CAMERA DE EVADARE

Cele 12 cuvinte propuse de Eddi penru "Duzina de cuvinte (199)": opac, capcane, minte, gasire, ton, chei, timp, valori, scara, as, reusita, cifru. Tema propusa: "Amintiri arhivate"

Daca vrei sa faci ceva mai deosebit în timpul liber, invita-ti prietenii la o runda în “Escape room”. Este un joc de gasire a celei mai rapide modalitati de a iesi dintr-o încapere amenajata special, bazându-te pe logica, intuitie si spirit de observatie.
Inventat de japonezi si inspirat din filmele politiste, SF sau de aventura, jocul se desfasoara în camere concepute pe o anumita tema – o cabana de vânatoare, o sala cu oglinzi, un birou, o celula de puscarie, un salon de psihiatrie, o cabina de vapor ori de nava spatiala, o încapere dintr-o poveste cu vampiri, pirati sau din Egiptul antic - imaginatia organizatorilor nu are limite! Orice alegeti si indiferent de decor, principiul de desfasurare al jocului este acelasi. Si bineînteles, distractia se afla pe primul loc!
Primiti la intrare câteva indicatii pe care le pastrati în minte si apoi pe baza propriilor simturi, cautati obiectele ascunse, dati sensul corect simbolurilor, dezlegati ghicitoarea si reusita va va fi asigurata! Timp de o ora, echipa trebuie sa gaseasca si sa interpreteze o multime de semne, sa deschida câteva dulapuri cu cifru sau sertare cu chei si sa evite anumite capcane. Orice indiciu trebuie observant, indiferent ca sta ascuns sub un paravan opac sau pe un perete transparent.
În echipa nu exista o scara ierarhica si important este ca fiecare participant sa actioneze fara panica, sa se exprime clar, sa foloseasca un ton calm si sa asculte parerile celorlalti. Exuberanta, spontaneitatea si spiritul de echipa sunt adevaratele valori castigate în timpul acestui joc.
Daca ti-a placut experienta, arhiveaza-ti amintirile si foloseste-le pentru urmatoarea “camera de evadare”. Cunostintele dobândite vor fi ca un “as în mâneca” indiferent daca participi într-o noua grupa sau alaturi de aceeasi prieteni. Distractie placuta!

Clubul MfC în ianuarie 2019

Parca din saptamâna în saptamâna suntem tot mai putini la întâlnirea de miercuri... Am mai remarcat ca în general interesul pentru blogosfera a scazut mult în ultimii ani si ca în anul 2019 au ramas tot mai putine bloguri active...
Cu toate acestea eu înca mai sper ca jocul fotografiilor neînsotite de text în articolele de miercuri va reînflori . De aceea, tin sa multumesc prietenilor care au ramas fideli rubricii: Maria, Vero, Catrim, Aurel, Alex, floarea bunica, ghemulet, Poteci de dor, iwillneverlookback2017, Zuzu, Diana si Gina. O saptamâna vesela si colorata sa aveti!

Omagiu - Miercurea fara cuvinte 3/2019

Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW! 

Lipseste ceva?! Poate proteza? ☺

PS: Astazi este prima zi de 13 din an si din fericire, este o zi de duminica. Anul 2019 va avea doar doua zile de "vineri, 13" una în luna septembrie si alta în decembrie. Oricm ar fi, nu uitati sa râdeti în niciuna din zilele saptamânii! ☺

Filmele premiate sunt chiar filme bune?! - Clubul cinefililor

Nu am mai scris de foarte mult timp un articol în cadrul acestei rubrici - din lipsa de timp, dar va asigur ca am ramas la fel de cinefila ca întotdeauna. Astazi va provoc la o noua discutie pe tema celei de a VII-a arte.
Nu stiu cât sunteti de la curent cu decernarea Globurilor de Aur 2019, eu am reusit sa vad doar 30% din filmele si serialele nominalizate (aici, lista cu filmele cu cele mai multe nominalizari si premii).

Din filmele din acest tabel nu am vazut decat doua si notele pe care le-as fi acordat eu (pe o scala de la 1 la 10) sunt: Green Book - 9 si Roma - 6
♦ La Green Book m-a impresonat întreaga poveste si mai ales povestea din spatele povestii - scenariul filmului este scris de catre Nick Vallelonga, fiul adevarat al "soferului" din film (Toni Lip Vallelonga). Este povestea adevarata a pianistului de culoare Don Shirley, care pe timpul unui turneu în SUA anilor '60 are nevoie nu doar de un sofer de încredere ci si de un bodyguard neaparat alb. Este povestea emotionanta a doi oameni din lumi diferite, cu educatii diferite, care cu mult bun-simt, leaga o prietenie durabila si frumoasa. Este o poveste despre depășirea prejudecăților într-un vreme umbrita de ura de rasa si a conservatismului social.
♦ În filmul Roma, m-a impresionat mult atitudinea pe care au avut-o membrii familiei bogate fata de dadaca / menajera, dar si de sensibilitatea si devotamentul acesteia fata de cei patru copii. Filmul însa a avut multe pasaje plictisitoare sau cadre fara însemnatate filmate fix si pret de cateva lungi secunde, ce mi-au creat impresia ca filmul s-a blocat cumva. Mexico anilor '70, un film care ancoreaza povestea casnica în situatia social-politica a acelor vremuri, facând referiri la momente istorice reale. De fapt si aceasta poveste este inspirata din viata reala, scenaristul declarând ca textul este un omagiu doicei ce a avut grija de el în vremea copilariei.
Dintre serialele si filmele de televiziune premiate, am vazut urmatoarele:
• The Americans - un serial pe care-l urmaresc de doi ani, ultimul sezon fiind numarul sase. Este foarte palpitant si actorii joaca superb, nu m-am plictisit niciodata! - Nota 10
• The Kominsky Method - nu am reusit sa vad decat 3 episoade si am renuntat, mie îmi este foate plictisitor (sincera sa fiu, poate pentru ca Michael Douglas mi-a fost întotdeauna antipatic) - Nota 5
• Bodyguard - are doar sase episoade, l-am vazut într-un weekend, film dupa film... Excelent! - Nota 10
• Ozark - un serial crime/ drama/thriller care m-a fascinat din primele secvente si la care abia am asteptat sa fie lansat sezonul urmator. Acum astept sezonul trei - Nota 10
• Filmul The Tale m-a lasat fara cuvinte. O poveste cutremuratoare si o interpretare fermecatoare! Ai impresia ca totul este autentic! Din pacate, povestea este chiar adevarata si este inspirata din experienta traita de scenografa si regizoarea fimului - Nota 10
• Serialul Seven Seconds mi-a placut deasemenea -  Nota 10
• Serialul "The Assassination of Gianni Versace: American Crime Story" m-a captivat din primele secunde si povestea m-a cutremurat. Interpretarea este fantastica, nominalizarile si premiile sunt primite în acest caz pe drept - Nota 10
Dintre filmele anului 2018 care nu apar deloc pe lista nominalizarilor, dar care dupa parerea mea ar fi trebuit, recomand spre vizionare:
○ Bel canto. Este un film bazat pe romanul omonim semnat de Ann Patchett. O poveste emotionanta si o interpretare fantastica - Nota 10
○ The Guernsey Literary and Potato Peel Pie ○ Society - o superba poveste petrecuta în Anglia, pe vremea celui de al II-lea Razboi mondial. - Nota 9
○ Champions - o comedie spaniloa super-simpatica - Nota 9
○ Where Hands Touch - o poveste tulburatoare, petrecuta în Germania, pe vremea regimului nazist - Nota 10

Anii '70 Love' songs - Provocare muzicala 2/2019

Abba - I do, I do, I do, I do, I do -----------------Donna Summer - On My Honor

ca în fiecare vineri ☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

Parfumul unui vis

Cele 12 cuvinte propuse de Eddi penru editia 198 "Duzina de cuvinte": copil, iarna, rosu, hârtie, poem, cafea, lumina, foc, speranta, iubire, brad, multumesc. Tema propusa: Parfumul unui vis

Am pasit pe vârfuri în camera învaluita în lumina galbuie raspândita de lampadarul cu abajur din hârtie cerata. Bunica motaia în balansoar, învelita cu salul ei rosu tricotat. Motanul vargat, facut colacel, torcea fara griji în poala ei.
La dreapta bunicii, pe masuta, lânga vaza cu crengi proaspete de brad, erau pregatite cupele din cristal, dulceata de gutui si doza cu sita pentru pudra de scortisoara. De cealalta parte a masutei, în fotoliu, bunicul citea cu intonatie un poem dintr-un volum gros, cu coperti din piele. A abandonat lectura si a sarit sprinten ca un copil sa ma îmbratiseze. Apoi s-a dus la bucatarie sa puna de cafea. Motanul a sarit în urma lui si a zbughit-o pe usa. Bunica s-a trezit si vazându-ma, ochii ei albastri s-au luminat de bucurie.
Ca în fiecare duminica de iarna, le-am adus un pachetel cu smochine si bunica m-a sarutat pe amandoi obrajii.
Jarul din semineu era înca viu, am mai pus doua lemne pe foc si mi-am tras un taburel lânga masuta. Bunicul a sosit cu tavita de inox si cestile cu cafea aburinda. Ca sa ma rasfete, a desfacut pe-o farfurioara si o portocala, în forma unui nufar. Am întins mâna sa iau o feliuta si… am atins ceva blanos. Lânga mine se gudura Leo (foxterierul), lovind fotoliul cu codita lui în tactul unui metronom. M-a atins pe obraz cu boticul negru, ca o maslinuta.
L-am mângâiat si încet-încet, am realizat ca atipisem în balansoarul din fata semineului, învelita cu salul rosu tricotat de bunica. Pe masuta, în dreapta mea, se usca pe o farfurioara coaja unei portocale, taiata în forma de nufar - asa cum am învatat de la bunicul.
Dumnezeu sa-i odihneasca în pace! S-au dus la cer de câtiva zeci de ani, dar eu nu voi abandona nicicând speranta ca într-o buna zi îi voi reîntâlni, acolo sus, sa le multumesc înca o data pentru imensa iubire pe care mi-au daruit-o!

Ceata lui pitigoi - Miercurea fara cuvinte 2/2019

Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Am putea ramâne romantici pe viata

Iarna s-a instalat cu bucurie. O minune cum totul se transforma din gri si urât, în proaspat si pur! Inocenta zapezii întareste în fiecare din noi speranta în mai bine si mai frumos.
De undeva din hauri, cad stelute de gheata. Daca pentru o clipa ne-am tine respiratia, am putea sa auzim cum se sparg atunci când cad pe patura imensa de nea. Un clanc si se împrastie în mii de bucatele ce sclipesc ca diamantele. Au viata scurta si menirea lor este doar sa bucure inimile celor care le privesc. Paradoxal cum mici si reci, stelutele de gheata daruiesc caldura sufletelor.
Vi se pare si voua ca iarna, povestile copilariei va pândesc la fiecare colt de strada? Craiese, vrajitori, banuti de argint, pitici, printese si printi, caprioare si iepurasi, toate personajele basmelor îsi dau întâlnire pe aleile pe care va plimbati?... Îndata descoperiti, ramân nemiscati si doar îti fac cu ochiul sa te prefaci ca nu i-ai vazut. Le faci jocul si întelegi ca bucuria aceasta nu este doar a ta - o împarti cu toti cei care îsi fac timp sa îi descopere.
Chiar daca e ger, nametii de nea cheama copiii la joaca si aerul clar si rece face ca clinchetul râsetelor lor sa se ridice si sa ajunga pâna la purtatorii celor mai placide si morocanoase mutre.  Eu cred ca si de-i ascuns în vre-un cotlon umbrit, sufletul-copil va reînvia prin râs în fiecare adult. Si mai cred ca oamenii-de-zapada au fost inventati pentru ca aceasta interventie de resurcitare la viata a celor mai posaci sa aiba succes deplin. Fantezia celor care creeaza oameni-de-zapada nu are limite, la fel cum fara granite este si fericirea. Fiecare avem sanse egale!
Ati observat si voi ca iarna este anotimpul îndragostitilor? Îmbratisarile sunt iarna mai strânse si saruturile mai fierbinti iar pasii îndragostitilor pe zapada sunt atât de armoniosi, încât simfonia hibernala este scrisa direct pe notele acestor pasi. Ideea acestei simfonii este ca iubirea si râsul nu au vârsta. Si nici de vre-un pretext nu au nevoie.
Sa ne eliberam sufletul si sa savuram fiecare clipa! Nimanui nu-i este dat sa stie câte ierni va mai trai. Viata poate fi atât de frumoasa daca e traita din plin.

Stelarii /Die Sternsinger

La douasprezece zile dupa Craciun, întreaga crestinatate este în sarbatoare, ultima din seria sarbatorilor de iarna.
În bisericile occidentale, este serbata închinarea celor trei magi în fata Pruncului sfânt. În Germania sarbatoarea se numeste "Heilige Drei Könige" (cei trei regi sfinti), în Austria " Weihnachtszwölfer"(a 12-a zi dupa Craciun), în Olanda "Driekoningen" (cei trei regi), în Italia "L'Epifania" (apariția / arătarea lui Dumnezeu) si în Anglia "Epiphany", etc, etc.
Bisericile răsăritene serbeaza ziua botezului lui Iisus și descoperirea Sfintei Treimi. În România sarbatoarea este cunoscuta sub numele de "Boboteaza".
În România preotul umbla cu agheasmă si "botează" apele, oamenii, animalele și casele. În Germania, copiii scolii din cartier - ministrantii, merg din casa în casa în grupuri, îmbrăcați ca magii, recita sau cânta texte închinate Nasterii Pruncului sfânt și strângând fonduri cu scop caritativ. Ca mulțumire pentru donație, ei scriu pe usa crestinilor șirul de litere "C + M + B", încadrate de anul în curs. ("C + M + B" înseamnă "Hristos mansionem benedicat" adica "Hristos binecuvântează această casă").
Obiceiul este cunoscut înca din secolul al XVI-lea si doar începând din anul 1958, copiii si-au propus o misiune în marele proiect "Copiii ajuta copiii". În fiecare an, fondurile sunt donate în scopul ajutarii copiilor fara noroc. Anul acesta Stelarii vor dona întreaga colecta copiilor din regiunile sarace din Peru.
De obicei grupul de colindatori este format din cei trei care-i întruchipeaza pe Caspar, Melchior si Balthasar - cei trei magi/regi de la rasarit, plus purtatorul de stea. Fiecare clasa declara suma de bani colectata si apoi se face un clasament pe scoli, apoi pe orase... Este o competitie deosebita si copiii sunt cu trup si suflet implicati. Actiunea este lansata la nivel national.
Este emotionant sa vezi cât de serios si important este angajamentul lor. Ne-au spus cu mândrie ca anul trecut, fondurile adunate de ei vor ajuta proiectului de stopare a exploatarii copiilor prin muncă din India.
Cum sa nu sprijini cu drag astfel de proiecte?! Cinste copiilor si îndrumatorilor lor!