„Vincent” – 55 de ani de la „Starry, starry night”

La 24 octombrie 1971 a apărut albumul „American Pie” al lui Don McLean. Printre piesele lui se afla „Vincent”, cântecul pe care mulți îl recunosc după primele trei cuvinte, „Starry, starry night”. Au trecut 55 de ani de atunci. 

Succesul ca single a venit în 1972, când piesa a ajuns pe primul loc în Marea Britanie. Aniversarea din acest an se referă, așadar, la prima ei apariție pe disc.
Povestea a început în toamna anului 1970, în Stockbridge, Massachusetts. McLean avea puțini bani și își câștiga existența cântând prin școlile din zonă. Avea însă cărți despre Van Gogh. Într-o dimineață, pe verandă, a privit într-una dintre ele reproducerea „Starry Night”. De aici i-a venit ideea unui cântec în care picturile să spună povestea celui care le-a creat. A luat chitara și a început să lucreze, cu imaginea în față.
Unul dintre primii lui ascultători a fost un grup de liceeni. McLean și-a amintit, într-un interviu, că la început adolescenții nu prea îi acordau atenție. Când a cântat noua piesă, s-au oprit și l-au privit. Nu mai știa sigur ce fel de seară fusese sau cât primise pentru ea. Reacția lor îi rămăsese însă în minte. Tot în acel interviu a povestit că vocea și chitara de pe înregistrare au fost realizate dintr-o singură interpretare. Producătorul Ed Freeman a adăugat corzile, cu o discreție pe care McLean a asociat-o cu adierea vântului prin perdele.

Deși pornește de la „Noaptea înstelată”, cântecul cuprinde trimiteri la mai multe picturi ale lui Van Gogh, după cum subliniază chiar muzeul care îi poartă numele. Culorile, florile, peisajele și chipurile se adună într-un portret al artistului. McLean i se adresează direct, pe numele mic. Această apropiere dă cântecului tonul unei conversații în care răspunsul trebuie căutat în tablouri.
Iar tabloul de la care a pornit păstrează propriile surprize. Noaptea aceea a fost pictată ziua, în mai multe ședințe de lucru. Van Gogh se afla la Saint-Rémy, unde se internase pentru îngrijire. Peisajul văzut de la fereastră i-a oferit punctul de plecare, dar satul din pictură nu se vedea de acolo, iar chiparosul a fost adus mai aproape în compoziție. Astronomia identifică în lumina puternică din stânga centrului planeta Venus. Restul imaginii poartă libertatea cu care pictorul a unit observația, memoria și imaginația.
Chiar în această lună, un studiu publicat în „Scientific Reports” a propus că cerul reprezentat ar putea corespunde celui dinaintea zorilor din jurul datei de 22 iulie 1889. Cercetătorii au comparat pozițiile Lunii, ale planetei Venus și ale roiului stelar al Hiadelor. Ipoteza este interesantă, dar nu stabilește definitiv o nouă dată a picturii. MoMA, muzeul din New York care deține lucrarea, o datează în continuare în iunie 1889.
Cercetarea ne schimbă uneori chiar felul în care vedem culorile lui Van Gogh. Pereții din „Dormitorul” au fost inițial liliachii, deși astăzi îi vedem albaștri. În natura statică „Iriși”, pictată în 1890, florile violete au devenit albastre prin degradarea pigmentului roșu. Reproducerile pe care le cunoaștem atât de bine păstrează, astfel, și modificările petrecute după moartea artistului.
Alte descoperiri sunt aproape neverosimile prin concretețea lor. Într-o versiune a „Măslinilor”, conservatorii muzeului Nelson-Atkins au găsit resturile unei lăcuste prinse în vopsea. Insecta era deja moartă când a ajuns pe pânză. În Scoția, o radiografie a dezvăluit în 2022 un probabil autoportret necunoscut, pe reversul unui „Cap de țărancă”, ascuns de peste un secol sub carton și adeziv. Van Gogh refolosea pânzele pentru a economisi bani, pictând uneori pe ambele fețe.
Dintre poveștile familiei sale, una merită să fie cunoscută alături de tablourile atât de des reproduse. „Migdal înflorit” a fost darul lui Vincent pentru nepotul nou-născut, fiul lui Theo și al lui Jo, care primise numele unchiului. După moartea celor doi frați, Jo a promovat lucrările și a pregătit publicarea scrisorilor lui Vincent către Theo. Fiul ei, Vincent Willem, a continuat această muncă și a contribuit decisiv la întemeierea Muzeului Van Gogh, deschis în 1973. Copilul pentru care fusese pictată ramura înflorită a ajutat, devenit adult, la păstrarea colecției familiei.
În muzeul din Amsterdam a ajuns, peste ani, și cântecul lui Don McLean. Pe 25 august 2019, vizitatorii au avut parte de o interpretare surpriză a lui „Vincent”, chiar în prezența autorului. Muzeul a păstrat înregistrarea. Mi se pare un moment potrivit de revăzut la această aniversare, după povestea dimineții în care un muzician cu puțini bani a deschis o carte, a privit un tablou și a luat chitara.

Știați că Meiningen a inventat teatrul mondial?

Ieri, la rubrica „Miercurea fără cuvinte”, am prezentat un colaj dedicat Teatrului de Stat din Meiningen. Fotografiile le-am făcut duminica trecută, în timpul plimbării noastre la doar 75 de kilometri de casă, în landul Turingia – când ne-am oprit în Meiningen, un mic oraș care a schimbat definitiv istoria culturii planetare!
Deși pe hartă pare doar un simplu orășel liniștit de provincie, în lumea artelor el are un statut de legendă. Sună incredibil, dar este un adevăr istoric incontestabil – Meiningen a inventat teatrul modern!
La sfârșitul secolului al XIX-lea, întreaga Europă a fost cucerită de spiritul revoluționar al acestui loc. Cel care a orchestrat întreaga mișcare a fost Principele Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen. Născut în una dintre cele mai vechi familii nobiliare germane, el a moștenit dinastic conducerea micului land, însă a folosit întreaga influență a coroanei pentru a-și împlini marea pasiune.
Deși i se spunea „Ducele Teatrelor”, el nu și-a neglijat deloc rolul politic și social – a modernizat școlile, a reformat administrația și a fost iubit de popor ca un conducător profund implicat. Ducele nu era actor, ci avea o viziune genială de scenograf și desenator. Însă pilonul său de sprijin a fost cea de-a treia soție – Ellen Franz, o actriță de o inteligență sclipitoare. Ea a fost mintea literară din umbră, cea care a instruit actorii și a ales textele dramatice, completând perfect geniul soțului ei.
Meiningen avea deja arta în sânge. Cu câteva decenii înainte, însuși Friedrich Schiller trăise ascuns în apropiere ca fugar, scriind aici celebra piesă „Cabale și dragoste”. Tot în Meiningen a creat o vreme și marele scriitor Jean Paul, iar Goethe venea des în vizite oficiale. Inspirat de acești uriași ai literaturii, Ducele Georg al II-lea a decis că teatrul timpului său trebuia reformat din temelii. El a eliminat clișeele vremii și a impus regulile după care se ghidează astăzi orice spectacol sau film de la Hollywood.
👉 A inventat rolul Regizorului – cel care coordonează totul ca o singură minte.
👉 A introdus realismul total – costume și decoruri cu o acuratețe istorică perfectă.
👉 A creat coregrafia de masă – figurile din fundal au devenit vii, pline de dramatism.
👉 A desființat cultul „vedetei” – cel care azi juca rolul principal, mâine era un simplu soldat în fundal, pentru că spectacolul este o muncă de echipă (Ensemble).
Trupa din Meiningen a susținut peste 2.500 de reprezentații în turnee legendare pe tot continentul. Moștenirea lor s-a păstrat intactă până în zilele noastre, iar legătura cu prezentul este de-a dreptul impresionantă. Raportat la dimensiunea sa, Meiningen are o densitate de artiști greu de egalat în Europa – dintr-o populație mică de doar 25.000 de locuitori, peste 300 de oameni sunt angajați permanent ai prestigiosului Teatru de Stat / Staatstheater Meiningen. Vorbim despre o adevărată armată internațională din peste 20 de națiuni – actori, muzicieni de elită, decoratori, croitori și tehnicieni. Practic, este o proporție uriașă pentru un orășel de provincie, semn că teatrul nu este doar o clădire frumoasă, ci însăși inima care pulsează în viața de zi cu zi a întregii comunități.
Așa că, data viitoare când priviți o piesă de teatru captivantă sau un film premiat cu Oscar, aduceți-vă aminte – totul a început în Meiningen!

PS: Dacă socotiți rapid, 300 angajați la 25000 locuitori, hm... doar 1,2%!?! sună foarte puțin, însa... În mod normal, într-un oraș obișnuit, numărul angajaților dintr-un teatru nu reprezintă nici măcar 0,01% din populație!🙃 Dacă Bucureștiul (cu 2 milioane de locuitori) ar avea același procent ca Meiningen, ar trebui să aibă 24.000 de oameni angajați într-un singur teatru! De aceea, pentru un orășel de provincie, faptul că 300 de oameni lucrează într-o singură instituție culturală este, la nivel de proporție, un record uriaș! 👏
----------------------
PS2: În orașul Meiningen, instituția teatrală centrală funcționează ca un teatru cu patru ramuri artistice – spectacole de teatru, operă sau muzical, concerte și teatru de păpuși. Întreaga sa magie se desfășoară în trei scene diferite. Mai întâi este Großes Haus/Casa Mare, sala principală absolut superbă și neoclasică, cu o capacitate de 726 de locuri. Urmează celebra clădire istorică ce adăpostește scena de studio Kammerspiele/Teatrul de studio, un spațiu modern și flexibil dedicat pieselor contemporane și teatrului de păpuși, având în jur de 116–162 de locuri. În aceeași clădire spectaculoasă funcționează și Galeria Municipală Ada, un spațiu de elită înființat în 1990 și dedicat expozițiilor de artă modernă și contemporană. Iar cea mai recentă scenă a teatrului este Rautenkranz (Ghirlanda de rute - 👑Simbolul Coroanei de Saxonia), dedicată exclusiv publicului tânăr, cu o capacitate de aproximativ 80 de locuri. Mergând mai departe pe frumosul bulevard unde se află aceste edificii culturale, nu ai cum să nu remarci și celelalte clădiri somptuoase din jur. Cel mai probabil, în epoca de aur a ducatului, toate acele imobile grandioase făceau parte din marele angrenaj și atmosfera fastuoasă a teatrelor de odinioară. Este însă o realitate a zilelor noastre, privită poate cu un pic de nostalgie, să vezi cum unele dintre acele foste palate de epocă adăpostesc astăzi sedii reci de bănci și firme de asigurări...

Judy Garland — Dincolo de curcubeu – viață, mit și moștenire culturală

Concertul de Anul Nou de la Viena a devenit, pentru mulți dintre noi, un ritual urmărit la televizor. Este un reper cultural cu rezonanță internațională, momentul care deschide simbolic anul muzical și adună în fața ecranelor un public meloman din întreaga lume.  

Anul acesta, mass‑media a analizat pe larg impactul concertului dirijat de Tugan Sokhiev, discutând atât legătura pe care numeroși comentatori au făcut‑o între anumite alegeri de repertoriu și mișcarea LGBTQ+, cât și contextul mai larg al prezenței sale la pupitru, prima invitație adresată unui dirijor rus după declanșarea războiului din Ucraina și interesul stârnit de viața lui personală, inclusiv căsătoria cu un violonist din orchestră. Împreună, aceste teme au alimentat un ecou mediatic vizibil în jurul concertului și mi-au readus în minte felul în care, în alte epoci și în alte contexte, anumite figuri artistice au devenit simboluri fără să își propună acest lucru — așa cum s-a întâmplat și cu Judy Garland...

---

Când eram copil, lumea lui Judy Garland mi se părea pur și simplu magică. Musicalurile ei aveau ceva hipnotic, o lumină pe care nu o puteam explica, iar „Vrajitorul din Oz” era pentru mine una dintre cele mai îndrăgite povești, un loc în care mă întorceam mereu cu aceeași uimire. Nici acum nu-mi vine să cred cât de multe straturi ascunse, câte subsimboluri și câtă forță culturală s-au născut în jurul acestei povești aparent inocente și al cântecului „Over the Rainbow”.Ceva ce pentru mine era doar o poveste frumoasă s-a dovedit, mult mai târziu, a avea o încărcătură culturală uriașă pentru o comunitate despre care, copil fiind, nici nu aveam cum să știu.

Judy Garland a fost si rămâne una dintre cele mai emblematice figuri ale Hollywoodului clasic, o artistă a cărei viață și carieră au influențat nu doar lumea filmului și a muzicii, ci și sensibilitatea culturală a unor generații întregi. Născută în 1922, într-o familie de artiști de vodevil, a urcat pentru prima dată pe scenă la doar doi ani și jumătate, alături de surorile ei - trupa „The Gumm Sisters”, într-un număr muzical care avea să marcheze începutul unei vieți trăite sub lumina reflectoarelor. Talentul ei ieșit din comun a atras rapid atenția studiourilor MGM, care au preluat-o la doar 13 ani și au transformat-o într-o vedetă, dar cu un preț enorm. Studioul i-a controlat alimentația, i-a administrat pastile pentru a slăbi, stimulente pentru a rezista la ritmul infernal al filmărilor și sedative pentru a putea dormi. Această combinație toxică a dus la dependențe care aveau să o urmărească toată viața.
La 17 ani, rolul lui Dorothy în „The Wizard of Oz” a propulsat-o în istoria cinematografiei, iar cântecul „Over the Rainbow” a devenit nu doar semnătura ei artistică, ci și una dintre cele mai iubite melodii ale secolului. Cariera ei a continuat cu o serie de musicaluri care au definit epoca de aur a Hollywoodului, dar succesul a venit la pachet cu o presiune constantă. Studiourile îi controlau fiecare aspect al vieții, iar dependențele, odată instalate, au devenit o parte dureroasă a existenței ei. Cu toate acestea, Judy Garland a rămas o prezență magnetică pe scenă, capabilă să transforme vulnerabilitatea în forță și suferința în artă. Trăia fiecare notă, fiecare replică, fiecare apariție cu o intensitate rar întâlnită.
Viața ei personală a fost la fel de tumultuoasă ca și cariera. S-a căsătorit de cinci ori, cu bărbați care au jucat roluri diferite în viața ei: compozitorul David Rose, regizorul Vincente Minnelli, producătorul Sid Luft, actorul Mark Herron și muzicianul Mickey Deans. Din aceste relații s-au născut trei copii, dintre care cea mai cunoscută este Liza Minnelli, actriță și cântăreață premiată cu Oscar, care a moștenit nu doar talentul, ci și magnetismul scenic al mamei sale. Lorna și Joey Luft au rămas și ei aproape de lumea artistică, fiecare în felul său.
În ciuda succesului, viața lui Judy Garland a fost marcată de fragilitate. Dependențele, presiunea profesională și epuizarea au dus la o deteriorare treptată a sănătății. În 1969, la doar 47 de ani, a murit la Londra în urma unei supradoze accidentale de barbiturice, un final tragic pentru o artistă care a luminat scena cu o intensitate pe care puțini au egalat-o.
Dar povestea ei nu se oprește aici. Judy Garland rămâne una dintre cele mai fascinante figuri ale culturii americane, iar legătura ei cu comunitatea gay nu este o invenție modernă, ci un fenomen care a început încă din anii ’40 și ’50, când homosexualitatea era ilegală, iar oamenii trăiau în umbră, în frică și în coduri secrete. Într-o lume care nu le oferea niciun spațiu de libertate, Judy Garland a devenit pentru mulți un simbol al supraviețuirii emoționale. Viața ei, plină de presiuni, abuzuri din partea studiourilor, dependențe și reveniri spectaculoase, oglindea într-un fel lupta interioară a unei comunități care încerca să existe într-o societate ostilă. Oamenii marginalizați o recunoșteau instinctiv ca pe una de-a lor: vulnerabilă, sensibilă, dar capabilă să se ridice de fiecare dată pe scenă și să transforme durerea în artă.
Cântecul „Over the Rainbow” a devenit, fără ca ea să o fi intenționat, un fel de imn secret al speranței. Pentru mulți bărbați gay din acea epocă, versurile despre un loc „unde necazurile se topesc ca bomboanele de lămâie” erau o metaforă pentru o lume în care puteau trăi liberi. De aici s-a născut și expresia „friend of Dorothy”, un cod folosit în barurile gay pentru a identifica discret pe cineva din comunitate, inspirat de personajul Dorothy Gale. Judy nu a creat acest cod, dar a devenit fără să știe un reper cultural pentru o comunitate care avea nevoie de simboluri.
În anii ’50 și ’60, spectacolele ei live erau frecventate masiv de bărbați gay. Ea îi trata cu respect și afecțiune într-o perioadă în care aproape nimeni nu o făcea. Într-o lume în care erau ridiculizați, persecutați sau pur și simplu ignorați, Judy Garland le oferea un spațiu de emoție, de catharsis și de apartenență. De aceea, nu e surprinzător că a devenit o figură centrală în cultura camp și în spectacolele drag, unde dramatismul, autoironia și intensitatea emoțională sunt celebrate.
Există și mitul că moartea ei ar fi declanșat revoltele Stonewall, dar istoricii sunt clari - revolta nu a pornit de la Judy Garland. Ea a murit pe 22 iunie 1969, iar Stonewall a început pe 28 iunie, însă legătura este doar simbolică, nu cauzală. Comunitatea gay era deja la capătul răbdării după ani de abuzuri ale poliției, iar razia de la Stonewall Inn a fost scânteia reală. Totuși, faptul că mulți dintre cei care au ieșit în stradă o iubeau pe Judy și erau încă marcați de moartea ei a contribuit la atmosfera emoțională a momentului. Iar revolta nu a fost despre ea, ci despre libertate.
🌈 Ani mai târziu, când Gilbert Baker a creat steagul curcubeu, mulți au văzut în alegerea lui o continuitate firească a simbolisticii născute în jurul lui ‘Over the Rainbow’. Chiar dacă Baker nu a afirmat explicit că s‑a inspirat din Judy Garland, este greu de ignorat ecoul cultural al cântecului ei, care devenise deja un reper al speranței pentru comunitatea gay. În felul acesta, curcubeul a ajuns să lege, neintenționat, visul lui Dorothy de dorința unei comunități de a trăi liber.

---

Filme și producții celebre despre Judy Garland --- pentru Clubul Cinefililor

1. The Wizard of Oz (1939) – filmul care a consacrat-o definitiv în rolul lui Dorothy Gale. 

2. Meet Me in St. Louis (1944) – unul dintre cele mai iubite musicaluri ale ei. 

3. A Star Is Born (1954) – interpretarea pentru care a primit nominalizare la Oscar. 

4. Judy (2019) – film biografic cu Renée Zellweger, care a câștigat Oscarul pentru rolul lui Judy, film pe care îl recomand cu toata dragostea, pentru interpretarea extraordinară și pentru felul în care surprinde fragilitatea și forța ei.
5. Life with Judy Garland: Me and My Shadows (2001) – miniserie biografică bazată pe memoriile fiicei ei, Lorna Luft. 

6. Liza with a Z (1972) – nu este despre Judy, dar este un spectacol emblematic al ficei acesteia - Lizei Minnelli, influențat de moștenirea mamei ei. 

7. Judy Garland: By Myself (2004) — documentar ce explorează viața și cariera ei.

Nominalizări Golden Globes No. 83 – între spectacol și farsă

Articol înscris la rubrica: Clubul Cinefililor

Pe 8 decembrie 2025, Beverly Hilton a fost din nou împodobit cu lumini orbitoare, dar în spatele strălucirii s-a simțit gustul amar al unui spectacol care își pierde credibilitatea. Nominalizările la Golden Globe Awards No. 83 au fost prezentate cu fast, dar au lăsat în urmă mai multe semne de întrebare decât certitudini.
Ceea ce ar fi trebuit să fie o celebrare a artei s-a transformat într-un exercițiu de PR. Nominalizarea unui film ne-lansat — Avatar: Fire and Ash — a stârnit suspiciuni și a provocat murmure ironice în sală!!! Absurditatea de a nominaliza un film pe care nimeni nu l-a văzut a fost dovada clară că Globurile joacă după reguli obscure! Cum poate fi recunoscut ceva ce nu există încă pentru public? Răspunsul nu ține de merit artistic, ci de forța marketingului și de jocurile de culise.
Introducerea categoriei pentru podcasturi a fost prezentată ca un pas „vizionar”, dar a părut mai degrabă o încercare disperată de a atrage atenția asupra unei gale care își caută relevanța. 
În loc să fie un gest de deschidere culturală, a fost perceput ca un artificiu extravagant, menit să mascheze lipsa de transparență din categoriile tradiționale.
Nominalizările au confirmat câteva titluri puternice, dar chiar și acestea au fost eclipsate de scandalul absențelor. „One Battle After Another” a dominat cu 9 nominalizări, „Sentimental Value” a surprins cu 8, iar „Sinners” a intrat în cursă cu 7. La televiziune, „The White Lotus” și „Adolescence” au atras atenția, dar discuțiile au fost mai degrabă despre cine lipsește decât despre cine a fost inclus.
Absența unor titluri iubite și respectate a fost dureroasă pentru public. Musicalul „Wicked: For Good”, cu Cynthia Erivo și Ariana Grande, a obținut cinci nominalizări, dar a fost exclus din categoria centrală „Best Motion Picture – Musical or Comedy”, unde era considerat favorit. Această omisiune a fost percepută ca un afront direct și a stârnit mari discuții. În același timp, „Severance” (sezonul 2), deși aclamat, a primit mai puține nominalizări decât se aștepta, iar „Blue Moon”, film independent apreciat la festivaluri, a fost complet absent din lista Globurilor! Ca urmare, seara de 8 decembrie 2025 a fost, în esență, un spectacol al contrastelor — glamourul covorului roșu și zâmbetele forțate, amestecate cu suspiciuni de corupție și decizii care au aprins rețelele sociale. Beverly Hilton a devenit oglinda unei lumi unde Globurile aurii nu mai cântăresc talentul, ci influența.
Nominalizările Globurilor de Aur 2026 nu au adus doar o listă de titluri, ci au expus fragilitatea și corupția sistemului. În loc să fie o celebrare, seara de 8 decembrie a fost un avertisment clar ca atunci când premiile uită să celebreze arta și se lasă conduse de marketing, ele devin o farsă strălucitoare. Iar publicul, cel care dă viață poveștilor, nu mai poate fi păcălit de lumini și aplauze...
Cine va primi cu adevărat aceste premii vom afla pe 11 ianuarie 2026. (Sursa foto)

(sursa lista cumulată: https://en.wikipedia.org/wiki/83rd_Golden_Globe_Awards)

 

PS: aici - o lista completa cu nominalizarile.

PS2: Cine e Nikki Glaser? Nikki este o comediantă americană de stand-up, actriță și prezentatoare TV, cunoscută pentru umorul acid și stilul direct. Este una dintre cele mai vizibile voci din comedia contemporană, iar rolul de gazdă la Golden Globes a transformat-o într-un nume central al culturii pop. A fost nominalizată la Premii Emmy și a primit în 2025 Comedy Impact Award de la Variety. A debutat ca moderatoare a Globurilor de Aur în 2025 și va reveni în 2026 pentru ediția a 83-a, fiind apreciată pentru glumele tăioase și capacitatea de a transforma gala într-un spectacol de comedie.

Vineri, ora 13

V-ati facut planuri pentru acest sfârsit de saptamâna? 

La mine ziua de sâmmbata nu va fi deosebita. De dimineata am programare la manichiura-pedichiura, apoi acasa voi avea program administrativ: cumparaturi, dereticat prin casa, tras cu aspiratorul, spalat rufe, ordine în dulapuri... 

Duminica însa voi merge cu fetele mele la München. Avem bilete la expozitia "Gradinile lui Monet" apoi vom servi cina într-un restaurant fancy. 

Eu am avut bucuria de a vizita casa memoriala Monet si de a ma plimba prin gradinile lui, la Giverny. Am admirat si tablourile lui din Paris, în cele mai frumoase muzee de arta. 

Acum însa voi savura aceasta experiență imersivă - pentru mine, a treia de acest gen. Prima a fost "Viva Frida Kahlo" (13.01.2023), a doua a fost "Sarutul lui Klimt" (30.04.2023).

Expozitiile sunt organizate de Fever - cea mai importantă platformă globală de redefinire a divertismentului, începând cu anul 2015, împreuna cu Exhibitiona Hub - o firma inovatoare, cu foarte multa experienta în organizarea experimentelor imersive.

Ce înseamna "o experienta imersiva" expozitionala? Înseamna ca o astfel de expozitie ofera videoclipuri spectaculoase (la 360 grade) legate de viata si operele artistului precum si galerii cu lumini si muzica ce accentuaeaza importanta lucrarilor. Proiectiile speciale sunt sincronizate cu partituri muzicale originale. Acest gen de expozitie permite vizitatorului sa se cufunde într-o alta lume, permite sa patrunda într-o alta realitate. Spectatorul are senzatia de calatorie în trecut, el poate percepe conjunctura socio-politica si geografica, în care artistul a trait si creat. 

Prin intermediul unor dispozitive speciale, simturile vizitatorului sunt stimultae nu doar vizual si auditiv, ci chiar si olfactiv si senzitiv. Se creaza atmosfere realiste care dau senzatia ca esti transpus în alta dimensiune, chiar daca fizic ramâi în salile galeriei de arta. Calitatea exponatelor virtuale este foarte înalta, atât ca rezolutie si acuratete a culorilor, cât si ca lumina sau contrast, ca de altfel si sunetele, care au rezolutii înalte, clare si precise. În plus, exista posibilitatea unor interactiuni intuitive. Atât la Frida cât si la Klimt, am trait momente deosebite si am facut fotografii /videoclipuri foarte interesante. 

Spre exemplu la Klimt, îmi amintesc ca a fost creat un labirint cu oglinzi si luminite aurii, care inducea ideea tablourilor Klimt  din "faza de aur". Am putut sa ne plimbam si sa ne oglindim acolo percum Adele sau Judith ... Apoi "Sarutul"... celebrul tablou, era expus elecrtonic însa fara cele doua personaje... în momentul în care te asezai în fata acestui "tablou gol" niste obiective speciale, copiau imaginea capului tau si o suprapuneau pe acest tablou. Eu am fost cu fiica mea, ne-am pupat ca mama si fiica ☺ Am vazut însa între vizitatori, cupluri care s-au îmbratisat si sarutat ca cei doi îndragostiti din tabloul lui Klimt ☺♥☺ Bineînteles ca se fac sute de selfies! Expozitiile ofera cadre cu totul si cu totul speciale! 

La Frida, a fost un colt amenajat cu o canapea în designul Fridei. În momentul în care luai loc pe canapea, în spatele tau începeau sa zboare pasarile exotice specifice tablourilor Fridei, înfloreau flori si te cuprindeau liane... Am facut câteva videoclipuri foarte haioase ☺ Sau un alt experiment, am "calatorit" în autobuzul pictat de Frida si fiecare calator te privea, indiferent în ce directie te deplasai ☺

Sunt sigura ca si la Monet vom avea parte de surprize deosebit de placute. Voi reveni cu detalii ♥

Va doresc HAPPY WEEKEND!

Îngerii de lânga noi ♥

Articol din seria "Povestlor Parfumate" gazduita de Mirela - Tema: "Parfumul îngerilor"
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Noi toti ne nastem îngeri. Venim pe lume perfecti, frumosi si buni. Aripile ne sunt transparente si pe masura ce învatam sa mergem, ni se atrofiaza, apoi ne dispar si viata începe sa ne transforme... Perfectiunea începe sa se clatine, bolile încep sa muște, capatam interese mai mult sau mai putin meschine, însa de câte ori facem un lucru bun, aura de înger reapare, la fel de intensa ca actul pe care l-am comis.
Parfum de îngeri are arta, cu toate valorile estetice și mijloacele de exprimare pe care le foloseste. Când privesc lucrari de pictura sau sculptura, când ascult muzica sau citesc poezii, proza ori urmaresc un dans, atunci simt ca daca autorii nu sunt chiar îngeri, atunci cu siguranta îngerii s-au exprimat în acel moment prin ei, din dorinta de a ne ajuta sa devenim mai buni.
Gândindu-ma la ce as putea scrie sub titlul povestii parfumate de saptamâna aceasta, mi-au trecut prin minte crâmpeie din filmul "City of Angels" (cu Meg Ryan si Nicolas Cage), pasaje din romanul "Parfumul" (semnat Patrick Süskind), versuri de-ale lui Nichita, vocea lui Pavarotti, Armstrong, Elvis, virtuozitatea lui Paganini, Menuhin, bunatatea Maicii Tereza... În final, gândul mi s-a oprit la copiii mei... De mai bine de 10 ani, port în portofel, o fotografie si un biletel pe care mi l-au scris fetitele mele, cam pe vremea în care a fost facuta fotografia. De câte ori sunt trista, le privesc si imediat zâmbesc. Parfumul inocentei lor si a dragostei neconditionate persista, ma învaluie si îmi creaza o stare de confort, recapat puteri si pot sa privesc cu optimism în viitor.
Un parfum potrivit cu tema abordata, mi se pare a fi cel creat de John Galliano - acest "artist cu a mic" - cum singur si plin de modestie s-a categorisit ("I'm not an artist. Maybe an artist with a small a."), excentric si controversat, adept al asimetriilor si creator al unor colectii haute-couture ce au revolutionat lumea modei. Aparuta la sfârsitul anului 2008, pretioasa apa de parfum, a fost conceputa ca un omagiu partenerului de viata, dus prea devreme din Lumea aceasta. In primul rând, flaconul atrage atentia prin cantitatea de doar 40 ml (respectiv 60 si 90 ml), tocmai pentru a sublinia ca acesta nu este un parfum de masa, ci o esenta speciala. Nimic nu este lasat la voia întâmplarii! Despre pictura de pe ambalaj nimeni nu poate fi sigur ca reprezinta o femeie sau un barbat. Portretul executat în tonuri luminoase, are nas mare, gura accentuata si sprâncene exagerat alungite, ochi tristi si o atitudine melancolica, cu aer mistic. Numele John Galliano scris în partea de jos a ambalajului, dezechilibreaza portretul, tragând spre el întreaga tristete a tabloului; taind partea de jos a cuvântului, creatorul doreste sa transmita ca povara pe care a preluat-o, îl scufunda. Flaconul reprezinta o premiera... o sticla neterminata. Schita atasata indica modul în care trebuie montat butonul de pulverizare. Odata aplicat - capacul cu litera G confera o eleganta în plus flaconului. Atomizorul nu actioneaza de sus în jos, ca la orice sticluta de parfum, ci spre lateral - sugestionând nesiguranta si instabilitatea. Un trandafir auriu împodobeste partea întunecata a flaconul disproportionat, de culoare violet-degradé. Liniile usor curbate ale sticlei amintesc de faldurile unei rochii elegante, strânse exagerat în talie. Elegantă, sumbră, întunecată si misterioasă se vrea aceasta manopera complicata, la baza careia regasim numele trunchiat - Galliano. Conform descrierii oficiale a parfumului, este de asteptat ca la pulverizarea parfumului sa simtim note dulci si fine de irisi, bujori si bergamotte. Un nor de aldehide, ascuțit, intens si puternic, fara o aroma clara, te învaluie la primul contact, la fel ca aburul des si misterios ce însoteste spectacolele de magie. Apoi aromele se limpezesc si un val fin de paciuli, angelica si mosc te învaluie, conferindu-ti o stare de relaxare, meditatie si wellness. Parfumul John Galliano este o aroma plina de glamour, rafinament si romantism. 
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

Poezie si fotografii cu îngerasi: http://vis-si-realitate-2.blogspot.de/2011/12/la-cules-ingeri.html

Sesiune de pictura în ulei

Sâmbata (25.03.2023) am participat din nou la o sesiune de pictura în ulei, dupa metoda Bob Ross. Tema a propus-o docenta Lisa-Joella Sommer, fost discipol a lui Bob Ross - unul din putinii artisti care au obtinut licenta de a preda asemenea cursuri de pictura. 

Cu siguranta îl stiti pe Bob Ross din emisiunea TV "The Joy of Painting" din anii '80/'90 - emisiune în care pictorul cu frizura afro, a prezentat o tehnica easy a picturii în ulei, cu vocea cea mai calma si pozitiva din câte am auzit eu vreodata, spunând mereu "oricine poate picta, este foarte usor!" Vocea lui catifelata, delicata, blânda si domoala a indus multor persoane o reactie meridiano senzoriala autonoma (Autonomous Sensory Meridian Response - ASMR), motiv pentru care în cadrul comunității ASMR Bob Ross este supranumit „Regele ASMR”.

Pornind de la metoda Do-it-yourself, Bob Ross și-a dezvoltat propria tehnică de pictură, bazata pe"alla prima", o pictură specială "umed-pe-umed" prin care a creat picturi de peisaj folosind cât mai puține culori și unelte. Statistic, s-a calculat că în cele 30.000 de picturi ale sale, 91% au cel puțin un copac, 20% un soare și doar 2% palmieri.

Pictura noastra de sâmbata (40x50 cm) este cu palmieri ☺ Tabloul este intitulat "Cypress Creek" si noi am pictat o versiune cu un grup de palmieri în fundal (nu cu ceața). Ross a realizat trei versiuni ale fiecărei picturi: prima a servit ca șablon pentru pictura care va apărea în spectacol TV, iar o a treia mai detaliată a fost pictată ulterior pentru cărțile însoțitoare. 

În total, Bob Ross a pictat 381 de tablouri diferite în spectacolele sale iar acum, dupa 28 de ani de la decesul pictorului, imaginile sunt încă deținute de "Bob Ross Inc." din Herndon, Virginia.

Tehnica "Bob Ross" presupune adăugarea mai multor straturi succesive de vopsea fără a-l lăsa pe precedentul să se usuce. Prin emisiunea TV pictorul a câștigat faima în întreaga lume și a ajutat tehnica umed-pe-umed să devină cât mai cunoscuta. De atunci, propria companie (Bob Ross Inc.) a vândut, printre altele, manuale și videoclipuri, seturi de pictură Bob Ross și a oferit cursuri de predeare a tehnicii de pictură cu eliberare de certificat CRI (Certified Ross Instructor).  Lisa.Joella detine un astfel de certificat.

Ne-am întâlnit la ora 9 si am lucrat pictura pas-cu-pas pâna la ora 16, facând doar o pauza de jumatate de ora la amiaza. In final, am pictat si un mini-tablou (15x15 cm) folosind degetele (înmanusate) si o pensula linie. Ne-am simtit minunat am fost o grupa de sase femei, cu meserii diferite si varste diferite, dar cu o dorinta comuna de a ne cultiva pasiunea pentru frumos, artă și culoare.

Barbierul din Sevilla

Saptamâna trecuta am fost la spectacolul de opera "Barbierul din Sevilla" preluat de la Royal Opera House - Covent Garden, London, în transmisie directa la Cineplex, în orasul nostru.

Este genul de spectacol pe care îl frecventam de câtiva ani buni (din pacate ☹️ cu pauza în 2021/2022) si pentru stagiunea 2023, am rezervat bilete pentru înca alte trei spectacole (opera si balet). 

Primul spectacol din acest an a fost opera bufa în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în 1816. In regia actuala a lui Moshe Leiser si Patrice Caurier, actul întâi si al doilea au fost interpretate fara pauza si considerate prim act (105 minute), iar al treilea drept al doilea act (65 minute), cu o pauza de 25 minute. În total, spectacolul a durat peste trei ore si jumatate! Mie mi-a fost mult prea lung primul act, însa daca ar mai fi fost introdusa înca o pauza de 25 minute, am fi ajuns acasa mult dupa ora 1 noaptea! 

Este cunoscut faptul ca Royal Opera Hous si Metropolitan Opera din New York, au sub contract cei mai buni artisti ai lumii si ocazia de a-i cunoaste (vedea si auzi) prin aceste spectacole preluate în direct este unica. Cum sa ajung eu altfel la Covent Garden si cum sa-mi permit cazare în Londra si bilete la ROH?! Costurile pentru noaptea de spectacol ar fi echivalente cu un concediu de cel putin o saptamâna în Italia, spre exemplu! 

Apreciez deasemenea si interviurile din pre-show care sunt transmise doar în cinematografe! Iar atmosfera pe care o creaza directorul de Cinema pentru noi, melomanii, este una... destul de apropiata cu cea din ROH! Exista doar 100 de bilete, suntem întâmpinati pe covor rosu si ne sunt luate mantourile la garderoba, ne este oferit un Prosecco de bun-venit iar la pauza dintre acte, suntem invitati sa servim Canapés, nectar de fructe si Prosecco. (întregul pachet costa la Cinema doar 35€ de persoana)

Revenind la spectacol, actiunea operei se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea secolului al XVIII-lea. Alaturi de Figaro - figura centrala, celalalte personaje importante sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo si Contele Almaviva (personajele secundare sunt Bertha si Fiorello). Opera a fost inspirata din nuvela cu acelasi nume, a lui Pierre Beaumarchais, nuvela ce a stat si la baza operei "Nunta lui Figaro" compuse de Wolfgang Amadeus Mozart (1786). În opera lui Rossini, Contele Almaviva face curte iubitei sale Rosina - pupila doctorului Bartolo, care însusi planuieste sa se casatoreasca cu Rosina. Cu ajutorul tânarul frizer-barbier al orasului, contele se prezinta în casa Bartolo deghizat, în primul act, ca soldat si în al doilea act, deghizat ca profesor de muzica. Figaro ajuta ca povestea de dragoste a celor doi sa se termine cu happy-end, dar asta bineînteles dupa multe situatii nostime, deghizari ridicole, momente palpitante, mituiri, masluiri si alte aranjamente caraghioase. 

În opera lui Mozart, contele Almaviva este deja casatorit de ani buni cu Rosina si flacara dragostei lor este stinsa demult. Contele face ochi dulci servitoarei Susanna, care de fapt este logodita cu Figaro, valetul contelui... nu mai intru în amanunte ☺☺☺ Rolurile comice si încurcaturile de situatii mi-au creat mie personal o stare ciudata, mi-a placut starea de confuzie si am cautat mai departe asemanari exagerate ☺ Astfel încât, mie mi s-a parut ca dirijorul venezuelean Rafael Payare seamana cu Bob Marley ☺ de aceea unduirile lui în fata orchestrei mi s-au parut foarte posibile si pe ritm reggae ☺ La sfârsitul spectacolului, când ovationat de public dirijorul a urcat pe scena alaturi de protagonistii spectacolului, am avut senzatia ca îl vad pe Prince în Purple Rain, sub lumina reflectoarelor ☺ Uite asa am combinat eu opera, cu reggae si cu pop-rock-ul si zau ca am baut doar nectar de portocale (ca eu am fost dealtfel soferul familiei)! ☺☺☺ 

Dar sa revin la seriozitate si sa va spun ca spectacolul merita vazut! 

Pentru dirijorului Pavare, opera "Barbierul din Sevilla" a fost  debutul la ROH. Uvertura a avut o interpretare care mi-a atins sufletul. Dealtfel, întreaga lucrare muzicala are arii care îti topesc inima, iar artistii acestui spectacol sunt de top! Baritonul Andrzej Filończyk în rolul lui Figaro - un barbat frumos, înalt si foarte tânar( are doar 28 de ani), a captat publicul din primul moment în care a urcat pe scena.  Interpret exceptional, acesta cânta cu usurinta cu care noi oamenii normali, ne exprimam prin vorbire - zau, nu exagerez!

Rolul Rosinei este detinut de mezzo-soprana de doar 26 de ani,  Aigul Akhmetshina - pentru mine o alta mare surpriza a serii! Bas-baritonul Bryn Terfel si tenorul Lawrence Brownlee s-au încadrat deasemenea perfect în decorul rossinian. Toti marii artisti de opera detin pe lânga talentul muzical de exceptie si un puternic talent actoricesc, reusind prin gesturi, mișcări, mimica si atitudine, sa întregeasca forma artistica de comunicare. 

Pe întreg parcursul spectacolului am batut tactul si m-am lasat purtata pe aripile povestii departe, în Andaluzia, abtinându-ma cu greu sa nu fredonez cu voce tare ariile cunoscute ☺ A fost ...o noapte a STELELOR!

 

Filmele premiate sunt chiar filme bune?! - Clubul cinefililor

Nu am mai scris de foarte mult timp un articol în cadrul acestei rubrici - din lipsa de timp, dar va asigur ca am ramas la fel de cinefila ca întotdeauna. Astazi va provoc la o noua discutie pe tema celei de a VII-a arte.
Nu stiu cât sunteti de la curent cu decernarea Globurilor de Aur 2019, eu am reusit sa vad doar 30% din filmele si serialele nominalizate (aici, lista cu filmele cu cele mai multe nominalizari si premii).

Din filmele din acest tabel nu am vazut decat doua si notele pe care le-as fi acordat eu (pe o scala de la 1 la 10) sunt: Green Book - 9 si Roma - 6
♦ La Green Book m-a impresonat întreaga poveste si mai ales povestea din spatele povestii - scenariul filmului este scris de catre Nick Vallelonga, fiul adevarat al "soferului" din film (Toni Lip Vallelonga). Este povestea adevarata a pianistului de culoare Don Shirley, care pe timpul unui turneu în SUA anilor '60 are nevoie nu doar de un sofer de încredere ci si de un bodyguard neaparat alb. Este povestea emotionanta a doi oameni din lumi diferite, cu educatii diferite, care cu mult bun-simt, leaga o prietenie durabila si frumoasa. Este o poveste despre depășirea prejudecăților într-un vreme umbrita de ura de rasa si a conservatismului social.
♦ În filmul Roma, m-a impresionat mult atitudinea pe care au avut-o membrii familiei bogate fata de dadaca / menajera, dar si de sensibilitatea si devotamentul acesteia fata de cei patru copii. Filmul însa a avut multe pasaje plictisitoare sau cadre fara însemnatate filmate fix si pret de cateva lungi secunde, ce mi-au creat impresia ca filmul s-a blocat cumva. Mexico anilor '70, un film care ancoreaza povestea casnica în situatia social-politica a acelor vremuri, facând referiri la momente istorice reale. De fapt si aceasta poveste este inspirata din viata reala, scenaristul declarând ca textul este un omagiu doicei ce a avut grija de el în vremea copilariei.
Dintre serialele si filmele de televiziune premiate, am vazut urmatoarele:
• The Americans - un serial pe care-l urmaresc de doi ani, ultimul sezon fiind numarul sase. Este foarte palpitant si actorii joaca superb, nu m-am plictisit niciodata! - Nota 10
• The Kominsky Method - nu am reusit sa vad decat 3 episoade si am renuntat, mie îmi este foate plictisitor (sincera sa fiu, poate pentru ca Michael Douglas mi-a fost întotdeauna antipatic) - Nota 5
• Bodyguard - are doar sase episoade, l-am vazut într-un weekend, film dupa film... Excelent! - Nota 10
• Ozark - un serial crime/ drama/thriller care m-a fascinat din primele secvente si la care abia am asteptat sa fie lansat sezonul urmator. Acum astept sezonul trei - Nota 10
• Filmul The Tale m-a lasat fara cuvinte. O poveste cutremuratoare si o interpretare fermecatoare! Ai impresia ca totul este autentic! Din pacate, povestea este chiar adevarata si este inspirata din experienta traita de scenografa si regizoarea fimului - Nota 10
• Serialul Seven Seconds mi-a placut deasemenea -  Nota 10
• Serialul "The Assassination of Gianni Versace: American Crime Story" m-a captivat din primele secunde si povestea m-a cutremurat. Interpretarea este fantastica, nominalizarile si premiile sunt primite în acest caz pe drept - Nota 10
Dintre filmele anului 2018 care nu apar deloc pe lista nominalizarilor, dar care dupa parerea mea ar fi trebuit, recomand spre vizionare:
○ Bel canto. Este un film bazat pe romanul omonim semnat de Ann Patchett. O poveste emotionanta si o interpretare fantastica - Nota 10
○ The Guernsey Literary and Potato Peel Pie ○ Society - o superba poveste petrecuta în Anglia, pe vremea celui de al II-lea Razboi mondial. - Nota 9
○ Champions - o comedie spaniloa super-simpatica - Nota 9
○ Where Hands Touch - o poveste tulburatoare, petrecuta în Germania, pe vremea regimului nazist - Nota 10

Meghan - Provocare muzicala

Cântareata americana Meghan Trainor are abia 24 de ani (n. 22 decembrie 1993) si pâna acum a vândut peste 35,5 milioane de fonograme! Albumele "Title" (2015) si "Thank you" (2016) au ocupat saptamâni în sir primele locuri în Charturile internationale iar singles-ul "All about the base" (2014) s-a plasat pe locul întâi timp de peste 40 de saptamâni non-consecutive în Germania, Austria, Elvetia, USA si în Regatul Unit si s-a clasat în fruntea chart-urilor din alte 58 de țări. A fost numărul unu pe Billboard Hot 100 timp de opt săptămâni non-consecutive.
La doar 24 de ani are în palmares 3 discuri de diamant, 139 de platina si 36 de aur. Meghan este un fenomen!
Astazi, propun piesa "Like I'm Gonna Lose You"(2015) interpretata în duet cu John Legend si piesa "Marvin Gaye" (2015) - un omagiu adus "prințului muzicii soul", în duet cu Charlie Puth.


În fiecare vineri ☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

Ești cu adevarat regal/regala - Provocare muzicala (9)

Pâna acum am propus la aceasta rubrica melodii cu videoclipuri din cele încadrate la "Oldies but Goldies". Astazi prezint o "prospatura" ☺
Tânara câtareata Marie Wegener abia a împlinit 16 ani si este câstigatoarea concursului DSDS 2018. Melodia pe care o interpreteaza este compozitia titanului muzicii pop Dieter Bohlen (component al grupurilor Modern Talking , Blue System, C. C. Catch).
Renumitul producător si compozitor german a declarat ca dupa ce un timp a fost parasit de muze, urmarind evolutia Mariei în concurs, a simtit ca trebuie sa-si astearna impresiile pe portativ si asa s-a plasmuit melodia "Königlich" - titlul tradus mot-à-mot "Regal", cu sensul de "maiestuos".
Piesa a fost interpretata live si în premiera de Marie, în finala concursului DSDS 2018 la începutul lunii mai a.c. si melodia a urcat imediat în topurile internationale, ocupând saptamâni în sir locul întâi în Charturile germane, austriece si elvetiene.

Textul melodiei este practic o declaratie de dragoste partenerului/partenerei de viata, aceluia care prin puterea lui/ei este ca o ceamandură în mijloc de ocean sau ca un far luminos ce calauzeste firul vietii printre fel si fel de experiente tumultoase... Este un text plin de emotie, am încercat aici si o traducere...
Marie a dedicat melodia mamei sale.

În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!
PS: sper ca Iulisa nu a uitat de noi si va aparea în curând tabelul de înscriere ☺

Provocarea muzicala (7)

Astazi m-am gândit foarte mult la Regele muzicii pop... Un geniu, o persoana care a ajuns în vârful piramidei pe propriile-i puteri si... nu a fost de ajuns! A vrut mai mult si mai mult... Sunt noua ani de când s-a ridicat la ceruri cu talentul lui, cu tot!
Nu mai stia nici el exact daca este black sau white, dar don't meter! A contat doar emotia pe care ne-a transmis-o ori de câte ori a urcat pe scena, a contat doar puterea cu care ne-a convins pe toti, black or white, ca daca doresti ceva, orice, poti realiza! Ne-a aratat si ca pretul este pe masura extravagantei dorintei însa... posibil este orice!
Noi toti l-am iubit si el ne-a iubit pe toti.
A avut initiativa de a mobiliza crème de la crème a muzicii pop-rock în momente grele ale omenirii, a avut un dar aparte de a transmite mesaje umanitare, a avut un stil de dans unic, a avut un gen de a se îmbraca unic, a regizat spectacole mamut, a facut turnee în toata lumea; a fost adorat, a fost aplaudat... a fost MJ!

Astazi tabelul de înscriere se gaseste la Iulisa - ce care cu ani în urma a initiat rubrica "Meloman pentru o zi" Asa ca de saptamâna aceasta, va invit sa sarbatorim muzica pe pagina ei.

În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

COMPLETARE / vineri, ora 16:30
Tabieturile mele matinale sunt urmatoarele:
- suna telefonul la ora 6:50 , pe post de desteptator
- il salut pe Leo care se bucura enorm ca m-am trezit si merg la bucatarie, activez expressorul si imi iau o cafea si din dulapiorul lui Leo, iau o bucata uscata de piept de rata, i-o dau lui Leo (si-o poarta mandru in bot) si ne intoarcem amandpi in dormitor
-dau drumul la radio si ma asez in pat, Leo se cuibareste la mine in poala, ne savuram fiecare delicatesea - eu cafeaua-cremoasa, Leo bucata de carne uscata si asteptam sa inceapa stirile de la ora 7, in timp ce sunt scurt on-line (email si blog, pret de o cafea)
Dupa stiri si buletinul meteo, incepe cu adevarat ziua 😊
Ei, ce melodie credeti ca a fost transmisa inainte de stiri, astazi de dimineata in timp ce ma uitam pe blog?! "Black or white" Michael Jackson!!! Incredibil, nu-i asa?! Cateodata nu auzi o melodie luni de zile si exact cand te gandesti la ea, e transmisa la radio!
Destinul?! 😂😁😊 ce semn mi-o fi fost transmis?! 😁😀😁

Provocare muzicala (6)

Cei care nu au vazut (înca) filmul "Top Gun" (1987), sper ca macar au auzit despre grupul californian Berlin care a interpretat melodia "Take My Breathe Away", melodie care a facut parte din coloana muzicala a filmului mai sus amintit.
Melodia a fost compusa de Giorgio Moroder si Tom Whitlock si a obtinut în anul 1987 un Oscar la categoria "Best Original Song" si deasemenea un Golden Globe.  Din anul 1986 pâna în 1990, melodia a ocupat locurile fruntase în toate topurile europene si americane si a intrat în Europe’s Top 10 Movie Soundtracks pe canalul de televiziune VH1.
Filmul îi are ca protagonisti pe Tom Cruise si Kelly McGillis si povestea de dragoste a personajelor pe care le interpreteaza aici, este una din cele mai frumoase povesti de dragoste ale tuturor timpurilor!
Titlui "Take My Breathe Away" a fost recoverd de-a lungul timourilor de numerosi interpreti - Diana Ross (2007), Jessica Simpson (2004), Howard Carpendale (1990), The Shadows (1987), The Flying Pickets (1986), Gérard Lenorman (1986), etc. - însa varianta originala este pentru mine cea mai valoroasa!
Filmul a cârigat doar Goldene Leinwand (1897) si People’s Choice Award. În inima mea a câstigat un loc pentru totdeauna ;-)
Va învit si astazi - asa ca în fiecare vineri, sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii.
În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

Provocarea muzicala (5)

Melodia "Endless Love" (1984) interpretata în duet de Diana Ross si Lionel Richie a fost compusa si înregistrata pentru coloana sonora a filmului cu acelasi nume, regizat de Franco Zeffirelli (dupa romanul omonim scris de Scott Spencer) si avându-i în rolurile principale pe Brooke Shields si Martin Hewitt.
Consider ca este una din cele mai emotionante melodii de dragoste, o interpretare calda in perfecta armonie a vocilor si instrumentelor. Melodia a fost ulterior intrepretata de diverse duete sau interpreti solo, unele chiar dobândind succes mare, pentru mine îna varianta originala este singura perfecta. Si o asociez permanent figurilor delicate ale celor doi adolescenti îndragostiti, jucati briliant de Brooke si Marin, pe când Brooke avea doar 16 ani (în paranteza, sunt de aceeasi vârsta cu Brooke si la vremea aparitiei filmului si eu traiam sentimentul primei iubiri ☺).
Cu toate ca filmul a avut succes la public, criticii au nominalizat pelicula la Goldene Himbeere, în sase categorii (pentru Franco Zeffirelli, Brooke Shields, Martin Hewitt, Shirley Knight und Judith Rascoe)!. Deasemenea, melodia compusa de Lionel Richie a fost nominlizata la Oscar si Golden Globe, dar nu a câstigat decât premiile "American Society of Composers", "Authors and Publishers Film and Television Music Award" si "American Movie Award".
Melodia Endless Love a ocupat locul întâi pe lista Chart Billboard Hot 100.
În anul 2004, filul Endless Love a fost remaked, avându-i ca protagonisti pe Alex Pettyfer si Gabriella Wilde, sub îndrumarea regizoarei Shana Feste.
Alte interpretari de succes ale melodiei "Endless love": Luther Vandross & Mariah Carey, Whitney Houston si ftratele ei Gary Houston, Lionel Richie si Shania Twain, Giorgia - Domenica

Va învit asa ca în fiecare vineri, sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii. În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

Provocarea muzicala (4)

Pentru ca tocmai ma afu in Italia, în concediu, mi-am amintit de o melodie care a facut parte din coloana muzicala a filmului "În genunchi ma-ntorc la tine" (1964)
Este un film produs în anul în care m-am nascut, dar care zeci de ani a ramas in topul preferintelor telespectatorilor din Italia si România.
Subiectul filmului este inspirat de textul melodiei compuse de Gianni Morandi: "Gianni Traimonti, un tânăr de la țară, cu deosebite calități vocale, visează să devină cântăreț și compozitor. Fiind chemat să își execute serviciul militar la Neapole, se îndrăgostește de frumoasa Carla, pe care o cunoaște la croitoria armatei, dar aceasta este fiica comandantului său, un om cu principii foarte severe. Iubirea este reciprocă, doar că părinții lui Carla doresc un pretendent bogat și bine situat pentru fiica lor deosebită, pe care îl și găsesc repede spre tristețea lui Gianni.
Gianni câștigă la un concurs de cântece, cinci zile de permisie și este invitat de către bogatul său camarad Giorgio, unde o cunoaște pe sora acestuia Beatrice și cu care pleacă câteva zile singuri pe insulele Eoliene. Întors la Neapole, înțelege repede că aceasta a fost doar o aventură cu proaspăta sa cunoștință. Gianni se întoarce la Carla sperând să se împace cu ea, dar fără succes.
Profitând de o audiție la RAI, Gianni interpretează în direct cântecul In ginocchio da te, reușind să recucerească inima logodnicei sale." (Wikipedia)
Gianni Morandi a câstigat cu melodia "In Ginocchio da te" Discul de Aur si single-ul a avut peste un milion de vânzări.
Gianni Morandi (n. decembrie 1944) a fost prezentator la Festivalul Muzical de la Sanremo 2011 si 2012. În prezent este președinte de onoare al echipei de fotbal Bologna Football Club 1909 S.p.A

Va învit asa ca în fiecare vineri, sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii. În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

Miercurea fara cuvinte (s.24) - Coltul cu poezie

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

Provocare muzicala (3)

Va invit sa facem împreuna o selectie a celor mai frumoase videoclipuri pentru melodii.
Astazi propun "Don McLean - Vincent ( Starry, Starry Night)"

Ati avut vreodata sentiment atunci când ascultati o melodie minunată ca toate firele de păr de pe mână sa ti se ridice sau sa ți se facă pielea de găină? Mie asa mi se întâmpla ori de câte ori ascult "Vincent" ! Textul acestei melodii si vocea autorului acestui hit - Don McLean, sunt deopotriva deosebit de emotionante si tulburatoare. Videoclipul aici prezentat, asociaza fiecarui vers câte un tablou pictat de VanGogh - geniul neînteles de societatea lui contemporana.
Melodia a fost compusa în anul 1971 si a fost lansata pe albumul "American Pie" (octombrie 1971). Doua din melodiile acestui album au ajuns in foarte scurt timp în fruntea tuturor topurilor americane si europene - American Pie si Vincent (Starry, starry night)..
De-a lungul timpului au fost creeate noi versiuni cover (ex.: Passenger, Josh Groban, Ellie Goulding sau Ed Sheeran), însa doar versiunea originala mi se pare GRANDIOASA!
În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!

Provocare muzicala

Muzica nu are granite, muzica ne însoteste în fiecare zi, muzica ne înfrumuseteaza clipele si ne creeaza buna-dispozitie. Totodata muzica poate fi suport al unor dureri neslefuite, un ajutor în depasirea unor momente de suferinta, pentru ca muzica exprimam o gama extrem de variata de sentimente. Iubim un anume gen de muzica pentru ca rezoneaza cu un anumit moment din viata noastra.
De multe ori, ascultând muzica, ne aducem aminte de prieteni dragi, pentru ca asociem o anumita melodie acelei persoane sau asociem anumite etape din viata. Deasemenea, sunt sigura ca nu exista cuplu care sa nu aiba o melodie - simbol al celor mai frumoase clipe de îngemanare.
Asa cum scrie Rux în ultimul ei articol: "o piesa buna, poate pierde mult daca este asociata cu un clip nepotrivit. O piesa slaba poate fi ridicata de un clip "genial". Iar o piesa ok poate ramane in amintire printr-un clip potrivit....". Muzica si videoclipul se sustin si se completeaza.
Propun sa prezentati cele mai frumoase videoclipuri+melodii si sa înscrieti articolul aici în tabel, ca sa putem sa ne bucuram cu totii de alegera pe care ati facut-o.
O melodie superba, însotita de un videoclip pe masura, este balsam pentru suflet, nu-i asa?
Eu am o lista luuuunga cu melodii si videoclipuri de suflet, încât cu greu m-am putut decide la doar sase titluri! Iata lista mea cu "cele mai reusite videocllipuri ale tuturor timpurilor" (în ordine cronologica):
Michael Jackson - Earth Song (1982)
Enigma - Return To Innocence (1993)
Aerosmith - Crazy (1993)
Mariah Carey - All I Want For Christmas Is You (1994)
Robbie Williams and Nicole Kidman - Somethin' Stupid (2001)
Ed Sheeran - Perfect (2017)

Un weekend minunat tuturor! ☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy

Clubul cinefililor - Golden Globe Awards 2018

În topul celor mai vizionate festivaluri ale anului, Premiile Globul de Aur (Golden Globe Awards) se afla pe locul trei, după Premiile Oscar și Premiile Grammy. Pretioasele distinctii americane sunt acordate pentru filmele sau seriile TV rulate cu un an în urmă si sunt oferite în timpul unei cine de lux.
Anul acesta, cea de-a 75-a editie - desfasurata în Beverly Hilton Hotel (Beverly Hills, California), va fi transmisa în direct la televizor de Pro7, în aceasta noapte de 7/8 ianuarie. Moderator al spectacolului a fost desemnat Seth Meyers. Acesta va avea o slujba grea, pentru ca momentan, viata la Hollywood este agitata de scandalul fără precedent produs in jurul producatorului Harvey Weinstein, acuzat de hărțuire sexuală de o serie de nume celebre.
Înca din momentul publicarii nominalizarilor - în decembrie 2017, multe actirte (Meryl Streep, Reese Witherspoon, Jessica Chastain, Emma Stone, etc) si un actor (Dwayne Johnson) au declarat ca vor îmbraca negu, în semn de solidaritate cu femeile abuzate sexual. În plus, toti participantii la "Golden Globe Awards 2018" care doresc sa-si exprime votul împotriva hărțuirii și discriminarii femeilor în industria de film, vor purta o insigna dreptunghiulara cu fundal negru, pe care scrie cu alb logoul "Time's Up".
Exista zvonuri cum ca inclusiv culoarea covorului pe care de obicei pozeaza vedetele la intrarea în sala, urma sa fie negru. Însa Meher Tatna - președinta Asociației Presei Străine de la Hollywood a declarat astazi ca în aceasta noapte, covorul va fi ca întotdeauna rosu.
Dacă protestul va ramâne tăcut sau dacă celebritatile îmbracate în negru vor oferii suplimentar si declaratii pe covorul rosu sau pe scena... rămâne de văzut! Din pacate, mâne va fi pentru mine prima zi de lucru din anul acesta asa ca nu voi putea urmari transmisiunea TV în direct. Voi reveni însa cu un update, sa comentam împreuna filmele premiate.
Oare cei cu mai multe nominalizari vor fi si cei care vor obtine premiul mult râvnit?!

PS: din cele 17 filme înscrise în lista, am vazut doar: "Three Billboards Outside Ebbing, Missouri" (nota mea 5), "Battle of the Sexes" (nota mea 9) si cele doua filme de desene animate de nota 10 (cum altfel?! ☺) "Coco" si "Ferdinand".

UPDATE / 8 ianuarie, ora 6:44  And the winners are:

Best Motion Picture (Drama) - Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Best Actress in a Motion Picture (Drama) - Frances McDormand - Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Best Actor in a Motion Picture (Drama) - Gary Oldman - The Darkest Hour

Best Motion Picture (Musical/Comedy) - Lady Bird

Best Actress in a Motion Picture (Musical/Comedy) - Saiorse Ronan - Lady Bird

Best Television Limited Series or Motion Picture Made for Television - Big Little Lies

Best Director (Motion Picture) - Guillermo del Toro - The Shape of Water

Best Television Performance by an Actor (Musical/Comedy) - Aziz Ansari - Master of None

Best Television Series (Comedy) - The Marvelous Mrs Maisel

Best Television Performance by an Actor (Limited Series) - Ewan McGregor - Fargo

Best Foreign Film - In the Fade

Best Screenplay (Motion Picture) - Martin McDonagh - Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Best Supporting Actress in a Motion Picture - Allison Janney - I, Tonya

Best Motion Picture (Animated) - Coco

Best Supporting Actress (Television) - Laura Dern - Big Little Lies

Best Actor in a Motion Picture (Musical/Comedy) - James Franco - The Disaster Artist

Best Original Song (Motion Picture) - This Is Me - The Greatest Showman

Best Original Score (Motion Picture) - Alexander Desplat - The Shape of Water

Best Supporting Actor (Television) - Alexander Skarsgaard - Big Little Lies

Best Television Series (Drama) - The Handmaid's Tale

Best Television Performance by an Actor (Drama) - Sterling K Brown - This Is Us

Best Actress Television Performance by an Actress (Drama) - Elisabeth Moss - The Handmaid's Tale

Best Television Performance by an Actress (Musical/Comedy) - Rachel Brosnahan - The Marvelous Mrs Maisel

Best Supporting Actor in a Motion Picture - Sam Rockwell - Three Billboards Outside Ebbing, Missouri

Best Television Performance by an Actress (Limited Series) - Nicole Kidman - Big Little Lies