Sibiu, orașul care a deschis porțile artei imersive - RIO 49/2025

 

Muzeul Imersiv Sibiu este o apariție recentă în peisajul cultural al orașului, deschis în noiembrie 2025, și reprezintă primul spațiu permanent din România dedicat artei new media. Vizitatorii pășesc într-un univers de peste 600 mp, unde tehnologia audio-video de ultimă generație transformă arta într-o experiență senzorială totală. Încă de la intrare, coridoarele optice pregătesc publicul pentru spectacol, iar atmosfera hipnotică te scoate din realitatea cotidiană. 

Programul actual include patru spectacole distincte — unul cu temă de Crăciun, intitulat „Povești în jurul bradului”, care cucerește prin delicatețea și emoția sa; un spectacol futurist semnat Julius Horsthuis, ce propune o lume din viitor cu spații intercalate; un program cu linii geometrice și altul cu figuri abstracte acompaniate de muzică techno, realizate de artiști precum Nontak și Maotik. Dintre acestea, "Povesti în jurul bradului" se remarcă prin farmecul său și merită văzută înainte de a fi înlocuită cu o temă sezonieră.

La etajul superior, muzeul dezvăluie câteva săli mai mici, împodobite cu oglinzi și lumini venite din toate direcțiile, care dau senzația de plutire într-un spațiu deschis. Deși aceste încăperi ar putea părea copleșitoare, ele transmit un sentiment de siguranță și fascinație. Am observat asta chiar la mama, care a intrat fără teamă și s-a bucurat de experiență.
Într-una dintre încăperile de la etajul superior se află și un stand interactiv, unde o figurină alcătuită din linii reproduce fidel mișcările vizitatorului. A fost o surpriză plăcută și amuzantă: mama a început să danseze, iar noi ne-am distrat urmărind cum silueta din lumini îi imita fiecare pas. Singurul detaliu pe care nu l-am înțeles a fost o mică liniută care se bălăngănea între liniile picioarelor figurinei – un element curios, dar care nu a stricat deloc farmecul experienței.
Tot aici există un colț de relaxare, iar cafeneaua muzeului completează vizita cu un espresso pe care l-am apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune din Sibiu – un detaliu ce transformă întreaga experiență culturală într-una rotundă și memorabilă

Pentru cei obișnuiți cu spectacolele imersive din Occident, muzeul sibian poate părea încă modest, lipsit de acei ochelari computerizați care permit călătorii virtuale complexe. Și totuși, pentru oraș și pentru România, deschiderea acestui spațiu este un pas uriaș înainte. Este începutul unei povești care va crește odată cu investițiile viitoare și cu dorința de a crea producții proprii, la fel de captivante precum cele pe care le-am văzut la München, dedicate spre exemplu — lumii faraonilor sau universului lui Dalí și Hitchcock. Poate că mai sunt detalii practice de îmbunătățit – de pildă, lipsa unei garderobe face ca în sezonul rece să fie destul de neplăcut să cari paltonul după tine. Până atunci însă, proiecțiile actuale rămân o invitație la descoperire și la bucuria de a trăi arta într-un mod diferit. Felicit Sibiul pentru curajul de a aduce acest concept în inima orașului și pentru faptul că a oferit publicului un loc unde tehnologia și emoția se întâlnesc.

PS: Muzeul Imersiv Sibiu - programul de vizitare este zilnic între orele 10:00 și 22:00, ultima intrare fiind la ora 21:00. Muzeul se află pe strada Nicolae Bălcescu nr. 13 într-o clădire reamenajată special pentru a găzdui această premieră culturală, lipită de ceea ce sibienii numeau odinioară „Telefoanele Centrale”. 

🪞Înscriu articolul la rubrica saptamânala: reflexii în oglinda"🪞
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Întârziere sau Avans?

Azi dimineață am întârziat la serviciu... sau cel puțin așa părea. Având un program de lucru complet flexibil, pot să încep munca la orice oră doresc. Totuși, îmi propusesem să încep devreme pentru a putea pleca acasă mai devreme, deoarece, indiferent de ora la care încep, trebuie să îndeplinesc cele 40 de ore săptămânale.
La serviciu nu am avut o zi rea, dar, fiind ultima care a ajuns, am fost și ultima care a părăsit biroul. În timp ce mă îndreptam spre casă, la volanul mașinii, am observat că ceasul încă era setat pe ora de iarnă, ceea ce însemna că... eram în avans?! Avans sau întârziere?! Mă gândeam că prin trecerea la ora de vară, ce presupune ajustarea ceasurilor cu o oră înainte, noi pierdem o oră de somn, dar câștigăm mai multă lumină naturală seara... În primele zile eu însa nu simt decât oboseală și confuzie...
Ajunsesem în zona cu restricție de 100 km/oră, eu rulam respectând limita de viteză, însă cumva... toate mașinile mă depășeau! Mi-a venit să strig: "Hei, doar ora s-a schimbat, nu și viteza!" ☺

Vă doresc un start bun în luna aprilie și aveți grijă să nu vă lăsați păcăliți. Dar dacă totuși se întâmplă... amintiți-vă că pe Întâi aprilie, este bine să râdem și să facem haz de necaz!
"Chiar și zeilor le place o glumă bună." – Platon
"Să le fim recunoscători păcăliților. Fără ei, nimeni dintre noi nu ar fi izbutit." – Mark Twain
"Iată vine din nou 1 aprilie și, din câte pot întrezări, lumea are mai mulți păcăliți decât a avut vreodată până acum." – Charles Lamb

Inscriu postarea la "Citate preferate" - tabel de înscriere la SUZANA

A venit iarna si în Bavaria _ Reflexii în Oglinda S48/2024

Pe vremea când mi-am facut rezervarea la avion pentru o mica-vacanta de sase zile la Sibiu, singurul meu gând a fost sa îi fac o bucurie Mamei, sa fiu cu ea de ziua ei de nastere, sa sarbatorim împreuna. Putin înante de plecarea mea, la serviciu am fost anuntati ca s-a aprobat vizita colegilor din România, exact pentru saptamâna calendaristica 47, adica pentru saptamâna când eu am planificat sa fiu la Sibiu. Eu sunt doar din luna august în acest departament si nu îi cunosc pe colegii "externi" decât din sedintele video saptamânale si ocazia ca echipa româna sa vina în vizita exista doar o data la doi ani... Tja! Asa a vrut Universul! Prioritatea mea a ramas Mama!

Exact în ziua când eu am decolat spre Sibiu (pe 16.11), colegii români au aterizat, unul câte unul în Bavaria - un coleg din Cluj, alti doi din Iasi, unul din Brasov si înca trei din Bucuresti. 

Culmea-culmilor, eu si înca un coleg de birou, am avut sarcina sa ne ocupam de organizarea activitatilor profesionale-culturale si distractive pentru colegii români si pâna în ultima secunda, am reusit sa las pentru ei un plan foarte dragut. Concediu as fi putut sa iau intreaga saptamâna (ca zile as fi avut), însa am promis ca ma voi întoarce vineri la birou, ca sa interferez si eu cu colegii români. Iar la cina de despartire programata pentru joi seara mi-am propus sa particip deasemenea, deoarece conform biletului de avion, as fi avut timp berechet sa ajung acasa de la aeroport, sa fac dus, sa ma aranjez si sa ma prezint punctual, la ora întâlnirii. Vremea însa nu a tinut cu mine! 

Miercuri spre joi noaptea (21/22 noiembrie) a nins peste Sibiu... Dimineata se asternuse o patura de 20 cm de zapada alba si pufoasa, totul arata ca-n basme! 

Nu mi-am facut gânduri de întârzieri sau anulari, pentru ca avionul meu era programat pentru orele amiezii... M-am gândit eu,  de azi-noapte si pâna la primul zbor, pistele de decoolare si aterizare vor fi perfecte! Hm! Fals! Pe la ora 10 am primit E-Mail de la WizzAir ca zborul va întârzia cu 30' însa checking-ul se va efectua conform planului initial". OK, m-am gândit, chiar si cu o jumatate de ora întârziere, tot voi ajunge la restaurant, pentru întâlnirea cu colegii. 

La aeroport însa domnea haosul! Am avut bilet "priority" însa ghiseul pentru acest serviciu nu functiona, cica nu se facea legatura la calculator! Am stat la coada, ca toti cei care nu au platit suplimentar acest serviciu. Doar... timp aveam, LOL! Întârzierea de decolare s-a anuntat candva a fi de o ora, insa în final, am ajuns cu o ora si zece minute mai târziu. Pâna când mi-am luat bagajul de cala de pe banda... am ajuns la poarta de iesire cu o ora si jumatate întârziere. Cea mai mare problema era acum, ca am intrat în "Rush Hour"!!! De la aeroport si pâna acasa, în loc sa parcurgem distanta normal în trei sfert de ora, am parcurs-o într-o ora si un sfert! Asa se face ca nu am mai ajuns la dinner! Mi-am sunat colegii si m-am scuzat... (nu am fost singura care a lipsit! Sefa mea a fost deasemenea prinsa în trafic, pe o alta autostrada aglomerata!).

La noi în Bavaria, joi era înca toamna ☺ Însa în noaptea de joi spre vineri a nins, exact cum a nins la Sibiu cu o noapte înainte. Ce vreau sa spun aici?! Colegul din Brasov a trebuit sa plece vineri dis-de-dimineata (ca asa circula linia Fly LILI) si... avionul din Germania a decolat PUNCTUAL! In München nu a fost zapada mai putina ca în Sibiu, însa... de!!!!

Pe colegul brasovean nu l-am mai prins, pe ceilalti i-am întâlnit vineri la birou. Tare m-am bucurat! Am avut vreme sa ne cunoastem personal si asta a însemnat mult!

Fotografiile de aici, sunt facute vineri, 22.11 de la noi din birou, spre terasa dintre aripa centrala si cea de nord. Suntem la etajul patru si avem o terasa plina cu flori... daca nu e ninsa! ☺ Luana, colega din Bucuresti tocmai facea o poza si... hop si eu ☺ Pentru reflexii! 

Clipul este de dimineata, din curtea casei mele, când Leo a avut onoarea sa lase primele amprente în zapada proaspata 🐾💞

 

Va doresc un sfârsit de saptamâna agreabil si daca aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Relaxare si evadare din stressul cotidian

Wellness-ul sau Spa-ul este o oaza unde relaxarea vine natural și stare de calm este indusa pic cu pic. Este locul unde poți scăpa de stresul cotidian, îți poți îmbunătăți sănătatea și îți îngrijești corpul și mintea. 

SPA-urile care se respecta sunt mereu la curent cu cele mai recente descoperiri în arta relaxarii, în recuperarea puterii si frumusetii interioare. Centrul SPA al resortului hotelului Monarch a câștigat ani la rând premii internationale și sigilii de calitate, bineînteles si gratificatia "Health Wellness Worldwide" 2024. 

Norocul nostru ca am facut rezervari telefonic din timp la masaje clasice si speciale, câteva tratamente cosmetice si câteva bai si împachetari. Pentru ca acum, programul echipei SPA este plin! 

Cum decurg zilele aici în Bad Gögging?

Desteptatorul nostru - Leo, ne trezeste pe la ora opt. Ne spalam pe dinti, pe ochii doar ca mâtele, ne îmbracam rapid si iesim la o tura de parc în jurul hotelului. Apoi în camera, Leo îsi primeste micul dejun, noi îmbracam costumele de baie, halatele si slapii si coborâm un etaj mai jos, la piscina. 

Apa termala are temperatura de 31°C si jeturile pentru hidromasaj sunt plasate de jur-împrejurul peretilor bazinului, la diverse înaltimi, pentru masajul musculaturii picioarelor de la talpa pâna la coapse si pentru spate, de la șale, din regiunea lombara a coloanei vertebrale si pâna la omoplati. La fiecare zece minute, un clopotel te anunta sa treci la jetul de masaj urmator. Într-o ora, reusim sa facem un tur complet de hidromasaj. 

Când apar primii copii la piscina, noi facem dus, îmbracam halatele si mergem în camera. Ne aranjam pentru micul dejun. Bufetul este foarte variat si bogat. 

Urmeaza "timp liber" pâna la orele 15°°. Îl folosim pentru a ne plimba prin statiune, în parc, pe malul râului Abens sau sa vizitam muzee. 

Astazi am vizitat "Muzeul Roman - cultul termelor si al igienei corporale". Mâine vom face o vizita cu ghid numita "Lumea berii în manufactura Kuchlbauer" si vom urca în Turnul lui Hundertwasser - ultimul proiect arhitectural al renumitului artist austriac. 

Leo este suficient de obosit pentru a ramâne singur în camera, pentru ca noi de la orele 16°° avem câte doua-trei programari SPA. 

Ne lasam super alintati cu produse cu ingrediente 100% naturale, hipoalergenice ce nu conțin parfumuri artificiale, parabeni sau alți conservanți artificiali. Pe la ora 18°°, când copiii merg cu parintii lor la masa de seara, noi intram linistiti în piscina (la piscina de afara nu am avut curiozitatea de a iesi ☺) si la saunele cu cromoterapie. Orele parca se dilata, aromele ne limpezesc mintea si sufletul... Ne reîncărcam cu energie, ne relaxam si simtim cum sănătatea vibreaza. Suntem usori, puternici si plini de viata. 

Leo ne întâmpina în hol, dând din coada fericit ca ne revede. Ne îmbracam, ne aranjam si iesim la plimbarea de seara. Indiferent ca picura sau ploaia curge șiroaie, programul e program ☺ Leo nu cunoaste motive de scuze! Dar suntem mereu bine îmbracati. Spre exemplu vineri a fost atât de cald, ca am iesit doar îmbracati cu tricouri. Astazi ploua, avem mantouri impermeabile, cu gluga. Încaltaminte adecvata avem deasemenea, când facem bagajele, mergem pe principiul mai bine mai multe, decât sa ne lipseasca ceva... Vorba aceea, cara masina!

Apoi Leo îsi primeste portia de mâncare si noi ne pregatim pentru cina. 

Restaurantul este la etajul nostru, în cealalta aripa a complexului hotelier. Intregul hotel are design interior de calitate, este mobilat si aranjat foarte frumos, decorat cu bun gust -nu degeaba este cotat cu patru stele superior. Personalul este foarte respectuos si prietenos. Chelnerul nostru este trecut de prima tinerete, cam plinut, însa sprinten si mereu zâmbitor. În functie de cât de foame ne este, comandam doar o salata, un platou rece sau meniu cu trei feluri de mâncare. În niciun caz, nu numaram caloriile, este concediu! 

Pe la orele 22°° facem cu Leo ultima tura a zilei - în parcul hotelului, apoi ne oprim la bar si servim câte un cocktail sau (Helmut) coniac. În camera, abia ce apucam sa urmarim stirile TV - de blog nici vorba sa am timp. Leo se cuibareste între noi si cum punem capul pe perna (apropo, noi oriunde calatorim, ne luam pernele proprii în bagaj!) adormim bustean. Noapte buna! 😘😗

Vineri, ora 13

V-ati facut planuri pentru acest sfârsit de saptamâna? 

La mine ziua de sâmmbata nu va fi deosebita. De dimineata am programare la manichiura-pedichiura, apoi acasa voi avea program administrativ: cumparaturi, dereticat prin casa, tras cu aspiratorul, spalat rufe, ordine în dulapuri... 

Duminica însa voi merge cu fetele mele la München. Avem bilete la expozitia "Gradinile lui Monet" apoi vom servi cina într-un restaurant fancy. 

Eu am avut bucuria de a vizita casa memoriala Monet si de a ma plimba prin gradinile lui, la Giverny. Am admirat si tablourile lui din Paris, în cele mai frumoase muzee de arta. 

Acum însa voi savura aceasta experiență imersivă - pentru mine, a treia de acest gen. Prima a fost "Viva Frida Kahlo" (13.01.2023), a doua a fost "Sarutul lui Klimt" (30.04.2023).

Expozitiile sunt organizate de Fever - cea mai importantă platformă globală de redefinire a divertismentului, începând cu anul 2015, împreuna cu Exhibitiona Hub - o firma inovatoare, cu foarte multa experienta în organizarea experimentelor imersive.

Ce înseamna "o experienta imersiva" expozitionala? Înseamna ca o astfel de expozitie ofera videoclipuri spectaculoase (la 360 grade) legate de viata si operele artistului precum si galerii cu lumini si muzica ce accentuaeaza importanta lucrarilor. Proiectiile speciale sunt sincronizate cu partituri muzicale originale. Acest gen de expozitie permite vizitatorului sa se cufunde într-o alta lume, permite sa patrunda într-o alta realitate. Spectatorul are senzatia de calatorie în trecut, el poate percepe conjunctura socio-politica si geografica, în care artistul a trait si creat. 

Prin intermediul unor dispozitive speciale, simturile vizitatorului sunt stimultae nu doar vizual si auditiv, ci chiar si olfactiv si senzitiv. Se creaza atmosfere realiste care dau senzatia ca esti transpus în alta dimensiune, chiar daca fizic ramâi în salile galeriei de arta. Calitatea exponatelor virtuale este foarte înalta, atât ca rezolutie si acuratete a culorilor, cât si ca lumina sau contrast, ca de altfel si sunetele, care au rezolutii înalte, clare si precise. În plus, exista posibilitatea unor interactiuni intuitive. Atât la Frida cât si la Klimt, am trait momente deosebite si am facut fotografii /videoclipuri foarte interesante. 

Spre exemplu la Klimt, îmi amintesc ca a fost creat un labirint cu oglinzi si luminite aurii, care inducea ideea tablourilor Klimt  din "faza de aur". Am putut sa ne plimbam si sa ne oglindim acolo percum Adele sau Judith ... Apoi "Sarutul"... celebrul tablou, era expus elecrtonic însa fara cele doua personaje... în momentul în care te asezai în fata acestui "tablou gol" niste obiective speciale, copiau imaginea capului tau si o suprapuneau pe acest tablou. Eu am fost cu fiica mea, ne-am pupat ca mama si fiica ☺ Am vazut însa între vizitatori, cupluri care s-au îmbratisat si sarutat ca cei doi îndragostiti din tabloul lui Klimt ☺♥☺ Bineînteles ca se fac sute de selfies! Expozitiile ofera cadre cu totul si cu totul speciale! 

La Frida, a fost un colt amenajat cu o canapea în designul Fridei. În momentul în care luai loc pe canapea, în spatele tau începeau sa zboare pasarile exotice specifice tablourilor Fridei, înfloreau flori si te cuprindeau liane... Am facut câteva videoclipuri foarte haioase ☺ Sau un alt experiment, am "calatorit" în autobuzul pictat de Frida si fiecare calator te privea, indiferent în ce directie te deplasai ☺

Sunt sigura ca si la Monet vom avea parte de surprize deosebit de placute. Voi reveni cu detalii ♥

Va doresc HAPPY WEEKEND!

Weekend

Juhuuuu... Am început un sfârsit de saptamâna plin si din punct de vedere al activitatilor, foarte variat. ☺

♦ Vineri seara am fost la restaurant cu întreg compartimentul Proiectari /Cercetare, cca 70 colegi de serviciu. 

♦ Sâmbata am fost cu baietii mei - Helmut si Leo, intr-o lunga plimbare prin zapada, în jurul lacului de acumulare Lech'23. 

♦ Duminica - astazi, voi merge la Ulm sa asist la defilarea asociatiilor de Carnaval (Fashingsverein). 

Voi reveni cu povesti cu/în fotografii pentru fiecare zi în parte.♥ 

O duminica minunata tuturor!

Ce bine e la mare!

Anul trecut am petrecut sapte zile aici, in satul de vacanta Rosapineta, de la malul Marii Adriatice. Atunci, am avut o casuta "mobilhome Ponza". A fost extrem de ingust! Am avut camera de zi (prevazita chiar si cu semineu 😁 oare se poate inchiria si iarna?!), doua dormitoare (mai precis o camaruta cu un pat dublu si dulap si o alta camaruta cu un raft si un pat cu doua saltelute - deschideai usa si sareai direct in pat), bucatarie si baie... dar daca deschideam o usa, se bloca trecerea pe coridor. Tavanul era la 2 metri de podea, totul se incingea si inghesuiala aceea, crea o usoara stare de claustrofobie. A fost ok pentru o saptamana! Am avut o terasa mare, cu podele de lemn, iar casuta a fost practic ca o rulota!

   

Anul acesta ne am dorit mai mult spatiu, asa ca am rezervat o "Villono V6" adica un Bungalow pentru 6 persoane (pentru sase ca piticii Albei-ca-zapada... presupun. Ca pentru 6 persoane normale, nu e sub nicio forma loc! 🤣). Avem o terasa cu gresie pe jos si pereti de caramida. Intrarea este direct in camera de zi care are o canapeluta pe care pot sedea doua persoane (Leo incape cu greu intre noi, cand ne uitam la striri la TV). Canapeluta cica se poate desface si pot dormi doua persoane pe ea!!!!(😨) In partea dreapta se deschide o nisa spatioasa, cu dulapuri de bucatarie. In partea dreapta e o alta nisa/hol, cu trei usi: una duce spre baie, alta spre dormitorul cu pat dublu si ultima usa, spre dormitorul cu pat dublu si baie separata! Un lux de care tare ne bucuram! Tavanul este foarte inalt (dublu de inalt in comparatie cu casa noastra "de acasa"), asa incat caldura nu ne apasa (vilisoara are bineânteles si aparat aeroterm). Fiecare camera este mobilata generos, ne simtim foarte bine. Helmut doarme cu geamurile deschise (geamurile au plasa), mie imi place sa inchid chiar si obloanele 🤣 sa fie intineric-bezna! Asa ca "Villino V6" ne permite sa petrecem un concediu relaxant si deosebit de placut! Astazi am hotarat ca tot aici vom veni si la anul! Tot Bungalow pentru 6 persoane vom lua! 🤗 Dar... nu vom mai lua 14 zile, ci doar 10. Zece zile de plaja si mare sunt suficiente. Sapte sunt prea putin, paisprezece sunt un pic prea mult! 🌞 

 

Ce facem la mare?! Alternam zilele de plaja cu excursiile. Anul acesta am fost o zi in Chioggia ("mica Venetie"), o zi in Venetia, o zi prin Rosolina, o zi in Soave si miercuri vom face o excursie la Murano. Plaja este superba, cu nisip fin; exista o portiune unde sunt admisi cateii, deci socializeaza si patrupezii, suntem toti trei multumiti! Avem bineinteles umbreluta si sezlonguri, avem chiar si cort de plaja, pentru zilele cand ramanem pe nisip si la orele amiezii (face umbra bine-bine si are gemulete din plasa, pentru circulatia aerului). Drumul de la casa pana la plaja este de 5 minute, pe jos. Pe plaja nu au acces decat locuitorii satului de vacanta. Este perfect! De aceea, intr-un sejur, intalnesti la plaja mereu aceleasi persoane, pentru ca in general, fiecare isi pastreaza locul 😅 Cei care circula de colo-colo sunt doar vanzatorii ambulanti. Cativa cu autorizatie, care comercializeaza prosoape, cearsafuri, margele si ochelari de soare. Am cumparat intr-o zi doua prosoape (cumparam in fiecare an, ca suvenir de concediu) si vânzatorul acum, ne considera "prieteni" (a se citi "sponzori") 😂 De câte ori trece pe lânga noi, striga "hello my friends" O tactica buna pentru vânzare! Din simpatie, am mai cumparat doua cearsafuri, apoi doua prosoape si inca doua 🤣😂 ... Prosoapele sunt de foarte buna calitate si sarmanul om, aleraga toata ziua pe nisipul incins, cu greutatea produselor pe umeri si brate! Dar gata, de mâine, nu mai cumparam nimic! 🤣

   

Ce mâncam? Hmmm... numai bunatati! Am gasit o piata de legume-fructe si mereu avem fructe de sezon, rosii si ridichi. Cumparam tot a doua zi carne de la macelarie si franzelute proaspete. Obisnuim sa mancam dimineata la noi acasa, Muesli-bio, cu iaurt natural si cu o piersica sau caisa taiata, in bol. Pe la ora 11 servim un espresso pe plaja, alaturi o gogoasa cu crema de vanilie sau o brioche cu marmelada de caise. Pe la ora 14 mancam fructe (piersici, caise, cirese, pepene, struguri) si pe la ora 18 servim masa principala a zilei. O zi facem gratarel, acasa - piept de pui si ceafa de purcel, cate o felie, plus un castron cu salata de rosii, ceapa si ridichi. Cealalta zi mergem la restaurant, comandam peste la gratar sau fructe de mare. Eu merg pe ideea ca peste proaspat, in atatea variante, nu gasesti decat la mare! In general, cu acest program de masa nu m-am ingrasat niciodata, cu toate aceste bunatati! 

Vacanta... nu am auzit niciodata sa dauneze cuiva 😜 Pupici si imbratisari 🤗

Sportul si rutina zilnica

Sportul a facut parte mereu din programul meu saptamânal. 

Înca din scoala primara, m-am înscris la volei si ca urmare, am facut parte mai întâi din echipa de junioare a Scolii Sportive din Sibiu, apoi dupa împlinirea vârstei de 18 ani am trecut în echipa CS Steaua Rosie Sibiu. Pe vremea aceea, faceam antrenament de cinci-ori pe saptamâna si în perioadele de competitii, se mai adauga înca o zi, în general duminica, când aveam meciuri. Erau trei zile de antrenament cu mingea, o zi de antrenament-forta - pentru cresterea masei musculare si o zi de "scari" - pentru îmbunatatirea detentei. Am facut sport de performanta si am jucat volei pâna când, femei adulte deja, am devenit rând pe rând mamici. Echipa s-a destramat pe când aveam vreo 25 de ani, însa prietenia care ne-a legat a ramas pâna în zilele de azi. Am colege de echipa care locuiesc mai departe in Sibiu, dar sunt multe care locuiesc în Canada, în USA, în Elvetia... eu în Germania. În primii cinci ani dupa destramarea echipei, ne-am mai întâlnit din când în când pentru un joc la sala, pe gazon sau uneori la strand, pe nisip. Întâlnirile au fost tot mai rare si acum, tinem legatura doar virtual, pe Whatsapp, FB, Insta, rar face-to-face. Asa e viata! Însa amintirile acelea sunt unele din cele mai frumoase ale mele! Echipa de volei m-a format ca om, sunt disciplinata, constiioncioasa si am un spirit puternic de echipa. Aceste calitati m-au ajutat mereu în cariera mea profesionala, ca inginer proiectant (absolventa TCM). Aici în Germania, am jucat câtiva ani volei la nivel hobby, în echipe mixte, ba chiar la un moment dat, am antrenat pentru cateva luni o echipa feminina de volei a unei asociatiei sportive. Timpul zboara... prioritatile din viata noastra se schimba. Nu am mai pus mana pe o minge de volei de mai bine de zece ani - pentru ca nu am mai avut ocazia sau mai corect formulat, nu am mai cautat ocazia. Pentru ca am devenit an de an tot mai comoda ☺

Împreuna cu sotul meu, am facut ani de zile sport, de doua ori pe saptamâna la sala fitness. Cândva sotul meu a renuntat iar eu am profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o jobul atunci si m-am inscris intr-un club sportiv, vizavi de poarta întreprinderii la care lucram atunci. Practic, treceam strada spre club în fiecare zi! Bineînteles ca nu faceam sport cinci zile pe saptamâna, însa aveam antrenamet macar de doua ori pe saptamâna. În restul de zile aveam programari la masaj acvatic, masaj cu drenaj limfatic sau mergeam la piscina. Toate acestea, dupa orle de serviciu sau la pauza de amiaza. Apoi ... a venit pandemia!!! Programul nostru a fost dat total peste cap. Am lucrat mai bine de un an în Home Office, m-am obisnuit sa stau acasa, îmbracata mai mult în pijama... ba chiar când s-au ridicat restrictiile, îmi era ciudat sa ies pe strada. Doamne mulţam ca a trecut totul!

De doi ani, lucrez într-o firma moderna, poate una din cele mai prospere din Bayern (Fa. Hilti). Bunastarea firmei se reflecta si în modul în care-si trateaza angajatii, precum si in atmosfera degajata de lucru. Lucrez foarte mult - sunt 40 de ore pe saptamâna, plus pauzele, tradus în timp, asta înseama ca plec de acasa la ora sapte jumate/ opt si ma întorc acasa la ora 17:30/18. Imi este practic ocupata toata ziua, si cu toate acestea, ma duc cu mult drag la birou! Nu am condica de semnat, nu stampilez de intrare sau iesire, totul functioneaza pe baza de încredere si constiinciozitate. Am program de lucru flexibil, nu exista "miez-de lucru" dar bineînteles trebuie sa tin seama de meetingurile programate si de termenele de predare. Câteodata fac ore suplimentare, alta data lucrez doar 4 ore sau îmi iau spontan o zi libera din contul meu de ore. Este perfect!

Firma are sediul central in Liechtenstein, are filiale în peste 120 de țări si peste 30.000 de angajati. În Kaufering, unde lucrez eu, sunt peste 3000 angajati - este un mic oras, în oras! Avem pe lânga cladirile cu birouri, laboratoare si uzina de productie, garaje suspendate, restaurant si doua cofetarii, terase de vara, sali de relaxare, parcuri cu alei si fântâni decorative, totul construit modern si ergonomic. Fiecare cladire cu birouri are la subsol sali de fitness, dotate cu cele mai moderne aparate, cu supraveghere si suport profesional si gratuit! Sunt organizate si cursuri tematice, este oferit chiar si un serviciu de consiliere nutritionala. Adevarul este ca toti stim muuulte despre ce e bine de facut...probleme avem majoritatea cu aplicarea sfaturilor in viata reala! În perioada de restrictii pe motiv de pandemie, am devenit foarte lenesa, m-am îngrasat si acum mi-e foarte greu sa-mi re-intru in ritm! Când s-au ridicat restrictiile, am amânat începerea sportului pe motiv - vine concediul de vara, încep dupa! "Dupa" mi-am zis, ah, vin imediat sarbatorile de iarna, încep dupa! Am revenit la serviciu în luna ianuarie si... mi-am reactivat chip-ul pentru fitness! Am reusit sa ma mobilzez si merg deja de patru saptamâni la antrenament, joia, dupa orele de serviciu. Siiiiii... m-am lasat convinsa de alte patru colege si m-am înscris la "La Kossa" - un gen de dans pe ritmuri africane, care combina exerciții de fitness cu muzica, pentru a creste încrederea în tine- însuti, coordonarea, mobilitatea si conștientizarea propriului corp. Denumirea "La Kossa" vine din franceza-cameruneza si înseamna "dans". Ariane Fritzsche, venita pe aripile iubirii in urma cu 18 ani în Germania, a lucrat mult timp ca inginer IT, soltware-developer. În urma cu 5 ani, dupa ce a absolvit si cursuri in domeniul fitness, a lansat un nou concept în domeniul sportului pentru amatori: La Kossa. "Inima noastra danseaza colorat!" este sloganul sub care de mai bine de trei ani, se dezvolta aceasta moda in dansul-fitness si atrage tot mai multi participanti.

Începând de marti - voi fi si eu membru "La Kossa" ☺ Voi reveni cu detalii din sala de antrenament! 

Tabieturi. Veverite jucause

Leo iese la plimbare de trei ori pe zi: dimineata, la prânz si seara. De doua ori cu Helmut si o data pe zi cu mine - în zilele lucratoare. La sfârsit de saptamâna ne plimbam toti trei împreuna, daca nu cumva suntem într-o excursie si petrecem întreaga zi în mijlocul naturii.
Plimbarile din timpul saptamânii dureaza cam o ora si deobicei taiem în lung si-n lat parcul din cartier. Am ajuns sa cunoastem fiecare alee si sa stim numele tuturor cateilor din vecinatate - dar nu neaparat si numele bipedului care-i însoteste ☺ Ne salutam, schimbam o vorba-doua, în functie de cât de prieteni sunt cateii între ei, apoi mergem mai departe, fara sa ne amestecam în treburile altuia, fiecare cu gândurile lui. Unii asculta muzica la casti, altii telefoneaza în timp ce merg. Mie îmi place mult sa observ schimbarile ce se petrec în natura.
Acum în prag de toamna ni se intersecteaza deseori drumurile cu arici si veverite. Vineri am întâlnit doua tare-tare jucause ☺

Manic Monday

6:30. Suna desteptatorul... of, iar este luni! Si ce saptamâna grea am la serviciu! Gandul ma duce la frumoasele The Bangles si a lor melodie Manic Monday: "I wish it was Sunday/ 'Cause that's my fun day"...
Nu m-am putut da jos din pat mai devreme de sapte si jumatate! La birou am ajuns abia la ora opt si jumatate si asta doar pentru ca îmi pregatisem hainele si poseta de duminica seara!
Nu stiu de ce, nu am nicio explicatie logica, însa în ultimii ani am mereu senzatia ca sfârsitul de an mi se scurge printre degete. Cum trece luna octombrie, pe agenda mea se înghesuie programarile. În fiecare zi am câte ceva important/deosebit/necesar de facut si trebuie sa am mare grija nu suprapun planificarile deja fixate. Este un stress în plus pentru ca în fiecare zi mi-e teama sa nu fi uitat ceva, sa nu fi ratat vreun eveniment! Mai mult, faptul ca se lumineaza atat de târziu si se însereaza atât de devreme, îmi induce ideea ca am dreptul la odihna, chiar daca nu sunt neaparat obosita ☺

Dupa ce rezolv tot ce mi-am propus si în sfârsit ajung acasa (dupa ora 18), îmi pregatesc ceva bun de mâncare si apoi ma cuibaresc în fotoliu, înfasurata în patura flausata, lânga un teanc de reviste colorate. Cu o mâna rasfoiesc un magazin de moda si cu alta trag de sfoara la capatul careia atârna bila de plastic cu care lupta Leo, catelusul meu. Dupa o jumatate de ora picam amandoi morti de oboseala ☺
Tja, si mâine este ... marția maniaca!

Croaziera - A doua zi la bord

Ultima jumatate de ora în Marsilia a fost mai putin placuta din cauza ploii, de aceea imediat ce ne-am întors din excursie am hotarât sa petrecem cel putin o ora în centrul wellness. În piscina din hala acoperita erau câteva persoane, pe când piscina de afara era complet goala, asa cum dealtfel era de asteptat ☺ Am facut un dus fierbinte si am decis sa mergem un etaj mai sus, pe platoul extern în bazinul cu jacuzzi unde nu era nimeni. Înca ploua dar aerul era atât de curat!
În bazinele cu jacuzii, peretii sunt prevazuti cu orificii prin care sunt împinsi în apa curenti de aer cald sau jeturi de apa fierbinte. Apa din bazin se afla într-un circuit neîntrerupt, fiind mereu împrospatata si filtrata. Astfel, apa rece de la suprafata iese prin sistemul de surplus si este înlocuita cu apa calda sub presiune, în asa fel încât în bazin sa se mentina permanent atât temperatura cât si nivelul de apa. O adevarata desfatare! Sa traiasca Roy Jacuzzi! ☺

[Aparatul meu foto începuse sa dea rateuri, obiectivul nu se mai deschidea complet... fotografiile pe care le-am facut sunt oribile - sorry! Pâna când mi-am dat seama si l-am "mesterit" un pic, am ramas cu amintirile astea :) Urmatoarele fotografii le-am facut cu telefonul mobil, apoi... mi-am cumparat un nou aparat de fotografiat ☺]
Dupa 20 de minute de jacuzzi, am intrat 20 de minute în sauna, la abur de cedru si portocala...o combinatie desavârsita! Destinsi, binedispusi, reechilibrati... Jocurile discrete de lumini si muzica de relaxare au avut un efect în plus de reenergizare asupra noastra. Am încheiat sedinta wellnes în salonul pentru ceai. Lânga samovarul de argint si vasele cu frunze de ceai verde, erau mereu aduse cesti curate. Este serviciu de lux - de care din pacate am prifitat mult prea putin. Acest serviciu este pus doar la dispozitia celor din Clubul Samsara - noi ne-am cumparat legitimatii în acest club însa, pentru câte ne-am propus noi sa facem pe durata croazierei, ar fi trebuit ca ziua sa aiba cel putin 30 de ore!☺. În comparatie cu piscinele si zonele de relaxare deschise pentru orice turist la bord, Clubul Samsara are capacitate limitata, tocmai pentru a asigura o anumita intimitate si comfort sporit. Intrarea aici se face pe baza unui cip cu curea pentru purtat pe brat, exact ca un ceas de mâna. Lânga fiecare din cele opt bazine, se gasesc rafturi cu prosoape la discretie. Exista perimetre în care prosoapele sunt albe ca neaua, altele ofera prosoape bej si altele albastre. Halatele bej, extrem de moi si pufoase, le-am primit la îmbarcare, împreuna cu cipul.
Energizati, stimulati, relaxati, eliberati de orice urma de stress, am fost apti pentru a ne continua ziua printr-o plimbare pe vapor. "Orasul plutitor" avea înca multe de exporat! :) Am început sa cercetam etajul cinci, dintr-un capat în celalalt... Nu cred însa ca am intrat peste tot, este imposibi, vaporul e enorm! Ai nevoie de harta, altfel risti sa te ratacesti ☺

În teatrul Emerald, inginerul de lumini experimenta câteva efecte speciale pentru un spectacol. Prin cofetarie am trecut rapid - altfel nu as mai fi încaput în rochia de seara ;). Restaurantul Corona Blue curăța dupa servirea mesei de prânz în sistem bufet. Pe o fereastra am observat ca vasul Croisières de France - Horizont tocmai parasea portul Marsiliei.
Restaurantul japonez Teppanyaki avea închis, am fotografiat doar inscriptia si covorul de la intrare ;) Barul Bollicine era arhiplin, se faceau înscrieri pentru cursul de dans de dupa dineu. Pizzeria avea câtiva clienti si... am ajuns în capatul celalalt de vapor, la barul Teodora - cel cu piscina sub cerul liber. Am facut turul înapoi prin afara, pe promenada. Începuse sa se lase înserarea, nu mai ploua, doar picura si luminile din port si de pe vapor se dublau fermecator în fiecare băltiță.



Era vremea sa ne pregatim pentru masa de seara... (va urma)

Croaziera - A doua zi

Asa cum am mai scris, "Diario di Bordo" ne-a oferit zilnic toate informatiile de care am avut nevoie.
Din exemplarul zilei de 9 noiembrie, am aflat ca vasul va ancora în portul Marsiliei în jurul orei 7, ca cerul va fi în cea mai mare parte acoperit de nori si ca probabilitatea de ploaie este ridicata.
În general, ultima pagina a jurnalului oferea programul pentru servirea mesei. Oferta pentru micul dejun mi s-a parut deosebit de flexibila! Au existat trei posibilitati: mic dejun servit în cabina - putând fi comandat între orele 7 si 10, mic dejun în sistem bufet - cu meniu traditional italian în restaurantele de la etajul 10, între orele 6:30 si 11 si mic dejun international - în Restaurantul Fiorentino la erajul 3. Noi am ales ultima varianta si am fost deosebit de multumiti sa obtinem mereu aceeasi masa si sa fim serviti de aceiasi chelneri, care ne-au învatat rapid tabieturile ☺
Pe prima pagina a jurnalului, dupa câteva date legate de cusul vasului si portul cere-l gazduieste, urmau în fiecare zi informatiile în legatura cu excursiile organizate.
"Turul orasului Marsilia si descoperirea comorilor lui" era numele excursiei la care ne-am înscris si am citit ca întâlnirea noastra era stabilita pentru ora 8:15 în Teatrul Emerald.
Trebuie din nou sa laud oganizarea deosebita a vasului si sa mentionez ca ofertele de excursii nu cuprindeau doar descrierea exacta a traseului si a punctele turistice urmate, ci aprecia si gradul de dificultate, timpul necesar si tipul excursiei.
Pe scena teatrului, un grup al organizatorilor a citit listele si a repartizat turistii înscrisi în functie de limba în care urma sa vorbeasca ghidul. Am primit câte un autocolant cu numarul autocarlui, pe care l-am aplicat pe îmbracaminte în asa fel încât sa fie vizibil (a fost un ajutor pentru noi, spre a recunoaste rapid grupul din care facem parte). Ne-am încolonat si ne-am prezentat la iesire - pe puntea zero. Cardul fiecarui turist a fost verificat electronic si înregistrat la coborârea de pe vapor, astfel încât a existat permanent o evidenta exacta a pasagerilor.
În port am avut parte de o surpriza deosebit de placuta. O formatie a interpretat muzica traditionala si un grup în costume nationale ne-a urat bun venit, oferindu-ne câte un saculet cu lavanda. Emotionati de primire, am trecut sub boltile de flori si ne-am îndreptat spre parcarea unde autocarele ne asteptau cu motoarele pornite.
Lânga fiecare autocar era postat ghidul, tinând în mâna o placarda cu numarul de pe autocolantul nostru. Procedura a fost în fiecare zi aceeasi, iar placada am poreclit-o Lollipop Costa :)) (va urma)

Orele de serviciu si planificarea concediului

Firma în care lucrez a adoptat de multi-multi ani modelul "program de lucru glisant", adica biroul este deschis începând cu ora 6AM si serverul care stocheaza baza de date functioneaza pâna la ora 6PM. Fiecare angajat poate sa-si organizeze în asa fel timpul de lucru încât la sfârsitul lunii sa aiba adunate în cont, orele prevazute prin contractul de munca, tinând seama doar de faptul ca intervalul de timp 8:30AM-4PM este considerat "miez de lucru" - adica toata lumea trebuie sa fie în birou. Exceptie face ziua de vineri când "miezul" este 8:30AM-12AM.
Tot ce se întâmpla neprevazut - o boala izbucnita peste noapte sau o problema personala ce necesita o zi libera sau doar câteva ore, trebuie anuntat la biroul personal pâna la ora 8:30AM, altfel orice întârziere dupa ora 8.30 dimineata se considera nemotivata. În rest nu intereseaza pe nimeni când pleci si când vii.
Cartela magnetica ce foloseste si drept descuietoare de usi, înregistreaza timpul la care intri si iesi din firma, cu exactitate la minut. Fiecare angajat are acces la contul de timp si poate vizualiza în orice moment stadiul în care se alfa. În cazul în care într-o saptamâna ai facut "minus", te straduiesti ca saptamâna urmatoare sa echilibrezi contul si pâna la sfârsitul lunii sa ajungi macar la zero, daca nu cu ceva ore în plus. La mai mult de zece ore minus, îti este taiata automat o zi din concediu.
Orele suplimentare le poti lua liber sau poti cere sa-ti fie platite, niciun minut nu se pierde. Eu spre exemplu, prefer sa iau orele suplimentare ca zilele ce fac punte între sărbătorile legale şi sfârşitul de săptămână.
Cât priveste programul de lucru, eu prefer sa încep serviciul cât mai devreme, pentru a putea pleca spre casa devreme; deasemenea prefer sa adun câteva ore suplimentare de luni pâna joi, pentru ca vineri sa am zi scurta.
Se întâmpla de multe ori sa fiu prima care ajunge în birou si atunci pâna când computerul porneste si-mi verifica parolele, deschid toate geamurile sa aerisesc biroul, apoi merg în bucatarie si pornesc espressorul, scot canile de cafea din masina de spalat si le aranjez în dulap apoi îmi fac prima cafea. Când ma întorc în birou închid geamurile si ma cufund în lucru.
Într-o zi, când sa închid geamul, am observat ceva mic si ciudat pe partea opusa a bulevardului - mentionez ca sediul firmei la care lucrez se afla în centru orasului, pe unul din cele mai circulate bulevarde. Era o veverita ce vroia sa traverseze! A topait de câteva ori înainte si-napoi pentru ca permanent trecea o masina. Am luat repede aparatul de fotografiat din poseta si am reusit sa o surprind în plina actiune ☺ Fotografiile nu au calitate buna, era 6 dimineata si biroul meu se afla la etajul trei. Însa... traversarea strazii a fost cu succes! ☺


Referitor la concediul de odihna, fiecare angajat are dreptul la 30 de ziel calendaristice, în fiecare an.
În firmele mari - ca la noi spre exemplu, concediile se planifica pâna la sfârsitul lunii mai. În cazul în care din cauza unor termene de lucru nu poti sa pleci în concediul programat, firma plateste daune si cheltuielile ce reies prin pierderea vacantei - însa la noi în birou nu s-a întâmplat niciodata asa ceva. Deasemenea daca din motive personale, doresti sa modifici programarea initiala a concediulu, în functie de numarul de colegi aflati în acea perioada în concediu, se poate miza pe o rezolvare favorabila.
Eu prefer sa fac planificarea înca la începutul anului si pâna în luna martie sa fac deja rezervarile la agentiile de turism, în primul rând pentru a beneficia de reducerile ce se acorda pentru rezervarile timpurii si în al doilea rând, sa pot alege ce perioada de timp doresc, nu ce ramâne dupa ce s-au înscris toti colegii în tabel. Bineînteles ca în vacantele scolare, prioritate au colegii cu copii mici - dar atunci si preturile biletelor sunt maxime (atât la hotel cât si la mijloacele de transport).
Asa se face ca eu înca în luna martie stiu exact când si unde îmi voi petrece concediul din anul respectiv.

Miercurea fara cuvinte (15) - Joaca

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos. Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :)