Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Hoinaresc prin gânduri și te regăsesc mereu, Acolo unde liniștea se-ntoarce-n sufletul meu. Prin gesturi mici se adună lumina în noi... Prin ecouri și oglinzi se naște echilibru-n cununi. Yin și yang se-mbină în pașii noștri comuni.
Visele cresc când le atingi cu privirea, Apropierea ta limpezește trăirea, Lumina rămâne și-n zilele cenușii, E uluitor cum tăcerile tale pot încălzi... Nu cer nimic, doar să rămâi aproape, Totul devine simplu și prețios în șoapte, Iar timpul vibrează c-o floare la ureche, Nu pune distanță-ntre sufletele pereche. Eternul desenează zâmbete senine și discrete.
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺Happy Wordless Wednesday! ☺
Vineri (9.02) a fost prima noastra zi de concediu. Ne-am trezit fara ceas si dupa ce ne-am facut toate tabieturile matinale, am încarcat bagajele în masina si am pornit la drum.
Picura si cerul a ramas toata ziua cenusiu. În mai putin de doua ore am ajuns în statiunea Bad Gögging unde ne-am propus anul acesta sa petrecem traditionala vacanta de Valentine's Day.
La începutul anilor 2000, obisnuiam sa venim foarte des aici în statiune. De obicei sâmbetele le petreceam în complexul "Baile Romane", mai ales în sezonul rece. Multitudinea de saune si piscine acoperite sau în aer liber, reprezentau pentru noi atunci, modul ideal de relaxare. Ultima data am fost în Bad Gögging în decembrie 2012 (fotografia din dreapta sus ♥)! Stiu atât de precis, pentru ca atunci i-am vizitat pe prietenii nostri Alina si Cristi care venisera din Bucuresti sa petreaca un sejur la baile termale, dupa ce un an mai devreme i-am dus noi în acest paradis, pentru o zi ☺ Atât de mult le-a placut!
Din 2012 noi ne-am instalat propria sauna la demisolul casei si de atunci resorturile SPA / Wellness nu au mai reprezentat punctul principal pe lista alegerilor noastre pentru petrecerea timpului liber.
În alti ani pe vremea aceasta, era înca zapada... anul acesta pot sa numar pe degete cele câteva zile în care am a nins! Totusi, indiferent cât de bogat în zapada este sau nu este anul respectiv, ceva este comun zilelor de februarie si anume... zilele scurte! De aceea, indiferent ca am petrecut vacanta undeva în munti, la schi sau ca am vizitat o metropola - alegerea noastra axându-se poate pe arta si cultura, hotelul la care am facut rezervarea a avut întotdeauna si centru SPA, pentru a putea petrece placut serile lungi si umede.
Anul acesta este un an special, când Valentine's Day coincide cu închiderea sezolului de carnaval. Pentru noi... un pic dezavantaj pentru ca elevii au vacanta în ultima saptamâna de carnaval! Hotelul este plin... foarte multe familii cu copii. Motiv pentru care, preferam sa mergem la piscine înainte de ora 9 si dupa ora 19!
Din punct de vedere al patrupezilor, am avut mai mult noroc, pentru ca în hotel, în afara de Leo mai este doar un alt catel. Ne-am întâlnit de câteva ori la lift si cei doi... nu s-au placut, dar s-au tolerat ☺
În statiunea Bad Gögging exista elegantul resort "Baile Romane" si doar trei hoteluri de lux (Hotel Eisvogel, Hotel Marc-Aurel si Hotel Monarch), cu propriile centre SPA /wellness si cu acces la apele tremale, precum si o clinica speciala "Împaratul Traian". Restul, sunt pensiuni mai mici sau mai mari, care ofera si bilete cu ora pentru "Römer-Sauna".
În centrul statiunii exista doua fântâni "Elixirul vietii", de la care se poate bea apa sulfuroasa. Cerificate ca izvoare cu "apa vindecatoare", concentratia de sulfat de hidrogen este de 4,8 mg /l si cea de ion de sulfat de hidrogen este de 1,6mg/l. În scop profilactic, am baut /si vom bea zilnic de trei ori câte 80 ml apa de izvor, asa ca am împletit perfect tratamentul SPA („sanus per aquam“) - cu crenoterapia (cura interna - sanatate prin consumul de ape minerale). Indiferent ca ai sau nu afectiuni, o asemenea cura nu poate decât sa te remonteze, sa te întareasca. (continuare - aici)
Anul acesta vom merge în statiunea balneo-climaterica Bad Gööging - una dintre cele mai vechi stațiuni din Germania. Faimoasele izvoare cu sulf erau cunoscute si utilizate din vremea romanilor. Împăratul Traian a construit aici prima baie termală, în anul 110 d.Hr.
După plecarea romanilor, izvoarele sulfuroase si izvoarele curative au fost din ce în ce mai uitate. Abia în Evul Mediu izvoarele au fost "redescoperite". Pe vremea ducelui Ludwig cel Bogat de Landshut (Herzog Ludwig den Reichen von Landshut) izvoarele termale au fost din nou - în anul 1470, documentate. Din pacate, în secolele care au urmat, Bad Gögging a fost în mod repetat devastata de războaie. Abia în anul 1880 s-au pus bazele decisive pentru utilizarea izvoarelor termale, odată cu construcția clădirii balneare „Römerbad” (Baia Romana).
În ultimii 130 de ani, locul a înflorit într-o stațiune balneo-climaterica de elita. Tratamentele SPA au fost extinse si modernizate constant, astfel încât astăzi, fiecare oaspete al statiunii sa poata beneficia din plin de efectul benefic al izvoarelor de apa cu concentratie ridicata în sulf, al izvoarelor termale foarte bogate în minerale sau de puterea benefică a namolului natural local. Namolul de Bad Gögging nu promoveaza doar sanatatea ca produs medicinal, ci este folosit si în sectorul cosmeticelor si frumusetii pentru curatarea profunda a pielii si regenerarea celulara.
Pentru o experiență cu totul specială, pe lânga centrele SPA, în Bad Gögging s-a dezvoltat o gamă largă de activități de agrement, cafenele confortabile și restaurante cu bucatarie traditionala, precum si alte multe atracții în jurul localitatii.
Asa ca, saptamâna 6/7 o vom petrece departe de stresul vieții de zi cu zi. Ne vom relaxa corpul, mintea și sufletul în Bad Gögging, la Hotel Monarch. Nu este prima noastra vizita la Bad Gögging, noi am petrecut ani la rând multe zile la sfârsit de saptamâna în complexul Römerbad (înainte de a avea propria sauna în pivnita). Obisnuiam sa luam bilete pentru o zi întreaga la saune si piscine, plecam de acasa imediat dupa micul dejun si ne întorceam târziu, spre miezul-noptii. Acum este prima oara când vom petrece un sejur întreg si când, pe lânga SPA/wellness (avem rezervat "un pachet" cu masaje, bai si câteva tratamente cosmetice), vom lua contact cu localitatea si împrejurimile. Ne-am înscris la o vizita cu degustare la manufactura de bere Kuchlbauer, precum si la vizitarea turnului Hundertwasser și a Casei Artelor din Abensberg (la 10 minute cu masina de Bad Gögging) - ultimele clădiri concepute de celebrul artist Friedensreich Hundertwasser.
Pentru rubrica Citate faorite (tabel de înscriere la Suzana), câteva gânduri inteligente, simpatice si adevarate depre vacante si calatorii:
"O călătorie de o mie de kilometri începe cu un singur pas." – Lao Tzu
"Lumea e o carte, iar cei care nu călătoresc citesc o singură pagină." – Sfântul Augustin
"Călătoriile sunt singurul lucru care costă bani și ne face mai bogați." – autor necunoscut
"Oriunde ai călători, acel lucru devine o parte din tine într-un fel." – Anita Desai
"Călătoriile au proprietatea de a ne lărgi mintea." – Ralph Crawshaw
"Când ești plecat mult timp te întorci schimbat, o altă persoană. Pentru că nu te întorci niciodată cu totul înapoi." – Paul Theroux
În plus, vreau sa va întreb daca stiti ce înseamna SPA? daca nu stiti... este prescurtarea dictonului latin: „sanus per aquam“ - adica "sanatate prin apa"!
Tabloul „Sarutul“ (în germană „Der Kuss“) este considerat un simbol al Vienei si este una dintre cele mai cunoscute lucrari ale lui Klimt.
Gustav Klimt, a fost un important pictor austriac, cel mai cunoscut reprezentant al curentului "art nouveau" vienez și presedinte fondator al Secesiunii vieneze.
Cea mai faimoasa pictură a lui Klimt, “Sarutul”, a fost creata în 1907-1908. Initial, tabloul a fost intitulat "Das Liebespaar" (=Îndrăgostiții).
Tabloul a fost prezentat la expozitia "Kunstschau Wien" din anul 1908 si a fost imediat cumparat de k.k. (Imperiul Austriac) Ministerul Federal al Educatiei, Stiintei și Cercetarii. Klimt este alaturi de Monet si VanGogh unul dintre pictorii mei preferati.
Acasa la mine mi-am înfrumusetat holul cu câteva obiecte inspirate de "Sarutul" lui Klimt ☺ Ceva cumparat - o copie a tabloului, un taler, o vazuta, un taburel cu franjuri aurii, dar si o creatie proprie ☺ In urma cu câtiva ani, prin “tehnica servetelelor” am înfrumusetat rama oglinzii cu servetele imprimate cu “Sarutul” iar între decupaje, am pictat cu culori acrilice, forme geometrice în nuantele si stilul robelor celor doi îngragostiti (vezi detalii aici).
Palatul a fost reședința de vară a prințului Eugen de Savoia. Ansamblul a fost construit la începutul secolului al XVIII-lea de faimosul arhitect baroc, Johann Lucas von Hildebrandt, și cuprinde Oberes Belvedere si Unteres Belvedere (Belvedere Superioara si Belvedere Inferioara) si grădinile de legătură, unul dintre cele mai uimitoare ansambluri baroc din Europa, listat ca sit al Patrimoniului Mondial UNESCO. Cele două clădiri ale palatului adăpostesc acum colecțiile Belvedere (Galeria Austriacă Belvedere), cu cea mai mare colecție de artă austriacă ce datează din Evul Mediu până astăzi, complementănd cu lucrări ale unor artiști internaționali, plus săli pentru expoziții temporare. (va urma)
Am facut rezervare la un hotel central în districtul 7, la doar 500 m de cea mai lungă strada comerciala din Europa - Mariahilfer Strasse, la 400 m de Westbahnhof și la doar trei stații de metrou până în Cartierul Muzeelor. Planul nostru este sa ne plimbam cât ne tin picioarele! ☺
Pentru ca este înca iarna si zilele sunt relativ scurte, am avut grija ca hotelul nostru sa aiba si centru welness & SPA, iar hotelul Arcotel Wimberger are la etajul sapte, pe o suprafata de 240 metri patrati, un resort welness cu vedere panoramica! Reclama hotelului spune ca pe lânga saune, exista si cabine cu infrarosu, jacuzzi, sezlonguri Alpha (pentru relaxare, cu sunet, vibratii și caldura) precum si servicii de cosmetica si masaj.
Si bineînteles ca acest hotel tolereaza animalele de companie! Leo este "copilul nostru blanos" si de când îl avem, nu mergem decât acolo unde este si el binevenit!
Acestea fiind spuse... voi reveni cu impresii de la fata locului ☺
Marti dimineata am pornit în "vacanta de schi" spre Mitterdorf (în Padurea Bavareza), statiune turistica situata pe granita Germaniei cu Cehia si Austria, unde cu câteva luni înainte am rezervat un apartament. Am încarcat masina cu tot ce ne trebuie pentru o saptamâna - pe lânga îmbracaminte, încaltaminte, produse de igiena corporala si cosmetice, noi luam mereu si propriile noastre lenjerii de pat, cu plapuma si perne; acum în plus schiuri, clapari, snowboots si saniuta. Ca întotdeauna la drum lung, luam în masina boxa lui Leo, pentru o calatorie confortabila si fara griji, atât pentru noi, cat si pentru "copilasul" nostru patruped.
Calatoria a durat ceva mai mult de trei ore. La noi în Augsburg zapada se topise de tot, stiam însa ca în Mitterdorf este zapada din belsug. Pe masura ce ne-am apropiat de statiune, pe marginea soselei zapada era tot mai înalta.
Statiunea era "îngropata" în zapada! Nu mai existau trotuare pentru ca zapada degajata de pe sosea era împinsa spre case si ajunsese pâna la cantul geamurilor. Tare ne-am minunat... era cumva de speriat dar si de admirat.
Am ajuns la destinatie si înainte sa ne cazam, am intrat într-o minunata cafenea, sa servim câte o prajitura si un ceai delicios. Aici am vazut prima data o statie de alimentat telefoane mobile (gratis).
In drum spre cabana noastra, am trecut pe lânga baza pistei de schi, unde exista si centrele pentru reglat schiuri, pentru închiriat echipament de sport si pentru cumparat schipass. Stiam aceasta pentru ca în urma cu zece ani am petrecut aici un minunat concediu. Asa ca ne-am bucurat sa-l gasim pe acelasi Sepp la datorie, i-am încredintat schiurile pentru serviciul de întretinere (slefuit canturile, uns talpile cu ceara, reglat legaturile). Si... aici am facut ultimele fotografii fericite din acest concediu.
Am ajuns la cabana, ne-am instalat si am pus toate lucrurile în dulapuri. Intre timp, Leo si-a gasit un loc superb pe pervazul interior al geamului, de unde putea privi lung strada.
Pe la ora 16 am hotarât sa plecam într-o plimbare de recunoastere în statiune. Am iesit în fata casei, eu tocmai încuiam usa mare, când... s-a întâmplat nenorocirea! Pe strada principala care trecea direct pe la coltul cabanei, o masina l-a calcat pe Leo - aflat în lesa!
Nu vreau sa intru în amanunte... atâta spun, picioarele din spate îi erau pline de sânge. Blocati de durere si disperati, actionând mai mult automat decât logic, l-am învelit în patura si la indicatiile unor trecatori, am introdus în navigator adresa unui medic veterinar din apropiere (12 km) si am pornit. Aici, medicul depasit de gravitatea accidentului, nu a putut decât sa îi administreze lui Leo un calmant intravenos si a solicitat telefonic ajutorul celei mai apropiate clinici veterinare din regiune, unde ne-a îndrumat.
Am ajuns la Clinica din Fürstenzell dupa un drum de o ora (~70 km de cabana noastra), în conditii meteorologice foarte hibernale si într-o stare psihica extrema. Echipa de interventie ne astepta, ne-au preluat imediat si s-au ocupat atât de Leo, cât si de noi. A durat mai mult de doua ore pâna când l-au scos pe Leo din starea de soc. Au urmat o serie de investigatii si radiografii (a scheletului si a organelor interne). Vestea cea buna a fost ca niciun organ intern nu i-a fost afectat, coloana vertebrala este intacta si la cap nu exista leziuni. S-a constatat însa ca ambele solduri îi sunt sarile din rotule si încheietura labei piciorului drept este fracturata si cartilagiul pe jumatate zdrobit. Planul de operatii a stabilit ca imediat sa îi fie refixate soldurile si abia în ziua urmatoare sa fie rezolvata fractura piciorului. La ora 21 i s-a administrat anestezia totala si Leo a intrat în operatie.
Am asteptat în sala de asteptare... am fost singurii pacienti si am putut sa plângem fara sa ne jenam.
Înainte de miezul noptii doctorita ne-a asigurat ca operatia a decurs bine si ca soldurile i-au fost fixate. Am fost trimisi acasa si sfatuiti sa dormim, pentru ca Leo este sedat si va dormi pâna a doua zi.
Ajunsi acasa, am constatat ca pantalonii mi se lipisera de picioare, atâta sânge a pierdut micutul nostru Leo... Nu am putut dormi... ne-am rugat, am plâns si am atipit, ne-am rugat, am plâns si am atimpit... pâna când s-a facut ora 7. Am plecat spre clinica si la ora 8 am fost primii la usa. Doctorita se pare ca a ramas în spital, a venit imediat la receptie si ne-a spus ca noaptea a decurs bine si ca avem voie sa intram sa îl vizitam pe Leo. Dragul nostru Leo ♥... Am ramas cu el, incapabili sa-l ajutam mai mult decat cu mângaieri si vorbe duioase. La ora 11 doctorita l-a luat pe Leo pentru urmatoarea mare operatie.
Am vrut sa ramânem acolo, însa nu ne-a fost permis - clinica avea program normal de lucru, fel de fel de pacienti - pisicute si catei, pasari si sopârle, însotiti de prietenii lor bipezi erau în permanent du-te-vino. Telefoanele sunau neîntrerupt, medicii si asistentii medicali alergau pe coridoare de la un cabinet la altul, fiecare era cu treaba lui... Am fost sfatuiti sa mergem într-o cafenea, însa starea noastra psihica nu a suportat muzica si ambinetul vesel, tipic unei statiuni turistice, asa ca ne-am reîntors la clinica si am asteptat în parcare, în masina.
Cu ochii pe ceas, am numarat minutele si când a trecut ora si jumatate (cât s-a estimat a dura operatia), am intrat în clinica. Personalul ne cunostea deja, doamna de la receptie a anuntat chirurgia ca asteptam vesti. Una din dragutele asistente medicale a venit si ne-a spus ca din pacate, soldul stâng a sarit din nou din rotula si din aceasta cauza, lui Leo i-a fost administrata o narcoza puternica si operatia va dura mai mult de 3 ore si jumatate.
Dupa aproximativ trei ore, asistenta ne-a spus ca operatia s-a încheiat cu succes, lui Leo îi este acum montat un fixator si ca va mai dura ceva pâna când doctorita va putea veni sa ne dea amanunte exacte.
Am avut noroc de o doctorita minunata (doamna Körner) - o femeie mignona si deosebit de calma. Ne-a invitat în cabinet si ne-a explicat ce a reusit, ne-a aratat radiografiile si ne-a asigurat ca daca Leo va fi îngrijit mai departe bine, acesta se va reface în totalitate. Soldul drept a trebuit fixat prin coasere (femurul de bazin), legatura ce se va dizolva singura dupa 12 zile. Laba piciorului a fost pusa în pozitie normala si fixata prin bolțuri, legate între ele printr-un cadru din plastic - dispozitiv construit special pentru situatia lui Leo. Pentru protectie si confort, acest cadru este învelit cu burete si vata, fapt ce face ca piciorusul catelului sa para încaltat cu un clapar de schi, marimea 40. Ni s-a mai spus ca Leo trebuie sa mai ramâna pâna dimineata urmatoare în spital sub observatie si ca joi dimineata îl putem lua la noi.
Bineînteles ca nu mai avea niciun sens sa ramânem la cabana pâna duminica - si noi si Leo aveam nevoie de casa noastra adevarata. Am rugat doctorita sa ni-l pregateasca pentru a doua zi pe Leo pentru calatorie.
Ne-am întors în statiunea turistica, am contramandat masa rezervata la restaurant pentru Ziua Sf. Valentin, l-am rugat pe Sepp sa nu închida, sa ne astepte (înca o ora dupa programul oficial de închidere al atelierului) sa ne recuperam schiurile, am dat schipass-urile înapoi... Toata lumea ne-a sprijinit si a avut întelegere pentru situatia în care ne-am aflat.
Ne-am dus la cabana si am împachetat din nou totul, am încarcat în masina si am asteptat sa se faca dimineata. La ora 10, dupa vizita medicala (ca în orice spital) au început externarile si Leo ne-a fost adus la ghiseu. Ras complet pe ambele picioare, cu plasturi mari pe solduri si cu un picior enorm îmbracat in leocoplast verde; palid, speriat, mirosind puternic a spital... Doamna doctor ne-a dat o plasuta cu medicamente (un complex de antibiotic, un comprimat analgezic, tratament fitoterapeutic cu globule de arnică si o solutie cu vitamine si uleiuri pentru refacerea pielii si a blanitei), ne-a sfatuit sa ne adresam acasa imediat unei clinici pentru tratamentul post-operator. Am platit chitanta (3450 de Euro) si am pornit fericiti spre casa. Am trait o zi de Sf. Valentin pe care nu o vom uita niciodata!
Ajunsi în Augsburg ne-am înscris imediat la clinica AniCura si am obtinut deja pentru vineri prima programare. Clinicile au comunicat între ele si toate actele pe perioada de internare a lui Leo au fost trimise pe e-mail la noua clinica.
Ranile arata din zi în zi mai bine, suntem pe drumul bun spre vindecare. Vineri bandajul a fost portocaliu, aseara la o noua programare pentru schimbarea bandajelor, a fost folosit leocoplast albastru imprimat cu Goofy ☺ Ni s-a spus ca daca soldurile ramân la locul lor în primele 12 zile dupa operatie, pericolul de a mai sari pe viitoar este aproape inexistent. Asa ca mi-am prelungit concediul de odihna pâna lunea viitoare... Acasa, Helmut a demontat patul din dormitor, am pus saltelele direct pe covor. În sufragerie am scos masuta dintre fotolii si am intins pe jos o saltaea de camping din burete. Am amenajat întreaga casa in asa fel încat pentru urmatoarele 50 de zile Leo sa nu fie tentat sa sara. Copilul Leo este atât de dulce, atât de cuminte, atât de curajos! Niciodata nu a plâns si a rabdat cu vitejie orice tratament medical - pentru el nimic nu e mai important decât sa ne simta aproape. Are apetit normal, doarme bine si face plimbari scurte în curte sub supravegherea noastra. Au trecut abia 7 zile dar mie mi se pare ca s-a scurs un an!
Multumim tuturor celor care s-au gândit la noi (Poteci de dor, Diana, Rux, Suzana, Florina Cismaru, Nima, Eddie, Floarea, Maria, Izabela, Zuzu, Alexandru). Ne revedem la Miercurea fara cuvinte numarul 8 ♥
... trimitem gânduri bune, din Biserica Sf. Valentin ♥
O bucurie mai mare nici ca ne gândeam sa avem! Eu înca tot tu imi revin, ma minunez iar si iar si ma întreb, oare prin ce conexiuni în acest Univers, ne-a fost dat noua sa traim asa ceva?!
Pentru a ma face înteleasa mai bine, trebuie sa precizez ca de când ne-am casatorit, nu ne facem cadouri de Ziua Îndragostitilor ci obisnuim sa serbam Ziua Sfântului Valentin petrecând un weekend prelungit undeva unde sa împletim wellness cu excursii culturale si poate cu ceva schi. În fiecare an, un alt hotel, o alta regiune.
Anul acesta am renuntat la wellness si hotel, pentru ca în viata noastra, de anul trecut a intrat Leo.
Acum câteva luni am cautat pe internet o locatie pentru mini-concediul nostru, un apartament într-o zona frumoasa, în care sa putem face plimbari în natura, vizite într-un oras marcat de istorie si cultura, sa fie piste de schi în apropiere si calatoria de acasa sa nu fie mai lunga de cinci ore!
Din multitudinea de oferte, am optat pentru Bad Reichenhall pentru ca este la 230 km de casa, este la 10 km de Salzburg - orasul natal al lui Mozart si, pe o raza de 25 km sunt cinci centre de schi-alpin cu peste 50 de piste dotate cu telecabine, telescaune si teleschi! Am gasit un apartament superb si la pret acceptabil si iata-ne aici.
În prima zi, dupa ce ne-am instalat, am iesit sa vizitam statiunea - cunoscuta international pentru saline si ape termale.
Astazi a fost o zi rece (-6°C), dar cu soare si cer perfect albastru. Pulbere de zapada acopera câmpurile cât vezi cu ochii dar în statiune, strazile sunt perfect curatate /uscate. De jur împrejur se vad crestele albe ale muntilor, atât de aproape, ca ai impresia ca se rostogolesc peste case. Zona este superba!
Centrul statiunii este marcata de Castelul Marzoll - ridicat în secolul 15 în stil Renaissance. Am afta ca vizitarea se poate face doar cu programare si astazi nu a fost posibil - vom încerca în zilele urmatoare.
În imediata apropiere a castelului se vede turnul unei biserici. Curiosi, am intrat sa o vizitam siiiiii... Biserica este patronata de Sf. Valentin si poarta numele acestuia! ☺ Exact de Sf. Valentin, am descoperit aceasta cocheta biserica varuita în roz! Aceasta nu poate fi coincidenta, nu, nu! ♥
La ora amiezii, biserica era închisa, am fotografiat-o doar din exterior. La panoul parohial am citit ca astazi-seara va avea loc o slujba în cinstea patronului bisericii. Asa ca ne-am propus sa participam.
A fost extrem de placut! Am fost profund impresionati, slujba a fost ca un balsam pentru suflet.
Dupa slujba, am intrat vizavi în restaurantul hotelul cu baza de tratamente, un hotel de cinci stele.
Am servit o cina super-gustoasa: supa-crema de homar, file de salau si creveti prajiti cu cartofi pai, respectiv cartofi natur cu patrunjel verde; la desert Crêpe Suzette cu portocala, flambata în lichior de portocale.
Asa o zi frumoasa de Sf. Valentin înca nu am trait niciodata! ♥
(continuare: O zi cu soare, o zi cu ceata si ninsoare")
Cu un zâmbet si o floare... se simte aer de primavara! ♥
Love is in the air everywhere I look around, love is in the air every sight and every sound.
Love is in the air in the whisper of the trees, love is in the air in the thunder of the sea.
Love is in the air in the rising of the sun, love is in the air when the day is nearly done.
Love is in the air love is in the air...
Tuturor, o zi fermecatoare!
Pentru ca Valentin's day s-a nimerit anul acesta într-o zi de joi, am lipit la aceasta zi vinerea si ne-am permis un miniconcediu :) Asa ca, în seara aceasta scriu dintr-una din camerele hotelului Viktoriaquelle din Fürstenzell, dupa ce toata ziua am înotat în apa termala, am trecut din sauna în sauna si ne-am lasat rasfatati de maestrii restaurantului.
Mâine urmeaza masaje si bai aromate, din nou saune si piscina... Blogul va trebui sa ma astepte ;)
PS: Fetele mele tocmai au încheiat (cu succes) sesiunea de iarna si acum au voie sa faca acasa partys :) Speram doar sa gasim casa pe acelasi loc, luni cand ne vom reîntoarce! ;) (pe aceeasi tema: Ce mica este lumea, Rasfat pur, Bucurii, Rasfatul continua, Excursie, Excursie II, Sfârsit de miniconcediu)
Avem timp Octavian Paler Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam în dreapta si-n stânga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi însine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa învinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam întrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri în viata pe care vi le împartasesc si voua !! Am învatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti. Am învatat ca oricât mi-ar pasa mie Altora s-ar putea sa nu le pase. Am învatat ca dureaza ani sa câstigi încredere Si ca doar în cateva secunde poti sa o pierzi Am învatat ca nu conteaza CE ai în viata Ci PE CINE ai. Am învatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul cca 15 minute Dupa aceea, însa, ar fi bine sa stii ceva. Am învatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca Ci cu ceea ce poti tu sa faci Am învatat ca nu conteaza ce li se întampla oamenilor Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva Am învatat ca oricum ai taia Orice lucru are doua feţe Am învatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde S-ar putea sa fie ultima oara cand îi vezi Am învatat ca poti continua înca mult timp Dupa ce ai spus ca nu mai poti Am învatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie, cand trebuie Indiferent de consecinte Am învatat ca sunt oameni care te iubesc Dar nu stiu s-o arate Am învatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat Dar nu am dreptul sa fiu si rau Am învatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata Am învatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul. Am învatat ca indiferent cat de bun îti este un prieten Oricum te va rani din când în când Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta. Am învatat ca nu este întotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii Câteodata trebuie sa înveti sa te ierti pe tine însuti Am învatat ca indiferent cat de mult suferi, Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta. Am învatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii Am învatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc. Am învatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc Si nu faptele sale Am învatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru Si pot vedea ceva total diferit Am învatat ca indiferent de consecinte Cei care sunt cinstiti cu ei însisi ajung mai departe în viata Am învatat ca viata îti poate fi schimbata în cateva ore De catre oameni care nici nu te cunosc. Am învatat ca si atunci când crezi ca nu mai ai nimic de dat Când te striga un prieten vei gasi puterea de a-l ajuta. Am învatat ca scrisul Ca si vorbitul Poate linisti durerile sufletesti Am învatat ca oamenii la care tii cel mai mult Iti sunt luati prea repede … Am învatat ca este prea greu sa-ti dai seama Unde sa tragi linie între a fi amabil, a nu rani oamenii si a-ti sustine parerile. Am învatat sa iubesc Ca sa pot sa fiu iubit.
Se spune că, pe timpul împăratului roman Claudius al II-lea ( 268 - 270) s-a introdus o lege prin care se interzicea soldatilor căsatoria. Împăratul credea ca soldatii care au familie, nu mai luptă cu dăruire, nu mai au curaj si ca un puternic instinct de autoconservare le înlocuieste patriotismul.
Principiul preotului crestin Valentin, a fost că dreptul oamenilor de a sa căsători este dat de Dumnezeu, asa încât, el a căsătorit în secret cupluri, cununiile fiind făcute în locuri tainice.
Într-un final, Valentin a fost arestat, întemnițat și condamnat la moarte. Până în ziua execuției, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi pe care le-a semnat scriind "Adu-ți aminte de Valentin al tău."
Legenda spune ca Valentin a fost executat pe 14 februarie în anul 269 sau 270.
Valentin a devenit patronul îndrăgostitilor, iar ziua de 14 februarie, ziua tuturor inimilor.
Multi spun ca " noi ne iubim fara sa avem nevoie de o zi speciala spre a dovedi aceasta" si sunt perfect de acord. Doar ca Ziua Sf.Valentin nu are nimic de a face cu intrensitatea sentimentului. Este la fel cum multi spun "nu ne casatorim, ca doar petecul acela de hârtie, nu spune nimic în plus despre relatia noastra!"
Asa cum aproape toti serbăm Revelionul la miezul noptii de 1 ianuarie, tot asa, toti cei ce iubesc, sărbătoresc Sf. Valentin (sau Dragobete), recunoscători fiind ca au bucuria de a avea alături pe cineva drag. Fiecare are libertatea de a dărui sau nu acestei zile un farmec deosebit.
În România, sărbătoarea tradițională a iubiților este Dragobete, sărbătorită pe 24 februarie. În folclorul românesc Dragobete (nume derivat de la cuvântul "dragoste") a fost fiul Babei Dochia . Update: am fost întrebata ce am servit, raspunsul este: un pahar de sampanie si melci de Burgundiaîn unt cu frunze aromate (patrunjel, marar, usturoi). Wikipedia spune ca "Extractul din melc este folosit în tratarea bronșitei. De asemenea, din el este extrasă lectina"
