(diverse) Șiruri

Excursie Murano - Burano - Tocello (I)

În general, când suntem în vacanta la mare, alternam zilele de plaja cu excursiile. Asa am facut si anul acesta. 

Am fost o zi în Chioggia, o dupa-amiaza la turnul de la estuarul fluviului Adige, o zi în Venetia, o zi în Soave (toate acestea pe cont propriu, cu masina noastra, respectiv per-pedes la turn) si ultima excursie a fost în Laguna Venetiana – excursie organizata de compania-navala Raffaello. Despre aceasta din urma voi povesti aici. 

La receptie sunt afisate o multime de oferte-excursii organizate si noi ne-am decis anul acesta pentru "Turul insulelor Venetiene". În prospect, oferta suna foarte bine. În realitate... a fost foarte frumos, însa extrem de obositor! 

Am pornit la ora 8 dimineata, cu un autocar direct din satul de vacanta. Dupa o jumatate de ora, am ajuns în port, în Chioggia. În autocar ni s-a spus ca programul zilei este pe scurt urmatorul: vizita Insula Murano - o ora si jumatate. Vizita insula Buroano - doua ore. Vizitat insula Torcello - o ora. 

A urmat îmbarcarea. Am urcat alaturi de o multime de feţe necunoscute, pe vaporasul Calimero. Ni s-a mai spus sa tinem minte numele vaporului pentru a nu gresi îmbarcarea, dupa vizitarea insulelor. Eu am retinut imediat, pentru ca mi-am amintit de desenul animat din copilarie, cu puiul de gaina, negru, ramas cu jumatate de coaja-de-ou lipita pe capusor ☺

Am ridicat ancora de la Sottomarina si am început traversarea lagunei de la sud spre nord, de-a lungul litoralului, am admirat pitorescul satelor de pescari Pellestrina, San Pietro in Volta, Alberoni, Malamocco și renumita Lido di Venezia, una dintre cele mai exclusiviste stațiuni de vacanță din Italia, a cărei faimă este legată și de importantul festival de film care are loc aici o data la doi ani (prima editie a avut loc în august 1932).  

Datorita lui Leo, multa lume intra în vorba cu noi ☺ Trei italieini l-au gasit pe Leo extrem de simpatic si ne-am conversat pe frantuzeste, foarte agreabil. Prima bucata a calatoriei a durat aproximativ trei ore!

Înainte de prima escala, organizatorii au facut un comunicat pe limba italiana, noi toti strainii l-am ignorat… Am ajuns pe insula Murano - renumită pentru manufacturile de prelucrare a sticlei. 

Produsele obtinute aici au nivel de arta si de-a lungul timpului au dobândit renume international. Datorită numeroaselor cuptoare înca în functiune, aceasta tradite se păstrează vie și astăzi. 

O demonstrație de lucru a sticlei suflate și sculptate de către un maestru sticlar, dureaza aproximativ o oră iar pentru a vizita o fabrică de sticlă este nevoie de programare… asa ca noi, eu Helmut si Leo ne-am decis sa ne plimbam pe stardute si sa admiram vitrinele magazinelor. Am ajuns în fata unui boutique care pe lânga obieste de sticla avea un tablou în stilul lui Raffael, un portret de burgheza. Din acest motiv, am intrat si… proprietara magazinului, o muraneza (?) simpatica, mi-a spus ca este un tablou pictat de mama ei, în stilul Raffael ♥ Din engleza, am schimbat sa vorbim pe germana, pentru ca ea putea sa converseze fluent! Nu a avut alti vizitattori, de aceea si-a luat timp pentru noi si ne-a facut o mica introducere în istoria artei sticlariei de pe insula Murano. 

Ne-a spus ca vechea producție de sticlă din Imperiul Roman a fost întreruptă de migrația popoarelor. Se presupune ca prin comerțul cu Bizanțul- unde tehnologia nu se pierduse, mestesugul prelucrarii sticlei s-a întors în Europa Centrală prin Veneția. Veneția poate fi astfel privită ca leagănul producției de sticlă din Europa Centrală. Cel mai vechi document în care este menționat un fiolario datează din anul 982. În anul 1295, toate cuptoarele de sticlă au fost mutate din Veneția pe această insulă din motive de siguranță la incendiu. Mai presus de toate însă, această măsură a servit la păzirea si păstrarea secretului prelucrarii sticlei. Suflatorilor de sticlă bine plătiți li s-a interzis să-și transmită cunoștințele sub pedeapsa cu moartea. Cu toate acestea, recunoașterea legii brevetelor care a apărut în secolul al XV-lea nu era o chestiune de la sine înțeles. Sticlarul Giorgio Ballarin a furat câteva rețete de la inventatorul diferitelor metode de colorare a sticlei și a cristalului - Angelo Barovier (în jurul anilor 1400-1460). Ballarin a devenit unul dintre cei mai de succes producători de sticlă din Murano. În timpul Renașterii, produsele artistice din sticlă si din cristal venețian incolor, au devenit principala sursă de venit a populației din Murano. 

Ne-am plimbat prin expozitia boutique-ului fascinati de toate exponatele si ne-am îndragostit de doua obiecte: o vază realizata cu murrine multicolore - gri, verde, kaki si alb, având forma moderna, asimetrica si cu turtiri voite si o alta supla, din cristal cu insertii de sticla alba de Murano în grilaj perfect simetric. Am rugat sa ne fie ambalate si am plecat mai departe. Am intrat într-un magazine care avea pahare si cesti în oferta. Am ales doua cescute de espresso cu farfurioare, din sticla cu amestec de culori multicolore si tortita albastra pentru mine si rosie pentru Helmut. Plus patru pahare de vin alb, lucrate în aceeasi tehnica. 

De la un magazin cu bijuterii, mi-am ales un pandativ litera (initiala numelui meu), un inel în ape-albatre si câte o bratara bleu, pentru mine, verde si roz pentru fiicele mele. Mici suveniruri din sticlă, realizate manual și prin urmare, fiecare piesă, un unicat.

Cu plasa plina de pachete, ne-am îndreptat linistiti spre port - dupa ceasul meu din cele 90 minute, mai aveam înca zece la dispozitie. Ajunsi la locul de întâlnire... am gasit doar câtiva turisti germani si francezi, care se agitau ca vaporul nostru tocmai a ridicat ancora si face manevrele de iesire din port! ☺ Nu mi-a venit sa cred - eu care sunt foarte punctuala, am pierdut legatura?!? Cei trei italieni, erau pe vapor si cum l-au vazut pe Leo s-au grabit la capitan si au discutat înflacarat, dupa care Calimero a reînceput manevrele de acostare. Echipajul a repus puntea de acces la bord si ne-a recuperate si pe noi, astia întârziatii ☺ Dar am fost nevinovati!!! Noroc cu cei trei italieni care ne-au simpatizat… Ei ne-au facut dreptate spunând ca mesajul în care s-a anuntat ora exacta de îmbarcare a fost comunicat doar în italiana! Noi ceilalti nu am stiut decât ca avem timp de vizitare o ora si jumatate! Tja… asta da patanie! ☺☺☺ Habar nu am ce am fi putut face singuri, abandonati pe Insula Murano! Ar fi trebuit sa luam un taxi-de-apa pâna în Venetia si apoi cu un alt mijloc de transport, cei 60 km pâna în satul nostru de vacanta! ☺☺☺ Mascota Leo ne-a purtat noroc! ♥ (povestea va continua)

Restante - Despre pictura ca hobby

De saptamâni de zile amân si iata, a venit momentulsa fac o postare în care sa raspund întrebarilor puse de: Mihaela, Rux, Niko, Fiordaliso, Diana si Suzana ♥♥♥♥♥♥

Acesta este tabloul pe care l-am pictat în anul 2000, pe pânza 50x60 cm, în ulei, reprezentând o imagine din padurile carpatine. Este un peisaj imaginat (nu inspirit de carte postala sau alta pictura). 

Abia anul acesta m-am învrednicit sa îl înramez si da, rama schimba mult în bine aspectultabloului. A fost prima mea experienta în ulei. (l-am fotografiat în curte, la lumina naturala).

În colaj, redau si celalalte cinci picturi în ulei, realizate de mine pe pânza, inspirate de pictori celebrii.

Primele doua sunt inspirate de pictorul meu preferat Claude Monet – una este “Camille Monet avec son fils Jean surla colline” si a doua este “Nymphéas” (ambele pe pânza ovala, 40x50). Pentru aceste tablouri ovale, ma gândesc înca prin ce metoda sa le fac rama (ca daca le dau la un atelier, trebuie sa fac un credit la banca!). Deocamdata sunt agatate pe perete asa, fara rama. Tablourile lunguiete, cu nuferii lui Monet, le-am cumparat la Muzeul Orangerie (Paris) ♥

Urmatoarea este dupa un alt pictor pe care-l iubesc: Vincent vanGogh -The Starry Night (Dutch: De sterrennacht) (pe pânza 40x30)  Jos dreapta este la lumina camerei, sus dreapta este la lumina unei lanterne cu ultraviolete, care accentueaza portiunile pe care le-am lucrat cu culori fosforescente ☺

Celalalte doua sunt facute la cursul facut în decembrie'22 si martie'23 - “Sa pictam dupa metoda Bob Ross” – prima picture se intituleaza“Serenity” (40x50), a doua “Cypress Creek” (50x40) 

Deasemenea, prezint vechile mele tablouri pictate pe sticla, între anii 1982-1990. Am pictat cu acryl, iar stilul picturilor este inspirit de vitralii. Vitraliile pentru mine sunt fascinante! 

Sunt primele mele încercari pe sticla, una reprezinta un vânator batrân (vopseaua incepe sa se scorojeasca, nu am facut nicio protectie, pentru ca nu am primit sfaturi de la nimeni, si pe vremea aceea nici nu existau videoclipuri tutoriale ☺); alta este Zeul Ra (40x30), asa cum mi-am imaginat eu si ultima este o nimfa (25x35). Am mai avut un autoportret si un peisaj cu flamingo ♥ Acelea le-am daruit, nu am nici macar o fotografie...

Doresc tuturor cititorilor acestei pagini - un Weekend placut! ☺☺☺

UP-DATA: tocmai am gasit o fotografie (aici e fotografie la fotografie), cred ca din anul 1997 (Alina stie mai bine, ca este anul când s-a logodit). Eram cu Mama si Alina, care venise în vizita la noi la Sibiu; iar pe perete atârnau tablourile acelea pictate pe sticla ♥ Autoportretul si "Fetita cu basma" ☺ Wow ce de ani au trecut!!!! Ce vremuri faine! ♥

Hundertwasser Village

... este un complex de cladiri construite în stilul tipic Hunderwasser - pereti viu colorati, faianta si sticla colorata încastrate în ziduri, acoperisuri tuguiate, turle si deschideri din piatră sau din metal, combinând cele mai ciudate elemente: rulmenti, potcoave, chei, cârlige, suruburi sau piulite. Între si peste toate acestea, copaci, arbusti si plante agatatoare. Pentru ca punctul principal al arhitecturii cladirilor proiectate de Hundertwasser a fost îmbinarea omului cu natura. 

Satul Hundertwasser nu este construit pe un teren viran, ci are la baza un atelier de vulcanizare scos din functiune. În loc sa se distruga atelierul, Hundertwasser a ales sa foloseasca textura existenta a cladirii și sa o îmbunatateasca prin culoare și forma, prin conversii, extinderi si piloni de fixare. 

Pe acoperiș a crescut o mica padure, spre deliciul locuitoarelor înaripate, iar în interior, s-a nascut ceva de genul unui bazar oriental, sinuos, romantic, în care îți place sa te plimbi, sa observe si sa casti ochii. Nu iti doresti sa fugi, asa cum obisnuim sa fugim de punctele de vânzare obisnuite si sobre. 

Scari spiralate, pereti strâmbi si podele cu denivelari, fântâni de ambient în care apa sursura glisând pe pereti de marmura sau gresie, oglinzi obtinute din cioburi aranjate geometric iregular în care daca te privesti, nu ai cum sa nu râzi :-) Satul Hundertwasser este ca un sat din povesti, este deschis 365 de zile pe an si intrarea este gratuită. 

Dupa ce am cumparat câteva suveniruri, am facut o pauza de espresso în cafeneaua vesela si… daca ajungi pe aici, îti dau un sfat bun: verifica bine scaunul înainte sa te asezi! Podeaua este la fel de denivelata, ca nisipul pe o plaja scaldata de apa marii ☺

(postarea este continuare la "Plimbare în Belvedere")

Un simplu dop

De fiecare data de Fasching, gândul îmi zboara la carnavalul venetian.
De câte ori am fost la Venetia, am cumparat câte "un flecustet" care sa-mi aminteasca de minunatul timp petrecut. O masca, o figurina, o bijuterie... Ultima data - anul trecut în septembrie, am cumparat printre altele acest dop pentru sticla de vin care m-a fascinat. Este sticla de Murano pe suport de inox. Mi-a parut din prima clipa ca acest dop seamana cu globul pamântesc ☺