detaliu care merită privit îndeaproape. Cele două pandantive laterale poartă scuturi heraldice diferite. Pe unul se află stema Regatului României, pe celălalt însemnele familiei sale de Edinburgh. Chiar pe coroana încoronării au fost așezate împreună originea și noua ei țară.
De la castelul în care s-a născut bunicul ei până la biserica în care a fost confirmată, împrejurimile Coburgului păstrează reperele unei vieți pe care noi o cunoaștem mai ales prin Sinaia, București, Iași și Alba Iulia. La Rosenau, povestea Reginei Maria poate fi citită în sens invers. Dinspre coroana României spre casa bunicului său. Voi reveni cu alte detalii.
Știați că…?● Până în 1914, Elisabeta a fost regina României, alături de Carol I, iar Ferdinand și Maria au fost principii moștenitori.
● După moartea lui Carol I, Ferdinand a devenit rege, iar Maria, regină. Elisabeta a păstrat titlul de regină văduvă până la moartea sa, în 1916. Astfel, timp de aproape doi ani, România a avut două femei cu titlul de regină.
● Maria a rămas văduvă la numai 51 de ani, după moartea lui Ferdinand, pe 20 iulie 1927. A păstrat titlul de regină până la sfârșitul vieții, pe 18 iulie 1938. Elisabeta a rămas văduvă la 70 de ani.
● Ambele regine au purtat ia și costumul popular românesc. Elisabeta a introdus portul popular la Curtea Regală, iar Maria a continuat tradiția, promovându-l prin aparițiile publice și fotografiile sale.
● În aprilie 1894, la un an după căsătoria cu Ferdinand, Maria a revenit la Coburg pentru nunta surorii sale - Victoria Melita, căsătorită cu marele duce Ernst Ludwig de Hessa. Maria și Ferdinand apar în fotografia de familie realizată la Coburg pe 21 aprilie, alături de Regina Victoria și ceilalți invitați regali. Maria era atunci principesă moștenitoare a României.
La aceeași reuniune de familie s-au logodit viitorul țar Nicolae al II-lea și Alix de Hessa, viitoarea țarină Alexandra. Așadar, revenirea Mariei la Coburg a coincis cu un eveniment important și pentru istoria Rusiei.
