... a plouat destul, halleluja! 😜
The Weather Girls - It's Raining Men
In fiecare vineri, provocarea muzicala 😊 Friendship Friday 😀 Create with joy😄 Tuturor un weekend minunat!
vineri, 24 mai 2019
Ploaia de mai si rascrucea de drum
Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (214): incapere, comoara, intalnire, caseta, fluturi, personaj, drum, cautare, viza, timp, fanfaronade, dual. . Tema: Ploaie de mai
Era tânara, supla, simpatica si de trei ani single, însa nu îsi facea griji. Stia ca mintea si corpul ei transmit în Univers semnale cum ca este momentan multumita asa, singura. Nu era în cautare de partener, nu era interesata de o eventuala întâlnire si nu avea timp pentru o relatie. Nu-si pierdea vremea nici pe Instagram, Blogspot, Wordpress sau Facebook, ca ceilalti din comilitonul ei. Nu avea nici macar conturi. Considera ca aceste asa numite “retele sociale” sunt doar platforme de fanfaronade, motiv pentru care trecea drept personaj ciudat pentru generatia secolului 21. Prioritatile din viata ei însa erau cu totul altele.
Era studenta la Kinetoterapie si lucra cu norma întreaga într-un studio fitness, ca antrenoare. Gasea combinatia ideala si facea totul cu multa placere. Optase pentru studiul dual pentru ca familia nu putea sa o sprijine si tare s-a bucurat cand a descoperit aceasta posibilitate cu autofinantare. Era ambitioasa si învatata sa lupte pentru ceea ce dorea, pentru ca nu primise niciodata nimic întins pe tava.
Acum, tocmai iesise de la cursuri si se îndrepta spre autogara. Cumpara biletul de calatorie si îl viza rutinat, fara sa priveasca caseta metalica de lânga usa autobuzului. Îsi cauta un loc la fereastra si îsi cupla castile de urechi la playerul mp3. Asculta un curs pentru facultate, intitulat “Comoara cea mai de pret a omului este sanatatea”. Era mai toata ziua pe drum si încerca sa foloseasca timpul cat mai eficient.
În fiecare zi dupa facultate, mergea la serviciu în celalalt capat al orasului, mereu cu acelasi autobuz. Privea pe fereastra mereu acelas peisaj, în diferite anotimpuri. Acum în fata ochilor se perindau copacii înfloriti de la marginea bulevardului si dintr-o data a simtit o durere puternica în cosul pieptului. Parca s-ar fi aflat într-o încapere cu aer comprimat si nu mai putea sa respire… A sarit de pe scaun si a coborât la prima statie. Si-a revenit dupa ce a inspirat de câteva ori adânc. Era un simptom clar de stres si automat si-a pus întrebarea oare ea ce face pentru propria-i sanatate?! Nimic! Lucreaza chiar si duminica, nu-si permite nici macar o zi libera! Ce dor i s-a facut de vremea când locuia cu bunica. O însotea saptamânal la plimbare în parc, admirau florile de sezon, recunosteau pasarile dupa ciripit… Povesteau mult si râdeau mereu… Acum nici nu-si mai amintea când a râs ultima oara cu pofta. De cele mai multe ori zâmbea mecanic, asa cum cerea profesia. Din dorinta de a face totul perfect si-a pierdut treptat autenticitatea. Viata ei de acum se desfasura dupa un orar strict, nu-si mai permitea nicio clipa de spontaneitate.
A scos telefonul din buzunar, a sunat la serviciu si a cerut o zi libera. S-a dus tinta în gradina botanica si s-a plimbat pe alei. A petrecut restul zilei în parc, admirând flori si copaci, observând gândacei, fluturi si albine si ascultând ciripit de pasarele. Când a început sa ploua, nu a fugit sa se ascunda sub pergola. S-a plimbat mai departe pe alei, a inspirit adânc parfumul parcului si a valsat printer picaturi. Ploaia de mai a trecut rapid si pe cer a aparut o frumusete de curcubeu. Sub acest semn astral, si-a promis ca va cere imediat sa lucreze doar jumatate de norma si ca va veni saptamânal în parc, sa se plimbe. Cu un surâs, a acceptat în gând chiar si ideea unei idile… Merita, avea abia 23 de ani!
Era tânara, supla, simpatica si de trei ani single, însa nu îsi facea griji. Stia ca mintea si corpul ei transmit în Univers semnale cum ca este momentan multumita asa, singura. Nu era în cautare de partener, nu era interesata de o eventuala întâlnire si nu avea timp pentru o relatie. Nu-si pierdea vremea nici pe Instagram, Blogspot, Wordpress sau Facebook, ca ceilalti din comilitonul ei. Nu avea nici macar conturi. Considera ca aceste asa numite “retele sociale” sunt doar platforme de fanfaronade, motiv pentru care trecea drept personaj ciudat pentru generatia secolului 21. Prioritatile din viata ei însa erau cu totul altele.
Era studenta la Kinetoterapie si lucra cu norma întreaga într-un studio fitness, ca antrenoare. Gasea combinatia ideala si facea totul cu multa placere. Optase pentru studiul dual pentru ca familia nu putea sa o sprijine si tare s-a bucurat cand a descoperit aceasta posibilitate cu autofinantare. Era ambitioasa si învatata sa lupte pentru ceea ce dorea, pentru ca nu primise niciodata nimic întins pe tava.
Acum, tocmai iesise de la cursuri si se îndrepta spre autogara. Cumpara biletul de calatorie si îl viza rutinat, fara sa priveasca caseta metalica de lânga usa autobuzului. Îsi cauta un loc la fereastra si îsi cupla castile de urechi la playerul mp3. Asculta un curs pentru facultate, intitulat “Comoara cea mai de pret a omului este sanatatea”. Era mai toata ziua pe drum si încerca sa foloseasca timpul cat mai eficient.
În fiecare zi dupa facultate, mergea la serviciu în celalalt capat al orasului, mereu cu acelasi autobuz. Privea pe fereastra mereu acelas peisaj, în diferite anotimpuri. Acum în fata ochilor se perindau copacii înfloriti de la marginea bulevardului si dintr-o data a simtit o durere puternica în cosul pieptului. Parca s-ar fi aflat într-o încapere cu aer comprimat si nu mai putea sa respire… A sarit de pe scaun si a coborât la prima statie. Si-a revenit dupa ce a inspirat de câteva ori adânc. Era un simptom clar de stres si automat si-a pus întrebarea oare ea ce face pentru propria-i sanatate?! Nimic! Lucreaza chiar si duminica, nu-si permite nici macar o zi libera! Ce dor i s-a facut de vremea când locuia cu bunica. O însotea saptamânal la plimbare în parc, admirau florile de sezon, recunosteau pasarile dupa ciripit… Povesteau mult si râdeau mereu… Acum nici nu-si mai amintea când a râs ultima oara cu pofta. De cele mai multe ori zâmbea mecanic, asa cum cerea profesia. Din dorinta de a face totul perfect si-a pierdut treptat autenticitatea. Viata ei de acum se desfasura dupa un orar strict, nu-si mai permitea nicio clipa de spontaneitate.
A scos telefonul din buzunar, a sunat la serviciu si a cerut o zi libera. S-a dus tinta în gradina botanica si s-a plimbat pe alei. A petrecut restul zilei în parc, admirând flori si copaci, observând gândacei, fluturi si albine si ascultând ciripit de pasarele. Când a început sa ploua, nu a fugit sa se ascunda sub pergola. S-a plimbat mai departe pe alei, a inspirit adânc parfumul parcului si a valsat printer picaturi. Ploaia de mai a trecut rapid si pe cer a aparut o frumusete de curcubeu. Sub acest semn astral, si-a promis ca va cere imediat sa lucreze doar jumatate de norma si ca va veni saptamânal în parc, sa se plimbe. Cu un surâs, a acceptat în gând chiar si ideea unei idile… Merita, avea abia 23 de ani!
joi, 23 mai 2019
Din gradina cu flori...
...salutari participantilor la Miercurea fara cuvinte cu numarul 21/2019Rux Copilarim, Poteci de dor, Diana, Zinaida, Izabela, Cartim, Lumea lui Alexandru, Pandhoraa, Daliana, ina02s. Ioana, Nima, Carmen Eu si Gina. 
miercuri, 22 mai 2019
Covorul rosu Cannes'19 - Miercurea fara cuvinte 21/2019
surse: ARD + Stern
Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW
Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW
duminică, 19 mai 2019
Recomandari (mai 2019) - Clubul cinefililor
♦Lumi paralele (2019) – un film spaniol, cu titlul original “Durante la tormenta”("Mirage", pe engleza). Este un thriller /drama, care cucereste spectatorul treptat, prin atmosfera misterioasă și joacul de idei si sugestii. Un film interesant cu multe momente surprinzătoare. Nota mea 10
♦Casa de nisip si ceata (2003), film american, cu numele original “House of Sand and Fog”, bazat pe romanul omonim al scriitorului Andre Dubus III. Este un film interesant, un pic ciudat… În rolul principal, Ben Kingsley. Nota mea 8
♦The OA – un serial mystery drama american, cu doua sezoane a câte 8 episoade. O data ce ai vazut începutul povestii eroinei principale Prairie, nu mai poti renunta la film, pentru ca vrei neaparat sa afli cum se sfârseste misterioasa poveste. Nu vreau sa dezvalui niciun amanunt al filmului, vreau doar sa spun ca daca nu stiti de ce eroina principala renunta la numele ei si se autoboteaza OA, prescurtarea înseamna "Original Angel". Nota mea 9
♦A Fortunate Man (2018) – o drama daneza, cu numele original “Lykke-Per”, un film recomandat celor care doresc sa vada un film de suflet. Este un film trist, însa deosebit de profund. Nota mea 10
♦Casa de nisip si ceata (2003), film american, cu numele original “House of Sand and Fog”, bazat pe romanul omonim al scriitorului Andre Dubus III. Este un film interesant, un pic ciudat… În rolul principal, Ben Kingsley. Nota mea 8
♦The OA – un serial mystery drama american, cu doua sezoane a câte 8 episoade. O data ce ai vazut începutul povestii eroinei principale Prairie, nu mai poti renunta la film, pentru ca vrei neaparat sa afli cum se sfârseste misterioasa poveste. Nu vreau sa dezvalui niciun amanunt al filmului, vreau doar sa spun ca daca nu stiti de ce eroina principala renunta la numele ei si se autoboteaza OA, prescurtarea înseamna "Original Angel". Nota mea 9
♦A Fortunate Man (2018) – o drama daneza, cu numele original “Lykke-Per”, un film recomandat celor care doresc sa vada un film de suflet. Este un film trist, însa deosebit de profund. Nota mea 10
vineri, 17 mai 2019
Oricine stie ce înseamna dragostea, va intelege - Provocare muzicala
Este o melodie lansata în anul 1964 de Irma Thomas, cântareata americana supranumita "Soul Queen of New Orleans". Melodia "Anyone Who Knows What Love is (Will Understand)" a fost compusa de Randy Newman si Jeannie Seely.
Eu am descoperit varianta interpretata de Jessica Brown în filmul "Fifteen Million Merits"(2011) din serialul SF "Black mirror" si... m-am îndragostit iremediabil de aceasta melodie.
Ca in fiecare vineri 😊 Friendship Friday 😊 create with joy! Tuturor un weekend minunat!
joi, 16 mai 2019
Îngerii pazitori - Duzina de cuvinte
Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (213): colet, foarfeca, parfum, drum, falfait, mesaje, pastile, curcubeu, husa, barca, zumzet, mustata. Tema: Ingerul pazitor
*
Ploua torential si nu mai facuse pauza de cateva ore. Vroia neaparat sa predea ultimul colet ca sa-si încheie tura.
Schimbă CD-ul si încercă sa regleze mai bine balansul în boxe când din sens opus, un autovehicol de mare tonaj alunecă pe asfaltul umed în directia lui. Trase cât putu de mult pe dreapta si “monstrul pe roti” trecu razant pe lânga el. A evitat accidental “la mustata” si acum îsi simtea inima batând de parcă încerca sa-i sparga pieptul.
Îsi vazut fiecare de drum ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
**
Era ziua ei. Primise pe whats app zeci de mesaje de felicitare, însa înca nu gasise buna dispozitie pentru a raspunde. De azi-dimineata simtea o durere puternica de cap, dar nu vroia sa ia pastille. Era adepta “leacurilor babesti” si acum îsi pregatea o infuzie de ghimbir cu musetel.
Luă ibricul cu apa clocotind de pe foc, când tocmai sună cineva la usa. Turnă apa în cană, acoperi cu o farfurioara, lăsă totul pe marginea mesei si se grabi sa deschidă. În prag, un tânar zgribulit, cu parul ud si cearcane vinetii în jurul ochilor. Îl privi pret de câteva secunde si vazu cum picaturile de apa i se preling pe fata si pe gât si se opresc pe umerii tricoului. Curierul îi intise o cutie de carton alb, legata cu siret roz. Borborosi ceva în momentul în care din bucatarie se auzi un miorlait înfiorator si zgomote de portelan spart. Din trei pasi au fost amandoi în bucatarie - el o urma instinctiv, din dorinta de a ajuta.
Motanul zburlit îsi lingea o labuta. Nu se oparise, doar se speriase rau de aburul ce s-a ridicat din cana pe care probabil a vrut sa o cerceteze. Cei doi au râs si s-au apucat sa strânga cioburile împrastiate cât era bucataria de lunga. Apoi Ea l-a invitat pe El la un ceai si a pus din nou ibricul cu apa pe foc.
A luat apoi o foarfeca, a taiat snurul si a deschis pachetul. Dupa cum se astepta, era un parfum scump si o felicitare, trimise de parintii ei, ca în fiecare an cu ocazia zilei de nastere.
Dupa ce au baut ceaiul împreuna, El a îndraznit sa o invite la o plimbare. Tocmai se oprise ploaia si au hotarât sa iasa în parc.
***
La malul lacului în parc, batrânul barcagi ridică husa de pe barci. Din păpuris, un lebadoi agresiv a sarit la atac, crezând ca batrânul atenteaza la puii lui. Omul a alunecat cu cizmele de cauciuc si un picior i-a ramas întepenit sub ponton. Cu un fâlfâit puternic de aripi, pasarea s-a îndepartat multumita de victorie.
Împovarat de ani dar si de kilogramele în plus, batrânul s-a întins neputincios pe lemnele umede, sperând ca cineva sa treaca cât de curând pe malul lacului, sa-i elibereze laba piciorul din strânsoarea ca de menghina. Când a zarit cele doua siluete pe alee, a început sa stige cu toata puterea.
****
Soarele îsi desfacea timid razele si o frumusete de curcubeu îsi înalta arcul deasupra naturii proaspete. Din tufisuri se auzea zumzet de albinute. Aerul era curat si înmiresmat. Totul se înviorase dupa ploaie. Lui i se uscase tricoul de mult, ei îi trecuse ca prin minune durerea de cap. Se plimbau destinsi, umar lânga umar, constienti cumva de energia pozitiva care îi înconjura.
Un strigat disperat, a spulberat brusc magia. În dreptul pontonului, un batrân rotofei agita bratele, cerând ajutor. Au alergat la fata locului si fara prea mult efort, au eliberat din strânsoare piciorul bietului om. Au vrut sa cheme salvarea, sa-l trimita pe batrânel la un control medical, acesta însa a refuzat, multumindu-le calduros. A motivat “Batrânul lup-de-mare isi trateaza orice durere cu Rom!”. Ca semn de recunostinta, i-a invitat pe cei doi tineri sa faca o plimbare cu barca pe lac. Invitatia a fost acceptata.
*
 |
| https://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-213/ |
Schimbă CD-ul si încercă sa regleze mai bine balansul în boxe când din sens opus, un autovehicol de mare tonaj alunecă pe asfaltul umed în directia lui. Trase cât putu de mult pe dreapta si “monstrul pe roti” trecu razant pe lânga el. A evitat accidental “la mustata” si acum îsi simtea inima batând de parcă încerca sa-i sparga pieptul.
Îsi vazut fiecare de drum ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
**
Era ziua ei. Primise pe whats app zeci de mesaje de felicitare, însa înca nu gasise buna dispozitie pentru a raspunde. De azi-dimineata simtea o durere puternica de cap, dar nu vroia sa ia pastille. Era adepta “leacurilor babesti” si acum îsi pregatea o infuzie de ghimbir cu musetel.
Luă ibricul cu apa clocotind de pe foc, când tocmai sună cineva la usa. Turnă apa în cană, acoperi cu o farfurioara, lăsă totul pe marginea mesei si se grabi sa deschidă. În prag, un tânar zgribulit, cu parul ud si cearcane vinetii în jurul ochilor. Îl privi pret de câteva secunde si vazu cum picaturile de apa i se preling pe fata si pe gât si se opresc pe umerii tricoului. Curierul îi intise o cutie de carton alb, legata cu siret roz. Borborosi ceva în momentul în care din bucatarie se auzi un miorlait înfiorator si zgomote de portelan spart. Din trei pasi au fost amandoi în bucatarie - el o urma instinctiv, din dorinta de a ajuta.
Motanul zburlit îsi lingea o labuta. Nu se oparise, doar se speriase rau de aburul ce s-a ridicat din cana pe care probabil a vrut sa o cerceteze. Cei doi au râs si s-au apucat sa strânga cioburile împrastiate cât era bucataria de lunga. Apoi Ea l-a invitat pe El la un ceai si a pus din nou ibricul cu apa pe foc.
A luat apoi o foarfeca, a taiat snurul si a deschis pachetul. Dupa cum se astepta, era un parfum scump si o felicitare, trimise de parintii ei, ca în fiecare an cu ocazia zilei de nastere.
Dupa ce au baut ceaiul împreuna, El a îndraznit sa o invite la o plimbare. Tocmai se oprise ploaia si au hotarât sa iasa în parc.
***
La malul lacului în parc, batrânul barcagi ridică husa de pe barci. Din păpuris, un lebadoi agresiv a sarit la atac, crezând ca batrânul atenteaza la puii lui. Omul a alunecat cu cizmele de cauciuc si un picior i-a ramas întepenit sub ponton. Cu un fâlfâit puternic de aripi, pasarea s-a îndepartat multumita de victorie.
Împovarat de ani dar si de kilogramele în plus, batrânul s-a întins neputincios pe lemnele umede, sperând ca cineva sa treaca cât de curând pe malul lacului, sa-i elibereze laba piciorul din strânsoarea ca de menghina. Când a zarit cele doua siluete pe alee, a început sa stige cu toata puterea.
****
Soarele îsi desfacea timid razele si o frumusete de curcubeu îsi înalta arcul deasupra naturii proaspete. Din tufisuri se auzea zumzet de albinute. Aerul era curat si înmiresmat. Totul se înviorase dupa ploaie. Lui i se uscase tricoul de mult, ei îi trecuse ca prin minune durerea de cap. Se plimbau destinsi, umar lânga umar, constienti cumva de energia pozitiva care îi înconjura.
Un strigat disperat, a spulberat brusc magia. În dreptul pontonului, un batrân rotofei agita bratele, cerând ajutor. Au alergat la fata locului si fara prea mult efort, au eliberat din strânsoare piciorul bietului om. Au vrut sa cheme salvarea, sa-l trimita pe batrânel la un control medical, acesta însa a refuzat, multumindu-le calduros. A motivat “Batrânul lup-de-mare isi trateaza orice durere cu Rom!”. Ca semn de recunostinta, i-a invitat pe cei doi tineri sa faca o plimbare cu barca pe lac. Invitatia a fost acceptata.
Un arici fericit
Ieri l-am surprins in gradina pe micutul tepos si m-am gandit sa vi-l prezint si voua, alaturi de ganduri bune pentru acest mijloc de saptamana. Salutari speciale celor care au participat la editia 20/2019 a Miercurii fara cuvinte: Zina, ina02s, Poteci de dor, Pandhoraa, Karmapolice, Nima, Daliana, Rux Copilarim, Diana, floarea bunica, Cartim, Lumea lui Alexandru, Lumea lui Alexandru, Matilda, Carmen Eu si Gina. Tuturor, o zi de joi minunata!
miercuri, 15 mai 2019
Case... pe roti - Miercurea fara cuvinte 20/2019
Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW
marți, 14 mai 2019
Simboluri regasite - Duzina de cuvinte
Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (211): vesmant, aglomerat, echipament, structura, candela, maraton, turla, cos, scobit, culoare, spatiu, special. Tema: Simbolul regasit
Ieri am vazut la tv un reportaj despre superba insula din Marea Baltica, insula Rügen. De mult o am pe lista cu teluri de vacanta si cândva, în viitorul apropiat, sper ca ma voi bucura si eu de briza marii si de frumusetea salbatica a acestei insule. Ceea ce însa m-a fascinat în acest film a fost scurta prezentare a unui atelier-galerie de arta. Proprietarii - Benjamin si Juliane, l-au numit sugestiv “O zi la mare” (“Ein Tag am Meer”). Ceea ce am vazut în acest atelier m-a impresionat atât de puternic, încât am cautat imediat mai multe informatii pe internet. Si am gasit ☺Ben si Jule, traiesc ceea ce eu doar visez sa pot face, cândva - mai mult ca probabil, într-o alta viata 😉.
Cei doi locuiesc la malul marii, simplu, decent, departe de centrul aglomerat, lasându-si în voie imaginatia si creativitatea sa faca ce le place. Ei nu sunt adeptii ideii “viata ca un maraton”, Ben si Jule traiesc linistiti, în perfecta armonie cu natura.
Ei fac plimbari lungi pe faleza cu cate un cos de rafie pe brat in care aduna tot ce le ofera plaja - scoici, pietre, alge, bucati de sfoara, chihlimbar, lemne si cioburi de sticla, erodate poate ani si ani de zile de nisip, de apa sarata a marii si uscate de vânt si soare. În atelier nu au echipament special, pentru ca practic ei nu schimba forma materialelor ci pastreaz structura acestora, transformându-le în obiecte de arta. Sunt partizani ai asa numitei “upcycling”. În mâna lor, fiecare ciot de lemn poate devein un personaj simpatic - o balena, un pirat sau un duh al marii. Orice bat scobit de crabi sau de vreun vierme de nisip, poate deveini breloc dupa ce capata o fata haioasa si vesmânt marinaresc. O scoica tuguiata poate fi folosita pe post de turla într-un tablou, un ghioc retezat de furtuna poate devein candela. Cu un strop de culoare si imens talent, cei doi creeaza tot felul de suveniruri, cercei, ceasuri de peretei si obiecte de decor, în cele mai diverse marimi. Întregul spatiu al atelierului e plin cu unicate ale caror singur numitor comun este tema marina. Pictand manual si folosind doar culori naturale, cei doi au creat un mic univers în care domneste armonia.
Cu siguranta, oricine va pasi pragul acestui atelier-expozitie va fi deosebit de încântat.
~~~~~~~~~~~
*Upcycling = un fel de reciclare, prin intermediul careia sunt selectate reziduri sau deseuri din mediul natural si mai departe, acestea sunt folosite în combinatii care le schimba si le ridica valoarea. Deasemenea, prin upcycling se reduce consumul de materie prima noua, se reduce consumul de energie si nivelul de contaminare al mediului natural.
Ieri am vazut la tv un reportaj despre superba insula din Marea Baltica, insula Rügen. De mult o am pe lista cu teluri de vacanta si cândva, în viitorul apropiat, sper ca ma voi bucura si eu de briza marii si de frumusetea salbatica a acestei insule. Ceea ce însa m-a fascinat în acest film a fost scurta prezentare a unui atelier-galerie de arta. Proprietarii - Benjamin si Juliane, l-au numit sugestiv “O zi la mare” (“Ein Tag am Meer”). Ceea ce am vazut în acest atelier m-a impresionat atât de puternic, încât am cautat imediat mai multe informatii pe internet. Si am gasit ☺Ben si Jule, traiesc ceea ce eu doar visez sa pot face, cândva - mai mult ca probabil, într-o alta viata 😉.
Cei doi locuiesc la malul marii, simplu, decent, departe de centrul aglomerat, lasându-si în voie imaginatia si creativitatea sa faca ce le place. Ei nu sunt adeptii ideii “viata ca un maraton”, Ben si Jule traiesc linistiti, în perfecta armonie cu natura.
Ei fac plimbari lungi pe faleza cu cate un cos de rafie pe brat in care aduna tot ce le ofera plaja - scoici, pietre, alge, bucati de sfoara, chihlimbar, lemne si cioburi de sticla, erodate poate ani si ani de zile de nisip, de apa sarata a marii si uscate de vânt si soare. În atelier nu au echipament special, pentru ca practic ei nu schimba forma materialelor ci pastreaz structura acestora, transformându-le în obiecte de arta. Sunt partizani ai asa numitei “upcycling”. În mâna lor, fiecare ciot de lemn poate devein un personaj simpatic - o balena, un pirat sau un duh al marii. Orice bat scobit de crabi sau de vreun vierme de nisip, poate deveini breloc dupa ce capata o fata haioasa si vesmânt marinaresc. O scoica tuguiata poate fi folosita pe post de turla într-un tablou, un ghioc retezat de furtuna poate devein candela. Cu un strop de culoare si imens talent, cei doi creeaza tot felul de suveniruri, cercei, ceasuri de peretei si obiecte de decor, în cele mai diverse marimi. Întregul spatiu al atelierului e plin cu unicate ale caror singur numitor comun este tema marina. Pictand manual si folosind doar culori naturale, cei doi au creat un mic univers în care domneste armonia.
Cu siguranta, oricine va pasi pragul acestui atelier-expozitie va fi deosebit de încântat.
~~~~~~~~~~~
*Upcycling = un fel de reciclare, prin intermediul careia sunt selectate reziduri sau deseuri din mediul natural si mai departe, acestea sunt folosite în combinatii care le schimba si le ridica valoarea. Deasemenea, prin upcycling se reduce consumul de materie prima noua, se reduce consumul de energie si nivelul de contaminare al mediului natural.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)