luni, 16 noiembrie 2026

Zbor spre mine, cea de demult


Băieții mei – Helmut și Leo – mă conduc la aeroport. Ne luăm rămas-bun și rămân singură în mijlocul unei lumi grăbite, printre oameni care pleacă, sosesc, se caută și se pierd din priviri. 
Am ajuns prea devreme la aeroport. O cafeluță, câteva parfumuri încercate la Duty Free, ochelari extravaganți probați în joacă... Până și un răgaz într-un fotoliu de masaj Stressless.
Împing geamantanul pe role iar în minte îmi răsună melodia Emiliei... I'm a big, big girl in a big, big world… Undeva, în mine, copilul de odinioară se pregătește să se întoarcă acasă.
Îmi iau locul în avionul care mă duce acolo unde timpul încă îmi știe numele.
Sub aripi, pământul se micșorează. Anii, nu!
De douăzeci și șase de ani trăiesc în Germania. Am plecat cândva din Sibiu, dar cei treizeci de ani trăiți acolo n-au plecat niciodată din mine. Îi port fără greutate și totuși – uneori, mă apasă cât o viață.
De la șase la treizeci și șase de ani am învățat să cresc, să iubesc, să pierd, să fiu, de aceea, undeva – printre străzile acelui oraș, există încă toate vârstele mele... Nu știu dacă mă vor recunoaște.
Avionul începe să coboare. Dincolo de nori, copilăria nu mai are vârsta mea.
Dar mama mă așteaptă. ❤️
Și pentru câteva clipe, timpul nu mai știe încotro să curgă... 

duminică, 15 noiembrie 2026

„Loot”, miliarde și încurcături – Clubul Cinefililor

Un divorț, 87 de miliarde de dolari și întrebarea „Ce faci de acum înainte?”. Cu atâția dolari în cont, cred că majoritatea dintre noi ar avea rapid o mulțime de idei! 😄 Molly Novak însă nu prea știe ce să facă mai departe.🥳
Am descoperit pe Amazon/Apple TV comedia americană „Loot” și îmi place teribil! Creat de Alan Yang și Matt Hubbard, serialul a fost lansat în iunie 2022, cu Maya Rudolph în rolul principal. Molly (interpretată de Maya), are o viață în care avionul privat, vila și iahtul intră la lucruri obișnuite. După ce căsnicia ei se destramă, rămâne cu o avere imensă și cu un program care trebuie umplut cu altceva decât cumpărături și petreceri. Așa ajunge să se intereseze de fundația caritabilă care îi poartă numele.
Doar că bunele intenții nu țin loc de experiență, iar apariția patroanei în birou nu este neapărat vestea pe care angajații o așteptau cu sufletul la gură. Molly vrea să participe, să ajute, să se apropie de oameni. Felul în care încearcă toate acestea oferă suficient de lucru și celor din jur.
Maya Rudolph are un haz extraordinar. O grimasă, o ezitare sau siguranța cu care Molly spune ceva complet nepotrivit fac uneori cât o întreagă conversație. Personajul ei poate fi extravagant și stângaci în aceeași scenă, dornic de afecțiune și foarte puțin obișnuit să i se refuze ceva. Îmi place că îți vine să râzi de ea, dar vrei să-i și reușească. 🤗
Iar în jurul ei sunt oameni cu suficientă personalitate încât să nu rămână simpli spectatori la aventurile unei miliardare. Relațiile de la birou, prieteniile, orgoliile și micile neînțelegeri dau serialului tocmai vioiciunea aceea care mă cucerește. Replicile au spirit, iar diferențele dintre lumea lui Molly și viața celorlalți sunt o sursă generoasă de umor.
Și apoi sunt hainele! Recunosc că urmăresc cu interes și garderoba. Molly poate să nu știe prea bine ce are de făcut într-o situație, dar ținuta este pregătită pentru orice eventualitate. 👗👠✨👜💎🥂
Pentru mine, „Loot” este o alegere foarte plăcută când vreau să mă desprind de stresul zilei. Are umor isteț, personaje simpatice și acea lejeritate care mă face să urmăresc cu drag povestea de la un episod la altul. Problemele lui Molly vin cu un buget fabulos. Din fericire, râsul este inclus în abonament.
A mai descoperit cineva serialul? 😉

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Galbenă gutuie – gustul amintirilor 💛


Bunica avea în curte un gutui are în fiecare toamnă își pleca ramurile sub greutatea fructelor galbene și parfumate. Le culegeam împreună și pregăteam jeleu și marmeladă de gutui. Jeleul, limpede ca un chihlimbar și marmelada, cu nuanțele ei arămii și gustul dulce-acrișor, erau nelipsite din cămara bunicii.
Am păstrat obiceiul mulți ani, chiar și după ce m-am mutat în Germania. Doar că aici trebuia să cumpăr gutuile, iar cu timpul, pe măsură ce pofta noastră de dulce s-a domolit, am început să prepar tot mai rar dulcețuri și marmelade și în cantități tot mai mici.
Anul acesta, prietena mea Rosi mi-a dăruit două borcănașe, unul cu jeleu și altul cu marmeladă de gutui. Astăzi le-am gustat. Delicioase! Aroma delicată, ușor florală și dulceața lor acrișoară mi-au trezit amintiri pe care timpul nu le ștersese...
Și cum aș fi putut savura asemenea amintiri fără să ascult „Galbenă gutuie”, pe versurile lui Adrian Păunescu și muzica Nicăi Zaharia? Am crescut odată cu fenomenul "Cenaclului Flacăra" – un nume care poate că nu mai spune mare lucru tinerilor de astăzi (Millennials, Generația Z și Alpha), dar care pentru mulți dintre noi (Baby Boomers și Generația X) a însemnat enorm. Poezia și muzica adunau laolaltă emoțiile unei întregi generații, într-o atmosferă greu de descris! Erau hrană pentru suflet și minte și ne dădeau sentimentul unei libertăți atât de râvnite, într-o lume în care prea multe lucruri nu puteau fi spuse deschis...
Mi-am uns o felie de pâine cu marmeladă, am ascultat melodia și anii s-au dat la o parte pentru câteva minute... 💛🍂

vineri, 13 noiembrie 2026

Buchețelul



În palma mea, toamna s-a strâns
ca un curcubeu într-o lacrimă de cristal.
A adunat clipe rotunde
și le-a prins de ramuri subțiri —
galbenul dogorește de soare,
în negru, noaptea toarce lângă sobă,
roșul bate într-o inimă creionată,
rozul poartă obraji de zori-de-zi,
albul a împrumutat neprihănirea zăpezii,
iar pe albastru,
cerul și-a încrustat adâncul.
Printre clipele prinse de ramuri,
frunzele visează încă să devină fluturi.
Le țin pe toate între degete,
atentă să nu strivesc
șoaptele toamnei târzii.

joi, 12 noiembrie 2026

Amintiri din vieți netrăite - O dată pe săptămână mă joc cu IA


😉 Nu-mi amintesc când am zburat printre zgârie-nori și nici cum am ajuns să iau lecții de la Kung Fu Panda. Dar am fotografii... deci trebuie să se fi întâmplat! 😄
Și, după cum se vede, am făcut față destul de bine situației. Nici răul de înălțime nu m-a încurcat, nici articulațiile genunchilor nu au protestat.
Poate am fost partenera unui Keanu Reeves într-o misiune despre care nu trebuia să afle nimeni?!... Ca să-mi discrediteze povestea și să facă totul să pară o teorie a conspirației, mi-au șters din memorie tocmai amănuntele care ar fi putut-o confirma... Iar dovezile acestea?! „Fake”, au spus. „Făcute cu IA.” Au avut explicația pregătită… 😉 Eu păstrez totuși fotografiile, să le arăt strănepoților și să vadă cât de cool a fost cândva străbunica. 😅 
Iar dacă IA mă mai trimite prin alte misiuni imposibile și lumi paralele, mă voi duce cu plăcere. Asemenea aventuri îmi plac, mai ales când scap fără nicio zgârietură sau vânătaie! 😄
Vă doresc o zi plină de zâmbete, cu aventuri pe măsura imaginației și dacă se întâmplă să mai alunecați câteodată, măcar să aterizați lin! 😁🐼💛