Bunica avea în curte un gutui are în fiecare toamnă își pleca ramurile sub greutatea fructelor galbene și parfumate. Le culegeam împreună și pregăteam jeleu și marmeladă de gutui. Jeleul, limpede ca un chihlimbar și marmelada, cu nuanțele ei arămii și gustul dulce-acrișor, erau nelipsite din cămara bunicii.
Am păstrat obiceiul mulți ani, chiar și după ce m-am mutat în Germania. Doar că aici trebuia să cumpăr gutuile, iar cu timpul, pe măsură ce pofta noastră de dulce s-a domolit, am început să prepar tot mai rar dulcețuri și marmelade și în cantități tot mai mici.
Anul acesta, prietena mea Rosi mi-a dăruit două borcănașe, unul cu jeleu și altul cu marmeladă de gutui. Astăzi le-am gustat. Delicioase! Aroma delicată, ușor florală și dulceața lor acrișoară mi-au trezit amintiri pe care timpul nu le ștersese...
Și cum aș fi putut savura asemenea amintiri fără să ascult „Galbenă gutuie”, pe versurile lui Adrian Păunescu și muzica Nicăi Zaharia? Am crescut odată cu fenomenul "Cenaclului Flacăra" – un nume care poate că nu mai spune mare lucru tinerilor de astăzi (Millennials, Generația Z și Alpha), dar care pentru mulți dintre noi (Baby Boomers și Generația X) a însemnat enorm. Poezia și muzica adunau laolaltă emoțiile unei întregi generații, într-o atmosferă greu de descris! Erau hrană pentru suflet și minte și ne dădeau sentimentul unei libertăți atât de râvnite, într-o lume în care prea multe lucruri nu puteau fi spuse deschis...
Mi-am uns o felie de pâine cu marmeladă, am ascultat melodia și anii s-au dat la o parte pentru câteva minute... 💛🍂
