Cum mi-am transformat pivnița într-un SPA de vis - idei, ritualuri și magie

Cu mulți ani în urmă, am hotărât să transformăm pivnița casei într-un colț personal dedicat wellnessului. Ne-am dorit un spațiu care să ne aducă aproape de noi înșine, unde grijile să se topească și corpul să se refacă în tihnă. După ce spațiul a prins contur, am început să-l folosim cu regularitate, iar astfel a luat naștere ritualul nostru, simplu, profund, mereu binevenit. Sauna a devenit parte din ritmul vieții, mai ales iarna, când o ședință săptămânală ne încălzește trupul și sufletul. Vara, o folosim mai rar, dar cu atât mai prețios este momentul, mai ales după o zi lungă de muncă în grădină sau după o vacanță la mare, când pielea poartă urmele soarelui.
Anul acesta, la mijloc de august, când diminețile au devenit brusc reci și chiar am pornit centrala termică (am avut doua dimineti cu 3°C!!!!), am simțit din nou chemarea saunei. Era sfârșitul lunii lui Cuptor, dar aerul avea deja miros de toamnă. Am intrat în sanctuarul nostru de relaxare, ascuns sub nivelul casei.

Camera de wellness nu este mare, dar este suficient spatiu pentru a crea o atmosferă de refugiu și echilibru. Într-un colț se află dușul, în celălalt cabina de saună din lemn de molid, iar în mijloc două șezlonguri ergonomice, inteligente, cu mișcare adaptivă, ce transformă fiecare poziție într-un moment de relaxare autentică.
Ritualul wellness începe mereu cu un duș răcoritor, care trezește pielea și limpezește gândurile. Apoi pășim în saună și ne așezăm pe lemnul cald de frasin, care ne primește cu căldura lui blândă. Am fixat termostatul așa cum ne place, la 70°C, pentru a crea atmosfera unei ‘biosaune’. Temperatura este domoală, dar suficientă cât să deschidă porii și să ne învăluie într-un abur liniștitor. Pe pietrele de lavă turnăm apă în care am amestecat câteva picături de esență bio. Alegem aroma în funcție de stare, poate melisă, muguri de brad, salcâm, portocală, mentă sau lămâie. Fiecare parfum poartă o amintire, o emoție, o vibrație care ne însoțește în călătoria interioară.

Când apa atinge pietrele, sfârâie ușor, iar aerul se umple de aburi parfumati. Căldura ne cuprinde, pielea se strânge ușor și perlează, corpul se abandonează, iar mintea începe să se desprindă de gândurile grele. Stresul se evaporă si în locul lui se strecoară liniștea, fantezia, o formă de libertate care nu are nevoie de cuvinte.
Aburul se ridică lent, iar clepsidra cu nisip ne măsoară timpul fără grabă. Zece minute în care căldura ne învăluie și pătrunde adânc, iar sunetele blânde ale muzicii ambientale se împletesc cu respirația. Ne desprindem de tot ce e în plus și ne regăsim într-o stare de calm profund. Întinși pe prosoape, simțim cum respirația se adâncește, cum pielea pulsează ușor, cum gândurile se limpezesc.

Ieșim aburind, facem un nou duș, apoi ne învelim în halate moi și ne așezăm pe șezlonguri. Corpul se adaptează treptat la temperatura camerei, iar lumina ambientală ne învăluie ca o îmbrățișare. Muzica ne însoțește discret, iar acvariul cu pești neon și melcișori care se mișcă lent adaugă un strop de viață. În această atmosferă, corpul își regăsește ritmul, iar mintea se lasă purtată de visare.
După o pauză (aproximativ un sfert de oră), revenim în saună cu o altă aromă. Căldura revigorează circulația, iar atmosfera de slow living ne cuprinde. Respirația se adâncește, gândurile se limpezesc, iar timpul pare că se dilată.
Repetăm acest ciclu de patru sau cinci ori, timp de două sau trei ore. 

O dată pe săptămână răsfățăm pielea cu un peeling din sare de mare și ulei de rodie — o îngrijire delicată, senzorială, care aduce pielea înapoi la viață. 

În rest, între sesiuni, doar dușuri și hidratare cu ceai, apă minerală plată sau o bere natur, nefiltrată - în funcție de poftă și dispoziție.
La final, după ultima ședință, ieșim plutind. Trupul este ușor, mintea limpede, iar sufletul parcă mai aproape de sine. Este o formă de grijă, un ritual care ne reașază în propriul echilibru, în propria liniște. Este răsfățul nostru, o călătorie blândă spre interior, care transcende corpul și pătrunde în tăcerea senină a ființei.

Sub vraja luminii

 

În micul nostru spațiul wellness, timpul pare să se dilate, iar grijile se topesc asemenea aburului care mângâie pielea... O lampă de ambient, cu bec în culori pastel, devine mai mult decât un simplu obiect decorativ — este o poartă către visare. Magia luminii începe să lucreze în tăcere, transformând fiecare clipă într-un moment suspendat...
Fiecare nuanță care se schimbă lent — roz pudrat, albastru seren, verde mentă, o vibrație calmă de mov ametist și o trecere caldă de la galben chihlimbar spre oranj aprins, până la roșu catifelat — pare să respire în armonie cu atmosfera, învăluind gândurile într-o îmbrățișare caldă și blândă. Când liniștea are culoare, simțurile se trezesc altfel — mai tandru, mai profund.
Acea lumină difuză nu doar relaxează. Ea transformă spațiul într-un sanctuar al simțurilor. Te face să uiți de lume, să te regăsești în propriul tău univers interior, unde totul e liniște, echilibru și frumusețe. Culorile pastel șoptesc, te invită să te lași purtat, să te abandonezi unei stări de plutire, ca într-un vis lucid.
În acel moment, în acea lumină, corpul se odihnește, iar sufletul călătorește. Este o experiență care nu poate fi măsurată în minute sau grade Celsius, ci în emoții. În acel spațiu wellness, lampa pastelată devine un ritual tăcut, un companion al vindecării, al introspecției, al visării.
Pentru toți cei care iubesc jocul luminii — fie că e vorba de reflexii în oglindă sau sclipiri independente care dansează pe pereți — vă invit să vă alăturați rubricii „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN), în fiecare joi, și să vă înscrieți în tabelul de mai jos:

O zi de răsfăț absolut la Bad Erding – Cadoul perfect de Ziua Mamei

Există daruri care nu se împachetează în hârtie colorată, ci în emoții, zâmbete și clipe de neuitat. De Ziua Mamei, fetele mele mi-au oferit o zi întreagă de răsfăț desăvârșit în cel mai mare centru spa & wellness din lume – Bad Erding. 💗
A fost o zi în care timpul s-a oprit în loc, iar sufletul a plutit lin printre ape termale, arome exotice și o liniște care îți mângâie inima. De cum am pășit în acest colț de paradis, am știut că urmează ceva cu totul special. Bad Erding nu e doar un loc – e o magie care se trăiește cu fiecare simț. Deși acasă am propria mea sală de saună, nimic nu se compară cu acest univers spa – un tărâm al simțurilor, unde fiecare colț șoptește promisiuni de relaxare, iar fiecare clipă devine o amintire prețioasă.
În inima acestui sanctuar al relaxării, ne-au întâmpinat săli impresionante, cu șezlonguri moi, paturi cu baldachin și plante exotice care păreau desprinse dintr-o grădină tropicală. Ne-am ales cu grijă „cuibul” nostru – un colț liniștit, perfect pentru a ne lăsa gențile și grijile deoparte. Piscinele cu temperaturi și săruri variate ne-au învăluit trupurile într-un dans lichid al vindecării. Jeturile de apă ne-au masat fiecare fibră – de la tălpi până la creștet – ca și cum natura însăși ne-ar fi atins cu mâini nevăzute.
Am explorat saunele cu atmosfere contrastante – de la uscăciunea fierbinte a celor nordice, până la aburii densi ai celor tropicale. Iar experiențele de Saunaaufguss ne-au purtat în lumi îndepărtate, printr-un spectacol al simțurilor. (Pentru cei care nu cunosc acest ritual, Aufguss este o tradiție specifică saunelor din cultura germană, austriacă și nordică. În timpul acestuia, un maestru al saunei – Saunameister – toarnă apă amestecată cu uleiuri esențiale peste pietrele încinse, generând un val intens de aburi și căldură. Apoi, cu mișcări ample ale prosopului sau evantaiului, distribuie uniform aerul fierbinte și aromele în întreaga încăpere. Este o experiență multisenzorială, adesea însoțită de muzică, lumină ambientală și chiar povești sau teme inspirate). Arome de lemongrass și eucalipt, portocală cu scorțișoară, fructul pasiunii sau ciocolată caldă cu mentă ne-au învăluit simțurile, în timp ce maestrul dansa cu prosopul în aerul fierbinte – un adevărat alchimist al relaxării.
În Oaza Vital, pielea noastră a fost mângâiată de unt de shea și ulei de cocos, într-un adevărat răsfăț tropical. Ne-am lăsat trupurile să absoarbă toată bunătatea naturii, ca și cum fiecare por ar fi sorbit lumină și liniște.
Apoi, am pășit într-un spațiu al tăcerii profunde, unde am participat la o sesiune de meditație cu boluri tibetane (Klangschale), învăluite în aroma delicată a florilor de cireș. A fost o călătorie interioară, ghidată de sunet, spre un echilibru subtil și profund. Totul a început cu vibrațiile calde ale unui fluier de bambus tibetan, ale cărui note blânde păreau să respire odată cu mine, aducându-mi mintea înapoi în prezent. Apoi, un Disch – gong tibetan – a umplut spațiul cu un ecou grav, ca o chemare din adâncurile ființei. Fiecare bătaie vibra prin aer și prin corp, dizolvând tensiuni ascunse și deschizând un spațiu de liniște pură.
În final, Klangschale – bolurile tibetane – au început să cânte, una câte una, cu sunete cristaline care se împleteau într-o armonie subtilă. Fiecare ton părea să atingă o coardă invizibilă din sufletul meu, aducând o stare de pace profundă și reconectare. A fost mai mult decât o sesiune de relaxare – a fost o reamintire a cât de vindecător poate fi sunetul atunci când este ascultat cu inima.
Într-o altă saună, am fost purtate de parfumul visător al unei sesiuni La Dolce Vita – o explozie de citrice dulci și vanilie, care ne-a făcut să visăm cu ochii deschiși la vacanțe în Italia, la soare blând și străzi pietruite scăldate în lumină.
Ne-am îmbăiat în apă de trandafiri, am primit un masaj ayurvedic numit „Armonia Vieții”, care ne-a echilibrat energiile și ne-a adus o liniște profundă. Am făcut peeling corporal și facial, urmate de o mască hidratantă cu colagen, iar picioarele noastre au fost răsfățate cu „șosete magice” umplute cu soluții bio miraculoase.

Chiar de la începutul zilei, am avut parte de un moment care ne-a stârnit hohote de râs. Ne-am întâlnit ieșind din cabinele de schimb, în halate și șlapi, și am izbucnit în râs când am realizat că eram ca într-un joc de culori inversate: eu purtam un halat în nuanța spumei de zmeură și aveam pedichiura gri-sidefiu, Raluca avea manichiura spumă de zmeură și halat alb, iar Adela – halat gri-argintiu și pedichiură alb-sidefie. Ne-am propus imediat să facem o fotografie, pentru că era prea amuzantă potrivirea! Din păcate, realizarea de fotografii în incinta spa-ului este strict interzisă, așa că am amânat... și, cândva, planul nostru colorat s-a destrămat.
Eu, care aveam un lac de unghii obișnuit, am descoperit după „șosetele magice” – adică tratamentul de peeling pentru picioare – că lacul meu s-a dus complet! Unghiile mele au redevenit... natur ☺. Iar Raluca, într-un moment de neatenție, s-a ridicat de pe șezlong și s-a împiedicat de piciorul șezlongului meu, lovindu-se destul de serios la degetul mare. A venit imediat asistenta sanitară, i-a dezinfectat rana și i-a aplicat un leucoplast aqua rezistent. După câteva minute, durerea s-a estompat și ziua a continuat „normal” – dar momentul fotografiei noastre simpatice... a trecut. Nu mai avea rost. ☺
La prânz, ne-am așezat la o masă ușoară și elegantă: o salată de crudități cu legume, fructe și creveți, perfectă pentru a ne hrăni trupul cu prospețime. Iar momentul de grație? Un pahar de șampanie savurat în Champagnerpool, plutind în bule de fericire.
Seara, cu sufletele și trupurile răsfățate la maximum, ne-am întors acasă entuziasmate, dar complet epuizate – un paradox frumos, pentru că atunci când te relaxezi la nivel absolut, corpul tău simte nevoia să se predea odihnei totale. Am dormit ca pe un pat de nori, în al nouălea cer al recunoștinței și iubirii.
Această zi nu a fost doar o escapadă la spa. A fost o declarație de dragoste din partea fiicelor mele. A fost o poezie trăită, o îmbrățișare prelungită, o amintire care va rămâne veșnic în inima mea. 💖   

🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖🌺🍊🥥✨💖

Ultima excursie a anului 2024

Prognoza meteo pentru 30 decembrie nu părea deloc promițătoare: frig umed, ceață și cer gri. Demoralizant! Iar ideea că vacanța de iarnă va trece fără zăpadă era greu de acceptat. Așa că am hotărât să pornim cu mașina spre Alpi, la doar 100 km de casă, în direcția Ammergau. 

Destinația noastră: Castelul Linderhof, situat în Bavaria, aproape de granița cu Austria. Ne-am pus toată speranța în a găsi puțină zăpadă. Și... am fost norocoși! Zăpadă albă, pufoasă, depășind genunchii!

Drumul până acolo a fost perfect curățat. Am parcat mașina și ne-am plimbat în parcul castelului câteva ore. 

Am alergat în zăpada intactă, ne-am bulgărit, am făcut "îngerași" în zăpadă, ne-am scris numele în mijlocul inimilor desenate și am făcut poze cu un "om de zăpadă" mai aparte - un superb spiriduș al pădurii! Deși era frig, soarele strălucea pe un cer perfect albastru. Am petrecut o zi minunată în mijlocul naturii. 

Când de pe mănușile noastre nu se mai dezlipeau țurțurii, am hotărât că e vremea să ne retragem la caldurica. Am urcat în mașină și am trecut granița în Austria si în mai putin de zece minute am foat la Alpenhotel Ammerwald. Am fost primiti calduros la receptie, condusi la o masa frumoasa direct la geam. Leo a adormit imediat pe păturica lui, iar noi, după ce ne-am încălzit cu câte un ceai Darjeeling, am comandat meniul zilei: șnițel vienez cu cartofi pai. Mi-a fost poftă de mujdei, dar nu aveau! 

Am băut câte un suc de rabarbură si am încheiat dejunul cu cate un espresso. Apoi am urcat în mașină și ne-am întors acasă. 

Și cum era să încheiem cel mai bine o asemenea zi? Bineînțeles, cu o saună! Ne-am cufundat în aburi de pin, de portocală, de mentă, în dușuri fierbinți si muzică relaxantă... pur și simplu minunat! 

Mâine, ultima zi a anului, poate veni!

Muzeul roman, cultul igienei trupului si a mintii

Iarna, sa vizitezi ceva spontan în Bad Gögging este aproape imposibil... Atât pentru Muzeul roman cât si pentru Turnul Hundertwasser (pentru cine nu stie cine e Hunderwasser) a trebuit sa facem programare. 

La prima încercare de a vizita muzeul roman, am stat in fata usii închise, pentru ca orarul are doar vara un program de vizitare normal, iarna - doar o ora pe zi, însa numai dupa o programare telefonica. Muzeul nu este departe de hotelul nostru, practic în Bad Gögging nu ai nevoie de masina sa te deplasezi, pentru ca statiunea este mica. Într-o plimbare de o ora poti traversa statiunea pe diagonala. De aceea, nu ne-am suparat ca a trebuit sa venim înca o data pentru a putea intra în muzeu. S-a meritat! 

Intrarea în muzeu nu este spectaculoasa, este o intrare moderna, construita însa... direct în peretele Bisericii Sf. Andrei. Biserica ridicata în secolul XIII, a fost restaurata si modernizata în anul 1959, când, în timpul sapaturilor la temelie, a fost descoperita o biserica preromanica, datând din sec. VII/VIII. Crucile votive din metal găsite si datate ca apartinând jumatatii secolului al VII-lea, indica creștinismul viu și consacrat în acest loc în perioade timpurii. Motiv pentru care, vechea biserică a fost imediat rededicată. Practic, muzeul se gaseste la baza turnul bisericii romanice. 

Turnul este cea mai înalta cladire din statiune si în plus, reprezinta rezidenta unei familii de berze ☺ Autoritatile au îngaduit montarea de catre pompierii locali, a unui suport metalic pentru cuibul urias al berzelor. Evolutia puilor de barza este urmarita an de an de întreaga comunitate. Acum, la jumatatea lui februarie, cele doua berze se preocupa sa captuseasca bine cuibul si "savureaza" înca viata în doi ☺ 

În apropierea bisericii preromanice a fost descoperit si un complex roman dedicat îngrijirii corporale. Aceasta locatie a fost înscrisa în patrimoniul UNESCO în anul 2021. 

În muzeu se poate vedea doar o parte din sala principala de baie, o fundatie impresionanta de 56 metri lunga si 30 metri lata. Sunt marcate urmele bazinului cu apa rece, unde apa sulfuroasa avea pe atunci doar 14°C. Se poate observa si locul celor doua cuptoare, care se presupune ca împingeau caldura sub pardoseala în sudatorium, acea sala cu caldura uscata si temperaturi pâna la 80°C 

În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, romanii au creat adevarate temple pentru îngrijirea trupului punând cele patru elemente în slujba unei experiențe senzoriale complete: apa (bazine cu apa la diverse temperaturi), focul (pentru încalzirea apei sau a pardoselilor prin sistemul hipocaust ), argila si marmura (pentru crearea unui ambient placut si estetic) si aerul (cald sau rece, combinat cu uleiuri parfumate). Este bine cunoscut faptul ca băile termale romane clasice, pe lânga apodyterium (verstiarul cu bănci din piatră și separeurile în care puteau fi lăsate hainele și obiectele personale), tepidarium (încăperea cu temperatură moderată, pentru o aclimatizare perfecta), caldarium (încăpere în care se afla bazinul mare cu apa încalzita la 40°C în cazane mari de bronz, plasate peste gura unui cuptor), laconium /sudatorium (sauna uscata, cu aer încalzit la 60°C-80°C) si frigidarium (camera de răcire, echipat eventual chiar si cu bazin de apă rece, folosit pentru revitalizare si pentru a stimula circulația periferica), aveau si latrine, sali de gimnastica, ba chiar biblioteci! Sunt dovezi ca pe timpul romanilor se practica epilarea, baile romane având un astfel de angajat - Epictetus Buticosus, care oferea aceste servicii. 

Deseori, în băile romane existau complexe gigantice destinate relaxării, caracterizate de elemente de lux (marmura, ferestre mari și apă filtrată). Aceste centre erau la modă, mulți romani mergeau acolo practic în fiecare zi pentru a discuta și afaceri, nu doar pentru a se relaxa. Civilizația romană a construit structuri de acest tip în toate provinciile imperiului, nu numai în marile orașe sau în împrejurimile acestora, ci și în mediul rural sau în apropierea cazărmilor, atât pentru comandanti cât si pentru soldatii simpli. La doar 15 minute de mers pe jos din statiunea balneara Bad Gögging, sunt ramasitele castelului roman Abusina, cetatea de granita pazita de romani. Legionarii Romei staționați acolo au descoperit rapid efectele benefice ale apei sulfuroase din izvoarele Bad Gögging. Asa ca nu este de mirare că împăratul Traian a construit aici, în anii 80 d.Hr. primele bai publice din zona. 

Eu sunt fascinata de culturile antice si imaginatia mea bogata, poate sa construiasca poduri peste veacuri.... Când ma aflu în astfel de lacasuri, în fata ochilor se deruleaza filme si emotiile mele sunt tot mai puternice... Combin informatii citite cu imagini din albume de arta si locuri reale asemanatoare, vizitate anterior. Vazute poate la Roma, la Baden-Baden, la Phrygien (Turcia de azi), la Herculane sau în Königsbrunn, la doar câteva minute de locuinta mea... Peste tot sunt urme ale romanilor si cultul lor pentru curatenie.... 

"Mens sana in corpore sano" (o minte sănătoasă într‑un corp sănătos”), sau "Bona valetudo melior est quam maximae divitiae" (Sănătatea bună este mai valoroasă decât cea mai mare avere) precum si "Salus Per Aqua" (SPA, sanatate prin apa) sunt câteva citate latine celebre care dovedesc câta importanta dadeau romanii igienei trupului. 

Porțiunea de limes de pe teritoriul Germaniei a fost înscrisă în anul 2005 drept monument cultural în Patrimoniul mondial UNESCO. Limesul (în latină "limes romanus") este frontiera fortificata a Imperiului Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră, până la limesul lui Hadrian din Scoția de azi, cu o lungime totală de mii de kilometri.

(povestea vacantei continua - aici)

Februarie... azi

Vineri (9.02) a fost prima noastra zi de concediu. Ne-am trezit fara ceas si dupa ce ne-am facut toate tabieturile matinale, am încarcat bagajele în masina si am pornit la drum. 

Picura si cerul a ramas toata ziua cenusiu. În mai putin de doua ore am ajuns în statiunea Bad Gögging unde ne-am propus anul acesta sa petrecem traditionala vacanta de Valentine's Day.

La începutul anilor 2000, obisnuiam sa venim foarte des aici în statiune. De obicei sâmbetele le petreceam în complexul "Baile Romane", mai ales în sezonul rece. Multitudinea de saune si piscine acoperite sau în aer liber, reprezentau pentru noi atunci, modul ideal de relaxare. Ultima data am fost în Bad Gögging în decembrie 2012 (fotografia din dreapta sus ♥)! Stiu atât de precis, pentru ca atunci i-am vizitat pe prietenii nostri Alina si Cristi care venisera din Bucuresti sa petreaca un sejur la baile termale, dupa ce un an mai devreme i-am dus noi în acest paradis, pentru o zi ☺ Atât de mult le-a placut! 

Din 2012 noi ne-am instalat propria sauna la demisolul casei si de atunci resorturile SPA / Wellness nu au mai reprezentat punctul principal pe lista alegerilor noastre pentru petrecerea timpului liber.  

În alti ani pe vremea aceasta, era înca zapada... anul acesta pot sa numar pe degete cele câteva zile în care am a nins! Totusi, indiferent cât de bogat în zapada este sau nu este anul respectiv, ceva este comun zilelor de februarie si anume... zilele scurte! De aceea, indiferent ca am petrecut vacanta undeva în munti, la schi sau ca am vizitat o metropola - alegerea noastra axându-se poate pe arta si cultura, hotelul la care am facut rezervarea a avut întotdeauna si centru SPA, pentru a putea petrece placut serile lungi si umede. 

Anul acesta este un an special, când Valentine's Day coincide cu închiderea sezolului de carnaval. Pentru noi... un pic dezavantaj pentru ca elevii au vacanta în ultima saptamâna de carnaval! Hotelul este plin... foarte multe familii cu copii. Motiv pentru care, preferam sa mergem la piscine înainte de ora 9 si dupa ora 19! 

Din punct de vedere al patrupezilor, am avut mai mult noroc, pentru ca în hotel, în afara de Leo mai este doar un alt catel. Ne-am întâlnit de câteva ori la lift si cei doi... nu s-au placut, dar s-au tolerat ☺ În statiunea Bad Gögging exista elegantul resort "Baile Romane" si doar trei hoteluri de lux (Hotel Eisvogel, Hotel Marc-Aurel si Hotel Monarch), cu propriile centre SPA /wellness si cu acces la apele tremale, precum si o clinica speciala "Împaratul Traian". Restul, sunt pensiuni mai mici sau mai mari, care ofera si bilete cu ora pentru "Römer-Sauna". 

În centrul statiunii exista doua fântâni "Elixirul vietii", de la care se poate bea apa sulfuroasa. Cerificate ca izvoare cu "apa vindecatoare", concentratia de sulfat de hidrogen este de 4,8 mg /l si cea de ion de sulfat de hidrogen este de 1,6mg/l. În scop profilactic, am baut /si vom bea zilnic de trei ori câte 80 ml apa de izvor, asa ca am împletit perfect tratamentul SPA („sanus per aquam“) - cu crenoterapia (cura interna - sanatate prin consumul de ape minerale). Indiferent ca ai sau nu afectiuni, o asemenea cura nu poate decât sa te remonteze, sa te întareasca. (continuare - aici)

O zi plina

 

Sâmbata dis-de-dimineata am împachetat cadourile, apoi mi-am luat CD-playerul în bucatarie si m-am apucat de treaba în ritmul colindelor. 

Am pus vinetele la copt, în cuptor apoi am scos din congelator câteva pungi cu ardei si gogosari copti si curatati, gata de pus în zacusca, am adus suc de rosii, am taiat si calit ceapa si m-am apucat sa fac o portie mica de zacusca. 

Apoi am început sa înfasor sarmalutele si când s-a eliberat cuptorul, am pus oala de fonta la foc mic. Sarmalele au fier întreaga zi. 

Pe plita am pus într-o oala de supa legumele si bucata de carne-de-vita la fiert. Am facut maioneza pentru vinete si pentru salata de boeuf si cel mai mult timp mi-a luat decoratul! Dar mi-a facut si mare placere ☺ 

Mai departe am facut câteva chiftelute si în loc sa le tavalesc prin faina, am folosit seminte de bostan macinate mediu. Apoi le-am înfipt cu scobitori pe un suport în forma de bradut, pe care l-am facut simplu. Am taiat burete pentru aranjament floral, l-am învelit cu folie de aluminiu si l-am fixat pe un mar, cu ajutorul a patru scobitori. Am pus marul într-o ceasca de cafea potrivita ca marime si m-am apucat sa înfig în "bradut" ridichi, cuburi de cascaval, boabe de struguri albi si negri. 

Dupa ce am facut ordine în bucatarie, am tras cu aspiratorul în toata casa, am schimbat lenjeriile de pat si am pus rufele la spalat. Apoi m-am dus în pivnita sa caut supoartul, globurile si instalatiile luminoase pentru brad. Am ales pentru anul acesta globurile coniac-maro si aurii. 

Am încheiat ziua cu o bine-meritata relaxare la sauna. 

Mâine este Ajunul de Craciun. Calendarul meu de Advent mai are doar o usita ☺

Va doresc noapte buna!

Santier în curte

Am încheiat o saptamâna foarte încarcata ☺ 

Vineri dimineata (21.04.23), când am pornit spre serviciu, vremea era ca de obicei în ultimele saptamâni – rece, cer mohorât si de pe câmpuri, in stânga si-n dreapta autostradei se ridica ceata exact ca într-o zi de noiembrie! 

Cerul gri a început sa se lumineze pe la ora unsprezece iar dupa pauza de amiaza, soarele dogorea ca într-o zi de vara! Mai sa fiu! Simteam ca am ace infipte în perinita scaunului de birou… cum sa ma mai concentrez la lucru cu asemenea vreme frumoasa?! L-am sunat pe Helmut si l-am întrebat ce zice, daca are chef sa începem santierul? Mi-a zis ca mare lucru nu vom reusi într-o dupa-amiaza însa… putem începe. Mi-am anuntat imediat sefa ca întrerup lucrul si ca voi continua de-seara de acasa (nu am reusit! am lucrat un pic sâmbata seara), m-a înteles si mi-a urat spor la treaba. Stia deja despre planul nostrum de a schimba bazinul iazului din curte. 

Noul bazin a fost cumparat câteva saptamâni înainte de Paste, însa vremea a fost mereu ploioasa, deci nu am putut lucra în curte. De Paste am avut vreme superba, însa din principiu, respectam zilele de sarbatoare (atât pentru noi cât mai ales pentru vecini). Imediat ce au trecut sarbatorile, au reînceput ploile si vremea s-a racorit considerabil… Am fost recunoscatori “celui cu telecomanda în mâna” ca macar de Paste am putut savura soarele în toata splendoarea lui!

Asa ca vineri, pâna când am ajuns eu acasa, Helmut reusise deja sa scoata vechiul bazin si pregatise la îndemâna lopetile, târnacopul si galetile. La ora 13:30 eram si eu echipata corespunzator, cu pantofi cu talpa tare (sa pot apasa lopata) si manusi groase, gata sa începem sa sapam groapa. Am lucrat cu schimbul, unul a sapat si celalalt a carat pamântul si invers, pâna când am reusit o groapa de ~ 5 m², adânca de ~1,5m. La noi în curte, pamânt este practic doar o jumatate de metru în adâncime, mai jos este mai mult pietris! Ce ne-am mai chinuit! Dar... am bagat viteza, pentru ca am stiut ca nu putem sa lucram decat în aceasta zi de vineri! Sâmbata am participat la un eveniment de familie, duminica e duminica si de astazi… a revenit toamna! Cerul e plumburiu, ploua în reprize, bate vântul si meteorologii nu prevad o îmbunatatire a vremii pâna în luna mai!

Dupa ce ne-am scuturat de pamânt, ne-am schimbat doar încaltarile si am plecat la Bauhaus sa cumparam câtiva saci cu nisip. Am luat sase a 25kg si înca doi saci cu pietris fin (pentru plantele din iaz), tot a 25kg fiecare! Saraca noastra masina! Am mers cât s-a putut de încet, sa nu rupem amortizoarele! Ajunsi din nou în curte, am captusit groapa cu nisip si cele 150 kg au ajuns asa… la limita!

Am asezat bazinul folosind bolobocul si am început sa umplem cu pamânt (dat prin sita!) spatiile din jurul cofrajului. Din când în când am udat/inundat baza, pentru a elimina golurile de aer. 

La ora 20 înca nu reusisem sa închidem gaurile complet, însa am încheiat ziua de lucru, sleiti de puteri. Helmut prognostica la început, ca vom lucra aici cel putin o saptamâna… Hm! 

Am fost harnici dar am avut si ajutoare! Leo si cele doua mierle (Hanssi si Greti) au fost mereu în jurul nostru! ☺ Cred ca acesta este secretul succesului! ☺

Ca sa ne curatam porii pielii de praf, sa ne destindem musculatura si sa ne relaxam spiritul, am încheiat seara cu o sauna pe cinste! ♥

Noi, fetele

Ce poti face intr-o zi cu lapovita si ninsoare?!

Eu mi-am sunat fetele si le-am invitat sa petrecem împreuna o dupa-amiaza  de sauna. A fost minunat! 

De Ziua Sfântului Valentin...

... nu obisnuim sa ne facem cadouri! Însa în fiecare an (cu exceptia anului 2022), în preajma zilei de 14 februarie, organizam un weekend prelungit deosebit ♥ Anul acesta vom pleca la Viena.

Am facut rezervare la un hotel central în districtul 7, la doar 500 m de cea mai lungă strada comerciala din Europa - Mariahilfer Strasse, la 400 m de Westbahnhof și la doar trei stații de metrou până în Cartierul Muzeelor. Planul nostru este sa ne plimbam cât ne tin picioarele! ☺

Pentru ca este înca iarna si zilele sunt relativ scurte, am avut grija ca hotelul nostru sa aiba si centru welness & SPA, iar hotelul Arcotel Wimberger are la etajul sapte, pe o suprafata de 240 metri patrati, un resort welness cu vedere panoramica! Reclama hotelului spune ca pe lânga saune, exista si cabine cu infrarosu, jacuzzi, sezlonguri Alpha (pentru relaxare, cu sunet, vibratii și caldura) precum si servicii de cosmetica si masaj.

Si bineînteles ca acest hotel tolereaza animalele de companie! Leo este "copilul nostru blanos" si de când îl avem, nu mergem decât acolo unde este si el binevenit!

Acestea fiind spuse... voi reveni cu impresii de la fata locului ☺

Seara de noiembrie

Dupa ce CREATIA ne-a secatuit puterile (☺) am iesit pentru o scurta plimbare în parc.
Un ciot de luna ne priveste dintre nori si nu se vad prea multe stele pe cer. Aerul e umed si fosnetul frunzelor neexpresiv, însa parcul este încarcat de mister. Alergam urmariti de umbre - când lungi, când scurte, când gri, când aurii. Vocile noastre par mai puternice si ne este teama nu care cumva, râsul nostru sa sparga norii si deodata sa înceapa sa ploua ☺
Ajunsi acasa, îl lasam pe Helmut cu Leo si noi, fetele, coborâm în pivnita, la sauna. Punem un CD "cu muzica de printese" - adica din repertoriul orchestrei Rondò Veneziano (o orchestra fondata în 1979 ce interpreteaza compozițiile originale ale lui Gian Piero Reverberis, modelate pe stilul muzicii baroce venețiene, cu multe elemente moderne precum tobe, chitară electrică, bass electric și sintetizator), dam drumul la jocul de lumini si intram toate trei la dus.
Cu parul ud si îmbracate în halatele de baie, ne asezam pe șezlonguri si servim meniul preferat la cina al Emmei si Gretei: crenvurști calzi, ketkup, chiflă si o cana cu ceai.
Apoi ne spalam pe dinti si intram în sauna. Termostatul este reglat la 55 grade. Ne întindem pe prosoape si savuram momentul. (Sauna stimulează sistemul imunitar, intensifica circulația sângelui, relaxează mușchii, antrenează venele și stimulează metabolismul).
Apoi, ne jucam "Eu îmi închipui ca..."☺ Am un set de esente/infuzii pentru sauna cu care stropesc pietrele, pietrele sfârâie si aburul învaluie întreaga cabina... în principiu, aburul nu stimulează doar simțul mirosului, ci și psihicul, avand un efect pozitiv asupra întregului organism.
Atunci când parfumul natural de ierburi, fructe sau arbusti ne patrunde prin fiecare por, întreb fetele "Ei? a ce miroase?!" si ele raspund în cor: "a portocala!" (sau a menta, a lamâie, a pepene, a vanilie, a mar si scortisoara, a cocos, a mango sau a trandafiri... ) Si atunci, le provoc imaginatia.
Emma este mai mare si cunoaste jocul, Greta... încearca sa tina pasul cu noi ☺
Eu spun: "imi închipui ca... sunt într-o livada cu portocali, stau intinsa pe iarba si privesc printre ramurile încarcate de portocale. Soarele îmi pare deasemenea o portocala. Caldura ma toropeste si atipesc. Visez ca am pielea portocalie, imi privesc mâinile si nu imi vine sa cred. Alerg la oglinda si ... nu doar ca intreaga piele este portocalie, chiar si parul îmi este portocaliu! De sperietura, ma trezesc si ma bucur ca a fost doar un vis. Ma ridic, rup o portocala de pe creanga si alerg spre casa". Fetele aplauda. E rândul Emmei: "eu îmi închipui ca... am în mâna o portocala mare si coapta. O descojesc si pâna când sa musc dint-o felie, vine o pasare mare în zbor si îmi fura din mâna portocala. Încearca sa zboare cu ea în cioc dar îi cade si portocala, pleosc! îmi aterizeaza pe cap. Zeama îmi curge din crestetul capului pâna pe umeri". Noi aplaudam. E rândul Gretei: "eu îmi închipui ca... am în mâna o piersica mare si musc din ea si..." Emma o întrerupe râzând: "în sauna miroase a portocala si acum ne imaginam ceva despre acest parfum! "... Greta repeta fraza, înlocuind de data aceasta piersica cu portocala si... atât ☺ Greta înca nu a împlinit 5 anisori, e înca mica ☺
Iesim, facem dus, apoi intram din nou în sauna si jocul de imaginatie reîncepe. De data aceasta stropesc cu menta. Eu spun: "îmi închipui ca sunt în excursie, ajung la malul unui râu. Întind patura pe iarba înalta, necosita si ma lungesc pe patura, cu fata spre soare. Închid ochii si privesc soarele printre gene. Rup un fir de menta si frec frunzele între degete. Dintr-odata sunt înconjurata de zeci de fluturi, cu aripile în nuante de verde. Mi se aseaza pe mâini si pare ca degetele mele au aripi. În acel moment, apare Leo alergând si fluturii dispar, ramâne însa puternicul parfum al mentei". Urmeaza povestea Emmei: "Stau în iarba si un fir de menta ma gâdila la nas. Il rup si simt parfumul puternic. Il mestec ca pe guma si mi se fac dintii verzi. Imi clatesc gura cu apa, apa are gust de menta si imi place! îmi umplu buzunarele cu frunze de menta si plec spre casa vesela". E rândul Gretei care începe cu intonatie: "eu îmi închipui ca... am în mâna o piersica mare si musc din ea si..." Eu si Emma izbucnim în râs, Greta nu întelege de ce ☺☺☺ Dupa ce ne-am potolit râsul, zice Emma: "Carmen, adu te rog esenta de piersica, sa poata si sora-mea sa ne zica povestea" ☺☺☺
Dupa sauna, ne îmbracam în pijamale si incepe dansul. Este asa numita noastra "Pyjama-party".Nu reusim niciodata mai multde 10 minute. Sauna, dar si activitatile de peste zi, ne-au inmuiat ligamentele, oboseala ne apasa umerii si parca avem plumb pe talpi.
Ne ducem în dormitor. Fetele se întind in pat, le acopar cu plapuma si le citesc o scurta poveste. Nu ajung niciodata la sfârsit, pentru ca fetele deja sunt în lumea viselor.
Ma duc spre dormitorul meu. Leo isi ridica capul si ma priveste cu ochii pe jumatate deschisi, apoi se cuibareste din nou in cosuletul lui. Sting lumina. Noapte buna! ☺

Sezonul alb - Miercurea fara cuvinte 6/2019

Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW! 

Drumuri si gânduri

Anul acesta este o seceta extrema, asa cum înca nu a mai fost în ultimii 50 de ani, însa noi, oamenii orasului, aceia carora roadele pamântului nu le creaza direct probleme existentiale, ne vaitam doar ca în birouri este zapuseala si ne ofensam atunci când tocmai la un sfârsit de saptamâna ploua… ca spre exemplu astazi.
E sâmbata… si ploua. Este ora 7:30 si eu sunt în masina, în drum spre serviciu. În mod exceptional, astazi trebuie sa lucrez patru ore… asa ca, în principiu mi-e indiferent cum este vremea de dimineata.
Capul mi-e liber, e mult prea devreme sa fac loc gândurilor sa alerge… La radio începe sa cânte Louis Armstrong…
„I see trees of green, red roses too
I see them bloom for me and you“
Adevarat! Dincolo de parbriz vad si eu copaci verzi si ici colo trandafiri rosii, care cu siguranta au înflorit pentru mine si pentru voi.
„I see skies of blue and clouds of white
The bright blessed day“

Na ja! La versurile astea strâmb din nas si privesc deasupra mea cerul închis, plumburiu si plângacios.
„And I think to myself what a wonderful world“ Hmmm… câteva minute mai devreme spuneau din nou la radiojurnal despre valul de proteste provocat în rândul americanilor, dupa declaratia presedintelui  USA la mittingul cu seful suprem al Rusiei. Apoi au (re)pomenit despre agitatia din rândurile politicienilor europeni, în legatura cu masurile luate la granite, vizavi de refugiatii de pe alte continente…. “And I think to myself what a wonderful world“ … Seriously?!?
Ploaia s-a întetit, stergatoarele de parbriz lucreaza la viteza maxima. Dupa Armstrong, înceraca Chris Rea sa-mi îmbunatateasca stare pozitiva de spirit, însa cu a lui balada Heaven, nu a reusit decât sa-mi reaminteasca ce placut ar fi fost sa mai pot lenevi câteva ore în pat. Vocea lui usor ragusita si textul melodiei m-au relaxat si involuntar, am sacazut presiunea în piciorul de pe acceleratie. Noroc ca nu este nimeni sâmbata dimineata la ora aceasta pe sosea! Zâmbesc si-mi propun sa fac ce spune Chris: „Holding on this smile for as long as I can“
Crainica magazinului radio matinal anunta ca vremea ploioasa va dura pâna luni. Tja, asta e si nu putem schimba starea atmosferei! Însa putem sa ne bucuram de alte activitati, independente de ploaia de afara! Spre exemplu, aceasta este vreme ideala pentru wellness… Daaaa! Cred ca mâine îmi voi lua fetele si vom petrece o zi de relaxarea în piscine, saune si la masaje. Va fi o „Girls day“! Ideea mi-a indus brusc o stare de buna dispozitie totala!
Am ajuns în parcarea întreprinderii. Am coborât din masina si am trântit portiera cu o energie neasteptata, apoi am pornit spre poarta topaind vesela printre balti.
Câta dreptate are Armstrong: What a wonderful day! ☺

O zi cu soare, o alta cu ceata si ninsoare

(continuare la "De Sfântul Valentin")
Am decis sa schiez în cea mai apropiata statiune, la doar 15 minute de mers cu masina de apartamentul nostru. Statiunea de sporturi de iarnă "Götschen - Bischofswiesen / Berchtesgaden" este relativ mica, se afla la o altitudine de 880 - 1.307 metri, are doar trei lifturi - un telescaun si doua teleschi si 9 km piste ( 3 km • piste albastre /2 km • piste rosii / 4 km • piste negre). Avantajul unui centru mic este ca spatiul se conturează cu claritate, deci nu ai nevoie de monitor si mai mult ca atât, permisul de schi este de doar 25 euro pe zi. Pârtiile de schi și snowboard sunt preparate zilnic, sunt sigure din punct de vedere al lavinelor.

Deasemenea, baza asigura locuri atractive celor care-si asteapta familia - ca spre exemplu pentru Helmut si Leo. Sunt numeroase ceainarii sau cabane-restaurant, iar centrul pentru montaje/ reparatii, organizeaza pentru amatorii de drumetii, trasee cu ghid în locuri pitoresti.
Ieri a fost o zi cu soare însa cu temperatura de -6°C. Eu am schiat timp de patru ore si Helmut cu Leo au facut o excursie cu ghid în zapada. Totul a fost placut, fiecare a avut parte de distractie. Ne-am simtit însa cam epuizati dupa efortul  fizic facut, de aceea am hotarât sa încheiem ziua cu o sesiune de saune. Pe rând, ca... avem copil mic ☺☺☺ Unul a trebuit sa ramâna cu Leo.
Hotelul de vizavi de Biserica Sf. Valentin detine un generos centru Wellness & SPA ce include piscina cu apa dulce si sarata, servicii de masaj si diverse saune: sauna clasica (finlandeză), caldarium (sauna cu aburi, tip roman), sauna aromatica (Brechelbad) cu "covor" de crengi de brad, sauna "piatra încinsa", cabine cu infrarosu si multe încaperi pentru relaxare, amenajate distins, intim si elegant. Am profitat de faptul ca odata cu mine nu au foat decât câteva persoane, asa ca am facut multe fotografii ☺

Dupa sauna si masaj am dormit ca pruncii ;-)
Vremea s-a încalzit peste noapte si a plouat. De dimineata era ceata si înca ploua fin-fin. Zapada se transformase în flescaiala... Am hotarât totusi ca urcam la schi deoarece conditiile meteorologice pe vârf de munte nu seamana niciodata cu cele din vale. Într-adevar, la baza pistelor de schi ningea usor si vizibilitatea era usor tulbure. Am facut doar doua ture, pâna când ceata s-a îndesit.
Helmut s-a jucat cu Leo în zapada. Când ne-am reîntâlnit, erau amândoi uzi leoarcă. În masina, în drum spre apartament, l-am învelit pe Leo în paturica lui, pentru ca începuse sa tremure. Ne-am oprit la un ceai la hotel si din nou am încheiat ziua la saune. Rasfat, nu gluma! Uite ca se poate wellness si cu catel ;-)
Mâine pornim spre Salzburg. Speram sa avem vreme uscata, ca pe ploaie nu vom putea umbla de dimineata pâna seara pe strazile orasului.

La derdelus

Vremea s-a încalzit si zapada aproape ca s-a topit, dar am plecat pline de optimism cu saniuta pe dealul bisericii. Chiar daca pe pârtie erau pete mari de iarba, saniuta a alunecat perfect!
Nu mai era nimeni la joaca, dar zapada era brazdata în lung si lat cu linii paralele, urmele tipice saniutelor - semn ca au fost multi copii pe derdelus. Eu m-am bucurat, pentru ca greu mi-ar fi fost sa le supraveghez pe nazdravanele Emma si Greta, într-o multime de copii. Asa însa, tot dealul a fost al nostru! În plus, Leo a putut alerga liber ☺
De câteva ori, ne-am dat pe sanie toate trei - ba chiar toti patru, ca si Leo s-a înghesuit între noi - ori de câte ori m-am urcat eu pe sanie. Cu chiote de bucurie la vale si mai gâfâind, la deal... Urcatul dealului în alergare mi-a taiat respiratia si dupa zece ture m-am dat batuta. Am facut galerie fetelor, le-am fotografiat si m-am minunat câta energie au!
Emma a fost cârmaci desavârsit iar Greta, a acceptat rolul de copilot din obisnuinta ;-) Mereu va fi "sora mai mica" ☺


Pline de voiosie ne-am întors acasa, unde ne astepta o mare surpriza. Fetele mereu ne roaga sa le lasam si pe ele o data în sauna. Însa sauna nu este pentru copii si mereu le dezamagim, refuzându-le. De data aceasta însa Helmut a fixat termostatul la 30 de grade si a lasat usa cabinei de sauna deschisa spre baie, asa încât pâna am venit noi de la sanius, întreaga încapere a avut temperatura unei zile de vara. Am facut dus toate trei si am stat în halate de baie pe sezlonguri, am intrat în cabina si am facut patru infuzii - cu lavanda, cu menta, cu portocala si cu eucalipt si am ascultat muzica de relaxare.
Incaperea de sauna este conceputa pentru doua-trei persoane, de data aceasta însa a fost înghesuiala mare! Ne-am facut loc, eu, Emma, Greta, doi cai si doi ursi de plus! ;-)
Fetele au fost extrem de încântate. Iar eu... mi-am întarit din nou convingerea ca Emma are o imaginatie deosebit de bogata si sper sa-si dezvolte mereu acest talent si cândva, sa devina scriitoare!  Când am picurat apa cu esente aromatice pe  pietrele de lava încinse de pe soba de sauna, am spus fetelor sa închida ochii si în primul rând sa identifice mireasma si apoi sa-si imagineze ceva legat de acesasta. Greta e mica, are doar trei anisori, abia vorbeste. Insa Emma, la cei sase ani, m-a cucerit cu compozitiile ei! Eu începeam propozitia si Emma o completa si tremina: "Îmi imaginez ca sunt pe un câmp plin cu flori de lavanda, e soare si cald, stau întinsa si privesc cerul albastu fara nori. Un fluturas zboara deasupra mea si mi se aseaza pe vârful nasului" ☺ "Îmi imaginez ca sunt intr-o livada de portocali, m-am catarat într-un pom, stau calare pe o creanga, întind mâna spre o portocala, o musc si rup coaja care-mi pateaza degetele cu ulei galben-oranj. Mamânc fructul zemos si-mi astâmpar setea" ☺ "Suntem în excursie pe deal, e cald si suntem obositi. Intindem patura pe iarba la umbra unui copac si ne lungim pentru a ne relaxa. Miroase puternic a menta, privesc mai atenta si observ ca iarba acolo este plina de menta. Rup o frunza si o mestec, este piscacioasa si racoritoare". Despre eucalipt nu a stiut sa spuna nimic... Emma este un copil deosebit!
Atât de mult le-a placut fetelor asa zisa noastra "sauna-party", ca au dorit sa serveasca masa de seara acolo (am avut snitel de pui cu pâine toast si iaurt si am baut mult suc de mere). Ba ar fi vrut chiar si sa doarma acolo, pe bancile de lemn, acoperite cu prosoape.
Bineînteles ca de dormit, am dormit fiecare în dormitor, in patul ei si... am dormit neîntoarse! ☺