Leo si Lalelele

 🌷 Sa aveti un weekend minunat! 🌷

Curtea noastră... și a lor

Uneori ne întrebăm dacă păsările cerului stau la noi în grădină sau dacă noi ne-am construit casa și curtea pe teritoriul lor.?! ☺ Este fascinant să observăm cum aceste mici creaturi își fac cuiburile și își găsesc hrana în grădina noastră, transformând-o într-un adevărat sanctuar al naturii. 

Pentru perioada rece - din octombrie si pâna la sfarsitul lunii aprilie, ne asiguram că păsările găsesc mereu hrană proaspătă și uscată. Am instalat farfurioare din plasă specială, care protejează mâncarea de ploaie și ninsoare, iar  în copaci și la sol, am montat diverse tipuri de cantine pe care le umplem regulat cu semințe. E curtea plina cu vrabiute, florinți, pitigoi, cinteze, scatii, sticleți, macalandrii, mierle, porumbei, cotofene...Porumbeii și păsările mari se bucură de grâu, porumb și semințe de floarea-soarelui, în timp ce mierlele sunt răsfățate cu stafide și, săptămânal, cu câte un măr tăiat pe jumătate, pe care îl ciugulesc cu plăcere, lăsând doar coaja, ca o jumătate de ou spart. 

 Pentru toate păsările cerului, atârnăm în copaci sfere cu vitamine și grăsime, oferindu-le un plus de energie în zilele reci de iarnă. 

Acum, în prag de primăvară, când începe perioada de împerechere, am montat căsuțe speciale pentru diverse tipuri de păsări, cum ar fi pițigoii (pițigoiul mare (Parus major) și pițigoiul albastru (Cyanistes caeruleus) )și măcănarul. Ne bucurăm să vedem cum păsările explorează aceste noi adăposturi, pregătindu-se pentru sezonul de cuibărit. 

De asemenea, ne încântă să le vedem cum beau apă din iaz sau cum mierlele se scaldă cu atâta plăcere. 

Desigur, există și pagube pentru noi, dar ne amuzăm și găsim soluții pentru a le rectifica. De exemplu, acum câțiva ani, am avut o egreta care venea mereu la ceasul răsăritului în curte și servea tacticoasă micul dejun, prinzând cei mai grăsuți pești aurii din iaz. Nu făcea abuz, doar unul pe zi! ☺ Însa... un pește de acea mărime costa la Dehner circa 50 de euro. Așa că am conceput un schelet de sârmă forjată exact la conturul iazului și am aplicat o plasă fină deasupra. Seara puneam grilajul și astfel am dezvățat egreta gurmandă să mai vină la noi. ☺

Fiecare zi petrecută în grădină, alături de "păsările noastre", este o oportunitate de a aprecia frumusețea și delicatețea vieții sălbatice. Îngrijirea păsărilor din curtea noastră nu este doar o responsabilitate, ci și o sursă de bucurie. Observarea acestor mici creaturi cum se hrănesc și își fac cuiburile ne aduce o satisfacție imensă și ne conectează mai profund cu natura. 

O plimbare în Grădina Japoneză

Grădina Japoneză este un colț de rai ascuns în inima orașului. 

Deunăzi, împreună cu băieții mei am evadat din agitația cotidiană în acest univers de liniște și frumusețe. 

Aici, fiecare element este atent plasat pentru a crea un echilibru perfect. Fiecare piatră, fiecare plantă, fiecare serpuire de apă contribuie la o atmosferă de serenitate și frumusețe. Este un loc unde sufletul se poate odihni și regăsi, unde natura și arhitectura se împletesc într-un dans armonios. 

Un pârâiaș șerpuiește printre pietrele netede, invitându-ne să sărim de pe un mal pe altul, ca într-un joc copilăresc. Apa cristalină curge lin, șoptind povești vechi și noi. 

Pavilionul, cu acoperișul său curbat și elemente estetice rafinate, pare desprins din povestea Prințesei Kaguya. Te poți așeza pe o bancă și, privind în jur, să te lași cuprins de pacea și armonia locului. Este un sanctuar al liniștii, unde sunetul apei care cade în cascade mici și delicate creează o simfonie naturală. Este locul ideal pentru contemplare, unde ochii se scaldă în albastrul cerului reflectat în apa limpede. Aici, timpul pare să stea în loc, iar gândurile se împletesc cu reflecțiile profunde. 

Deși cireșii încă nu au înmugurit, Zaubernuss-ul, cu ciucurii săi galbeni, adaugă o notă de magie acestui peisaj. 

Grădina Japoneză este, în orice anotimp, locul perfect pentru a reflecta și poate, pentru a conștientiza și aprecia simplitatea și splendoarea naturii.

 

Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "

Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Magia florilor de primăvară - Miercurea fara cuvinte 11/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Descoperă lumea fără limite lingvistice cu Vasco

Lucrez de câțiva ani într-o firmă uriașă, care are filiale în peste 120 de țări. 

Limba oficială este engleza și cumva, ne descurcăm toți, chiar și cei care vorbim engleza non-nativ. Fiecare își dă interesul să ascundă în convorbiri cât poate mai bine accentul indus fără voie de limba maternă. Desigur, îi admirăm pe cei care vorbesc perfect engleza, dar nimeni nu râde de micile greșeli – ba chiar le considerăm a face parte din farmecul nostru!

De multe ori, când scriu câte un e-mail mai complex, mă gândesc ce practic ar fi să am un aparat de tradus. Această dorință a devenit și mai intensă acum, având în vedere că peste exact șase săptămâni voi pleca în Malaysia. Visez la un translator vocal și sper ca dorința să se materializeze cât de curând. Tocmai am fost numită să fac parte din delegația ce va merge în vizită de lucru la colegii din departamentul omolog din Kuala Lumpur. 

Vom petrece două săptămâni în filiala malaysiană și este clar că șederea noastră acolo nu va însemna doar muncă! Doresc să folosesc la maxim această ocazie, să explorez orașul și împrejurimile cât se poate de mult. Acum mai mult ca oricând, am nevoie de un traducător instant. Doresc să vizitez principalele atracții turistice, dar vreau să mă amestec si printre localnici în piețe, în târguri, să merg prin magazine. Poate ideal ar fi să am căști cu traducător, pentru ca vreau să fiu independentă, să pot comunica fără opreliști. 

Căutând informații despre aparatele de traducere instant, am descoperit Vasco Electronics - unul dintre liderii în domeniu. Am deschis pagina lor și mi-a atras atenția imediat citatul lui Nelson Mandela: 

„Dacă îi vorbești unui om într-o limbă pe care o înțelege, cuvintele tale vor ajunge la mintea lui. Dacă îi vorbești în propria lui limbă, cuvintele tale vor ajunge la inima lui.“ 

Ce frumos! Un traducător instant ar fi perfect pentru a trece peste barierele lingvistice! Acest traducător instant Vasco Translator V4 ar fi un companion perfect pentru plimbările mele. Acest aparat minuscul nu are doar funcția de traducere vocală, aparatul poate să traducă chiar și fotografii! Poate, spre exemplu, să afișeze o traducere instant a meniului în restaurant! 

Ba poate chiar prin funcția MultiTalk să facă posibilă participarea mea în chat cu până la 100 de persoane! Vasco Translator V4 este capabil să facă văzute și auzite mesajele tuturor membrilor, în propria limbă! Fantastic! 

Căutând mai departe informații despre compania Vasco, am găsit un articol despre Turism Expo Japan 2024 - târgul anual de turism care se desfășoară la Tokyo, la sfârșitul lunii septembrie. La această ultimă ediție a expoziției, a fost lansat și dispozitivul “căști cu traducător Vasco Translator E1”. Îmi pare a fi un aparat dintr-un film science fiction! Căștile detectează limba pe care o selectez și traducerea începe automat! Setul include două căști pentru urechea dreaptă – una pentru mine și una pentru persoana cu care vreau să vorbesc! Dealtfel, translatorul Vasco E1 a câștigat premiul European Product Design Award! În plus, configurarea acestor căști cu traducător este ușoară, fiind necesară doar o sincronizare cu telefonul și funcția de traducere se activeze fără atingere! 

Acum zău dacă mai știu ce translator să aleg! Sunt mult prea entuziasmată de tot ce am aflat, ca să decid acum ce tip de aparat să comand! Voi lăsa dorințele să crească măcar o noapte, pentru că... cine se grăbește, greșește! Ceea ce este sigur este ca va fi un Vasco!

Fotografiile sunt din galeria Vasco: Foto1, Foto2, Foto3, Foto4

Povestea este fictivă și a fost scrisă pentru Spring SuperBlog 2025

Primăvară, entuziasm și… Spring SuperBlog 2025

Nu-i așa că primăvara are darul de a trezi în noi dorința de a începe ceva nou? 

Ei bine, pentru mine, această primăvară vine cu o mare provocare: mă înscriu pentru prima dată la competiția "SuperBlog"! 

 Am urmărit cu admirație articolele Mihaelei din anii trecuti și mi-a plăcut cum s-a lăsat purtată de creativitate și de magia competiției. Mi-am spus: "De ce să nu încerc și eu?" 

Așa că declar aici că sunt gata să fac primii pași pe acest teren plin de idei ingenioase și emoții. 

Cu siguranța nu va fi ușor, dar tocmai asta mă motivează. Vreau să îmi testez limitele, să învăț din fiecare experiență și, cine știe, poate să leg prietenii deosebite cu alți bloggeri la fel de pasionați ca mine. 

Ce-mi doresc? Să adaug un nou capitol acestei frumoase călătorii de peste 15 ani în blogosfera românească, să dau frâu liber imaginației și să continui să învăț și să cresc alături de această comunitate minunată care inspiră și încurajează. 

Așadar, dragi prieteni, să înceapă aventura! Ne vedem la "SuperBlog"! 🌟

https://blog.super-blog.eu/wp-content/uploads/2025/03/intra-in-competitie-ssb25-1024x585.jpg

Poveste de duminica - Micul "Noi” și puterea comunității în educație

Dacă aveți cunoștințe în Germania, ale căror copii sunt în clasa zero sau în școala primară, probabil ați auzit de "Das kleine WIR". Pentru cei care nu îl cunosc încă, iată o prezentare. "Micul Noi" ("das kleine WIR") este un concept minunat introdus în școlile primare, simbol al comunității, empatiei și unității. Creat pentru a sprijini învățarea socială și emoțională, acest personaj simpatic îi învață pe copii despre importanța relațiilor pozitive și a solidarității, implicând și părinții în sprijinirea micuților elevi.

"Micul Noi" este o mascotă verde, adorabilă, cu trăsături rotunjite, zâmbet larg și flori viu colorate pe cap. Aceasta mascotă apare în abecedare și exerciții pentru citit și aritmetică și este promovată de fundații precum "Stiftung Lesen" care încurajează lectura, și oferă materiale educaționale ce sprijină procesul de învățare și dezvoltare a copiilor. Prin povești captivante și activități interactive, "Micul Noi" stimulează respectul, colaborarea și sprijinul reciproc, ajutând copiii să înțeleagă ideea de comunitate. Fiecare clasă are un "Noi" pe care copiii îl iau acasă pentru un weekend, scriind despre activitățile lor în Jurnalul de învățare. Acest jurnal îi ajută pe elevi să reflecteze asupra experiențelor lor zilnice și să contribuie la crearea unei comunități armonioase. La sfârșitul anului școlar, jurnalul devine o poveste despre comunitate și empatie.

Amelie, fiica vecinei fiicei mele, a avut onoarea de a-l găzdui pe "Micul Noi" pentru un weekend și l-a adus în vizită la Raluca. A rugat-o pe fiica mea să o ajute să completeze jurnalul si Raluca (care este de fapt profesoara de meserie) a ajutat-o cu tot dragul.

În primul rând, Amelie i-a făcut cunoștință lui "Noi" cu Chico, apoi i-a arătat camera, florile din casa și s-au dus împreuna la o colegă bolnavă, din vecni, să îi dea temele. Apoi au ieșit la plimbare, s-au cățărat în copaci, au vizitat o fermă de vaci, l-au învățat pe "Noi" să tricoteze și, când s-a înserat, au citit împreună o poveste. Au făcut fotografii, le-au lipit în jurnalul clasei și au scris câteva cuvinte despre fiecare activitate. După acest weekend, Amelie l-a dus pe "Noi" înapoi la școală, iar mascota va pleca mai departe la ceilalți colegi ai ei. Dar Amelie s-a întrinstat și-a dorit neapărat un "Noi" pentru acasă, cu care să se joace, să iasă la plimbare și să-l prezinte rudelor și prietenilor ei.

Fiica mea a decis să îi facă o surpriză și a început să tricoteze mascota. M-a sunat la telefon și m-a întrebat dacă o pot ajuta. Raluca a terminat corpul mascotei, eu am tricotat piciorușele, nasul și am croșetat florile. Ne-am întâlnit și l-am asamblat. În urmatoarea zi, Raluca a sunat la ușa fetiței și i l-a dăruit. Ce bucurie! Amelie a fost copleșită de emoție. Aspus ca "Noi - al nostru este cel mai frumos Noi!" ♥

Ca să fie ca „cireașa de pe tort”, Raluca a invitat-o pe Amelie, bineînțeles cu permisiunea părinților, să petreacă sâmbăta până duminică la ea. Împreuna cu "Noi", au gătit, și-au cumpărat pijamale identice și seara au invitat-o și pe Adela, cealaltă fiică a mea, să facă o "pyjama party". 🎉 S-au uitat împreuna la desenul animat "Vaiana" partea întâia și a doua, au servit pufarini, popcorn, jeleuri și acadele. Exuberanța serii a fost la cote maxime, au râs, au țopăit, au spus ghicitori și au povestit până târziu, creând amintiri de neuitat. Încăperea a fost plină de energie și veselie, iar hohotele de râs au răsunat pâna la vecini. Chico, cățelușul Ralucăi, a fost bineînteles și el prezent la petrecere, aducând și mai multă voie bună. A doua zi dimineață, după micul dejun, Amelie s-a întors acasă, fericită și încântată de tot ce a trăit.

„Micul Noi” este mai mult decât un simplu personaj – este o metaforă vie, reamintind că „împreună” este cheia construirii unei comunități puternice și armonioase.