miercuri, 20 iunie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.25) - Ochelarii de soare


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

marți, 19 iunie 2018

Excursie pe Insula Elba (4)

{continuare la "Excursie pe Insula Elba (3)"}
Pe Insula Elba, ca de altfel si pe continent în Toscana, localitatile - majoritatea vechi asezaminte medievale, se gasesc pe vârfuri unui deal. Strada principala ocoleste si urca dealul in spirala - o spirala îngusta, ce traverseaza porti de cetate, de la un nivel la altul. Stradutele secundare, taie strada principala de la un etaj la altul - daca ma pot exprima asa. Aceste strazi secudare sunt in majoritate practic scari. A conduce masina în astfel de orase este un talent, pe care doar localnicii îl poseda ☺ Pentru turisti, cea mai buna idee este sa-si abandoneze masina undeva într-o parcare si sa o ia pe jos, prin labirintul de strazi, sa descopere frumusetile orasului. Mult talent trebuie sa aiba si turistii, talent de orientare... altfel risca sa nu-si mai gaseasca masina! În general, aceste orase medievale, au casele netencuite si construite din acelasi material - fie caramida rosie, fie piatra de râu. Astfel încat toate strazile seamana cumva între ele, dar fiecare are un farmec aparte. Peste tot descoperi ceva deosebit de frumos.


Palatul lui Napoleon I se afla în vârful colinei pe care s-a dezvoltat orasul Portoferraio. Drumul spre port este spectaculos si serpuieste pe lânga biserici, ziduri si turnuri de aparare, curti si piatete, care mai de care mai frumos amenajate sa atraga atentia turistilor. Pracic, Portoferraio traieste în cea mai mare parte din turism.
Biserica catolica "Chiesa del Santissimo Sacramento" a fost ridicata în anul 1551. Biserica apartine înca si astazi Frăției Sacramento, fondată în 1566. Exteriorul bisericii este destul de simplu însa are un interior baroc magnific! A fost reconstruită parțial după distrugere în cel de-al doilea război mondial.
Primaria din apropierea portului, are arborat înca si azi, steagul alb, cu diagonala groasa rosie pe care sunt rânduite trei albine aurii. Este steagul pe care l-a comandat Napoleon Bonaparte în drumul sau de exil spre Insula Elba, este steagul care a simbolizat titlul "Principe de Elba".
În Piata Eroilor am facut popas pe terasa unui restaurant. Am baut bere italiana Forst (îmbuteliata în Palermo) si am servit la aperitiv bruschetta, apoi eu am optat pentru piept de pui în sos de lamâie, reteta "Milanese" si Helmut pentru "Spaghetti alla carbonara". Totul a fost delicios ♥

Dupa masa, am trecut Porta al Mare, zidul cu poarta si ceas, datând anul 1549 si ne-am plimbat agale în portul vechi, numit Port Darsena. Orașul vechi înconjoară portul pitoresc ca un amfiteatru. Astazi, acest port gazduieste iahturile si salupele bogatasilor. De-a lungul promenadei "Calata" datând secolului al XVIII-lea, se gasesc numeroase restaurante și magazine. Aici în port, viața pulsează până noaptea târziu. Noi ne-am luat la revedere înainte de lasarea serii si am urcat la bordul ferryboatului cu destinatia Piombino.
Ne vom aminti cu placere de aceasta minunata zi - plina de aventuri, petrecuta pe Insula Elba.



(va urma)

luni, 18 iunie 2018

Excursie pe Insula Elba (3)

[(continuare la "Excursie pe Insula Elba (2)"]
Insula Elba are sol foarte bogat în fier şi cupru, ceea ce a facut ca Portoferraio sa devina înca din timpurile romanilor, principalul port prin care minereurile de fier erau transportate spre continent. De aici si numele capitalei Ferraia, denumire careia mai târziu i-a fost adaugat prefixul Porto (Portoferraio / Portul de Fier).
Înainte ca insula sa devina parte a Imperiului Roman, aceste locuri au fost marcate de-a lungul mileniilor de etrusci, ligurieni și greci.
Fortificațiile care au modelat orașul si care în buna parte sunt conservate pâna în zilele noastre, au fost construite în secolul XVI. Familia de Medici a contribuit mult la dezvoltarea culturala si arhitectonica a orasului. Însa popularitatea insulei cea mai mare a conferit-o exilul lui Napoléon Bonaparte. Deși a stat relativ puțin - doar 10 luni, prezența lui Napoleon I a marcat definitiv viața insulei. Împaratul a locuit în Portoferraio, în Palazzina dei Mulini - resedinta de iarna si în Villa di San Martino - resedinta de vara.
Noi am vizitat resedinta de iarna, în plina vara, la 32 grade la umbra☺ Pentru ca Leo nu a avut voie în muzeu, am asteptat pe rând (când eu, când Helmut) în curte, la umbra unui copac, înconjurati de flori salbatice si zumzet de albine. Palatul nu contine exponate prea multe si vizitarea se face fara ghid.












(va continua)

Excursie pe Insula Elba (2)

[continuare la Excursie pe Elba (1)]

Am coborât de pe ferry în capitala - Portoferraio.
Planul noatru a fost sa ajungem mai întâi pe cealalta parte a insulei, în statiunea Marina di Campo care aici pe insula, are cea mai lunga plaja cu nisip fin si auriu. Am facut planul ca pe drumul de întoarcere în port, sa ne oprim în San Marino si sa vizitam resedinta de vara a lui Napoleon, apoi localitatea Le Grotte - unde as fi vrut sa vizitam situl arheologic roman si restul de timp pâna la îmbarcare pe ferry, sa îl petrecem în Portoferraio - unde pe lânga câteva monumente si expozitii, am vrut sa vizitam si resedinta de iarna a lui Napoleon (Palazzina dei Mulini). O excursie de opt ore pare mult... si pe hârtie, planul era perfect! Nu am luat însa în calcul faptul ca strazile sunt mai proste decat prin Toscana (în paranteza - strazile din Toscana sunt ceva mai bune decât în România ☺) si ca anumite adrese din ghidul turistic conduc pe strazi pe care poti intra pe jos (daca cunosti orasul sau ai timp berechet sa întrebi în stânga si în dreapta încotro sa o apuci), cu bicicleta sau cu un Fiat Punto, în niciun caz cu o limuzina! În plus, majoritatea strazilor în Toscana sunt cu sens unic, ceea ce face extrem de grea deplasarea contra cronometru! La fiecare intersectie de strada ai semn "stop" si daca cumva ai gresit strada, nu mai ai cum sa întorci!
Pâna la Marina di Campo a fost totul relativ bine. Drumul este în serpentine - am fost când în vale când în vârf de deal, dar am ajuns cu bine la destinatie. Greu am fost sa nimerim o parcare (Elba nu are indicatoare bune care sa te ghideze spre parcari, spre plaje sau monumente istorice) si apoi, nu am stiut cum sa eliberam tichetul de parcare ☺ De jur împrejur nimeni, ca sa întrebam... Pâna la urma am tradus indicatiile cu google pe telefonul mobil si am reusit! Dupa ce am introdus monezile, trebuia sa tiparim numarul masinii, apoi a fost eliberat tichetul ☺☺☺ Victorie!
Am nimerit si drumul spre plaja - înca o victorie! O plaja lunga si lata, aglomerata ca la Mamaia în sezon de vârf! Neplacut, însa am gasit o fâsie mai libera si cum noi nu aveam de gând sa stam mai mult de doua ore, ne-am gasit loc direct la malul marii. Am fost atenti sa nu fie plaja interzisa pentru catei si distractia a început. Intrarea în apă se face lin asa ca Leo a fost primul în valuri ☺





Dezavantajul a fost ca nu l-am putut lasa liber pe Leo, a stat saracul permanent legat în lesa.
Ne-am balacit aproape doua ore, apoi am facut dus la cabinele de pe plaja si ne-am schimbat hainele.
Am baut o cafea pe promenada dupa care ne-am urcat din nou în masina si am intodus in sistemul de navigatie San Martino. Cu toate ca ne desparteau doar 18 km, drumul a durat mai mult de o jumatate de ora. Si nu acesta a fost necazul ci faptul ca, ajunsi în localtate, nu am gasit niciun indicator spre vila. Ne-am învârtit de cateva ori pe stradute, nici pietoni nu am intâlni si ne-am declarat învinsi :-(
Conform planului, urmatorul tel al excursiei noastre ar fi fost Le Grotte. Pfui! Nu exista în baza de date a sistemului de navigare, cu toate ca CD-ul este actual!
Ce sa facem, asta e situatia?! Hai înapoi în Portoferraio, capitala insulei. Urmatoarea adresa: Piazzale Napoleone, 57037 Portoferraio. Am pornit la drum... am ajuns în Portoferraio, am trecut pe lânga port si am început sa ne adâncim în orasul vechi. Strazile au devenit din ce în ce mai înguste, virajele au devenit din ce în ce mai periculoase pentru ca nu era spatiu suficient între ziduri... Am abandonat masina în prima parcare si am pornit pe jos. Dupa multa plimbare pe stradute si scari, am nimerit muzeul mai mult din întâmplare si datorita încapatânarii mele: "Nu plec de aici pâna când nu vad unde a locuit Napoleon I!" ☺☺☺ (va urma)

duminică, 17 iunie 2018

Excursie pe Insula Elba (1)

(continuare la "Piombino")
Înca din prima plimbare prin Piombino, ne-am propus sa ajungem spre seara si în port (în cel activ, nu cel istoric) si sa ne interesam despre o excursie pe Insula Elba. Cum însa harta noastra nu cuprindea decât "centro storico" nu am stiut nici macar în ce directie trebuie sa ne deplasam spre port. Primii localnici cu care am intrat în vorba - o pereche cam de vârsta noastra, ce se plimbau cu 3 catei (☺), ne-a spus ca portul este atât de departe, ca nu putem ajunge pe jos. Am jonglat cu engleza si italiana, si cei doi tare s-au minunat cum de inteleg eu atat de bine intaliana! Le-am spus ca desi locuiesc de 20 de ani în Germania, eu sunt românca si româna este o limba latina si atunci ne-am luat în brate, ca prietenii vechi ☺ Ne-au povestit ca în urma cu douazeci de ani, cei doi au facut un concediu în România! Un circuit din care au adunat numai impresii bune! Si-au amintit câteva localitati prin care au trecut: Timisoara, Sapânta, Sighisoara, Brasov, Sibiu, Bucuresti... Doamne ce mica-i lumea! ☺
Urmând sfatul celor doi, am urcat cu Leo în autobuz si dupa 3 statii lungi, am ajuns în Port. La receptia portuara exista 3 agentii ferry boats si ne-am informat la toate trei în legatura cu preturile pentru a doua zi. O excursie dus-întors, doi adulti si un catel, va rog ;-)
Linia "Moby&Torimar" ne-a facut oferta de 160 de euro; "Blue Navy" ne-a momit cu o oferta de 95 euro, iar "Corsica ferries" ne-a propus 45 de euro! Incredibil, nu-i asa?! Toate trei liniile fac transportul calatorilor în conditii foarte asemanatoare, însa preturile sunt de trei ori mai mari, depinde pe cine întrebi!

Am ales bineînteles linia "Corsica ferries" si frumusica de la ghiseu ne-a lamurit ca ideal ar fi sa mergem cu masina noastra, pentru ca insula este mare si sa ne putem plimba în voie. În final, am cumparat bilete pentru masina, doi adulti si un catel, drum dus-întors, la pret de 70 de euro! Insa a trebuit sa promitem ca demontam boxa de pe masina, pentru ca la pretul acesta, nu aveam voie sa depasim înaltimea de 1,9 metrii.
Luni dimineata la ora 9 am fost deja prezenti în port, gata de îmbarcare. Prea devreme ☺ Vaporul pornea abia la ora 9:45, asa ca am avut timp sa servim în port un mic dejun rapid, specific italian: câte un espresso si un corn cu dulceata/miere. Apoi ne-am prezentat la poarta de îmbarcare.
Nu am fost niciodata pe Insula Elba si nici nu am mai calatorit cu un ferry atât de mare.

Regulamentul spune ca în masina au voie sa urce pe vapor doar soferii - care conduc masinile în cala si care mai apoi se alatura celorlalti pasageri, care urca per pesdes, direct în saloane.
"Corsica ferries" are doua etaje climatizate. La primul etaj arata ca într-un avion de legatura intercontinentala, categoria economy: siruri de scaune-fotolii, cate 6 pe trei rânduri.
De laacest etaj, o scara în spirala duce spre puntea superioara, care are aspect de clasa intâi ☺ Un bar central si de jur-împrejur, grupuri de banci îmbracate în catifea albastra, dispuse în jurul masutelor de sticla. De aici se poate iesi si pe puntea deschisa.
Erau multi pasageri însotiti de catei si noi am preferat sa ramânem lânga bar, pentru ca în apropierea noastra nu mai era niciun alt catel.

Calatoria din Piombino pâna pe Insula Elba dureaza doar 40 de minute si timpul trece rapid! Te foiesti de doua ori, servesti un suc, rasfoiesti un ghid turistic si gata, la megafon esti anuntat ca trebuie sa cobori în cala, la masina ta. ☺Pentru ca trebuie mentionat, la coborâre regulamentul spune ca pasagerii veniti cu automobil, trebuie sa paraseasca vaporul la bordul automobilului.
Pe coridoarele aglomerate si scarile înguste, plus zgomotul motorului vaporului care începe manevrele de intrare în port, am vazut ca lui Leo îi este frica. L-am luat în brate si am simtit ca tremura, saracutul. În cala era întuneric! Când s-a vazut în masina si si-a recunoscut cuseta, s-a linistit imediat ☺
Dupa ce am parasit vaporul, am introdus  în sisteml de navigare al masinii adresa citita în ghidul turistic si am pornit spre una din cele mai frumoase plaje ale Elbei - Marina di Campo (va urma)

sâmbătă, 16 iunie 2018

Piombino

(continuare la "Prima zi în Poimbino")

Piombino este un oraș din regiunea italiană Toscana, provincia Livorno.
Portul Porto Felesia datează din epoca romană. Pâna în secolele 12/13 a fost cel mai important port din regiune, apoi a fost întrecut de Pisa.
Piombino a fost capitala Principatului Piombino, care avea inclusa si o mare parte din insula Elba. A fost oraș-stat independent si pâna în anul 1634 a fost condus de prinți din dinastia Appiano. Apoi principatul a fost cumparat e lorzii Boncompagni, apartinând familiei nobiliare Assisi.
În anul 1805, principatul apartinea imperiului francez si Napoleon I l-a daruit  surorii sale, Elise Bacciocchi. Congresul de la Viena a returnat principatul familiei Boncompagni în anul 1815.
Până în anul 1860 Piombino s-a afla sub suveranitatea Toscanei, din 1860  a aparținut Regatului Italiei.

Centrul orașului este aproape complet conservat si contine multe elemente istorice din evul mediu. Iubesc atmosfera oraselor toscane, cu stradute înguste, cu case înalte si geamuri acoperite aproape permanent de obloane, cu flori la pervaz, cu curti pavate si împrejmuite de ziduri - nu pentru a feri casa de ochii trecatorilor ci pentru a feri locuitorii casei de puterea soarelui. Florile sunt în majoritate plantate în ghivece, însa cele mai multe garduri ale curtilor din fata caselor constau din oleandrii, bougainvillea în toate culorile sau Gelsomino bianco  (de unde stiu exact acest nume?!☺ Treceam într-o zi pe o straduta învaluita în parfum fin, ceva între tei-salcâm-iasmin... un parfum fantastic! Am cautat si descoperit sursa - un arbust tuns pe post de gard viu, o planta cu floricele mici albe. Pe când ne minunam noi cât de bine miros acele floricele, a aparut la poarta proprietarul si ne-a zis mândru cum se numeste planta. Ne-a mai povestit ca el a locuit cu multi ani în urma în Mannheim. La despartire ne-am salutat, el cu Auf Wiedersehen, noi cu arrivederci ☺)

Între orele 11:30 si 17 doar turistii se încumeta sa se plimbe prin oras, localnicii se retrag si îsi fac siesta.
Bisericile - în majoritate catolice, sunt deschise permanent si ofera oricui loc de reculegere. Este atâta liniste si pace! Aprindem în fiecare biserica vizitata câte o lumânare si multumim pentru fiecare zi minunata de vacanta!
În jurul portului vechi, devenit loc de promenada, sunt deschise magazine de suveniruri, gelaterii, pizzerii, baruri si restaurante. În plimbarile noastre prin oras am descoperit o pizzeria "Lo Scalino" care face cele mai bune pizzas! Despre înghetata sau espresso, nu putem sa declaram un câstigator - peste tot unde am servit, produsele au fost delicioase! Tipic italieesc ;-)

Ceea ce m-a impresionat este ca Piombino s-a autodeclarat oras-protector al animalelor de companie. Motiv pentru care, chiar si la cumparaturi în magazinele cu alimente, ai voie sa intri cu catelul! Exista cosuri speciale în care poti sa transporti catelul printre rafturi ☺ În prima zi am intrat doar eu la cumparaturi, Helmut a ramas la intrare cu Leo. Când m-am întors, doua doamne îl mângâiau pe Leo si pentru ca nu s-au putut întelege cu sotul meu, m-au asteptat si mi-au spus despre aceste cosuri speciale. De atunci, Leo ne însoteste mereu la cumparat: Grissini, Pecorino, Gorgonzola, Prosciutto, Ciabatta sau pomodori ☺

(va urma)

vineri, 15 iunie 2018

Provocarea muzicala (4)

Pentru ca tocmai ma afu in Italia, în concediu, mi-am amintit de o melodie care a facut parte din coloana muzicala a filmului "În genunchi ma-ntorc la tine" (1964)
Este un film produs în anul în care m-am nascut, dar care zeci de ani a ramas in topul preferintelor telespectatorilor din Italia si România.
Subiectul filmului este inspirat de textul melodiei compuse de Gianni Morandi: "Gianni Traimonti, un tânăr de la țară, cu deosebite calități vocale, visează să devină cântăreț și compozitor. Fiind chemat să își execute serviciul militar la Neapole, se îndrăgostește de frumoasa Carla, pe care o cunoaște la croitoria armatei, dar aceasta este fiica comandantului său, un om cu principii foarte severe. Iubirea este reciprocă, doar că părinții lui Carla doresc un pretendent bogat și bine situat pentru fiica lor deosebită, pe care îl și găsesc repede spre tristețea lui Gianni.
Gianni câștigă la un concurs de cântece, cinci zile de permisie și este invitat de către bogatul său camarad Giorgio, unde o cunoaște pe sora acestuia Beatrice și cu care pleacă câteva zile singuri pe insulele Eoliene. Întors la Neapole, înțelege repede că aceasta a fost doar o aventură cu proaspăta sa cunoștință. Gianni se întoarce la Carla sperând să se împace cu ea, dar fără succes.
Profitând de o audiție la RAI, Gianni interpretează în direct cântecul In ginocchio da te, reușind să recucerească inima logodnicei sale." (Wikipedia)
Gianni Morandi a câstigat cu melodia "In Ginocchio da te" Discul de Aur si single-ul a avut peste un milion de vânzări.
Gianni Morandi (n. decembrie 1944) a fost prezentator la Festivalul Muzical de la Sanremo 2011 si 2012. În prezent este președinte de onoare al echipei de fotbal Bologna Football Club 1909 S.p.A

Va învit asa ca în fiecare vineri, sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii. În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

joi, 14 iunie 2018

The beach boys from Piombino


Cunoasteti scenele din filmele italiene, în care duminica seniorii localitatii se aduna pe o banca si discuta câte-n lume si în stele?! Ei... scenele sunt veritabile! ☺
Duminica la amiaza, când ai impresia ca localnicii s-au evaporat si pe stazi nu se plimba decât turistii, în cel mai bun loc de observare, undeva la umbra, se aduna pensionarii localitatii în grupuri, povestesc si râd cu gurile pâna la urechi, nesfiindu-se sa-si arate dintii lipsa ☺☺☺ Ca fac glume pe seama trecatorilor sau ca deapana doar amintiri... hm, ce conteaza?! Important este ca buna lor dispozitie este molipsitoare!
Am cerut voie sa-i fotografiez si nu doar ca au fost imediat de acord, ba chiar s-au bucurat. Cel cu camasa bleu si pantalon scurt - sefu' (☺), m-a invitat sa stau cu ei pe banca, sa am o fotografie si cu mine si ei. Cel cu camasa albastra a sarit sa faca fotografia, însa când s-a vazut cu telefonul meu in mâna... nu a stiut ce sa faca cu el! Si-a apropiat displayul de ochelari si nu a stiut ce buton sa apese (☺☺☺)... I-am spus sa atinga indiferent ce loc pe disply, a zâmbit stingherit si s-a straduit... dar nu a reusit sa faca nicio fotografie. Ei asta e, nu face nimic! De amuzat ne-am amuzat toti! ☺

Testoasele - Mic dejun

Ieri nooapte a plouat, pavajul curtii era înca ud când de dimineata am iesit sa vad ce mai fac "vecinele".
Sub balconul Federicai erau aruncate bucati de pepene galben si frunze de salata verde (acum, ca noi locuim la parter, ei nu mai au acces la curtea din spatele casei).
Habar nu am cât de repede simt testoasele mirosul de mâncare... de aceea m-am gândit sa le fac un pustiu de bine si le-am adus "în zbor" la festin ☺
Una din ele, parca nervoasa ca am adus-o cu forta la masa când de fapt ea nu avea apetit (☺)s-a întors si a luat-o cât a putut de repede spre rondoul cu flori (de unde o gasisem de fapt cu cateva minute înainte); cealalta a ramas, dar pâna când în sfârsit a reusit sa muste din pepene, au trecut exact patru minute si jumatate... Mai întâi a exersat întinsul gâtului, apoi si-a încalzit muschii maxilarelor (lol), în final a focalizat mâncarea si... la a cincea sau a sasea încercare, juhuuuu, a reusit sa îmbuce! ☺☺☺ Tare haios exercitiul! ☺☺☺

PS: Acest filmulet este dedicatie speciala pentru Rux si pentru Diana
Numele noilor prieteni? "One turtle Nando and the other Joe the one whose carapace lacks a piece
The dogs Boss the big male and Cleo the female". (whatsapp message from Federica)

Prima zi în Piombino

(continuare la "Casa de vacanta")
Dupa ce am despachetat bagajele si am aranjat hainele în dulap, am facut dus si oboseala celor 12 ore de drum parca s-a diluat ☺ Apoi, gândul ca la doar 10 minute de casa este marea, ne-a împrospatat puterile si am pornit pe stradutele indicate de Federica - gazda noastra de vacanta, sa vedem plaja.
Paranteza:
{Înca pe strada noastra am observat la anumite porti, sticle de plastic semanand a apa minerala si ne-am întrebat, oare ce moda o mai fi si asta?! Daca ar fi fost ca cineva sa comande apa minerala cu livrare la domiciliu, nu puteau sa fie doar 2 sticle! Si nici în bataia soarelui nu putea fi depozitata! Oricât am încercat sa ghicim, nu am gasit nicio explicatie plauzibila. S-a întâmplat că Gelateria care ne-a iesit prima în cale, a avut deasemenea o sticla de 2 litri în fata intrarii. Asa ca, dupa ce am luat câte o porte de înghetata, am întrebat ce este cu sticlele de plastic?! M-a privit ca si când nu îi venea sa creada ca mai exista persoane care nu stiu!☺☺☺ Apoi a zis zâmbind si privindu-l pe Leo ne-a spus: "noi, proprietarii caselor, punem câte o sticla cu apa la dispozitia proprietarilor de câini, pentru ca acestia sa poata clati locul în care patrupedul a facut pipi" Am ramas cu gura cascata! Asta da ordine si disciplina! Uite ca nemtilor nu le-a dat prin cap! Nu m-am gândit niciodata sa spal pe strada, locul în care face Leo pipi. Însa atunci cand face A-a, avem punguta de plastic si luam ca si cu manusa, întoarcem punguta pe dos, o legam strâns si o aruncam la gunoi - de obicei, la cosuri speciale "WC-catel". Pe drum, am fost atenta unde "marcheaza" Leo... pentru ca se stie, cateii nu simt neaparat nevoia sa faca pipi, ei lasa instinctiv cateva picaturi peste locul unde simt ca un alt catel a facut pipi - e un fel de a zice "eu sunt mai sef, eu am râs la urma!" ☺☺☺ Ceea ce a fost evident, anumite locuri sunt atât de pipilite, ca parca sunt picurate cu motorina - asa de des si concentrat! Asa ceva nu am vazut în Germania si ne-am gândit ca poate pentru ca pe aici ploua foarte rar... În orice caz, arata jalnic aceste locuri, deci dau perfecta dreptate proprietarilor caselor si le sunt deplin recunscatoare ca pun la dispozitie apa pentru clatit!

Ceea ce am constatat însa este ca, desi regula este buna, majoritatea nu o respecta! Toate strazile sunt pline cu "cârnaciori" si daca nu esti atent ca pieton, ai toate sansele sa faci unul plat! Si nici cutii-dispensatoare de pungi sau cosuri WC-catei nu am întâlnit înca pe nicaieri, aici în Toscana!}
În mai putin de zece minute am ajuns la tarmul marii. Tarmul este aici înalt, a trebui sa coborâm o scara lunga, serpuind printre tufisuri de oleandrii si agave uriase. Plaja este îngusta si are portiuni mici cu nisip fin, în cea mai mare parte are nisip grunjos. Motiv pentru care, apa este curata ca cristalul si are reflexii azurii. Sunt multe pietre- stânci în apa si fenomenul mareelor este foarte vizibil (la data la care tocmai scriu - 12.06.2018- este mareea înaltă lunisolară pentru ca avem Lună nouă). Dupa retragerea marii, pe pietre apa se evapora vazând cu ochii si raman cristale de sare... Parca niciodata nu mi s-a parut Marea Mediterana atât de sarata!


Leo nu este fricos, îi place mult apa însa nu înoata cu placere. Înoata doar daca este nevoit. Îi place însa sa se joace în apa, sare sa muste valurile si nu se aventureaza în apa mai adânca decât pâna când în ajunge la gât.

Federica ne-a spus ca pe plaja aceasta de lânga casa nu sunt admisi cateii. În plimbarea nostra de recunoastere însa, nu am vazut niciun panou care sa interzica accesul cateilor. Presupunem ca aceasta se datoreaza faptului ca hotelul ce se înalta la capatul plajei este în renovare totala. Nu are turisti si nu este în functiune decât barul de la parter.
La ora la care ne-am plimbat noi în prima zi pe aici, nu erau pe plaja decât doua persoane - italieni, presupun ca din localitate.
Am intrat toti 3 cu picioarele în apa, am constatat ca apa are temperatura deosebit de placuta si ne-am propus sa petrecem întreaga zi de luni pe aceasta plaja. (voi continua povestea)
PS: Salutari de pe însoritul tarm al Marii Tireniene tuturor celor ce citesc aceste rânduri, dar mai ales paticipantilor la MfC (sapt.24): Rux, Zina, Diana, Călin, AlexAlex, Nima, Potecuta, Cristi, AlexB, GhitaB, PrietenaJaponeza, Iulisa, Alexandru.
O saptamâna minunata tuturor! ☺