Pentru mine, Luna nu a fost simbolul marilor declarații, ci un reper al unei iubiri simple și totale. Fetițele mele au găsit cea mai frumoasă măsură a afecțiunii lor și mi-au spus că mă iubesc până la Lună și înapoi. Așa a intrat cerul în viața noastră, nu prin promisiuni, ci prin sinceritatea lor.
Pe 28 august va răsări o nouă Lună plină. Gândul acesta m-a făcut, într‑una dintre serile liniștite de vară, să socotesc că, de la declarația fetițelor mele, Luna plină s-a ridicat peste patru sute de ori. De fiecare dată a luminat același cer pe care îl împărțim cu milioane de pământeni din emisfera nordică, toți privind același disc rotund în aceeași noapte, ca și cum am fi legați de un singur ritm.
Luna, în toate fazele ei, a fost mereu un fel de pendul cosmic pentru noi, pământenii. Ne-am lăsat viețile să curgă după felul în care crește, scade, se ascunde sau se arată. Fiecare formă a ei a devenit un semn, o măsură, o tăcere care ne ordonează nopțile. Umbrele pe care Pământul le proiectează asupra micului satelit nu sunt doar fenomene astronomice, ci parte dintr-un dialog vechi cât lumea, în care cerul ne răspunde fără cuvinte, iar noi îl urmărim ca pe un calendar scris în lumină.
Luna plină din august poartă numele de Luna Secerișului. Este perioada în care grâul și orzul ajung la maturitate, când spicele sunt uscate și pregătite pentru tăiat. Lumina puternică a acestei luni pline îi ajuta pe oameni să lucreze până târziu pe câmp, să strângă grânele înainte de ploile de toamnă.
În tradiția noastră, luna august este Gustar — luna în care se gustă primele roade — iar luna plină este, firesc, Luna Secerișului. În alte părți ale lumii, aceeași Lună are alte nume: Luna Cerealelor, Luna Îndulcirii, sau, în tradiția americană, Luna Sturionului, pentru că sfârșitul verii aducea cele mai bogate capturi de sturioni în marile lacuri.
(surse: foto 1, foto 2)
Luna Secerișului va aduce în acest sfârșit de august o zi cu două chipuri ale aceleiași lumini. Totul va începe în seara de 27 august, când Luna plină se va ridica devreme pe cer, mare și caldă, cu nuanțe galben‑portocalii date de orizontul verii. Este seara în care Luna se pregătește pentru spectacolul din noaptea următoare.
În noaptea dintre 27 și 28 august, Luna va intra treptat în umbra Pământului. La 04:23 va începe penumbra, o stingere abia perceptibilă. La 04:33 partea de sus a discului se va întuneca încet, ca o pleoapă coborâtă peste lumină, în timp ce Luna va coborâ spre Sud‑Vest. Pe la 05:33 umbra va deveni vizibilă cu adevărat, mușcând din marginea Lunii și lăsând în urmă o nuanță roșiatică, arămie.
Momentul cel mai frumos pentru România va veni la ora 06:12, când Luna va fi acoperită în proporție de peste nouăzeci la sută. Este aproape o Lună de cupru, luminată de razele filtrate prin atmosfera Pământului, aceeași lumină care colorează apusurile în roșu. Dar frumusețea aceasta se va petrece foarte jos, aproape de linia vestului. În București, Luna va apune la 06:36 — cu câteva minute înainte de maximul astronomic, ceea ce face ca eclipsa să fie o cursă contra ... orizontului. Cerul se va lumina repede, soarele va răsări la 06:19, iar nuanțele roșii ale Lunii se vor stinge în albastrul dimineții (un binoclu poate salva detaliile pe care ochiul liber le pierde în lumina crepusculului).
După eclipsa discretă din zori, ziua va merge mai departe, iar seara de 28 august va aduce cealaltă față a Lunii Secerișului. La orele 20:10, Luna plină va răsări din nou — de data aceasta în toată rotunjimea ei solemnă. Apare la Est‑Sud‑Est, la doar un minut după apusul soarelui, pe un cer încă luminat în roz și albastru. În primele treizeci de minute va părea uriașă, o iluzie a orizontului care o face să pară mai aproape, mai grea, mai intensă. Culoarea ei va fi galben‑aurie, ca un fruct copt al verii, ca o lumină care se ridică din pământ, nu din cer.
Așa sperăm că se va desfășura ziua Lunii Secerișului — cu o eclipsă roșiatică în zori și un răsărit magnific în seară, două momente care nu se repetă la fel, două feluri în care aceeași lumină respiră, întâi în umbră, apoi în aur...
În noaptea dintre 27 și 28 august, Luna va intra treptat în umbra Pământului. La 04:23 va începe penumbra, o stingere abia perceptibilă. La 04:33 partea de sus a discului se va întuneca încet, ca o pleoapă coborâtă peste lumină, în timp ce Luna va coborâ spre Sud‑Vest. Pe la 05:33 umbra va deveni vizibilă cu adevărat, mușcând din marginea Lunii și lăsând în urmă o nuanță roșiatică, arămie.
Momentul cel mai frumos pentru România va veni la ora 06:12, când Luna va fi acoperită în proporție de peste nouăzeci la sută. Este aproape o Lună de cupru, luminată de razele filtrate prin atmosfera Pământului, aceeași lumină care colorează apusurile în roșu. Dar frumusețea aceasta se va petrece foarte jos, aproape de linia vestului. În București, Luna va apune la 06:36 — cu câteva minute înainte de maximul astronomic, ceea ce face ca eclipsa să fie o cursă contra ... orizontului. Cerul se va lumina repede, soarele va răsări la 06:19, iar nuanțele roșii ale Lunii se vor stinge în albastrul dimineții (un binoclu poate salva detaliile pe care ochiul liber le pierde în lumina crepusculului).
După eclipsa discretă din zori, ziua va merge mai departe, iar seara de 28 august va aduce cealaltă față a Lunii Secerișului. La orele 20:10, Luna plină va răsări din nou — de data aceasta în toată rotunjimea ei solemnă. Apare la Est‑Sud‑Est, la doar un minut după apusul soarelui, pe un cer încă luminat în roz și albastru. În primele treizeci de minute va părea uriașă, o iluzie a orizontului care o face să pară mai aproape, mai grea, mai intensă. Culoarea ei va fi galben‑aurie, ca un fruct copt al verii, ca o lumină care se ridică din pământ, nu din cer.
Așa sperăm că se va desfășura ziua Lunii Secerișului — cu o eclipsă roșiatică în zori și un răsărit magnific în seară, două momente care nu se repetă la fel, două feluri în care aceeași lumină respiră, întâi în umbră, apoi în aur...
Merită ținut minte — o eclipsă totală de Lună, vizibilă din Europa, apare cam o dată la doi‑trei ani. Nu este un fenomen extrem de rar, dar nici frecvent! Este suficient de rar încât fiecare apariție să fie specială. Uneori, ceea ce vedem pe cer se aprinde din amintirile și emoțiile noastre. Poate că magia ei vine din felul în care ne întâlnește, în locul unde suntem și în povestea pe care o purtăm… Fiecare o trăiește altfel, după felul în care îi bate lumina în suflet.
