joi, 23 mai 2024

Oglindiri - Reflexii in oglinda S21/2024

Unde suntem? 🤗 Detalii, aici
Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

miercuri, 22 mai 2024

Ploaie de mai - Miercurea fara cuvinte S21/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

marți, 21 mai 2024

Despre parfumuri si tablouri ☺

Completare la articolul din saptamâna 20 de la Reflexii în oglinda
Poate ca sticlutele de parfum pareau mititele în acele poze, de aceea le-am fotografiat din nou, tinându-le în mâna. Cele mai mici flacoane sunt cele de la Marc Cain, cele trei tip stilou, cu doar 15 ml eau de parfum. 
Urmeaza Gucci si Rituals, flacoane de 30 ml Eau de Parfum.
Chanel No.5, Chanel Coco Mademoiselle, Noa Noa (Otto Kern), Gabriela Sabatini, Lolita Lempicka, Aqua Allegoria Pamplelune, toate flacoane de 50 ml Eau de Parfum si Elle & Lui, tot 50 ml, dar Eau de Toilette. 
Sticlutele cele mai mari, de 100 ml, sunt Bvlgari Rose Essentielle si Dior J'adore, ambele Eau de Parfum.
Acestea sunt parfumurile pe care le folosesc zilnic, în functie de ce simt si ceea ce fac ☺ Unele flacoane le-am primit cadou, altele le-am cumparat, pentru ca mi le-am dorit.
Gucci, Noa Noa, Chanel No.5 sunt parfumuri "grele", pentru iarna. Bvulgari este dulceag, tot pentru iarna. Marc Cain sunt "catifelate", sunt pentru seara. Coco Mademoiselle, Lolita Lempicka, Rituals si Sabatini sunt "usor picante", le folosesc când stiu ca voi petrece o zi în aer liber, primavara si tomna. 
Pentru când merg la sport, folosesc Elle&Lui si Aqua Allegoria, pentru ca îmi confera senzatia de proaspetime. În rest... ador J'adore ♥ Parca ar fi fost conceput pentru mine, exact, dar exact dupa gustul meu ♥
 
Tablourile, cele care deasemenea se reflectau în oglinda - asa cum bine a observat Rux, sunt litografii cumparate de la vânzatorii ambulanti, suveniruri din doua capitale de care ne-am îndragostit si în care am petrecut numeroase concedii. Simboluri ale Barcelonei: la Rambla si la Sagrada Familia - pe un perete. Pe celalalt perete al coridorului, simboluri ale Parisului: Champs Élysées, Tour Eiffel / Pont Alexandre III si Cathédrale Notre-Dame (înainte de incendiu). 
Asa cum spuneam, înainte sa-l avem pe Leo, am petrecut multe concedii în Paris, Barcelona si Roma. (din München nu este nevoie decât de o ora si jumatate cu avionul). Am vizitat toate atractiile turistice, am intrat într-o multime de muzee, eram pe strazi zilnic cate 20 de ore, neobositi si avizi de arta si istorie. Acum... evitam marile aglomeratii turistice, de dragul lui Leo. De cand il avem, nu mergem nicaieri fara el si folosim autoturismul ca mijloc de transport. În ultimii ani, preferam sa calatorim doar pe o raza de 8 pâna la 10 ore. Urmatorul concediu este programat la Marea Adriatica, în Italia (60 km la sud de Venetia) ... numaram saptamânile, nu mai e mult de asteptat ☺☺☺

luni, 20 mai 2024

The Royal Opera House - Madama Butterfly

Penultimul spectacol de opera la care am avut bilete în stagiunea Royal Oprea House 2023/2024 si preluat live la cinematograf, a fost  pe 26 aprilie - "Madama Butterfly" (sorry, abia acum am gasit timp sa povestesc despre minunatul spectacol). 
Mi-am dorit foarte mult sa vad aceasta versiune, pentru ca în urma cu mai multi ani, am mai vazut opera pe scena din Berlin si este bine stiut faptul ca emotiile pe care un spectacol le poate transmite, depind de mai multi factori; atunci, în Berlin au fost mult prea multe alte noutati si experiente, ne-legate de muzica. Acum am fost doar eu, sotul meu si povestea delicatei Cio-Cio San.
Opera în trei acte, este compusă de Giacomo Puccini pe un libret de Luigi Illica și Giuseppe Giacosa (bazat pe o povestire de John Luther Long și o piesă de David Belasco). Premiera operei a avut loc la Scala din Milano, pe data de 17 februarie 1904. 
Acțiunea are loc la începutul secolului al XX-lea în Japonia, lângă portul Nagasaki. Cio-Cio-San („chō-chō” este cuvântul japonez pentru „fluture”) sau „Madama Butterfly” a fost interpretata de soprana Asmik Grigorian, o artista cu multa experienta de scena si apreciata cu numeroase premii internationale - printre care si "Interpreta anului: Opus Klasik 2023". Rolul Madama Butterfly este un rol greu, ce presupune atât note muzicale printre cele mai puternice din registrul vocal al unei soprane, cât si capacitatea de a schimba starea de spirit si de a exprima sentimente din cele mai diferite. Compozitia lui Puccini s-a bazat pe melodii populare japoneze și fiecare arie este impregnată de o emoție distinctă. În actul I, Cio-Cio-San își exprimă fericirea strălucitoare - în „Ancora un passo” (Un pas în plus). În Actul II, stabilit trei ani mai târziu, bucuria lui Cio-Cio-San este înlocuită cu dor; în aria „Un bel dì vedremo” (O zi frumoasă), ea tânjește după ziua în care soțul ei se va întoarce la ea... o zi care nu va veni niciodată. Iar în ultimul act, aria "Addio, fiorito asil" (Adio, sanctuar plin de flori) exprima umilirea si disperarea unei mame sfâsiata de despartire. 
Povestea din opera este una tipica "cuceritorilor" americani; pentru cine nu stie, asa pe scurt: un locotenent din marina S.U.A. pe nume Benjamin Franklin Pinkerton (interpretat de tenorul Joshua Guerrero), stationat în Nagasaki pentru o perioada limitata, profita de o "portita de scapare" din legea japoneza care îi permite sa se casatoreasca fara acte legale. Tânara Cio-Cio-San, la doar 15 ani, lipsita de mijloace materiale, doreste sa lase în urmă viața de gheișă si sa se casatoreasca. Conform traditiilor, barbatul care plateste cel mai mult poate profita de virginitatea tinerei fete. Ofiterul plin de bani, îi câștiga încrederea, închiriaza un apartament si îi creeaza iluzia de stabilitate. Are loc asa zisa cununie si cei doi se îndragostesc total. Duetul pasional „Viene la sera… vogliatemi bene” (Iubește-mă,te rog), în care Cio-Cio San și Pinkerton își declară cu entuziasm dragostea unul față de celălalt. Ea absolut devotata, el... fericit ca a trait aceasta experienta, pregatit sa plece în alta misiune, în alt port, în alta tara! Primul act este dealtfel singurul în care participa mai multe personaje. Orchestra Operei Casei Regale, sub bagheta dirijorului german Kevin John Edusei, a executat un acompaniament de înalta clasa. Muzica este colorata de mai multe voci: nakodo/ pețitorul (tenor), Yamadori - unchiul lui Cio-Cio-San (bas), Comisarul Imperial (bariton), Ofițerul de stare civilă (bariton), mama lui Cio-Cio-San (mezzo-soprană), mătușa lui Cio-Cio-San (soprană,) o verișoară (soprană), rudele, prietenele și prietenii lui Cio-Cio-San. Decorurile sunt simple, precum viata lui Cio-Cio-San. 
Actul II, o prezinta pe Cio Cio San fidela, asteptându-si sotul, fara sa aiba cea mai slaba banuiala ca de fapt, a fost parasita de multi ani. Locotenentul i-a lasat la plecare o suma oarecare de bani pentru cheltuielile casnice si a platit chiria apartamentului în avans. Fara nicio remuscare, si-a vazut de viata lui, fara sa clarifice situatia lui Cio Cio San. Aceasta a constatat imediat dupa plecarea ofiterului, ca este însarcinata. Suzuki, camerista (mezzo-soprană), încearca sa îi deschida ochii, însa Cio Cio San nu accepta ideea de abandon. Consulul S.U.A. în Nagasaki (bariton), pe nume Goro, este miscat de situatia tinerei mame si o ajuta finaciar, lasând sa se creada ca banii sunt trimisi de Pinkerton. Paralel, acesta scrie scrisori de mustrare catre ofiter si îl obliga sa vina sa-si cunoasca fiul. Dealtfel, în oras începe sa se vorbeasca despre frumoasa Cio Cio San, abandonata si cu copil. Un prinț (tenor), batrân si vaduv, începe sa îi faca curte, însa Cio Cio San îl respinge, considerâdu-se "femeie maritata". 
Actul II se încheie cu salve de tun care anunta intrarea în port a unui vapor american. Cio Cio San se uita cu binoclul si constata ca vaporul este cel al iubitului ei sot. Exaltata, începe sa decoreze casa si sa o parfumeze cu toate florile din gradina, se aranjeaza si se îmbraca cum se poate mai frumos si fericita, se aseaza pe terasa, în asteptarea sotului. 
Actul III începe în zori de zi, când Cio Cio San, obosita dupa o zi si o noapte de asteptare, este trimisa de servitoare sa doarma un pic. Promite sa o trezeasca imediat ce va sosi sotul. 
Pinkerton - locotenentul, este un tip superficial care nu vrea complicatii. "Acasa" la el, în tara lui, s-a casatorit dupa legile americane si acum, lipsit de curaj și de sentimentul onoarei, o trimite pe actuala sotie sa trateze cu Cio Cio San, sa preia custodia copilului. Se mai poate adauga ca este egoist și arogant, dar cui ajuta?! 
Kate, soția acestuia (soprană), vorbeste cu servitoarea si o roaga sa trateze situatia cum stie mai bine. Cio Cio San se trezeste si realizeaza ca se întâmpla ceva foarte grav. Sentimentul de disperare o cuprinde tot mai puternic si când afla adevarul, hotareste ca umilinta la care este supusa nu-i mai permite sa traiasaca. Îsi ia ramas bun de la fiul ei, îl încredinteaza servitoarei si în timp ce aceasta duce copilul la Kate, Cio Cio San dezonorata, îsi ia viata cu un pumnal. 
Trebuie să fii de acord, nu poti sa nu urăști finalul operei Madama Butterfly!!! Este dureros, povestea te face să-l detești pe Pinkerton cu toată ființa! Poate ca acestea sunt sentimentele pe care creatorii au dorit sa le provoace. Madama Butterfly nu este o poveste menită să te facă să pleci cu speranță. Vrea să te facă să reflectezi asupra faptului că pentru unii oameni, nedreptățile nu sunt niciodată remediate. Vindecarea nu are loc niciodată! Daca ai ales sa vezi aceasta opera, ai devenit martorul acestei tragedii. Esti incapabil să repari ceva, incapabil sa intervii. Ideea este ca poate te duci acasă puțin mai înțelept, cu puțin mai multă compasiune în inimă și o simpatie mai profundă pentru cei mai puțin norocoși... Pentru ca de fapt, toate personajele din "Madama Butterfly" sufera. Cho Cho San este un „ideal” și Pinkerton (un nume detestat în America la acea vreme) un arhetip. 
Interpretată pentru prima dată în Italia în 1904, opera este una dintre cele mai populare din lume. De-a lungul timpului, japonezii au exprimat o serie de critici cu privire la punerea în scenă a operei: costumele asemănătoare kimonoului ar fi fost extravagante si ar fi ignorat tradiția japoneză, gesturile artistilor ar fi fost exagerate si  ar fi exprimat lucruri pe care japonezii nu le-ar face...etc,etc. Însa, dupa ce opera a fost interpretată în versiunea regizoarei japoneze Tamiya Kuriyama, pe scenă la Noul Teatru Național din Tokyo (în anul 2005), au fost corectat acele "greșelile culturale" si  cererile publicului japonez au fost saisfacute.
 
Ca de obicei, la spectacol am fost întâmpinati cu Prosecco si sucuri de fructe iar la pauze, ne-au fost servite Canapé
La iesire, luna stralucea pe cer. Am "zburat" pâna acasa si Leo ne-acertat ca de obicei ca l-am lasat singur atâta timp! (190 minute).

duminică, 19 mai 2024

Turnul berii

(continuare la Vacanta Bad Gögging"10-16 februaie 2024)  
Numele manufacturii "Kuchlbauer" a devenit si mai rasunator din momentul în care proprietarul berariei - de altfel si un mare pasionat de artă, l-a atras pe marele Hundertwasser într-un proiect pentru înfrumusetarea zonei. Fabricantul a suportat întregile cheltuieli pentru construirea unui "Turn al Berii", o artistica cladire concepută de Friedensreich Hundertwasser - unul dintre cei mai de succes arhitecti si pictori ai secolului al XX-lea. 
Turnul Kuchlbauer se dorește a fi un cadou pentru locuitorii din Abensberg și ca „turn de artă a berii” pentru întreaga Bavaria. Datorită farmecului său deosebit, turnul a devenit un magnet pentru vizitatori și, astfel, o mare atractie turistica pentru regiune. 
Planul de construcție a fost  întocmit în anul 2000 si turnul ar fi trebuit sa masoare 70 metri înaltime... Însa, pentru că în Bavaria, nicio clădire nu poate fi mai înaltă decât turnul bisericii locale, proiectul nu a fost aprobat! Arhitectul Hundertwasser a ajustat turnul la 50 metri... însa nici asa nu a fost aprobat! Chiar daca turnul Kuchlbauer era acum mai scund decât turnul bisericii, s-a considerat ca frumoasa cupola de aur era mult prea dominantă! După șapte ani de dezbateri, constructia a putut începe si turnul masoara acum doar 35 metri înaltime. În acest timp, marele artist Hundertwasser s-a stins din viata, motiv pentru care proiectul lui a fost preluat de arhitectul Peter Pelikan, care a condus mai departe lucrarile ultimei cladiri Hundertwasser. Piatra de temelie a fost pusă în anul 2007 si un an mai târzi, cupola aurie pe post de acoperis a fost amplasată pe turn. 
Sfera are un diametru de zece metri și cântărește douăsprezece tone. Pentru construirea turnului au fost folosite aproximativ 140 tone de oțel-armat și aproximativ 15 tone de oțel de profil. Turnul a fost deschis vizitatorilor în ianuarie 2010. 
„Forme rotunde, plăcute, ferestre dansante, podele neuniforme și linii organice, cupole tuguiate și copaci integrati pe terase si acoperisuri – acestea sunt elementele tipice ale clădirilor semnate de Hundertwasser. Arhitectura în perfecta armonie cu natura. Toate acestea îl fac pe Hundertwasser unic în lume.” scrie în brosura ce face reclama acestui turn. 
Asadar, vizita noastra la "Kuchlbauer” a continuat cu urcarea celor 200 trepte pâna în vârful turnului. Pe măsură ce am urcat în turn, am facut cunostinta cu "piticii" si spiridusii care prezita elementele sacre ale artei berii (conform Legii Purității): hameiul, malțul, drojdia și apa. Și desigur, toate acestea sunt prezentate în stilul lui Hundertwasser, cu mozaicuri și bucati de sticla, în culori vii, stralucitoare. La fiecare 10-15 trepte, o mica terasa cu ferestre si arcade, fiecare unica. Mici arbusti isi au radacinile în nișe, pe zidul exterior al turnului. Fiecare etaj este ca o pagina de poveste. 
Sus, în sferă, este o sala generoasa cu banci si un monitor care prezinta istoria turnului si bineînteles procesul de producere al berii. O terasa circulara în jurul cupolei, prezinta o priveliște senzațională asupra venerabilei Bavarii... Ai impresia că atâta frumusețe nu poate fi adevărată! O frumusete simpla si pura, care copleșeste, însa într-un mod tare plăcut!
Dupa coborâre, înainte sa ne ducem la masina lasata în parcare - unde ne astepta nerabdator Leo (ca din pacate, patrupezii nu au acces in turn), am trecut si prin magazinul de suveniruri. Am valorificat voucherul inclus în pretul biletului - am primit patru sticle de bere de manufactura, la alegere. Vara, am fi putut savura un pahar cu bere pe terasa restaurantului. Noi însa am fost in zona, la mijlocul lunii februarie. 
(Acesta a fost ultimul articol despre vacanta la Bad Gögging).