Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
Am ratat cele două dimineți în care Luna plină s-a ridicat uriașă peste orizont. Pe 28 august dimineața cerul a fost acoperit, iar seara au venit averse puternice, ca și cum tot cerul se închidea exact când aveam nevoie de el. Pe 29 august, la ora 5, aș fi putut vedea Luna plină și eclipsa. Dar… nu m-am trezit, pentru că la ora 10 plecam spre Ulm, la nuntă, și mi-a fost pur și simplu lene să mă ridic din pat atât de devreme. Așa am ratat momentul, iar Luna aceea enormă a rămas doar o imagine pe care am purtat-o în vis… După 29, totul s-a schimbat. Luna nu a mai apărut ca un glob uriaș, nu a mai avut lumina aceea care te oprește în loc. Chiar dacă răsare și apune în fiecare zi, nu mai vine cu aceeași forță. Se îndepărtează, își schimbă unghiul, iar mirajul dispare. La sfârșitul lui august, orbita ei se așază ciudat față de orizont. În est, seara, stă într-un unghi foarte plat, aproape lipită de linia orizontului, și de aceea răsare aproape la aceeași oră. Dimineața, în vest, unghiul este abrupt, Luna cade repede și apusul se împinge mult spre mai târziu. Mișcarea ei rămâne constantă, dar felul în care o vedem de pe Pământ se schimbă de la o zi la alta. Iar diminețile acelea, cu Luna uriașă, au fost doar pe 28 și 29 august. Două momente scurte, care au trecut pe lângă mine... Are cineva fotografii sau un video din diminețile alea? M-aș bucura să le postați... Eu… anul acesta am rămas cu fotografiile din noaptea de 29 spre 30 august, exact când clopotele de la Domul din Ulm* băteau ora 12. Mi-a trecut prin minte Cinderella - în timp ce ea pierdea pantoful, eu îmi dădeam întâlnire cu luna pentru un mic fotoshooting. Nu sunt imagini spectaculoase, dar sunt singurele care au prins ceva din lumina ei, cât a mai rămas.
*) Până nu de mult, biserica din Ulm (Ulmer Münster)a avut cel mai înalt turn din lume; din februarie 2026, Sagrada Familia din Barcelona deține acest record, odată cu finalizarea construcției după un secol și jumătate.
August... se încheie în culori vii, cu flori care încă respiră vară, cu fluturi‑colibri care dansează în aer, cu albine și bondari ce se grăbesc să adune ultimele picături de lumină. Parcurile au avut parfumul lor de final de sezon, acel amestec de verde cald și oboseală dulce, ca o reverență înainte de schimbarea ritmului. Mâine... intrăm în luna a noua. Țineți‑vă bine, începe travaliul ... toamnei. 😉
♦ „Întotdeauna există flori pentru cei care vor să le vadă.” — Henri Matisse ♦ „Zumzetul albinelor este vocea grădinii.” — Elizabeth Lawrence ♦ „Fluturii sunt cea mai poetică specie de insecte.” — Ana Gerhard ♦ „Fluturii sunt flori care se mișcă singure.” — Robert Heinlein ♦ „Florile îi fac pe oameni mai buni, mai fericiți și mai deschiși; sunt soare, hrană și medicină pentru suflet.” — Luther Burbank ♦ „Acolo unde înfloresc florile, înflorește și speranța.” — Lady Bird Johnson ♦ „Pământul râde în flori.” — Ralph Waldo Emerson
A fost genul de petrecere care nu se întâmplă în orice zi, o nuntă cu o mulțime impresionantă de oameni, unde energia colectivă a creat o atmosferă rară și perfect memorabilă. O nuntă cu 380 de invitați-prezenți, într-un club select din inima orașului, unde totul a vibrat ca un singur organism gigantic, cu un vibe elastic și contagios. Rude, prieteni, prieteni ai prietenilor, toți într-un mood de festival urban, cu râsete care s-au propagat ca niște unde sonore sferice și cu un dans fără început și fără sfârșit, ca un loop perfect. Tunurile de confeti au explodat în aer ca avalanșe de petale strălucitoare plutind în derivă, iar peste ringul de dans au fost permanent ghirlande curgătoare de baloane, mișcându-se în slow-motion sub luminile difuze și creând o atmosferă surprinzător de zen în mijlocul energiei dezlănțuite. Cold Spark Machines au aruncat scântei ca niște mini-vulcani domestici, iar tot acest spectacol s-a așezat ca într-un haos organizat, glossy și perfect instagramabil. Cocktailurile au circulat ca niște comete colorate, paharele de șampanie s-au ciocnit în ritmuri proprii, iar DJ-ii au ținut pulsul petrecerii ca o echipă de cardiologi ai bunei dispoziții. Muzica live a venit în valuri, fiecare artist cu altă textură sonoră, altă energie, altă aromă. Iar în mai multe puncte ale clubului, opt tatuatori premium, în full action mode, cu acele lor care nu au avut pauză nici măcar o secundă. Pentru că daaa… cadoul mirilor pentru invitați a fost un tatuaj la liber — un mic statement pe piele, un suvenir permanent dintr-o noapte care oricum nu se va șterge niciodată din memorie. Eu… am ratat și această ocazie. Nu pentru că aș avea ceva împotriva tatuajelor, dimpotrivă, îi admir sincer pe cei care își poartă arta pe piele ca pe un accesoriu permanent. Eu însă sunt old‑school, dar în varianta glossy, nu rigidă. Am niște principii mai vechi, din acelea numite "eleganță cuminte" – care mă fac să mă opresc mereu fix la un pas de ac. Probabil nu voi avea niciodată un tatuaj, dar asta nu m-a împiedicat să privesc fascinată fluxul continuu de oameni care ieșeau de pe scaunele tatuatorilor zâmbind, cu pielea ușor iritată și cu aerul acela de „gata, am trofeul serii”. A fost cea mai nebună nuntă ever! Curtea interioară a servit ca un lounge sub cerul senin, cu aer curat și lumină bună, plină de oameni care au socializat într-un flux continuu, ca într-un mic ecosistem urban în care totul a vibrat. O seară înainte plouase, dar sâmbătă a fost vreme de revistă, perfectă pentru o petrecere care a început la 17 și s-a încheiat pe la 8 dimineața — moment în care nimeni nu mai știa dacă e after, pre-after sau doar o continuare firească a unei nopți care părea că nu vrea să se termine. Totul a fost efervescent, colorat, haotic în cel mai bun sens, cu invitați purtând ținute de toate felurile, de la glam la streetwear, cu parfumuri care s-au amestecat în aer și cu oameni care s-au simțit bine fără să facă niciun efort. O nuntă care nu a semănat cu nimic din ce știam, un fel de ediție limitată de fericire colectivă, cu vibe de festival, cu energie de club, cu emoție de familie și cu un soundtrack care încă îți rămâne în minte.
Pornim din nordul Bavarie (din Coburg) spre mijlocul ei cu soarele în suflet și cerul albastru lipit de priviri, ca o melodie care începe exact cu nota potrivită. Drumul se deschide în față, iar norii se risipesc ca și cum cineva ar regla lumina pentru o scenă bună. Totul are ritm, totul are puls. Pe Leo îl vom lăsa la Raluca, unde vor începe marea pijama‑party cu Chico — doi mici artiști ai haosului simpatic, pregătiți să transforme weekendul într-o comedie canină până duminică după-amiază, când îi vom luăm acasă. Din Augsburg, noi vom merge mai departe spre Ulm, la nunta verișoarei, cu inimile ușoare și cu senzația aceea frumoasă că unele zile chiar cântă pentru tine. Pentru că, la finalul drumului ne așteaptă o party uriașă — 350 de oameni într-un club de lux, muzică bună, lumini care dansează, mâncare fină și energia aceea care explodează când toți vin să celebreze iubirea.
Suntem deja în filmul serii care ne așteaptă 🎉🍀, iar vouă vă las un gând bun – să aveți un weekend cu lumină, energie și vibe plăcut ✨, cu aer bun și lejer.
