Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
Vremea s‑a încălzit de pe o zi pe alta, ca și cum anotimpurile ar fi încurcat scenariul și iarna ar fi intrat pe scenă purtând costumul primăverii. Aerul miroase a pământ reavăn, iar iarba, încăpățânată și verde, se ridică precum un cor de șoptitoare care anunță o renaștere ce nu are încă dreptul să înceapă. E o liniște caldă, înșelătoare, ca un compliment spus pe fugă, fără intenție reală. În casă, ritualul sfârșitului de sărbători s‑a desfășurat cu aceeași solemnitate cu care se închide o carte dragă. Am tot oscilat între a despodobi bradul imediat și a‑l mai lăsa o săptămână, dar „primăvara” neașteptată de afară m‑a făcut să mă hotărăsc. Am despodobit nu doar bradul, ci am adunat toate decorațiunile de iarnă. Leo m‑a „ajutat” în felul lui — m‑a urmat peste tot și a stat lângă mine, atent și serios, ca și cum ar fi vrut să se asigure că șiragul de mărgeluțe, ghirlanda de LED și restul podoabelor ajung în cutiile lor. Am dus totul în pivniță, unde liniștea se va așeza peste rafturi, până la următorul decembrie. Am tras bradul rămas gol pe terasă. Acolo, în suportul lui, părea un soldat în permisie — încă în uniformă, dar fără misiune. Părea că a acceptat fără protest să aștepte în soare ziua de colectare programată. După‑amiaza însă, natura, capricioasă ca o actriță care schimbă tonul în mijlocul replicii, a decis altceva. Vântul s‑a pornit brusc și a tulburat cerul, ca o mână care șterge praful de pe o oglindă. Apoi a început o ninsoare măruntă, ca mazărica — o ploaie de puncte albe, jucăușe și imprevizibile. Părea că cineva arunca biluțe de polistiren care, ușoare, în loc să se așeze, erau purtate de rafale în toate direcțiile. Ninsoarea continua mărunt când am ieșit din casă cu gândul să cumpăr doar pâine, nimic mai mult. Dar lalelele din vitrina florăriei m‑au atras ca un magnet — galbene, roz, albe și roșii, toate întinse spre stradă ca niște zâmbete. Am intrat fără să stau pe gânduri și am ieșit cu trei buchețele în brațe. La brutărie, am cerut pâinea feliată și, în timp ce eram servită, priveam vitrina cu gogoși — irezistibilă! Am hotărât să iau doar două: una cu blueberry și una cu glazură albă și inimioare. Dar, într‑un impuls delicios, am cerut și una cu cremă de cappuccino. Vânzătoarea mi‑a spus că, dacă mai aleg una, o primesc pe a cincea gratis. Așa că am adăugat încă o gogoasă cu ciocolată și una cu cremă de piersici. Și uite‑așa am ajuns acasă nu doar cu pâine, ci și cu flori și cu o porție de gogoși pentru cel puțin două zile! Am împărțit lalelele în două vaze — una pentru living și una pentru sufragerie — și am așezat gogoșile pe platou. M‑a bufnit râsul când mi‑am dat seama că, deși dimineață casa încă păstra aerul sărbătorilor de iarnă, acum avea deja veselia ajunului de carnaval, ca un micFasching — deși, în realitate, mai e o lună bună până atunci. Iar afară, vremea și‑a continuat spectacolul — spre seară, granulele s‑au transformat în fulgi, iar fulgii au umplut aerul de o tăcere albă, densă. Și atunci s‑a întâmplat magia — bradul nostru fără podoabe a prins viață. Sub stratul proaspăt de zăpadă, arăta ca un brad dintr‑o stațiune montană, în toiul iernii adevărate. Un brad care, pentru o clipă, părea din nou în elementul lui. L‑am privit cu admirație, cu acel amestec de nostalgie și surpriză care te cuprinde când ceva obișnuit se transformă sub ochii tăi. Vremea ne poartă de la o extremă la alta ca un montagne‑russe meteorologic, de parcă cineva, undeva, se distrează schimbând setările din telecomandă.
Seara de 23 decembrie am luat în serios prognoza meteo care spunea că este posibil ca la noapte să ningă. Așa că, precauți, am băgat bradul în casă și dacă tot l-am fixat în stativ, i-am pus și ghirlanda luminoasă. Dimineața de Ajun ne-a întâmpinat cu o bucurie uriașă… într-adevăr, afară era totul alb. Meteorologii au avut dreptate și curtea arăta ca o felicitare de Crăciun. După muuulți, mulți ani, în sfârșit avem parte de Crăciun alb. Ce sentiment minunat! Cu energia dată de ninsoarea proaspătă, ne-am apucat să împodobim bradul. Anul acesta am ales globurile roșii, rafinate, în toate formele și mărimile. Mi-a luat ceva timp până am găsit echilibrul perfect al pomului, dar în cele din urmă a ieșit exact cum mi-am dorit. Apoi am agățat cu o fundiță roșie coroana de vâsc deasupra intrării în sufragerie, am făcut ultima tură cu aspiratorul și casa a avut exact prospețimea pe care pe care mi-o doream. La bucătărie, responsabilitățile au fost împărțite clar. Eu doar desertul, iar Helmut s-a ocupat de cuptor și de plită, amesteca zâmbind în oale și dădea senzația că totul este sub control. De mulți, mulți ani nu am mai fost singuri în seara de Ajun. Tocmai de aceea am decis să gătim exact ce ne era dor, fără să ținem cont de preferințele sau alergiile vreunui musafir. Libertate culinară totală. Am început cu un cocktail de creveți regali — un fel de salată cu crème fraîche, creveți sotați în ulei de măsline, bucățele de sparanghel fiert în apă cu sare și ceapă, mandarine din compot, mărar și piper. O delicatețe! Am ciocnit un pahar de crémant de Alsacia și... tot din Alsacia, am continuat cu escargot în unt aromatizat cu ierburi fine. Delicios! Felul principal a fost doradă la cuptor, cu cartofi gratinați, un pește care ne place mult și care aduce și un strop din tradiția serii de Ajun. La desert am avut creația mea cu mascarpone, dulceață de trandafiri și biscuiți speculaas, aromele acelea de iarnă care te duc direct în copilărie. După un espresso bine-meritat am căzut frânți de oboseală. Ne-am întins puțin și am și ațipit vreo oră și ceva. Seara s-a așezat peste noi cu o liniște plăcută. Ne-am cuibărit pe canapea, cu un film de Crăciun în fundal și cu sentimentul acela rar că totul este exact cum trebuie. Vacanța își trăiește în sfârșit ritmul ei frumos.
❄️✨ Înainte de culcare am observat că a început să ningă.
Dimineața, Augsburgul era ca într-un basm — o pudră de zăpadă acoperea orașul, oferind un strop suplimentar de magie. A fost superb, dar la amiază s-a topit repede… ca un vis. Acum, ceața groasă ne învăluie și face ca ziua să pară noapte.
Însă luminile aprinse în jurul casei aduc bucurie și strălucire. Iar la serviciu, bradul e deja împodobit, pentru că din săptămâna calendaristică 51 cei mai mulți colegi vor fi în vacanță (iar la sfârșitul săptămânii firma se va închide până după Bobotează). Chiar dacă zăpada a dispărut, magia sărbătorilor e aici și ne încălzește sufletul. Atmosfera rămâne sărbătorească, plină de lumini, culoare și așteptarea Crăciunului.✨❄️
PS: ✨🎄Au mai rămas doar 18 zile până la Seara de Ajun - când vom împodobi bradul și magia va umple casa🎄✨
Ziua de luni s-a trezit cu un oftat al cerului. Ca un pictor melancolic, dimineața a amestecat griul ploii cu argintiul norilor și a presărat umbre reci peste oraș. Playlistul naturii s-a schimbat. După multe zile cu soare chill, azi rulează în loop un soundtrack de ploaie și vânt. Picăturile bat în geam într-un ritm alert, iar frunzele dansează haotic, ca niște confetti risipite. Atmosfera e pustie și rece. Străzile sunt goale, umbrele grăbite, aerul e tăios și vântul aduce parcă vestea iernii ce se apropie. Ninsoarea a ajuns până la poalele Alpilor, nu departe de noi. Aici încă nu a nins, dar senzația că totul e pe muchie de schimbare devine tot mai puternică. De mâine sunt în concediu, iar astăzi lucrez de acasă — un mic lux care mă scutește de drumurile prin vremea neplăcută și îmi dă câștig de timp. În casă e liniște, Leo moțăie cuibarit în pătura caldă. Tastatura mea răsună ca o claviatură de blues, făcând parcă duet cu ploaia — ca un mix între muncă și poezie, între taskuri și visare. Pe birou, ceașca de ceai fierbinte răspândește aburi calzi, aducând echilibru acestei zile reci. În hol, valiza mea stă încă deschisă. Nu am hotărât ce haine să iau. Mâine dimineață am bilet de avion, iar după-amiază voi fi la Sibiu. Buletinul meteo de acolo e schimbător, dar mai am timp să decid până diseară. Se poate să ningă la noi chiar în această seară, în timp ce la Sibiu e soare și târgul de Crăciun s-a deschis deja. Paradoxuri ce se prelungesc în mine, între bucuria că merg la mama și tristețea că plec singură, lăsându-i pe băieții mei acasă. Este o zi de luni plină de contraste, semne de întrebare și emoții amestecate. O trăiesc fragmentar — ca un jurnal de stări, nu ca poveste liniară... De mâine, poveștile mele vor veni din România. La bună recitire, reauzire și revedere! ❤️😘
În acest weekend, natura a decis să-și desfășoare spectacolul hibernal. Fulguiește ușor, iar pământul pudrat ascunde timid gălbenelele și ghioceii zburliți, ca niște mici licăriri de speranță pentru o primăvară iminentă.
În contrast, în casă, domnește o atmosferă caldă și plăcută, perfectă pentru o sesiune de răsfăț bine meritată. Învelită în pătura mea preferată, m-am așezat lângă fereastră pentru a privi fulgii de zăpadă plutind grațios în aer, ca niște mici balerine.
Ca și ieri, dimineața noastra a început în cel mai plăcut mod posibil - cu mic dejun în pat. Un ritual ce aduce un pic de lux în viețile noastre de zi cu zi.
Ne delectăm cu pâine prăjită unsă cu unt și caviar, ou fiert moale și o cană aburindă cu infuzie de măceșe. Același meniu simplu și rafinat ne-a acompaniat atât azi, cât și ieri. Activitățile zilei se vor desfășura într-un ritm relaxat, fără grabă. Ca și ieri, vom găti ceva delicios pentru prânz și vom asculta muzică bună. Cărțile, ca întotdeauna, ne vor deschide ușile spre lumi noi și fascinante... Tricotatul este de asemenea, o ocupație liniștitoare, perfectă pentru zilele friguroase. O plimbare scurtă în parc și jocul cu Leo prin casă, alergând și aruncându-i jucăria preferată, vor aduce un plus de veselie. Ordinea acestor activități nu este fixă și se va ajusta după dispoziția momentului. Vom încheia seara cel mai probabil cu un film bun.
Va fi un weekend liniștit, un timp dedicat doar nouă, în care să uităm de grijile cotidiene și să ne bucurăm de clipele petrecute împreună, regăsind conexiunea și armonia în fiecare moment.
Aseară a nins, frumos ca-n povești, cu fulgi mari și desi. Un strat subțire de zăpadă s-a așternut peste curtea tăcută.
Dimineața, totul părea pudrat cu zahăr, dar soarele amiezii a topit aproape totul. Se pare că nu vom avea Crăciun cu zăpadă... ❄️✨
E însa frig si bate vântul.
Helmut s-a întors de la cumparaturi si mi-a adus un buchet de trandafiri alb-roz, fragili și grațioși. Mirosul lor proaspăt, deși abia perceptibil, aduce o notă de tandrețe și emoție în mijlocul acestui anotimp rece.🌹❄️✨
Bradul așteaptă răbdător în curte, mai sunt doar două zile și va fi împodobit pentru marea sărbătoare a anului.
Astăzi am pregătit pungi cu mici cadouri pentru vecinii de pe stradă.
Mâine, în a patra duminică de Advent, vom bate din ușă în ușă și vom lăsa micile surprize, cu speranta de a răspândi bucuria sărbătorilor în cartier. ✨🎄
PS: A doua zi dimineata nu mai era nici o urma de zapada.
Momentan la noi "s-a încalzit" avem temperaturi pozitive atât ziua cât si noaptea, dar nu se depasesc +6°C.
De mâine voi fi în Sibiu; prognoza meteo spune ca in cursul zilei temperaturile vor putea atinge maxim 8°C însa noptile vor avea minus grade!
Joi, în ziua când am rezervat zborul de întoarcere, atât in Sibiu cât si in Augsburg va ninge! Sper ca zborul meu sa nu aiba întârziere (sau Doamne fereste sa fie anulat!) din acest motiv!
Joi seara avem dinner cu colegii de serviciu si îmi doresc sa pot participa.
Sa aveti parte de un weekend minunat! Voi reveni cu imagini din Târgul de Craciun din Sibiu, care se va deschide asta seara!
Am mai povestit pe aici ca lucrez într-o firma foarte moderna si eleganta, un concern international care se respecta si ne respecta. In departamentul meu avem câtiva membrii ai echipei care lucreaza din alte puncte ale lumii, o colega din China, un coleg din Italia, unul din Malaysia si sapte colegi din România (Brasov, Iasi, Cluj, Bucuresti). Cam o data la doi ani, colegii din strainatate sunt invitati în vizita la noi. Asa se face ca saptamana calendaristica 47 a fost stabilita dupa muuulte criterii, ca fiind ideala pentru aceasta vizita. Din pacate s-a nimerit ca exact in saptamâna 47 eu voi fi la Sibiu pentru ca Mama are ziua de nastere pe 19 noiembrie!... Fiecare cu prioritatile lui! (doar de joi seara ma voi alatura grupului).
Fiecarui membru din CoreTeam îi vine rândul sa se ocupe de un Team-Event si exact de data aceasta a fost rândul meu, sa concep un program echilibrat cu munca si relaxare, pentru noi si musafirii nostri. Char daca eu nu o sa particip, mi-am dat tot interesul sa fie totul cât mai placut posibil. Si cred ca am reusit! ☺ Am organizat un tur cu ghid pe campusul nostru, o masa festiva în München, o seara de karting, o seara de bowling, o vizita la centrala firmei care se afla in Lichtenstein - unde deasemenea colegilor le va fi oferit un tur cu ghid, apoi un dineu de despartire (la care voi ajunge si eu ♥) si bineînteles pentru orele de munca, am rezervat sali de sedinte unde colegii se vor putea retrage sa discute probleme cu managerii de proiecte dar si probleme generale care privesc întregul Team, pentru o cât mai buna colaborare. A trebuit sa ma gândesc la o multime de situatii si sa impart cele 5 zile lucratoare cât se poate de bine. Bineînteles ca toti colegii m-au sprijinit, fiecare a intervenit prin prietenii sa obtinem programarile fara timpul oficial de asteptare (spre exemplu, pentru o tura ghidata pe campus, este dorita o programare cu 4-6 saptamâni in avans!). Asistenta team-ului nostru a facut rezervarile la hotel si avion saptamâna trecuta - de astfel de probleme nu a trebuit sa ma ocup!
Ieri seara am primit ultimele confirmari ale rezervarilor si am respirat usurata! Totul sta fix! Am iesit de la serviciu dupa ora 18 (de obicei plec pe la orele 17).
Biroul nostru este la ultimul etaj - etajul patru. Fireste ca exista doua lifturi în aripa noastra, însa majoritatea colegilor folosesc scarile pentru a-si mentine tonusul muscular... Suntem soricei de birou, petrecem zilnic cca. 9 ore la lumina artificiala, sezând pe scaun in fata monitoarelor. Ba mai rau, acum ca se insereaza atât de repede, habar nu avem cum este vremea afara pentru ca pe geam nu se mai vede nimic! Ieri seara, când am coborât scarile spre foaier (-ul in care avem un Café-bistro), am facut cateva fotografii pentru rubrica "Reflexii în Oglinda" - ca prea sclipeau frumos luminile!☺ Când usile glisante s-au deschis spre pasarela ce duce la garaj... nu mi-a venit sa cred! NINGEA! Ningea ca in povesti, cu fulgi mari, desi si pufosi. Lampile dadeau impresia ca fulgii sunt licurici... Superb moment!
Împart bucuria primei zapezi cu voi ♥
Mentionez ca am facut clipul la bariera, inainte sa ies din campus - nu pe drum public, sa fie clar! ☺ Iar "RiO" am scris pe parbrizul masinii lui Helmut, când am ajuns acasa (masina lui ramane afara, avem doar un loc în garaj).
Va doresc un sfârsit de saptamâna agreabil si daca aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
Weekendul ce a trecut (mai exact vineri, pe 1 decembrie), am reusit sa-l motivez pe Helmut si am fost împreuna în Târgul de Advent din orasul nostru. Am plecat pe la ora 13, pentru ca l-am luat si pe Leo cu noi (daca se însereaza, este foarte greu cu catelul în aglomeratie).
Tocmai începuse sa ninga când ne-am urcat în tramvai.
Am facut câteva ture printre tarabe, mi-am cumparat doua saluri tricotate, enorme si pufoase (unul alb si unul negru) si bineînteles am baut câte un vin fiert si am mâncat fiecare câte un corn cu cârnacior prajit. Eu am luat Bosna, Helmut si-a dorit cârnaciori de Nürnberg. Deliciosi!
Leo a fost foarte cuminte si spre norocul nostru, nu ne-a iesit în cale niciun alt mascul feroce ☺ Leo este jucaus, prietenos cu oricine, se lasa tras de coada de orice copil, dar daca întâlneste un alt mascul (ne-castrat) atunci, deja cu 3 minute înainte ca noi sa observam câinele, Leo al nostru se aseaza în pozitie de lupta! Se încordeaza, coada-i sta ca o sulita în prelungirea corpului, îsi ascute urechile si începe sa mârâie, aratându-si dintii si gingiile! ☺☺☺ Fiorosul lu' mama! Daca i-am da drumul, ar sari la lupta ca un leo-paraleu! Nu avem cum sa-i schimbam meteahna, este un instinc specific rasei (foxterrier).
Leo este câine de vânatoare, dar saracul, habar nu are cum se vâneaza un soricel. Ba chiar nici mâtele nu întelege ce fel de fiinte sunt... Nu a fugarit în viata vreo pisica. Tolereaza toate pasarile care poposesc la noi în curte, doar le observa, indulgent. Dar daca suna cineva la usa sau daca trece cineva pe aleea de lâna curtea noastra, atunci sare si din cel mai adânc somn! Latra si îsi apara teritoriul, este sigur ca asta este datoria lui. ☺
Dar revenind la târg... nu a fost niciun incident cu copilul nostru blanos si patruped. ♥
Ne-am plimbat linistiti si am privit fulgii de nea, încântati de peisajul care-si schimba aspectul sub ochii nostri. La una din tarabele care vindeau presepio, am hotarât brusc si de comun acord sa cumparam o noua casuta pentru figurinele noastre din portelan. Casuta de acasa, sau mai exact ieslea din sceneta Nasterii Domnului, a suferit de-a lungul anilor câteva tamponari la manevrele de depozitare. Am gasit aici în târg o iesle de marime potrivita si ne-am bucurat sa o cumparam.
Intr-un articol viitor, voi arata cum am aranjat totul pe pervazul geamului din sufragerie ♥
În drum spre casa, stratul de zapada a devenit tot mai înlat. Privind din tramvai orasul (strazile si parcurile), peisajul parea desprins dintr-un basm! Ne-am bucurat de ninsoare ca niste copii.
Ceea ce nu am stiut atunci, este ca ninsoarea nu s-a mai oprit pâna a doua zi dimineata. Sâmbata dimineata, stratul de nea a fost între 50 si 70 centimetri! Dar asta e alta poveste...
Caruselul pentru copiii prescolari mi se pare cel mai dragalas loc din târgul de Advent din orasul meu 😍
Va invit sa participati la rubrica Reflexii în Oglinda initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
A nins fara pauza... Si inca mai ninge! Aseara arata asa:
Azi dimineata curtea noastra era asa:
Am stat acasa, ca nu s-a putut circula, nici pe jos si cu nici un mijloc de transport...
Si ca sa nu ma plictisesc în casa... am facut ceva lucru-de-mâna ☺
Am avut cândva o lumânare, într-o coaja de nuca de cocos. Am primit-o cadou de la prietenele mele si nu m-am îndurat sa o arunc. Acum, daca tot am avut timp berechet, am scobit restul de ceara si am pus-o la fiert împreuna cu alte resturi de lumânerele. Am pus într-o cratita apa la fiert, peste cratita am pus o sita de inox asa sa nu ajunga în apa. Am acoperit sita cu folie de aluminiu si am pus resturile de ceara la înmuiat. Cand a devenit lichida, am adaugat doua lingurite de ulei de cocos si o lingurita de vaselina, am amestecat totul bine, al luat cu grija sita de pe cretita si am turnat în nuca de cocos. Am luat un fitil suficient de lung, l-am prins cu un cleste la un capat si lasat cealalta parte sa intre în coaja de cocos, cât am putut de central. Clestele l-am atârnat cu un fir de ata, la un mâner de dulap de bucatarie ☺ în asa fel încât sa nu se scufunde, atâta vreme cât ceara era înca lichida. Acum o las peste noapte sa se întareasca, mâine va voi arata cum arde noua mea veche lumânare ☺
Si am mai facut ceva ☺ Ieri am cumparat un "Tischläufer" un fel de fâsie de fata de masa, îngusta si lunga. O pânza tesuta, cu motive de Craciun: om-de-zapada, coronita, omulet de turta dulce. L-am taiat la jumatate si mi-am cusut doua fete de perna. Sunt foarte încântata de noile deco pentru canapelele din camera de zi ♥
Deschiderea oficiala a târgului de Advent din Augsburg a fost anuntata pentru luni, 27 noiembrie, ora 18.
Eu locuiesc de 23 de ani în Augsburg si în fiecare an imi place sa fiu de fata atunci când se aprind luminitele în târg.
Chiar daca teoretic nu este nimic nou, atmosfera acestui moment este magica!
Stiind ca Helmut nu (mai) este amator (da, Fiordaliso ma întelege cel mai bine), am convins-o pe Andrea - colega si prietena mea sa vina cu mine. Nici ea si nici logodnicul ei nu au participat niciodata la deschiderea târgului din Augsburg (der Augsburger Christkindlesmarkt) asa ca am plecat mai devreme de la serviciu si ne-am înteles sa ne întâlnim în tramvai (am cumparat bilet la oferta de "grup" dus-întors si am economisit câte 5 euro fiecare).
Când am plecat spre casa, fulguia atât de frumos! Am ajuns acasa, m-am schimbat repede de haine si m-am îmbracat cu altele mai calduroase si foarte comode. Leo a fost extrem de dezamagit ca nu are voie sa vina cu mine, însa la un asemenea eveniment, daca esti mic, esti calcat în picioare!
Am iesit punctuala în statia de tramvai si am asteptat sa soseasca tramvaiul in care s-a urcat Andrea (trei statii ne-au despartit). A început sa bata un vânt puternic, sa ma ia pe sus nu alta!
Fulgii zburau în toate directiile si se izbeau de toate obstacolele înainte sa ajunga pe pamânt.
"Brrrr!" mi-a scrsis Andrea, "suntem in tramvai. Urca în ultimul vagon." Ce bine a fost în tramvai! Incalzit, curat, cu scaune comode... Andrea era bine "împachetata" ☺ avea si caciula si manusi. M-a întrebat îngrijorata "Tu nu ai nici macar gluga?!" Eu fandosita, am zis ca am un clop de blanita în rucsac, dar îl voi folosi doar in caz extrem! ;-)
Ajunsi în centrul orasului, am constatat ca ninsoarea s-a transformat în lapovita. Mi-am scos palariuta si mi-am acoperit parul.
În zona pietonala, asa cum era de asteptat, toate instalatiile electrice stradale erau stinse. Straluceau doar decoratiunile vitrinelor. Pe masura ce ne-am apropiat de Piata Primariei, a devenit tot mai aglomerat. Trecerea tramvaielor era blocata cu un microbus al politiei, parcat de-a curmezisul strazii principale. Lumea statea ciorchine la intrarea laterala în piata. I-am tras de mâna pe cei doi însotitori ai mei, am format un "trenulet" si ne-am strecurat pâna pe aleea principala din fata balconului primariei vechi. Am gasit un loc din care puteam sa vedem cladirea primariei foarte bine.
Toate tarabele aveau lumina stinsa si erau acoperite partial cu prelate. Este total interzis vânzarea produselor înainte de deschiderea oficiala a târgului.
Târgul a început sa fie construit în primele zile ale lunii noiembrie. O vedere de sus a Târgului aici . Arhitectura este clara, amplasarea tarabelor-casute este stabilita cu mult-mult timp înainte În plus, nu oricine primeste licenta de vânzare aici. Sunt mestesugari si antreprenori cu traditie, care transmit din tata-n fiu aceasta îndeletnicire.
Piata este înconjurata de Primaria veche, Turnul Perlach, magazine si restaurante si Primaria noua. Geamurile superioare ale primariei noi sunt decorate în fiecare an ca un calendar de Advent. Exista 24 de ferestre, în fiecare zi se trage draperia si apare la vedere un tablou dragut. Pâna la Întâi decembrie sunt însa toate ferestrele acoperite.
Nici macar bradul nu se observa în întunericul ce devenise adânc.
Pomul de Crăciun este considerat centrul simbolic al pieței. Bradul Nordmann este o donație din regiune, a avut cca. 33 de ani, depaseste 18 metri înălțime și cântărește în jur de patru tone. Ziarele au scris ca decorul pomului este format din aproximativ 300 de stele aurii și aproximativ 1000 de luminițe. Bradul a fost împodobit pe 7 noiembrie.
În fata primariei, a fost construita o scena din lemn. În fiecare zi vor avea loc aici mici spectacole si concerte tematice de Advent. Acum, o cântareata de opera intrepreta cele mai îndragite colinde, acompaniata de pian: Kling, Glöckchen, klingelingeling (Sună, clopoțel, sună), Leise rieselt der Schnee (Zăpada cade liniștit), Stille Nacht, heilige Nacht (Noapte tăcută, noapte sfântă), O Tannenbaum (O, brad frumos!) si Ave Maria.
Târgul de Craciun din Augsburg - unul din cele mai vechi târguri din Germania, existând înca din secolul al XV-lea, a capatat acum 75 de ani denumiera oficiala „Christkindlesmarkt”. Pe lânga acest jubileu, anul acesta se serbeaza si 44 ani de când are loc sceneta "Cântecul Îngerilor" (Das Augsburger „Engelesspiel“). Traditional, la ora 18 fix, în balconul si ferestrele primariei vechi, apar rând pe rând îngerasi. Aruncând o privire în culise, îngerii sunt eleve la scolile si liceele din Augsburg, special selectate pentru aceste roluri. Pe lângă o expresie facială încântătoare, sunt necesare grație în mișcare, muzicalitate și, desigur, sa nu aiba rau de înălțime ( pentru a nu se întâmpla nimic atunci când îngerii se arata în ferestrele primăriei). Sunt 23 de ferestre cu îngerasi si în balcon, muzicantii. Inspirat dintr-un tablou de Hans Holbein (pictor nascut la Augsburg în anul 1497, unul din cei mai reprezentativi artiști germani din perioada Renașterii) sceneta "Engelsspiel" a fost inventata în anul 1977 de fostul director de turism din Augsburg, Fritz Kleiber.
Sapte îngeri apar în balconul primariei, îmbracati în costume medievale si simuleaza interpretarea câtorva piese de epoca.
În piata rasuna muzica, melodiile vocale și instrumentale sunt ascultate de catre spectatori, cu respiratia oprita... În mod normal... ca de data aceasta, a început sa ploua cu galeata! S-au deschis sute de umbrelele, copiii au început sa se agite, sa-si strige parintii, masa de oameni a început sa se miste, unii au cautat adapost sub acoperisul tarabelor, altii s-au adapostit lânga zidul Primariei Noi. Zapada de pe acoperisuri a început sa alunece... În plus, am fost înconjurata de un grup de italieni galagiosi (ups, este pleonasm?!). Greu am putut savura momentul... Nu mai pomenesc despre tentativa de a filma sau fotografia. Aceasta activitate s-a dus pe apa... nu sâmbetei ci a zilei de luni - ca luni s-a întâmplat toata povestea asta! ☺☺☺ Totusi, pentru cei care nu au vazut niciodata, spectacolul a fost foarte frumos! ♥
Dupa ce îngerasii s-au retras, primarita Augsburgului a declarat târgul deschis si în aplauze, luminile au fost aprinse în toata zona pietonala centrala. Bradul a stralucit în toata spendoarea, vârful piramidei a început sa se învârta, tarabele si-au deschis vânzarea.. Bineînteles, primele cozi s-au format la tarabele care vindeau vin fiert si la cele pentru mâncare.
Am început si noi cu un vin fiert. Servit în pahare înalte, cu toarta, cu emblema târgului... Vin delicios, aromat si fierbinte. Ce bine ne-a prins! Vântul se mai îmblânzise însa ploaia ne biciuia, apriga! Am luat câteva înghitituri si am râs ca daca nu ne grabim, ploaia o sa umple si o sa dilueze mereu vinul... am fi putut bea câteva ore! ☺
Mi-am tras palaria pâna la ochelari, simteam manusile ude... Am servit si câte o chifla cu steak de porc, dar pânea s-a cam umezit... Am facut o tura scurta printre tarabe, sperând ca ploaia se va potoli, însa nu a fost sa fie. Am trecut pe lânga standul cu castane prajite (poza este dedicatie pentru Rux) (locomotiva) si ciudat, nu cumpara nimeni... Tja, ploaia bat-o vina!
Nu am rezistat aromei de "cartofi turbo" (acelia taiati spirala si infipti pe tepusa, prajit în ulei clocotind) dar nici de acestia nu am avut hazna. Pâna când am mâncat jumatate, cealalta jumatate s-a sleit! (cum s-ar zice, am luat teapa si aici).
Simteam ca umezeala mi-a patruns prin captuseala mânecilor... Am decis sa ne grabim spre casa, altfel s-ar putea ca mâine sa fim bolnavi!
Macar la tramvai am avut noroc. Nu am avut de asteptat nici macar un minut! Am calatorit tacuti, plouati, murati... I-am scris lui Helmut pe WhatsApp rugându-l sa porneasca sauna, ca sosesc în douazeci de minute, înghetata bocna.
M-am despartit de cei doi prieteni si am alergat spre casa. Leo m-a întâmpinat la intrare, dar s-a retras si el dezgustat de îmbracamintea mea umeda.
M-am dezghetat treptat, în aburii parfumati. Am facut trei serii de infuzii, cu aroma de pin, de portocala si de salcâm. Mi-am recapatat buna-dispozitie si mai târziu, cuibarita confortabil în pat si cu Leo în poala, am facut retrospectiva zilei si am concluzionat ca totusi seara a fost placuta! ;-)
Sper ca v-a facut placere sa ma însotiti în Târgul din Augsburg, v-au placut reflexiile din fotografii si videoclipuri ♥ Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la aceasta rubrica, initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:
