Razele blânde ale soarelui dansau peste apa limpede, turcoaz, iar lucirile se transformau în reflexii de diamant. Valurile se retrăgeau tiptil, iar urmele talpilor goale dispăreau ușor pe nisipul fin și cald.
Lumina, lipsa grijilor și respirația continuă a mării se împleteau într-un ritm profund, aproape muzical.
Aerul era clar, timpul părea suspendat. Cerul - pictat cu albastru infinit, părea nemișcat iar marea, cu splendorile ei pure, se odihnea în propria frumusețe.
Autentic, firesc — perfectă în imperfecțiunea clipelor.
Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:
Sunt superbe imaginile! 😍 Așa cum sunt făcute e ca și cum ați fi voi și marea!
RăspundețiȘtergereCâinele, paznic al mării de turcoaz; un om si-un câine... Sclipirile soarelui in cristalul apei... Și muzica valurilor care se sparg, dantelat, la mal. O mulțime de povești în aceste poze! 😊
Vacanță minunată in continuare, Carmen dragă! 🌅🌹
Îmbrățișări cu drag și gânduri bune de la quattro pentru trio! 😘🐾💞🍀💗🍉💕