joi, 30 noiembrie 2017

... ramas din Zodia Scorpionului ☺

Scorpionul de carte - Chelifer cancroides, este în Europa Centrală cel mai bine-cunoscut reprezentant al pseudoscorpionilor. Animalul, care are dimensiuni de numai câțiva milimetri, îsi face deseori loc în mediul de viață al oamenilor, unde este foarte util ca vânător de dăunători: psocopterele, paduchii de carti si acarienii sunt înscrisi pe "lista de meniu". Pentru oameni, scorpionul de carte este complet inofensiv, el nu poate penetra pielea umană cu foarfecele sale.
Scorpionii de carte preferă locurile uscate și se ascund în spații înguste. Ei îsi găsesc culcus în coaja de pin, în stupi, în cuiburi de păsări vechi, în grajduri, în vestiare și în locuințele omului - sub tapet, în biblioteci si muzee, în fișiere cu praf. Din cuibul lor, vânează animalutele mai mici, cum ar fi paduchii de cărți, păduchii, colembolele, ploșnițele de pat și acarienii. Prada este prinsă cu foarfecele pedipalps, îi este injectat venin din glanda aflata în vârful foarfecei, apoi este devorata.
Zilele trecute, în birou, pe când fiecare era concentrat la lucrul lui, striga un coleg: "Scorpionulllll!"  Cum, cine, ce, de ce?! am sarit toti panicati. Colegul zâmbind, ne arata cum la el pe birou se plimba un punct gri-închis :-) Ne apropiem noi sa privim mai bine, ne stergem lentilele de la ochelari... musafirul nostru e tare-tare mic! Pe când colegul golea o cutie de bomboane ca sa-l captureze, ne-a explicat totul despre scorpionul de carte. Si ne-a zis ca îl duce la albinele lui, în stup. Pe mutrele noastre se putea citi ceva spaima amestecata cu scârba... Ca sa ne "înveseleasca", colegul a completat: "unde este unul... este o întreaga colonie!" Na SUPER! Cu alte cuvinte, la noi în birou tropaie acarienii! Cu toate ca nu se vede, cu siguranta avem mult praf si prea multe hârtoage...

Recomandare

Spre sfârsitul anului, timpul mi se pare ca zboara! Nu-mi mai ajung orele pentru tot ce mi-am propus!
Profesional, proiectele în care sunt implicata se înmultesc si au termene de predare tot mai strânse, iar privat, ma aflu intr-o aglomerare de evenimente deosebit de placute si în iuresul trairilor, bucuriile se amesteca… parca mi-e dor de vremea când savuram pe îndelete asemenea evenimente. Singura parte buna este ca în haosul din programul meu exista totusi echilibru ☺
Duminica trecuta am vazut un spectacol deosebit si iata, a trecut aproape o saptamana si mare pacat ar fi sa nu fac aceasta recomandare.
Este vorba despre APASSIONATA si noua poveste EQUILA.
Spectacolul se desfasoara în Showpalast München si artistii sunt caii, calaretii si dansatorii. Scena este o arena acoperita cu 500 tone de nisip, înconjurata de loje ce asigura spectatorilor 1700 locuri. Fundalul este asigurat de un ecran enorm pe care sunt proiectate imagini impresionante, ce completeaza si sustin evolutia protagonistilor. Este o lume de basm, un spectacol magic cu scene încarcate de poezie. Caii se misca plini de gratie si eleganta, calaretii executa acrobatii uluitoare, muzica este patrunzatoare iar dansatorii sunt încântatori. Coreografia, costumele si întreaga atmosfera fascineaza. Esti cucerit din primele minute ale spectacolului si esti transpus cu facilitate în aceasta lume misterioasa, în tara magica Equila - locul unde oamenii si caii traiesc în perfecta armonie.
În acest caz... nicio fotografie nu este prea mult ;-)


miercuri, 29 noiembrie 2017

Sfârsitt de noiembrie



Duminica a nins dar nu sa depus nimic. A fost prea cald. De luni a fost uscat însa vremea s-a racit simtitor. Soarele a devenit zgârcit în a-si împrastia razele si a preferat sa ne priveasca din spatele perdelei de ceata. Luna - pe sfert, a tronat zi si noapte pe cerul gri.
Indiferent de capriciile vremii, plimbarile lui Leo în parc sunt zilnice. De doua ori în timpul zilei alaturi de Helmut si serile cu mine.
Ne întoarcem acasa înfrigurati, dar nu-i bai! Ne asezam pe fotoliu cât mai aproape de semineu, pâna când ni se încalzesc picioarele. Apoi ne mutam pe canapea si motaim în fata televizorului.
Poate sa zica cineva ca serile de sfârsit de noiembrie nu sunt frumoase?! ;-)

duminică, 26 noiembrie 2017

Recomandari filme 2017 - Clubul cinefililor

Most Beautiful Island - un film american cu regia si scenariul semnate de Ana Asensio, cu Ana Asensio si Natasha Romanova în rolurile principale. Un film care nu promite prea mult în primele minute, dar care pe masura ce se deruleaza, iti capteaza tot mai mult atentia. Un film care impresioneaza, socheaza si se termina, lasându-te pe gânduri... Oftezi si te gândesti "ce bine ca nu fac parte din niciuna din cele doua grupe prezentate!" Prima grupa - cei care au bani si nu mai stiu pe ce sa îi arunce si a doua grupa - cei care nu poseda nimic si sunt în stare sa riste orice pentru a câstiga ceva bani.
The Glass Castle este un film bazat pe romanul autobiografic omonim publicat în anul 2005 de Jeannette Walls. Este prezentata copilaria celor patru frati Walls, o copilarie absolut aparte!
Filmul reda cu multa sensibilitate situatii extreme, provocate de parintii copiilor - unul atist si celalalt geniu-nebun. Doi extravaganti, rebeli, boemi, fara pic de simt al responsabilitatii.
Unforgettable- un film american ce combina genurile drama si thriller. In rolurile principale: Rosario Dawson, Katherine Heigl si Geoff Stults. O poveste care arata cât de mica este distanta dintre perfectiune si haos si mai ales arata cât de periculosi sunt acei oameni falsi, care nus-si traiesc viata, ci ei se silesc sa interpreteze un rol ideal pe scena vietii.

( foto 1, foto 2, foto 3)

sâmbătă, 25 noiembrie 2017

Vesel si multicolor

Daca în ultimii ani moda a fost sa împodobim bradul într-o singura culoare - auriu, rosu, albastru, alb, cupru sau argintiu, trendul acestui an este combinarea culorilor electrice: verde neon, pink, oranj, galben, bleu ciel. Un brad "papagal" ☺
Mie personal îmi pare prea mult - în camera sunt deja o multime de culori (mobilier, covoare, bibelouri si alte ornamente) si am hotarât ca anul acesta vom ramâne la culorile clasice. Înca nu stiu exact ce culoare voi alege, însa bradul meu va purta doar o culoare (în mai multe nuante).

Pentru usa de la intrare însa m-am hotarât sa mesteresc o coronita ornamentala în culorile modei 2017. Asa ca mi-am cumparat doua marimi de globuri si o ghirlanda de brad artificial. Am avut în debara o coronita veche si am hotarât sa o folosesc ca suport. Cu voie buna, m-am apucat sa combin globurile si sa le leg pe sârmulita, câte patru, câte cinci. Mai întâi cele mari, apoi cele mici. Le-am fixat pe suportul lemnos si pâna când mi-am baut cafeluta, gata a fost si coronita mea.
Astazi am agatat-o la usa, pentru ca de luni, în orasul nostru se demareaza pregatirile pentru Craciun.
Deasemenea, împreuna cu Helmut, am legat instalatiile luminoase în jurul casei si am montat "bradul" în curte (chit ca a plouat). Din seara aceasta vor functiona, pâna în prima saptamâna a anului viitor.

joi, 23 noiembrie 2017

Drame politice în serial - Clubul cinefililor

Situatii fictive inspirate din actualitatea politica, scenarii bazate pe realitatea contemporana, intrigi, prietenii, oameni rai, oameni buni, suflete inocete sau suflete ce au facut pact cu necuratu'! "Berlin Station" si "Designated Survivor" - doua seriale americane pe care le recomand.
Primul sezon a fost prezentat pe Netflix în pachet complet. Al doile sezon este oferit cu portia... câte un episod pe saptamana! :-(
"Berlin Station" - este un haos perfect. Serviciile secrete externe al marilor puteri ale lumii, mascate in interiorul ambasadelor din Berlin, urzesc actiuni înspaimântatoare, creeaza divergente artificiale, vând secrete, influenteaza, provoaca sau manipuleaza evenimente... Pe cont propriu sau colaborând una sau mai multe, împotriva altei agentii. De la eposod la episod ai impresia ca "te-ai luminat" însa adevarul este ca si în viata reala, ca în politica habar nu avem cât de multe nu stim ☺☺☺ Si poate ca este mai bine asa! Altfel am deveni toti depresivi! În spionaj supravietuieste doar cel mai bun, dar doar pentru o scurta perioada... Asa cum "minciuna are picioare scurte", nici spionii nu (prea) ajung la vârsta de pensionare.
Astazi a fost pus la dispozitia fanilor, episodul 7 (din sezonul 2). Urmatorul va fi prezentat la 28 noiembrie.

"Designated Survivor" - prezinta Casa Alba în stare de alarma. În urma unui atac terorist, decedeaza presedintele si toti ministrii importanti ai Statelor Unite. Conform legii în vigoare, pâna la noile alegeri va fi desemnata în functia de presedinte, persoana în viata, aflata cel mai sus in ierarhia politica. Paralel cu situatiile ce se ivesc în reorganizarea politica din Casa Alba, sunt prezentate aspecte din viata de familie a noului presedinte, precum si a colaboratorilor apropiati. Deasemenea, sunt declansate actiuni mai mult sau mai putin oficiale, pentru demascarea autorilor „din umbră” a atentatelor teroriste. Actiunea filmului este cu adevarat palpitanta.
Netflix a ajuns la episodul 6 (sezonul 2).  Urmatorul episod va fi disponibil din 24 noiembrie.


miercuri, 22 noiembrie 2017

De sezon

Mandarine, portocale, mere, banane, mango, maracuja, gutui, pere, nashi, kaki, ghimbir... La noi acasa, fructierele sunt pline mereu! Nu exista sa treaca o zi fara sa consumam fructe.



... din când în când, ne rasfatam si cu câteva clatite ☺ Umplute cu dulceata nu cu gem. Preferatele mele sunt cea de visine si de afine ♥ Ah, sa simt fructul întreg, atunci când musc din clatita! ☺

Tărâș-grăpiș pe ultima suta de metri din Toamna


Saptamâna aceasta, într-una din plimbarile noastre în parc, am întâlnit un arici. Leo tare s-ar mai fi jucat cu el ☺☺☺Saracutul arici, probabil ca îsi cauta înca un culcus pentru hibernare. Vremea asta ciudata l-a derutat total! Saptamana trecuta noaptea, temperaturile au scazut la zero grade si mai jos, iar zilele astea s-a încalzit anormal si amiezile sunt la 20°C!
La noi acasa, se pun de o parte ultimele ornamente de toamna si încet-încet, le iau locul decoratiunile de iarna.
☺ Mai sunt doar zece zile pâna la Prima zi de Advent!

luni, 20 noiembrie 2017

Bradul din Târgul de Craciun

Timp de cinci saptamâni înainte de Craciun, centrul orasului se transforma într-un "oras în oras"! Constuirea si aranjarea acestui orasel începe însa în primele zile ale lui noiembrie. Peste 500 de angajati sunt implicati în pregatirea casutelor si desfacerea punctelor de vânzare a produselor artizanale. Fiecare are sarcini precise si fiecare este mândru ca poate sa ia parte la acest grandios proiect de sfârsit de an.
Plasarea bradului este una din cele mai impozante actiuni. Anul acesta, o familie din localitatea Gessertshausen a daruit bradul primariei Augsburg. Este un copac falnic, a implinit 35 de ani si masoara 18 metri. Saptamana trecuta, bradul a fost înaltat în centrul pietei Rathausplatz, piata ce gazduieste Augsburger Christkindlesmarkt de peste 50 de ani. Traditia târgului de Craciun în Augsburg are însa radacini intinse pâna în secolul 15. Este unul din târgurile cele mai vechi ale Germaniei.
Când ne plimbam pe aleile târgului, suntem atât de fermecati de frumusetea decorurilor încât uitam câta munca s-a investit în realizarea oraselului de basm. Doar pentru ridicarea pomului si fixarea lui, au fost implicati pompierii departamentului din Augsburg, Oficiul pentru Protecția Consumatorilor și de Administratie a pieței, un birou de Inginerie Civilă și o compania de constructii si montaje.
În urmatoarele zile, bradul va fi împodobit cu 300 de stelute si 1000 de LED-uri si începând cu seara  de 27 noiembrie, beculetele vor fi aprinse si bradul va straluci în toata splendoarea lui, pâna la sfârsitul anului.

duminică, 19 noiembrie 2017

Feeria Târgului de Craciun - numaratoarea inversa: 8,...

Mai sunt doar opt zile pâna la deschiderea Târgului de Craciun în orasul meu - renumitul Augsburger Christkindlesmarkt
Am scris în fiecare an despre emotionanta ceremonie de deschidere din târgul central, despre aparitia îngerasilor la ferestrele "salii de aur", despre concertul "Engelesspiel"din balconul primariei si despre feeria beculetelor din oras. Am scris despre supradimensionalul Calendar de Advent din centrul orasului si despre cât este de frumos sa te plimbi pe aleile târgului, printre casutele meşteşugarilor artizani. Am descris aroma de turta-dulce care pluteste peste târg, aroma de mar copt sau de Crêpe pudrat cu scortisoara; am scris despre întâlnirile cu prietenii la o cana de vin fiert si o farfurie cu varza calita si Schupfnudeln, în apropierea piramidei "Engelspyramide". Am pomenit promenada pe firul basmelor (anul acesta povestea "Craciun la familia ursilor") si serile de vals în piata Kö (Königasplatz). Am scris despre Coronita de Advent, despre Presepio, despre concertele de colinde din bisericile de cartier si despre pastrarea si transmiterea traditiilor de Craciun. Am scris despre bunatatea oamenilor si despre maratonul-colectelor în prag de sarbatori, despre armonia din vecinatate... De toate acestea ma bucur în fiecare an si particip activ si cu deosebit entuziasm. Adventul este pentru mine, cea mai frumoasa perioada a anului!

Anul acesta der Augsburger Christkindlesmarkt se va deschide la ora 18, în ziua de luni, 27 noiembrie.
Prima lumânare din coronita de Advent va fi aprinsa duminica, 3 decembrie.
Anul acesta este un an deosebit, caci luna decembrie are cinci zile de vineri, cinci zile de sâmbata si cinci duminici. Se întâmpla doar o data în 823 de ani ☺ Sa fie cu noroc pentru toata lumea!

miercuri, 15 noiembrie 2017

Un film pentru noiembrie - Clubul cinefililor

Saptamâna aceasta, Netflix a pus la dispozitia abonatilor mini-serialul "The Sinner" si numele Jessica Biel mi-a atras in mod special atentia. Îmi place mult Jessica si mi-am spus, un film în care ea detine rolul principal, trebuie sa fie bun. Si chiar asa a fost!
"The Sinner" se deruleaza în 8 episoade si prezinta cazul deosebit al Corei Tannetti, acuzata pentru crima. O crima brutala, savârsita sub privirile sotului, al copilasului lor în vârsta de doar cinci ani si a întregului grup de oameni aflati la plaja, într-o duminica frumoasa de vara. O crima pentru care nimeni, nici macar faptasa, nu gasesc un motiv. Totul s-a petrecut "din senin" si nimeni nu are nicio explicatie. Cora este arestata imediat, marturiseste fapta si pledeaza "vinovata", refuzând chiar asistenta unui avocat.
Conform principiului "Nimic nu este întâmplator" detectivul Harry Ambrose - interpretat de Bill Pullman, este singurul care se încapatâneaza sa descopere sensul abominabilului incident. Fiecare episod prezinta aspecte din viata Corei, înainte de crima. Noile descoperiri completeaza dosarul ca într-un tablou puzzle si scot la iveala multi implcati si vinovati. Este un film cu suspans perfect dozat pe fiecare episod, actiunea este total imprevizibila si misterul este descifrat putin câte putin, doar atât cât interesul spectatorului sa ramâna mereu treaz. Filmul mi-a placut atât de mult încât mi-a parut foarte rau când s-a terminat.

Alaturi de Jessica Biel si Bill Pullman, joaca Christopher Abbott, Dohn Norwood si Abby Miller. În grupul producatorilor de film si al regizorilor: Michelle Purple, Derek Simonds, Antonio Campos si Charlie Gogolak. Surpriza mare a fost sa descopar ca scenariul se bazeaza pe un roman (cu acelasi titlu) semnat de Petra Hammesfahr, o scriitoare germanca despre care, eu personal nu am auzit pâna acum. M-am bucurat sa gasesc pe pagina Wikipedia o lunga lista cu romane, pe care le voi cauta neaparat. Este vremea de cuibarit în fotoliu, lânga semineu, cu o carte în mâna... Iarna înca nici nu a început si meteorologii prezic ca va fi una lunga.

luni, 13 noiembrie 2017

Povestea unei duminici pline-ochi

Este luni si griul devine din ce în ce mai tulbure. Ploaia se transforma încet-încet în lapovita. Astazi de dimineata, în drum spre serviciu mi s-a parut chiar ca vad câtiva fulgi de nea lipindu-se pe parbriz… Iarna nu mai e departe.
Cu cât mai frig este afara, cu atât mai adânc ma cuibaresc în patura pufoasa si cu atât mai dulci îmi par amintirile duminicii care a trecut… O zi plina de diversitate!
Daca pâna sâmbata vremea a fost frumoasa, de duminica dimineata, toamna a aratat ca poate fi si rea, cruda si implacabila. Vântul a smuls ultimele frunze ale copacilor si ploaia a biciuit fara mila tot ce i-a iesit în cale - chiar si un catelandru de un an si o zi, iesit ca de obicei în parc la plimbare împreuna cu prietenul lui biped. ☺ Plimbarea celor doi s-a transformat în tur scurt si baietii mi-au revenit acasa înfrigurati si uzi pâna la piele.
Dupa ce s-au uscat cu foenul, pe cel mic l-am consolat cu un os cu vitamine si celui mare i-am oferit o cupa mare cu infuzie de ghimbir si lamâie, îndulcita cu miere de salcâm (este cea mai rapida reteta pentru întarirea sistemului imunitar). Apoi mi-am zis “ Si ce daca ploua si e frig?! În sfârsit e timp pentru mesterit!". Patru rame canvas asteapta de câteva zile sa fie curatate de hârtia ce a folosit ca mediu pentru transferul de imagine si... mai departe nu am avut timpi-morti! În timp ce pânzele s-au uscat, am încins fierul de calcat si am netezit o fata de masa si patru servetele de damasc, pentru ca la ora amiezii am avut musafiri. Sub pretextul “zilei de nastere a lui Leo”, i-am invitat la masa pe vecinii care o au pe Clara – cea mai buna prietena de joaca a lui Leo.

Ca de obicei, de gatit s-a ocupat sotul meu. La întâmpinarea oaspetilor am servit sekt si prune uscate prajite în mantie de sunca. La aperitiv rösti de cartofi cu file de somon si crème frâiche si ca fel principal de mâncare, file de porc învelit în foite de jambon, cartofi gratinati si legume calite. La desert am avut “Iubire fierbinte” – piure din fructe de padure încins în sos caramel, plus câte trei sfere de înghetata de vanilie.
Leo si Clara au alergat prin toate camerele, au sarit pe canapele si pe fotolii, s-au hârjonit si noi nu am intervenit în joaca lor cu vreun repros, ca doar motivul petrecerii a fost ziua lui Leo! ☺
Dupa ce au plecat musafirii, am repus urgent ordinea în casa, apoi cam în aceeasi viteza, am scos din dulap “la petite robe noire”, mi-am aranjat parul si mi-am retusat machiajul. Seara de duminica am petrecut-o la teatru, în München.

Din fericire a condus „ginerica“ asa ca am folosit calatoria pentru a reveni la starea de calm si comfort. Biletele le-am primit cadou de la fiica si logodnicul ei. Celalalta fiica a ramas acasa, dadaca la Leo. Poti sa comentezi ceva legat de o asa perfecta organizare?! ☺
Das Deutsche Theater avea covorul rosu rostogolit din boulevard si pâna la intrarea somptuoasa, pentru a marca deosebitul eveniment - premiera musicalului “Cocosatul de la Notre-Damme”. În fata fotografilor si jurnalistilor pozau surâzatori protagonistii serii. Noi am predate pardesiile la garderoba, am servit câte un cocktail “Notre-Dame”, apoi am intrat în sala, alaturi de ceilalti 1500 de spectatori.

A fost o vreme – cam pe când eram de vârsta actuala a fetelor mele, când adoram acest gen de spectacol. Încet-încet, spectacolele de opera si muzica clasica mi-au captat tot mai mult atentia si m-am departat de musical. Îmi face însa placere sa vad din când în când punerea în scena a unui musical clasic. Acesta a fost un show reusit, cu atisti si decoruri de înalta calitate. Am petrecut o seara deosebit de agreabila.
Leo abia ne-a asteptat sa revenim acasa. A motait el, dar de dormit, nu a putut sa doarma linistit decât când ne-am asezat si noi în pat. La ora 24 am dat stingerea. Am adormit instantaneu.
Când am redeschis ochii, era luni… Si griul este din ce în ce mai tulbure.