Buna dimineața! Sa aveți o zi minunată!
duminică, 15 iunie 2025
sâmbătă, 14 iunie 2025
Prăjitura de weekend, cu fructe de sezon
🍓🍈🍒🍓🍈🍒🍓🍈🍒🍓🍈🍒🍓🍈🍒
Când te uiți în jur și găsești prin casă o jumătate de pepene galben care te privește în tăcere, câteva caise care par ușor confuze, niște cireșe și câțiva căpșuni care șoptesc „acum, că mâine e prea târziu"... știi ce faci?! Le iei pe toate, le faci un duș rece și le trimiți direct într-o prăjitură de vară cu multă personalitate. Am început cu:- 5 ouă
- 5 linguri de zahăr brun
- 1 pliculeț de zahăr vanilat
- 5 linguri de făină
- o jumătate de plic de praf de copt stins cu puțin oțet
- 5 linguri de ulei
- un pumn de pesmet fin
- și, desigur, fructele vedetă: pepene galben, caise, cireșe, căpșuni
- plus zahăr pudră pentru efect special de final
Albușurile, sub grija atentă a lui Helmut - nelipsit când vine vorba de spumă perfectă, s-au înălțat sub telul lui în norișori care păreau gata să plutească. Gălbenușurile s-au combinat cu zahărul și vanilia până au devenit o cremă galbenă ca soarele de mijloc de iunie (apropo, astazi avem 36°C! 🌞). Apoi s-a strecurat discret uleiul, făina și praful de copt s-au așezat cuminți, iar la final, spuma de albușuri s-a încorporat cu gesturi blânde, de jos în sus, cum cere orice rețetă cu respect de sine. ☺️
Aluatul a fost turnat într-o tavă potrivită (45×36 cm), căptușită cu hârtie de copt. Pesmetul s-a presărat fin, iar fructele s-au așezat cu grijă în tavă - în "forme geometrice" care-ar face orice riglă să zâmbească: rânduri, unghiuri, simetrii după chef și imaginație. Pepenele galben semisfere, cireșele fără sâmburi, caisele felii, căpșunile înjumătățite — toate aliniate într-un "mozaic comestibil de vară"
Aluatul a fost turnat într-o tavă potrivită (45×36 cm), căptușită cu hârtie de copt. Pesmetul s-a presărat fin, iar fructele s-au așezat cu grijă în tavă - în "forme geometrice" care-ar face orice riglă să zâmbească: rânduri, unghiuri, simetrii după chef și imaginație. Pepenele galben semisfere, cireșele fără sâmburi, caisele felii, căpșunile înjumătățite — toate aliniate într-un "mozaic comestibil de vară"
În cuptor, pentru 25 de minute la 200°C. Testul paiului: trecut...
Am scos tava, am pudrat artistic cu zahăr doar feliile din farfurie! Gata! Delicioasă, aromată, parfumată!
Este o rețetă reinventabilă, reinterpretabilă, repetabilă, cred că i se spune "pandișpanul în 5 pași”...E foarte simplu de făcut si e o idee bună când vrei ceva dulce, folosind ce ai prin casa.
Am scos tava, am pudrat artistic cu zahăr doar feliile din farfurie! Gata! Delicioasă, aromată, parfumată!
Este o rețetă reinventabilă, reinterpretabilă, repetabilă, cred că i se spune "pandișpanul în 5 pași”...E foarte simplu de făcut si e o idee bună când vrei ceva dulce, folosind ce ai prin casa.
🍓🍈🍒🍓🍈🍒🍓🍈🍒🍓🍈🍒🍓🍈🍒
☺️ Va doresc un weekend minunat! ☺️vineri, 13 iunie 2025
Vremea nebună a primăverii 2025 în Bavaria
Primăvara aceasta ne-a luat complet prin surprindere. A fost una dintre cele mai uscate din istorie, nu doar în Bavaria, ci în întreaga Germanie. Conform datelor oficiale ale serviciului meteorologic german (DWD), primăvara 2025 a fost a treia cea mai uscată de la începutul măsurătorilor în 1881, cu doar 96 litri de precipitații pe metru pătrat – aproape cu 50% mai puțin decât media obișnuită.
Soarele a dominat cerul aproape neîntrerupt, iar temperaturile au urcat frecvent peste 30 de grade Celsius – valori care, de obicei, apar abia în mijlocul verii. A fost, de asemenea, una dintre cele mai însorite primăveri înregistrate, cu peste 695 de ore de soare.
Lacurile din regiune au suferit drastic – nivelul apei a scăzut atât de mult încât tururile de vaporase, o tradiție îndrăgită de localnici și turiști deopotrivă, nu au putut începe conform planului obișnuit. Multe dintre vapoare au rămas blocate la mal, neputând naviga în condițiile de apă atât de scăzută.Această primăvară a fost o excepție care ne-a uimit pe toți și ne-a făcut să privim cu alți ochi ritmurile naturii.
După săptămâni întregi de vreme uscată și temperaturi neobișnuit de ridicate, pe 4 iunie, în jurul orei 20:30, o furtună puternică s-a abătut brusc asupra Bavariei. Cerul senin s-a întunecat rapid, iar vântul a început să sufle cu o forță impresionantă, cu rafale de până la 100 km/h. La noi în curte, toate ghivecele – chiar și cele mari și grele – au fost răsturnate de vântul năprasnic. A fost un moment scurt, dar intens, care a luat pe toată lumea prin surprindere.
Noi ne-am bucurat enorm că ploaia a fost în rafale, însă fără grindină. Acum doi ani, întreaga grădină a fost distrusă, iar mașina noastră de atunci, un Opel, a fost serios avariată. A fost o ușurare să vedem că de data aceasta natura a fost mai blândă cu noi.
Ploaia a continuat toată noaptea, iar dimineața, știrile au adus o veste neașteptată: un avion Ryanair care efectua cursa Berlin–Milano a fost forțat să aterizeze de urgență la Memmingen, după ce a fost surprins de turbulențe severe deasupra Münchenului, exact în jurul orei 8:30 pm. În urma incidentului, echipajul a reacționat prompt și profesionist, reușind să asigure o aterizare în siguranță pentru toți pasagerii. Autoritățile locale și echipele de intervenție au fost prezente rapid la sol, oferind sprijin celor care au avut nevoie. Călătoria celor peste 150 de pasageri a continuat cu autocarele, întrucât autoritățile nu au aprobat imediat reluarea zborului. Compania Ryanair și-a cerut scuze și a oferit asistență pasagerilor afectați. Clar că a fost o schimbare de plan care a presupus mult timp suplimentar, dar a oferit o soluție sigură și organizată.
Acum vara astronomică e la doar o săptămână distanță, vremea în Augsburg este tipic schimbătoare pentru luna iunie, dar cu tendințe clare spre încălzire. Pe măsură ce ne apropiem de solstițiul de vară (21 iunie), temperaturile vor continua să crească ușor, iar zilele vor fi lungi și luminoase – perfecte pentru plimbări, terase sau escapade în natură.
Ploaia a continuat toată noaptea, iar dimineața, știrile au adus o veste neașteptată: un avion Ryanair care efectua cursa Berlin–Milano a fost forțat să aterizeze de urgență la Memmingen, după ce a fost surprins de turbulențe severe deasupra Münchenului, exact în jurul orei 8:30 pm. În urma incidentului, echipajul a reacționat prompt și profesionist, reușind să asigure o aterizare în siguranță pentru toți pasagerii. Autoritățile locale și echipele de intervenție au fost prezente rapid la sol, oferind sprijin celor care au avut nevoie. Călătoria celor peste 150 de pasageri a continuat cu autocarele, întrucât autoritățile nu au aprobat imediat reluarea zborului. Compania Ryanair și-a cerut scuze și a oferit asistență pasagerilor afectați. Clar că a fost o schimbare de plan care a presupus mult timp suplimentar, dar a oferit o soluție sigură și organizată.
Acum vara astronomică e la doar o săptămână distanță, vremea în Augsburg este tipic schimbătoare pentru luna iunie, dar cu tendințe clare spre încălzire. Pe măsură ce ne apropiem de solstițiul de vară (21 iunie), temperaturile vor continua să crească ușor, iar zilele vor fi lungi și luminoase – perfecte pentru plimbări, terase sau escapade în natură.
Grădina mea e în plină explozie de culoare – trandafirii domină cu eleganță fiecare colț, iar căpșunii sunt plini și grei, gata de cules. În fiecare zi adunăm un bol generos, exact cât să ne bucurăm fiecare de porția lui. E o mică bucurie zilnică, dulce și parfumată.
Mă bucur să pășesc în noul sezon – vara are farmecul ei aparte, cu lumina ei blândă de seară, cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată și cu promisiunea vacanțelor ce se apropie. Să vină vara, cu tot ce are ea mai frumos!
Mă bucur să pășesc în noul sezon – vara are farmecul ei aparte, cu lumina ei blândă de seară, cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată și cu promisiunea vacanțelor ce se apropie. Să vină vara, cu tot ce are ea mai frumos!
joi, 12 iunie 2025
Reflexii sub Luna Căpșună - RIO 24/2025
🍓🌕🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓
Dragii mei cititori,
noaptea de 11 iunie 2025 a fost una dintre acele nopți în care cerul a decis să ne ofere un spectacol gratuit, fără reclame și fără pauze publicitare: Luna Căpșună! Da-da, nu e o metaforă poetică, ci un fenomen astronomic real, cu nume delicios și aspect spectaculos.
Pentru cei care nu au fost cu ochii pe cer (sau pe rețelele sociale), Luna Căpșună este ultima lună plină a primăverii, numită așa de triburile Algonquin din America de Nord, care o asociau cu sezonul căpșunilor sălbatice. Așadar, Luna Căpșună nu este neapărat roșie ca o căpșună, însă poziția ei joasă pe cer, mai ales la răsărit, o face să pară aurie, rozalie, uneori cu reflexe de cupru, bronz sau aur topit.
Această nuanță caldă este un efect optic, cauzat de stratul gros de atmosferă prin care lumina lunii trece atunci când se află aproape de orizont.
Ca o visătoare romantică ce sunt, mi-am spus: „Cum altfel să întâmpin Luna Căpșună, dacă nu de pe acoperiș?”... Chiar și atunci când ideile mele sunt mai ieșite din comun, Helmut mă sprijină. A adus scara — mare și grea — a fixat-o pe marginea casei, a verificat-o cu grijă și mi-a făcut semn că pot urca.
Credinciosul meu Leo, a rămas la baza scării cu o privire de bodyguard îngrijorat: „Doamne ferește să pățești ceva acolo sus, unde eu nu pot urca!”
Pe acoperiș părea aerul mai cald, mai blând și înmiresmat cu parfum de iasomie și tei.
Locuiesc într-un cartier liniștit de bungalow-uri, cu acoperișuri drepte ca niște pagini netede, peste care se ridică, semețe doar turnul bisericii și siluetele copacilor bătrâni. De aici, din înalt, am privit spre est, așteptând răsăritul lunii. Trecuse bine de ora 22, iar cerul păstra căldura zilei și părea că își ține respirația.
Mi-am coborât privirea spre curte. Părea o lume miniaturală, perfect aranjată. O casă de păpuși, în care lucrurile cunoscute își pierduseră conturul obișnuit.
Și acolo, chiar la picioarele mele, începea Marele X — cele două ghirlande solare cu LED-uri, pe care Helmut, soțul meu, le-a agățat anul acesta ca să lumineze discret curtea. Atunci am râs, întrebându-l dacă este un semn cosmic intenționat, o hartă sau un marcaj pentru o eventuală aterizare extraterestră...
Acum, firele păreau suspendate între două lumi... întinse în întuneric cu o precizie stranie. De la capătul apropiat, acolo unde mă aflam, linia luminii se întindea spre necunoscut, pierzându-se în noapte.
Dragii mei cititori,
noaptea de 11 iunie 2025 a fost una dintre acele nopți în care cerul a decis să ne ofere un spectacol gratuit, fără reclame și fără pauze publicitare: Luna Căpșună! Da-da, nu e o metaforă poetică, ci un fenomen astronomic real, cu nume delicios și aspect spectaculos.
Pentru cei care nu au fost cu ochii pe cer (sau pe rețelele sociale), Luna Căpșună este ultima lună plină a primăverii, numită așa de triburile Algonquin din America de Nord, care o asociau cu sezonul căpșunilor sălbatice. Așadar, Luna Căpșună nu este neapărat roșie ca o căpșună, însă poziția ei joasă pe cer, mai ales la răsărit, o face să pară aurie, rozalie, uneori cu reflexe de cupru, bronz sau aur topit.
Această nuanță caldă este un efect optic, cauzat de stratul gros de atmosferă prin care lumina lunii trece atunci când se află aproape de orizont.
Ca o visătoare romantică ce sunt, mi-am spus: „Cum altfel să întâmpin Luna Căpșună, dacă nu de pe acoperiș?”... Chiar și atunci când ideile mele sunt mai ieșite din comun, Helmut mă sprijină. A adus scara — mare și grea — a fixat-o pe marginea casei, a verificat-o cu grijă și mi-a făcut semn că pot urca.
Credinciosul meu Leo, a rămas la baza scării cu o privire de bodyguard îngrijorat: „Doamne ferește să pățești ceva acolo sus, unde eu nu pot urca!”
Pe acoperiș părea aerul mai cald, mai blând și înmiresmat cu parfum de iasomie și tei.
Locuiesc într-un cartier liniștit de bungalow-uri, cu acoperișuri drepte ca niște pagini netede, peste care se ridică, semețe doar turnul bisericii și siluetele copacilor bătrâni. De aici, din înalt, am privit spre est, așteptând răsăritul lunii. Trecuse bine de ora 22, iar cerul păstra căldura zilei și părea că își ține respirația.
Mi-am coborât privirea spre curte. Părea o lume miniaturală, perfect aranjată. O casă de păpuși, în care lucrurile cunoscute își pierduseră conturul obișnuit.
Și acolo, chiar la picioarele mele, începea Marele X — cele două ghirlande solare cu LED-uri, pe care Helmut, soțul meu, le-a agățat anul acesta ca să lumineze discret curtea. Atunci am râs, întrebându-l dacă este un semn cosmic intenționat, o hartă sau un marcaj pentru o eventuală aterizare extraterestră...
Acum, firele păreau suspendate între două lumi... întinse în întuneric cu o precizie stranie. De la capătul apropiat, acolo unde mă aflam, linia luminii se întindea spre necunoscut, pierzându-se în noapte.
Pentru o clipă, pe fir a apărut o siluetă grațioasă — acrobată dintr-o amintire veche, cu umbrelă de dantelă în mână, pășind cu eleganța circului de odinioară.. Nu era nimeni acolo, desigur — doar o reverie diafană, o Fata Morgana născută din lumină, căldură și dor. A traversat Marele X și s-a risipit în întuneric, lăsând în urmă o liniște cu gust de vis...
Stăteam acolo, în lumina caldă a nopții, înconjurată de hornuri mai înalte decât mine. Nu le mai vedeam ca simple detalii de arhitectură — îmi păreau siluete umanoide, tăcute, cu umeri largi și pălării ondulate din inox, aliniate ca într-o așteptare solemnă.
Mă cuprinsese o emoție greu de numit, ca o presimțire care nu se poate rosti, doar simți. Și atunci, a apărut… Mai întâi, o nuanță roșiatică s-a risipit pe catifeaua cerului, ca o undă pe suprafața unui lac liniștit. Apoi, printre frunzele copacilor, s-a zărit o margine luminoasă — o felie de lumină caldă, care creștea încet, tăcut. Cu fiecare bătaie de inimă, Luna se înălța, dezvăluindu-se treptat, cu o strălucire rozalie, parcă nepăsătoare la propria frumusețe. O apariție tăcută, dar copleșitoare — o scenă de poveste!
Am încercat să surprind momentul cu telefonul meu - care noaptea se transformă într-un pictor impresionist cu miopie. Rezultatul? Mai mult atmosferă decât detaliu ☺ Așa că am renunțat să mai lupt cu tehnologia și am ales să privesc. Petele acelea delicate de pe Lună erau atât de clare, încât aveam impresia că dacă întind mâna, le pot atinge. Totuși, voi posta câteva imagini la rubrica Reflexii — pentru că uneori nu claritatea contează, ci emoția care rămâne în urmă. Nu-i așa? 💓
Și dacă ați ratat acest spectacol, țineți-vă bine: următoarea Lună Căpșună la fel de joasă și spectaculoasă va mai putea fi admirată abia în anul 2043.
Așa că notați în calendar, setați alarme și dacă e cazul, începeți antrenamentele de urcat pe casă de pe acum! 😉
Până atunci, să ne bucurăm de vară, de cer senin și de toate micile miracole care ne luminează nopțile.
Cu drag (și un pic de praf de stele),
Carmen
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
Stăteam acolo, în lumina caldă a nopții, înconjurată de hornuri mai înalte decât mine. Nu le mai vedeam ca simple detalii de arhitectură — îmi păreau siluete umanoide, tăcute, cu umeri largi și pălării ondulate din inox, aliniate ca într-o așteptare solemnă.
Mă cuprinsese o emoție greu de numit, ca o presimțire care nu se poate rosti, doar simți. Și atunci, a apărut… Mai întâi, o nuanță roșiatică s-a risipit pe catifeaua cerului, ca o undă pe suprafața unui lac liniștit. Apoi, printre frunzele copacilor, s-a zărit o margine luminoasă — o felie de lumină caldă, care creștea încet, tăcut. Cu fiecare bătaie de inimă, Luna se înălța, dezvăluindu-se treptat, cu o strălucire rozalie, parcă nepăsătoare la propria frumusețe. O apariție tăcută, dar copleșitoare — o scenă de poveste!
Am încercat să surprind momentul cu telefonul meu - care noaptea se transformă într-un pictor impresionist cu miopie. Rezultatul? Mai mult atmosferă decât detaliu ☺ Așa că am renunțat să mai lupt cu tehnologia și am ales să privesc. Petele acelea delicate de pe Lună erau atât de clare, încât aveam impresia că dacă întind mâna, le pot atinge. Totuși, voi posta câteva imagini la rubrica Reflexii — pentru că uneori nu claritatea contează, ci emoția care rămâne în urmă. Nu-i așa? 💓
Și dacă ați ratat acest spectacol, țineți-vă bine: următoarea Lună Căpșună la fel de joasă și spectaculoasă va mai putea fi admirată abia în anul 2043.
Așa că notați în calendar, setați alarme și dacă e cazul, începeți antrenamentele de urcat pe casă de pe acum! 😉
Până atunci, să ne bucurăm de vară, de cer senin și de toate micile miracole care ne luminează nopțile.
Cu drag (și un pic de praf de stele),
Carmen
🍓🌕🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓🌕🍓
PS: Cumnatul meu – fratele lui Helmut, care locuiește în Hamburg – mi-a trimis, spre consolare, câteva fotografii făcute de el, cu un aparat scump și obiective speciale! Și eu, în loc de clasicul "cireașa de pe tort" la postarea mea, vă ofer aici un colaj… așa, ca o "căpșună de pe tort" (în ton cu Luna Căpșună, desigur!)
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
miercuri, 11 iunie 2025
De prin curte - Miercurea fara cuvinte 24/2025
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
luni, 9 iunie 2025
Gust de vacanță și o surpriză neașteptată
Zilele trecute povesteam despre vise și pregătiri pentru vacanța de vară—momentul acela magic când, înainte de plecare, îți permiți să te transpui mental într-o atmosferă de concediu. Și ce mod mai bun de a face asta decât prin mâncare? Povesteam despre cum am hotărât să creez un meniu de o zi, inspirat din Italia, Franța și Spania, cu ingrediente fine, bio, speciale.
Cu această idee în minte, sâmbata am pornit la cumpărături. Circa... 70€ mai târziu (😜), am ajuns acasă, unde m-a întâmpinat Helmut cu o observație directă: „Cam scump, nu crezi?!” Desigur, am argumentat că unele produse vor rămâne pentru mai mult timp, nu doar pentru această zi de răsfăț gastronomic... Și exact în timp ce despachetam cumpărăturile și dezbăteam prețurile, sună cineva la ușă. Helmut deschide și îmi spune: „Mergi tu, trebuie să semnezi, e o recomandată din Italia.” Din Italia?! Nimeni nu m-a anunțat de vreun pachet, prietenii noștri ar fi dat un mesaj pe WhatsApp…
Curioasă, semnez și deschid. Era o amendă pe numele meu—pentru o viteză de cca. 97 km/h într-o zonă de 90 km/h, aplicând toleranța de 5 km/h, adică pentru o depășire de 2 km/h. 😬
*) Amenda este valabilă! În Italia, autoritățile au până la 360 de zile pentru a notifica șoferii străini despre o contravenție rutieră, ceea ce înseamnă că poți primi o amendă chiar și la un an după ce ai vizitat țara. Dacă nu o plătești, pot exista consecințe, cum ar fi penalități suplimentare sau probleme în cazul unei viitoare călătorii în Italia. Concluzia? Daca am fi fost plecati de acasa, sa zicem pentru înca 20 zile... amenda nu ar mai fi fost valabila!!! 😝
Cu această idee în minte, sâmbata am pornit la cumpărături. Circa... 70€ mai târziu (😜), am ajuns acasă, unde m-a întâmpinat Helmut cu o observație directă: „Cam scump, nu crezi?!” Desigur, am argumentat că unele produse vor rămâne pentru mai mult timp, nu doar pentru această zi de răsfăț gastronomic... Și exact în timp ce despachetam cumpărăturile și dezbăteam prețurile, sună cineva la ușă. Helmut deschide și îmi spune: „Mergi tu, trebuie să semnezi, e o recomandată din Italia.” Din Italia?! Nimeni nu m-a anunțat de vreun pachet, prietenii noștri ar fi dat un mesaj pe WhatsApp…
Curioasă, semnez și deschid. Era o amendă pe numele meu—pentru o viteză de cca. 97 km/h într-o zonă de 90 km/h, aplicând toleranța de 5 km/h, adică pentru o depășire de 2 km/h. 😬
Incidentul? 3 iulie 2024 / ora 18:21 - provincia Rovigo, regiunea Veneto. Costul? 70,4€, dacă plătim în primele cinci zile. Dacă nu, 83€. Iar dacă mai așteptăm, poate pentru a consulta un avocat, amenda va urca la 127,5€!!!
Deși ambele mașini sunt pe numele meu, cea mare—folosită și pentru concedii—e mereu condusă de Helmut. Niciun motiv de reproș, însă! O depășire de 2 km/h peste limita legală putea foarte bine să mi se întâmple și mie.
Am achitat imediat online, căci sincer, nu ai șanse* în astfel de situații în străinătate.
Apoi, uitându-mă la Helmut, l-am întrebat zâmbind: „Și acum? Crezi că meniul nostru a fost scump?” 🥴😅
Uneori, realitatea te surprinde cu ironii de neuitat. Și uite așa, visul unei vacanțe culinare s-a transformat într-un moment de reflecție amuzant despre costuri și surprize neașteptate!
Uneori, realitatea te surprinde cu ironii de neuitat. Și uite așa, visul unei vacanțe culinare s-a transformat într-un moment de reflecție amuzant despre costuri și surprize neașteptate!
*) Amenda este valabilă! În Italia, autoritățile au până la 360 de zile pentru a notifica șoferii străini despre o contravenție rutieră, ceea ce înseamnă că poți primi o amendă chiar și la un an după ce ai vizitat țara. Dacă nu o plătești, pot exista consecințe, cum ar fi penalități suplimentare sau probleme în cazul unei viitoare călătorii în Italia. Concluzia? Daca am fi fost plecati de acasa, sa zicem pentru înca 20 zile... amenda nu ar mai fi fost valabila!!! 😝
duminică, 8 iunie 2025
Între rafale de vânt și momente de răsfăț
Uneori, o simplă plimbare se poate transforma într-o mică aventură. Așa a fost în această dimineață (dupa micul dejun copios), când am pornit pe jos spre Parcul Simțurilor – șapte kilometri dus, șapte întors – cu gândul la o ieșire scurtă, dar revigorantă, în natură. Deși afară era cald, vântul sufla cu o forță neașteptată, de parcă voia să ne întoarcă din drum!
Ieșisem de câteva ori în curte mai devreme, să tai bujorii și să duc castronul cu gunoi bio, dar nu simțisem vântul atât de puternic. Curtea noastră e cumva ferită. Când l-am văzut pe Helmut că își ia jacheta de fleece (care o jachetă moale, călduroasă, ideală pentru temperaturi scăzute, dar nu protejează de vânt sau ploaie) am râs puțin de el. Dar, în ultima clipă, am luat și eu o jacheta windbreaker (ușoară, concepută special pentru a proteja împotriva vântului, uneori și împotriva ploii ușoare), doar așa, de formă. Dar ce bine am făcut! Vântul sufla cu o asemenea intensitate, încât părea că vine direct din crestele alpine, necruțător și neîntrerupt. Leo abia reușea să înainteze – rafalele îl dezechilibrau, iar mersul împotriva curentului devenise o adevărată provocare.
Dar am fost viteji. Ne-am ținut de plan și am ajuns la Parcul Simțurilor, în ciuda vântului care nu dădea semne de oboseală. Helmut și Leo s-au așezat pe o bancă, iar eu am intrat în bazinul cu apă rece de izvor – alimentat cu apă pură adusă din Alpi. A urmat traseul Barfußpfad (traseul desculț), conceput pentru stimularea tălpilor prin contact direct cu diferite suprafețe naturale – un adevărat masaj reflexogen în aer liber. La final, am revenit în bazin pentru încă două circuite revigorante.. Cerul era acoperit de nori, iar soarele ieșea doar din când în când, aducând câteva minute de căldură înainte ca vântul să revină în forță.
Parcul era pustiu – și nu e de mirare! În grădina cu plante aromatice de lângă parc, vântul bătea atât de tare încât nu am reușit să fotografiez nicio floare. Pe câmp, o familie cu două fetițe încerca să ridice un zmeu, dar vântul era prea puternic chiar și pentru asta.
La întoarcere, ne-am oprit să admirăm florile – maci superbi, flori sălbatice minunate și rondouri cu stânjenei, cam trecuți, dar încă fermecători. Am ajuns acasă epuizați, nu atât de la mers, cât de la lupta cu vântul. Ne-am odihnit toți trei și am decis să amânăm prânzul pentru mai târziu, iar cina să o celebrăm a doua zi.
Pe la ora 16, ne-am apucat să gătim un prânz cu inspirație spaniolă. A fost delicios! Rețetele urmează în episodul viitor 😊
Ieșisem de câteva ori în curte mai devreme, să tai bujorii și să duc castronul cu gunoi bio, dar nu simțisem vântul atât de puternic. Curtea noastră e cumva ferită. Când l-am văzut pe Helmut că își ia jacheta de fleece (care o jachetă moale, călduroasă, ideală pentru temperaturi scăzute, dar nu protejează de vânt sau ploaie) am râs puțin de el. Dar, în ultima clipă, am luat și eu o jacheta windbreaker (ușoară, concepută special pentru a proteja împotriva vântului, uneori și împotriva ploii ușoare), doar așa, de formă. Dar ce bine am făcut! Vântul sufla cu o asemenea intensitate, încât părea că vine direct din crestele alpine, necruțător și neîntrerupt. Leo abia reușea să înainteze – rafalele îl dezechilibrau, iar mersul împotriva curentului devenise o adevărată provocare.
Dar am fost viteji. Ne-am ținut de plan și am ajuns la Parcul Simțurilor, în ciuda vântului care nu dădea semne de oboseală. Helmut și Leo s-au așezat pe o bancă, iar eu am intrat în bazinul cu apă rece de izvor – alimentat cu apă pură adusă din Alpi. A urmat traseul Barfußpfad (traseul desculț), conceput pentru stimularea tălpilor prin contact direct cu diferite suprafețe naturale – un adevărat masaj reflexogen în aer liber. La final, am revenit în bazin pentru încă două circuite revigorante.. Cerul era acoperit de nori, iar soarele ieșea doar din când în când, aducând câteva minute de căldură înainte ca vântul să revină în forță.
Parcul era pustiu – și nu e de mirare! În grădina cu plante aromatice de lângă parc, vântul bătea atât de tare încât nu am reușit să fotografiez nicio floare. Pe câmp, o familie cu două fetițe încerca să ridice un zmeu, dar vântul era prea puternic chiar și pentru asta.
La întoarcere, ne-am oprit să admirăm florile – maci superbi, flori sălbatice minunate și rondouri cu stânjenei, cam trecuți, dar încă fermecători. Am ajuns acasă epuizați, nu atât de la mers, cât de la lupta cu vântul. Ne-am odihnit toți trei și am decis să amânăm prânzul pentru mai târziu, iar cina să o celebrăm a doua zi.
Pe la ora 16, ne-am apucat să gătim un prânz cu inspirație spaniolă. A fost delicios! Rețetele urmează în episodul viitor 😊
Abonați-vă la:
Postări (Atom)