Jon Hamm în Corner Office - Clubul cinefililor

Există filme care nu caută să impresioneze prin acțiune, ci prin felul în care îți intră în minte și îți schimbă perspectiva. Corner Office ( sursa foto) e unul dintre acele filme rare care te prind încet, ca o senzație care se strecoară fără grabă și te lasă cu o curiozitate care nu dispare. Atmosfera filmului e construită cu o precizie rece, corporatistă, un labirint în care birourile sunt identice, oamenii se mișcă mecanic, iar lumina pare să aibă o temperatură emoțională. Totul e atât de strict încât devine neliniștitor, ca și cum s-ar pregăti un complot.

În mijlocul acestei lumi apare Jon Hamm, într-un rol care îi pune în valoare toate nuanțele. Hamm nu joacă doar un angajat introvertit, ci un om care începe să perceapă fisurile din realitate. Are talentul de a transforma rigiditatea într-o formă de expresie, de a spune o poveste prin tăceri, prin priviri, prin felul în care se oprește o fracțiune de secundă înainte să răspundă. E unul dintre actorii care pot duce un film pe umeri fără să pară că se străduiesc, iar aici creează un personaj care se desprinde încet de lumea din jur, ca și cum ar aluneca într-o dimensiune paralelă.
Filmul are un umor negru discret. Situațiile sunt atât de absurde încât devin credibile, exact ca în marile corporații unde logica se îndoaie după reguli pe care nimeni nu le înțelege. Ironia nu te face să râzi, ci să observi cu un zâmbet amar cât de straniu poate deveni un loc în care oamenii petrec opt ore pe zi fără să se întrebe nimic.Apoi apare camera. Un spațiu care nu ar trebui să existe, dar care devine refugiul psihologic al lui Orson, personajul interpretat de Jon Hamm, locul unde se simte în sfârșit stăpân pe situații. E evadarea lui din rutina sufocantă, o evadare tăcută. Camera este oglinda minții lui, un loc unde realitatea se rupe și se reface după alte reguli.

Această dualitate între real și imaginar este ceea ce dă farmec filmului. Nu știi sigur dacă ceea ce vezi e adevărat sau doar o proiecție. Filmul nu explică, nu oferă răspunsuri, nu îți spune ce să crezi. Te lasă să plutești în ambiguitate, să observi, să interpretezi, să simți. E o poveste care nu se grăbește, care nu caută efecte, ci construiește o atmosferă care te intrigă și te face curios să descoperi mai departe cauzele acestei vieți de birou paralele.
Corner Office e recomandarea perfectă pentru o seară în care ai chef de un film diferit, inteligent, cu un actor care joacă impecabil. Nu e un film zgomotos, nu e un film care să te ia prin surprindere cu acțiune, ci unul care te prinde prin mister, prin atmosferă și prin felul în care Jon Hamm transformă alienarea într-o formă de artă.
Filmul se bazează pe romanul Camera (titlul original suedez: Rummet) al autorului suedez Jonas Karlsson. Filmul a avut premiera în iunie 2022 la Tribeca Film Festival. In luna august 2023, Corner Office a fost lansat în cinematografe și în format video‑on‑demand. Eu am văzut filmul ieri seara, pe Amazon Prime.

Restanța de sezon – Seară festivă memorabilă la petrecerea de Crăciun a companiei

Încă o restanță de bifat înainte de artificii — postez abia acum povestea serii de sfarsit de an de la serviciu.

Așa cum m-am obișnuit, firma la care lucrez păstrează tradiția și organizează în fiecare an serbarea de Crăciun. Petrecerea a avut loc înainte de închiderea activității pentru acest an (pe 20 decembrie), iar noi am avut din nou parte de o seară memorabilă, un moment de bucurie și recunoștință în care peste 500 de colegi s-au reunit pentru a celebra împreună.Restaurantul-cantină al firmei s-a transformat într-un spațiu festiv spectaculos, cu foaier elegant amenajat cu canapele și fotolii, mese joase pentru conversații tihnite, o zonă de smalltalk cu mese rotunde înalte și un spațiu de petrecere cu mese lungi și scaune de bar. Acestea au fost dispuse perpendicular pe scenă, astfel încât vizibilitatea să fie perfectă din orice unghi.La primire, echipa de chelneri ne-a întâmpinat cu cocktailuri rafinate și nectaruri de fructe, apoi cu tăvi pline de gustări apetisante – rulouri de somon cu cremă de hrean, mini-camembert copt cu merișoare sălbatice, creveți Black Tiger cu avocado picant, couscous cu berberise și migdale, vitello tonnato și multe alte delicii.
În foaier, orchestra Big Band a firmei a umplut atmosfera cu colinde interpretate în stil grandios. Armonia instrumentelor clasice de suflat și percuție a fost completată de timbrul aparte al cimpoiului, un detaliu care a dat întregii interpretări un farmec unic și memorabil.
Pe măsură ce seara a continuat, scena a fost preluată de o formație pop-rock din Brazilia, care a adus ritmurile celor mai în vogă hituri internaționale. Ringul de dans, aflat chiar în fața scenei, s-a umplut treptat, devenind din ce în ce mai plin, până când energia și veselia au cuprins întreaga sală.
Un detaliu aparte al serii a fost lumina roșie, asemănătoare celei din laboratoarele de prelucrare a fotografiilor analogice. Ea a fost folosită pentru a proteja identitatea celor fotografiați, creând o atmosferă misterioasă și difuză, care făcea ca pozele obișnuite să pară neclare. Totuși, fotograful profesionist prezent la eveniment a reușit să surprindă momente deosebit de frumoase, datorită echipamentului său special care neutraliza efectul acestei lumini.
Meniul a fost un adevărat spectacol culinar – farfalle flambate în roată de parmezan cu spumă de șofran, friptură de vită cu pere sălbatice, somon glazurat cu punci, burger de rață cu sosuri îndrăznețe și opțiuni vegane rafinate. Deserturile au fost o poezie – Kaiserschmarrn cu mere caramelizate, crumble de prune, crème brûlée cu aromă de turtă dulce și sorbeturi delicate.
Vinurile selecte din Ungaria și Australia, berea artizanală, cocktailuri rafinate, mocktailurile creative și cafeaua intensă au completat tabloul unei seri perfecte.
Am râs, am povestit, am dansat și am simțit că suntem parte dintr-o comunitate care știe să celebreze cu stil și căldură. Petrecerea s-a încheiat la ora 23, dar vibrația ei încă ne însoțește. 

🎄✨ Lista mea "To Do" pentru luna decembrie ✨🎄

🎁 1. Pregătiri clasice și organizatorice

• Organizarea calendarului cu evenimente, petreceri și întâlniri – 🔄 agenda mea e plină ochi, dar organizată ca la carte. Mi-am făcut loc și pentru mine: azi manichiură-pedichiură, sâmbăta viitoare coafor. Helmut își poate programa tunsul mai relaxat, pentru că el poate merge în timpul săptămânii.

• Pregătirea casei pentru sărbători – 🔄 casa e proaspătă și luminoasă după ce am zugrăvit toată vara și toamna. Baia mare o renovăm anul viitor (contract deja semnat!). Săptămâna viitoare fac ultimele retușuri prin casă, ca totul să fie ordonat și primitor pentru sărbători.⭐

• Cumpărarea cadourilor pentru familie și prieteni – ✅ gata, misiune îndeplinită! Toate sunt cumpărate, stau cuminți și așteaptă să fie împachetate frumos, cu fundițe și hârtie colorată. 

• Scrierea și trimiterea felicitărilor pentru sărbătorile de iarnă – ✅ bifat, cu drag! Gândurile bune au plecat deja spre oamenii mei dragi. ✉

• Planificarea meniului pentru Ajun și Prima Zi de Crăciun – 🟩 probabil mâine, în a treia duminică de Advent, vom decide ce gătim și cum organizăm mesele. Pentru a doua zi de Crăciun nu ne facem griji, suntem invitați și vom savura cu bucurie tot ce se va pune pe masă 😉

🌲 2. Decorarea casei și atmosfera de sărbătoare

• Cumpărarea bradului – ✅  bifat! Îl voi împodobi, ca în fiecare an, în seara de Ajun, cu emoție și tradiție.

• Decorarea casei și curții cu luminițe și ornamente – ✅  făcut! Luminile strălucesc deja de la 1 decembrie, în jurul casei și la geamul din sufragerie.

• Agățarea vâscului – 🟩 sarcina lui Helmut, pe care o va îndeplini cu drag, ca în fiecare an, inainte de Crăciun. 🌿

• Aprinderea lumânărilor – ✅  avem două lumânări mari, parfumate pe care le aprindem din când în când, pentru o atmosferă caldă, într-o casă mare și aerisită. În plus, coronița de Advent cu cele patru lumânări ne însoțește, iar mâine o vom aprinde pe cea de-a treia.. 🕯️🕯️🕯️

🍪 3. Activități culinare și tradiții

• Coptul prăjiturilor – ⏳ anul acesta mă limitez la cornulețe cu gem și covrigei cu brânză. Atât! Poate și prăjitura cu ness, dacă îmi face cu ochiul timpul.

• Prepararea cozonacilor – ⏳ vreau neapărat să fac un cozonac cu nucă și unul cu rahat. Rețetele sunt pregătite, săptămâna viitoare va veni ziua cea mare – momentul cozonacilor!”

• „Cookie exchange” la serviciu – ⏳ marți! Fiecare vom aduce fursecuri, vom schimba rețete, idei și multe zâmbete.

❄️ 4. Activități de sezon

• Vizionarea filmelor de Crăciun – 🔄 tocmai urmăresc „Crăciun acasă”, sezonul 3, lansat de câteva zile pe Netflix.

• Târguri de Crăciun – ✅ am fost deja la Sibiu, Ulm și Augsburg. Atmosferă, lumini, vin fiert – tot ce trebuie!

• Patinoar – 🟩 poate înainte de Crăciun, poate după... Vedem cum ne poartă timpul.

• Om de zăpadă si plimbare în natură – 📕 nu e zăpadă… încă! După Crăciun vom pleca să o căutăm și o vom găsi.

• Colinde și muzică de iarnă – 🔄 Helmut adoră colindele românești. Eu îmi compun un playlist, pe care îl voi asculta în mașină toată iarna. ♬⋆.˚

• Petreceri cu colegii – 🔄 două deja bifate: una cu toată firma, una cu departamentul.

• Întâlniri cu prietene – 🔄 două deja avute, încă una programată.👍

• Donarea de haine – ✅ am strâns un sac mare și de la mine, și de la Helmut.

• Donații în bani – ✅ o contribuție modestă către Caritas și Cartierul Fugger.

• Voluntariat – 📕anul acesta nu am reușit, dar rămâne în plan pentru viitor. 💗

👨‍👩‍👧‍👦 6. Familie și timp de calitate

• Vizite la rude – ✅  am fost la Ulm, la mătușa Geta și m-am întâlnit și cu fratele meu și prietena lui.

• Amintiri de final de an – 🔄 vreau să printez fotografii vesele de la Craciunul de anul trecut și să le dăruiesc înrămate - pentru că si anul acesta vom petrece Crăciunul în aceeași formulă. 🖼️

🎅 7. Activități creative

• Căsuță de turtă dulce – 🟩 anul acesta vreau fac o versiune 2D din carton, pentru coșulețul lui Leo.

• Decorațiuni handmade – ⏳vreau să fac un brăduț pentru perete, simplu și drăgălaș.
  

Arome de fursecuri și magia bradului la birou - Miercurea fara cuvinte 50/2025

  LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
 

°🫧⋆.ೃ࿔*･ Zăpadă, ceață și lumini de sărbătoare ･*࿔ೃ.⋆🫧°

❄️✨ Înainte de culcare am observat că a început să ningă. 

 Dimineața, Augsburgul era ca într-un basm — o pudră de zăpadă acoperea orașul, oferind un strop suplimentar de magie. A fost superb, dar la amiază s-a topit repede… ca un vis.
Acum, ceața groasă ne învăluie și face ca ziua să pară noapte. 

Însă luminile aprinse în jurul casei aduc bucurie și strălucire. Iar la serviciu, bradul e deja împodobit, pentru că din săptămâna calendaristică 51 cei mai mulți colegi vor fi în vacanță (iar la sfârșitul săptămânii firma se va închide până după Bobotează).
Chiar dacă zăpada a dispărut, magia sărbătorilor e aici și ne încălzește sufletul. Atmosfera rămâne sărbătorească, plină de lumini, culoare și așteptarea Crăciunului.✨❄️

PS: ✨🎄Au mai rămas doar 18 zile până la Seara de Ajun - când vom împodobi bradul și magia va umple casa🎄✨

Festivalul Lunii – Tradiții asiatice și momente dulci împărtășite cu colegii

Săptămâna aceasta a fost una aparte la birou. Deși pentru noi a fost o perioadă intensă, cu termene strânse și pauze scurte, pentru colegii din Asia a coincis cu o sărbătoare importantă.

🌕 Festivalul Lunii — sau Mid-Autumn Festival, cum îl numesc ei — le-a adus o pauză binemeritată, o atmosferă festivă și în multe cazuri, până la 16 zile de concediu. Deși suntem la mii de kilometri distanță, am simțit și noi un pic din această sărbătoare.
Lucrez într-un departament internațional, cu colegi din Malaezia (Kuala Lumpur) și China (Shanghai), alături de care colaborez constant și eficient. În această perioadă, echipele din Asia au beneficiat de o vacanță extinsă, dedicată Festivalului Lunii — o sărbătoare care nu înseamnă doar ziua festivă propriu-zisă, ci și timp pentru călătorii în familie și participarea la tradiții locale. Anul acesta, sărbătoarea s-a suprapus cu Ziua Națională a Chinei, celebrată pe 1 octombrie, ceea ce a prelungit perioada de concediu. Festivalul Lunii este considerat a doua cea mai importantă sărbătoare din regiune, după Anul Nou Chinezesc, iar timpul generos acordat reflectă importanța pe care cultura asiatică o acordă reuniunii familiale și celebrării sub luna plină. În China, această perioadă este urmată de „Săptămâna de Aur”, când mulți aleg să călătorească, să viziteze familia sau să participe la evenimente culturale. Festivalul nu are o dată fixă în calendarul nostru, fiind stabilit după calendarul lunar tradițional chinezesc — marcat în a 15-a zi din luna a opta lunară. Anul acesta a fost celebrat pe 6 octombrie.
Luni, majoritatea colegilor vor reveni la birou, cu excepția câtorva care au fost prezenți alături de noi — aici, în Europa — în proiecte importante ce nu puteau fi amânate. Acești colegi au adus cu ei nu doar profesionalism, ci și o parte din atmosfera festivă. În pauzele de lucru, ne-au oferit gustări tradiționale precum gula-gula garam dan lemon — bomboane cu sare și lămâie, surprinzător de acrișoare și sărate, un mix neașteptat, dar energizant, bulan pandan teratai — o prăjitură rotundă, ca luna plină, cu aromă de pandan și umplutură de lotus, servită cu ocazia Festivalului Lunii. Pandanul este o plantă tropicală folosită frecvent în bucătăria sud-est asiatică, mai ales în Malaezia, Thailanda și Indonezia. Are o aromă dulce, vanilată, cu note ușor de nucă și oferă o culoare verde intensă, naturală, care face ca prăjiturile sau budincile să arate spectaculos. Semințele de lotus sau pasta de lotus sunt ingrediente tradiționale în prăjiturile lunii — mooncakes — și au o textură fină și un gust delicat. Nu au lipsit nici Kopiko, cu gust intens de cafea și cappuccino, și arahidele Koh-Kae, cu aromă de bar-b-q, care au dispărut rapid de pe birou, semn că au fost un succes.

Dar mai mult decât gustările, ne-au cucerit cu poveștile. Ne-au povestit cum se celebrează Festivalul Lunii în familiile lor — despre tradiții, amintiri din copilărie și semnificația lunii pline. Pentru ei, luna din această perioadă nu e doar frumoasă, ci este considerată cea mai rotundă din an, simbol al plenitudinii și al reuniunii. În seara festivalului, familiile se adună afară, pe terase sau în parcuri, savurează ceai și mooncake sub cerul deschis, iar în unele locuri se plimbă cu barca pe lacuri luminate de felinare plutitoare. E un moment de liniște și apropiere, în care se admiră cerul, se spun povești și se simte că timpul încetinește puțin — doar cât să te bucuri de lumină și de cei dragi.
Festivalul aduce și o explozie de culoare în orașe: străzi decorate cu felinare suspendate sau plutitoare, parade nocturne cu dansul dragonului și al leului, piețe luminate feeric și copii purtând lanterne în formă de animale, flori sau personaje mitologice. În marile orașe, sărbătoarea devine un prilej pentru expoziții, spectacole, târguri culinare și ateliere pentru copii. Lanternele zburătoare — cele din hârtie care se ridică în aer cu ajutorul unei flăcări — sunt mai rare în zonele urbane, din motive de siguranță, dar în spații deschise sau festivaluri organizate creează momente cu adevărat magice.

A fost frumos... ne-am simțit parte din ceva mai mare, dintr-o cultură care pune preț pe familie, pe lumină, pe gust și pe poveste. Și chiar dacă nu am avut concediu, am avut parte de o mică sărbătoare — una care a venit cu zâmbete, cu dulciuri și cu un sentiment de apropiere. Uneori, cele mai frumoase momente vin exact așa: într-o pauză de cafea, cu o bomboană exotică și o poveste spusă cu suflet.
Așa am simțit că am participat și noi, de la distanță, la Festivalul Lunii — prin povești, gustări, gesturi frumoase și un pic de magie împărtășită între colegi. Un festival trăit virtual, dar cu sufletul aproape.

P.S.: O surpriză specială — bunul meu coleg Cher-Khan i-a dus lui Leo, pe care îl cunoaște doar din poze — un dragon zburător, o jucărie adusă special din Malaezia. Leo este extrem de fericit. 😀

Ceas intern cu-ntârziere

Valizele sunt desfăcute. Hainele – spălate, împăturite, puse la loc.
Eu? Un emoji obosit, cu cearcăne și o cană de ceai în mână. M-am întors din vacanță cu un suvenir neașteptat - o răceală încăpățânată, care nu pare grăbită să plece.
Vacanța s-a încheiat. Dar corpul meu refuză să se întoarcă. Trăiește într-un univers paralel, unde e mereu sâmbătă, miroase a pădure și a cafea la ibric, iar timpul curge în ritm de greieri și frunze care foșnesc a tihnă.
Am fost plecată cu Helmut și Leo. 2700 km în total. Șosele, hoteluri, o cabană la munte, bagaje care se multiplică inexplicabil, conversații în două limbi, explicații între generații. Am fost organizator, navigator, traducător și responsabilă cu buna dispoziție.
Acum sunt... o somnoroasă cu drepturi depline. Dorm mult, dorm adânc, ca și cum aș fi conectată la un încărcător cosmic. Și când mă trezesc, nu știu dacă sunt acasă la mine, acasă la mama sau într-o cameră de hotel cu tablouri generice și perne prea pufoase.
Ieri, după un pui de somn de o oră, eram convinsă că televizorul din living vorbește românește. Ca la mama acasă... Noaptea, dacă mă ridic pentru o vizită rapidă la baie, mă simt ca o navetistă rătăcită între dimensiuni. Lumina lunii se strecoară printre jaluzele ca niște dungi de vis, iar eu nu știu în ce direcție e ușa. Configurația casei îmi scapă printre degete. Dar poate că e normal... În ultimele 12 zile am dormit în cinci locuri diferite!

Săptămâna asta încerc să mă reîntorc la ritmul meu. Să-mi sincronizez ceasul intern cu fusul orar al realității.
Înainte de vacanță eram pe val – organizată, eficientă, cu toate „la pas”. Acum... sunt pe o melodie lo-fi, cu delay cosmic și vibe de „mai stai puțin”...
Dar mai am câteva zile până la serviciu, așa ca pot încă să experimentez. Să lenevesc. Să savurez ultimele zile de vară...

Azi am copt vinetele și ardeii cumpărați de la Piața Rahovei, din Sibiu. La grătar, în curte. Le-am curățat pe băncuță, la umbra laurului englezesc, cu Leo asistent. Aromele au umplut aerul... Aici, în cartierul meu, nimeni nu știe cum se face o salată de vinete. Sau zacuscă. Sau salată de ardei copți. E ca și cum aș fi adus un secret culinar dintr-o civilizație pierdută.
Viața e un balans între haos și tihnă. Eu sunt undeva la mijloc, cu o felie de plăcintă cu prune în mână, cu soare printre gene, înconjurată de liniște și parfum de trandafiri. Ce bine e acasă!
Poate că acasă nu e un loc... e o stare. E o aromă. E un sunet...

Ziua Mondială pentru Securitate și Sănătate la Locul de Muncă

Pe 28 aprilie, se celebrează Ziua Mondială pentru Securitate și Sănătate la Locul de Muncă, instituită de Organizația Națiunilor Unite. 

Această zi subliniază importanța muncii sigure și sănătoase și atrage atenția asupra accidentelor și bolilor profesionale care afectează milioane de lucrători anual. 

Unul dintre principalele obiective ale acestei zile este promovarea unei culturi globale de securitate la locul de muncă și conștientizarea riscurilor asociate. Este esențial ca angajații și angajatorii să fie informați cu privire la măsurile de prevenire și protecție, pentru a reduce numărul incidentelor la locul de muncă. Totodată, prin colaborarea cu guvernele și partenerii sociali, se urmărește implementarea politicilor care să asigure condiții de muncă sigure și sănătoase pentru toți lucrătorii.

Această zi este și un moment de reflecție asupra tragediilor care se pot întâmpla atunci când măsurile de securitate sunt ignorate. În acest context, povestea lui Marius G., un fost vecin din Sibiu, oferă un exemplu trist... Marius lucra ca paznic de noapte la o firmă și în timpul unui tur de verificare, o ușă de metal nefixată a cedat, zdrobindu-l. Marius avea doar 35 de ani. Acest incident subliniază cât de importantă este prevenirea și responsabilitatea comună pentru crearea unui mediu de muncă sigur.

**Im Memoriam Marius G.**

Ziua Mondială pentru Securitate și Sănătate la Locul de Muncă ne amintește că fiecare dintre noi are un rol esențial în promovarea condițiilor de muncă mai bune. Prin educare, schimb de bune practici și implicare activă, putem construi un viitor în care astfel de tragedii să fie evitate. 

Foto:Nick Fewings / Unsplash

Am vopsit ouăle pentru Paști

Anual, în Săptămâna Mare apar pe Facebook sau Instagram întrebări de genul: când este bine să vopsim ouăle de Paști? Mă amuză, că această întrebare se pune mereu!

Ortodoxii vopsesc ouăle în Joia Mare din Săptămâna Patimilor datorită semnificației religioase și tradițiilor asociate cu această zi. Joia Mare este ziua în care se comemorează Cina cea de Taină, momentul în care Iisus Hristos a instituit Sfânta Împărtășanie. De asemenea, este ziua în care Iisus a fost trădat de Iuda și arestat.
Tradiția vopsirii ouălor în Joia Mare are rădăcini adânci în credințele și obiceiurile populare. Se credea că ouăle vopsite în această zi se păstrează proaspete mai mult timp și că prind culoarea mai bine datorită semnificației spirituale și simbolice a zilei. Joia Mare este considerată o zi sfântă în care se rememorează patimile Mântuitorului, iar gestul vopsirii ouălor este însoțit de post și rugăciune. 

Această credință nu are o bază științifică, ci mai degrabă una tradițională și simbolică. În popor, se spune că ouăle vopsite în Joia Mare nu se strică și au puteri miraculoase
Pe de alta parte, culoarea roșie, folosită tradițional, simbolizează sângele lui Hristos vărsat pe cruce. Însa, conform tradiției creștine și relatărilor din Evanghelii, Iisus Hristos a fost răstignit în Vinerea Mare. Aceasta este ziua în care creștinii comemorează suferința și moartea lui Iisus pe cruce.

Părerea mea este că, în lumea modernă, când joia este o zi normală de serviciu (zi care se încheie în general la ora 6 pm), cine mai poate vorbi despre un moment perfect pentru a vopsi ouăle de Paști?! 

Fie că vopsim ouăle în Joia Mare sau în Vinerea Mare, te poate acuza cineva că ai ales momentul „greșit”?! Eu zic ca important este să o faci cu plăcere și să te bucuri că o faci! 🐣🎨

PS: Mulți cumpără ouă gata vopsite - cine știe când, cum și de cine?! Alții nu au deloc ouă vopsite, pentru că din cine știe ce motiv, nu își permit!
PS2: Eu anul acesta am vopsit ouale vineri. Am vopsit cinci oua în foi de ceapa rosie, legati în ștrampeni si fierti în apa cu varza rosie - pentru prima data am încercat aceasta metoda. Ori am pus eu prea putina varza, ori nu stiu de ce... insa ouale au iesit bej deschis. Dar arata bine, parca sunt din marmura. 

Pentru restul de ouă am folosit vopsele lichide fără fierbere.

Pentru aceasta, am fiert ouăle în apă cu sare și le-am păstrat fierbinți în oala cu apa. Mi-am pus mănuși din plastic și am picurat puțină vopsea în palmă. Am luat câte un ou, l-am rotit între mâini, până când culoarea l-a acoperit complet. Când culoarea a început să se solidifice, a devenit pentru câteva secunde lipicioasă. Atunci am aplicat rapid foița aurie sau cea argintie, pentru a crea efectul marmorat. Am vopsit în acest mod 8 ouă roșii, 6 galbene, 6 albastre, 5 verzi și unul maro-auriu. 

Am avut 35 de oua în total, 4 s-au crapat la fiert - o sa le folosesc la salate ☺

Întârziere sau Avans?

Azi dimineață am întârziat la serviciu... sau cel puțin așa părea. Având un program de lucru complet flexibil, pot să încep munca la orice oră doresc. Totuși, îmi propusesem să încep devreme pentru a putea pleca acasă mai devreme, deoarece, indiferent de ora la care încep, trebuie să îndeplinesc cele 40 de ore săptămânale.
La serviciu nu am avut o zi rea, dar, fiind ultima care a ajuns, am fost și ultima care a părăsit biroul. În timp ce mă îndreptam spre casă, la volanul mașinii, am observat că ceasul încă era setat pe ora de iarnă, ceea ce însemna că... eram în avans?! Avans sau întârziere?! Mă gândeam că prin trecerea la ora de vară, ce presupune ajustarea ceasurilor cu o oră înainte, noi pierdem o oră de somn, dar câștigăm mai multă lumină naturală seara... În primele zile eu însa nu simt decât oboseală și confuzie...
Ajunsesem în zona cu restricție de 100 km/oră, eu rulam respectând limita de viteză, însă cumva... toate mașinile mă depășeau! Mi-a venit să strig: "Hei, doar ora s-a schimbat, nu și viteza!" ☺

Vă doresc un start bun în luna aprilie și aveți grijă să nu vă lăsați păcăliți. Dar dacă totuși se întâmplă... amintiți-vă că pe Întâi aprilie, este bine să râdem și să facem haz de necaz!
"Chiar și zeilor le place o glumă bună." – Platon
"Să le fim recunoscători păcăliților. Fără ei, nimeni dintre noi nu ar fi izbutit." – Mark Twain
"Iată vine din nou 1 aprilie și, din câte pot întrezări, lumea are mai mulți păcăliți decât a avut vreodată până acum." – Charles Lamb

Inscriu postarea la "Citate preferate" - tabel de înscriere la SUZANA

Un bilet pentru Zürich, dus-întors vă rog - Partea I

Am fost invitați la Microsoft în Zürich pentru un workshop, dar echipa noastră este atât de diversă încât organizarea călătoriei a fost o adevărată aventură! Totul a început cu întrebarea: ce mijloc de transport ar fi potrivit?! Cu mașini închiriate ar fi durat prea mult, iar cu avionul sau trenul am fi petrecut cam același timp pe drum, dar în avion am fi avut mai puțin loc. În cele din urmă, am hotărât să călătorim cu trenul.
Următoarea provocare a fost sincronizarea plecărilor. Patru colegi au avut o ședință în Buchs, motiv pentru care au plecat miercuri dis-de-dimineață cu un shuttlebus și de acolo au sosit cu trenul în Zürich. Eu miercuri am avut un seminar de la ora 8 la ora 13, așa că m-am alăturat celorlalți trei colegi și am pornit la ora 14 din Augsburg. Un alt coleg a plecat din München abia seara târziu. Planul era să ne întâlnim toți, miercuri, la recepția hotelului înainte de ora 23.

Călătoria cu trenul a fost o alegere inspirată! Am avut norocul să avem vagonul restaurant aproape, ne-am bucurat de cafeluțe și bomboane în timp ce am povestit și timpul a trecut rapid. Ajunși în Zürich, am luat un taxi până la hotel, ne-am lăsat bagajele și am hotărât să explorăm orașul. Deși iarna se întunecă devreme, am admirat luminile și vitrinele frumos decorate de pe promenadă. Râul Limmat străbate orașul vechi și creează o panoramă fascinantă.

După o jumătate de zi de muncă și patru ore de călătorie, ni s-a făcut foame. Am decis să mâncăm ceva tradițional și am ales Adler's Swiss Chuchi, renumit pentru fondue-ul său delicios. Fără rezervare, am așteptat în fata intrarii cam trei sferturi de oră, dar a meritat! Noi patru, am comandat două porții de cheese fondue și două porții de meat fondue. Porțiile au fost enorme și absolut delicioase! Eu am comandat si o bere locală, ca să mă bucur din plin de gustul elvețian. 😊

Elveția este cunoscută pentru prețurile sale ridicate, iar cina noastră... nu a făcut excepție. Sunt curioasă dacă poți ghici cât a costat! ☺ În timp ce așteptam nota de plată, ceilalți colegi ne-au sunat să ne spună că au ajuns la hotel și ne așteaptă în barul de la recepție. Ne-am alăturat grupului și am sărbătorit ziua de naștere a unui coleg cu câte un pahar de cidru elvețian și cântece de "La mulți ani!". Am râs și ne-am distrat, amintindu-ne cum la fiecare delegație cineva din departament își serbează ziua de naștere. Am întrebat cine urmează să-și serbeze ziua, ca să propunem o nouă delegație! 😊

S-a făcut târziu și ne-am retras fiecare în camera lui. Dimineața, la ora 7, ne-am întâlnit din nou pentru micul dejun și a început o nouă zi plină de activități, despre care voi povesti într-un alt articol.

Dincolo de fereastră - Reflexii in oglindă 6/2025

Încă o dimineață rece de februarie se derulează încet. Dincolo de fereastră, ceața densă învăluie lumea într-un mister diafan. 

Deși nu a nins de multe săptămâni, firele delicate de chiciură strălucesc pe crengi și ferestre, transformând peisajul într-un adevărat tablou de iarnă. Aerul tăios rămâne afară, în timp ce cofetăria radiază căldură și confort. 

Apuc cana de ceai fierbinte. Aburul dulce-aromat urcă în spirale efemere. Fiecare înghițitură îmi oferă o îmbrățișare caldă, aducând o clipă de relaxare și revigorare. Pe masă, croissantul proaspăt se etalează tentant. Aroma lui îmbietoare se împletește cu aburii ceaiului, creând o armonie de miresme care îmi amintește de diminețile tihnite din vacanțe. Rup o bucată, iar stratul crocant al croissantului cedează cu un foșnet delicat, dezvăluind miezul moale și untos. 

În liniștea adâncă, învăluită de ceața misterioasă, începe o zi bună, încărcată de promisiuni și posibilități. 

Momentul magic mă face să realizez că, indiferent de cât de rece și sumbră pare lumea din afară, în colțul meu de rai există căldură, pace și frumusețe.

Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Ah, februarie!

Luna aceasta ne aduce o serie de momente speciale și gânduri calde, în ciuda temperaturilor reci. Este o perioadă perfectă pentru a ne reaminti de importanța iubirii, speranței și a micilor bucurii care ne înfrumusețează viața de zi cu zi. Cu Valentine's Day în mijlocul lunii si cu Dragobete, februarie este, fără îndoială, luna iubirii. Este momentul ideal pentru a exprima afecțiunea față de cei dragi. Așa cum spunea William Shakespeare: "Dragostea nu privește cu ochii, ci cu sufletul."

Deși este ultima lună de iarnă, februarie ne amintește că primăvara este aproape. Florile încep să-și arate bobocii, iar zilele devin treptat mai lungi. Am remarcat cu bucurie ca diminetile, cand plec spre serviciu, pot sa admir rasaritul de soare iar când ma întorc spre casă, pleoapa cerului își închide încet cortina de lumină... Ajung sa parchez inainte ca sigiliul zilei sa închidă orizontul 🥰

Februarie ne încurajează să savurăm micile momente de fericire, cum ar fi o cană fierbinte de ceai sau descoperirea unui film nou cu actorul preferat. O după-amiază liniștită citind o carte ne poate transporta într-o lume diferită... Există multe activități plăcute pe care le putem face în februarie. Plimbările în natură sunt o modalitate excelentă de a te bucura de peisajele simple și de liniștea pădurii. Gătitul este o altă activitate minunată, poți experimenta rețete noi și să îi surprinzi pe cei dragi cu preparate delicioase. Timpul petrecut cu familia și prietenii este, de asemenea, valoros.

Februarie poate fi o lună scurtă, dar este plină de oportunități de a aduce căldură și bucurie în viețile noastre. Nu uita să te oprești și să te bucuri de fiecare moment, pentru ca "Nu sunt anii din viața ta cei care contează. Este viața din anii tăi." (Abraham Lincoln)

Fie ca februarie să fie luna în care să îți umpli sufletul de bucurii și inima de iubire! 🌟❤️🍀

(Inscriu postarea la "Citate favorite" tabel de inscriere la Suzana)

În delegație

Mâine dimineață, ziua mea de lucru va începe cu totul altfel decat in mod obișnuit. Împreună cu toți colegii din birou, vom porni în vizită la o sucursală de-a noastră din Austria (cca. doua ore de drum), unde ne așteaptă colegii și partenerii de producție. 

Ziua va fi plină de întâlniri și ședințe pentru schimb de experiență, un adevărat maraton al cunoașterii și colaborării. 

Seara, după orele de serviciu, vom merge împreună la un restaurant specializat în cursuri de gătit. Vom deveni bucătari pentru o seară, pregătind cu propriile mâini delicioasele preparate pe care apoi le vom savura. Va fi o experiență inedita, speram sa fie un festin al simțurilor și al creativității culinare.

Seara târziu, autocarul ne va duce la un hotel, unde vom înnopta. Miercuri, programul nostru va începe cu o vizită ghidată în întreprindere apoi, vom participa la un seminar, un prilej de a învăța și de a ne inspira unii de la alții. 

In jurul orei 17 - in mod normal, finalul zilei de lucru, autocarul ne va readuce în orașul nostru.

Această călătorie va fi mai mult decât o experiență de lucru, va fi o poveste despre prietenie si colaborare. Voi reveni cu fotografii si impresii.

Înca un pas mai aproape de Crăciun - Miercurea fără cuvinte S50/24

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Calendarul de Advent

 

Calendarul de Advent a devenit ceva obisnuit, mai ales in casele în care traiesc copii. La mine, exista pur si simplu, pentru ca iubesc acest ritual: când ma trezesc în diminetile lunii decembrie, înainte sa intru la dus, deschid usita calendarului cu numarul zilei, admir pentru o secunda forma bucatelei de ciocolata apoi o savurez! Ma bucur ca un copil mic, numarând în gând câte zile au mai ramas pâna la Craciun ♥

Cumpar în fiecare an calendare, atât pentru mine, Mama si fetele mele, cât si pentru prieteni sau colegi de serviciu foarte buni. Indiferent de vârsta, o bucatica de ciocolata îndulceste griul si frigul zilei ☺

Sa nu credeti ca la noi în casa,  în luna decembrie, se manânca doar bucatica de ciocolata din calendarul de Advent! Nuuuu! Adventul este perioada în care se coc fursecurile si deasemenea se consuma, alaturi de un ceai sau o cana cu vin fiert! Toata lumea în Bavaria manânca fursecuri si turta dulce în perioada de Advent. Pentru zilele de Craciun si de dupa, peste revelion si pâna la Boboteaza, se servesc deserturi speciale, de obicei serbet, mouse (de ciocolata, de vin sau...) în combinatie cu fructe de sezon si eventual prajitura la tava. Fursecurile, numite Plätzchen, se servesc pâna la Craciun. Fiecare încearca sa faca multe sorturi, cel putin 6-7 feluri diferite. Si fiecare este dispus sa le împarta cu familia, vecinii sau colegii de serviciu. 

Anul acesta, la mine este o exceptie, sunt foarte foarte aglomerata pâna pe 16 decembrie. La serviciu. Lucrez cel putin câte 10 ore pe zi... si pentru ca am fost adusa de bufnita - nu de barza (adorm foarte greu, dupa orele 12), ma trezesc mai târziu (abia la 6:30) si deci ajung la birou abia pe la ora 8. Acasa, ajung din nou abia pe la orele 19 (pentru ca pauzele nu sunt încluse in cele 10 ore)! In timpul liber care-mi mai ramâne, rezolv lista "to do"în ordinea prioritatilor si anul acesta "sa fac fursecuri" este trecut pe ultimul loc! Insa... am primit de la fiica mea Raluca si de la doua vecine ♥ Nu ne putem plânge ca nu am avea, marea problema este sa avem grija cu caloriile! ☺☺☺ Luna aceasta, tentatiile sunt foarte mari!!

Va doresc un Advent minunat! 🎄🎅🎇🎆🎈🎉🍎🍏🍐🍩🍬🍭🍮🍯🍰🍡

A venit iarna si în Bavaria _ Reflexii în Oglinda S48/2024

Pe vremea când mi-am facut rezervarea la avion pentru o mica-vacanta de sase zile la Sibiu, singurul meu gând a fost sa îi fac o bucurie Mamei, sa fiu cu ea de ziua ei de nastere, sa sarbatorim împreuna. Putin înante de plecarea mea, la serviciu am fost anuntati ca s-a aprobat vizita colegilor din România, exact pentru saptamâna calendaristica 47, adica pentru saptamâna când eu am planificat sa fiu la Sibiu. Eu sunt doar din luna august în acest departament si nu îi cunosc pe colegii "externi" decât din sedintele video saptamânale si ocazia ca echipa româna sa vina în vizita exista doar o data la doi ani... Tja! Asa a vrut Universul! Prioritatea mea a ramas Mama!

Exact în ziua când eu am decolat spre Sibiu (pe 16.11), colegii români au aterizat, unul câte unul în Bavaria - un coleg din Cluj, alti doi din Iasi, unul din Brasov si înca trei din Bucuresti. 

Culmea-culmilor, eu si înca un coleg de birou, am avut sarcina sa ne ocupam de organizarea activitatilor profesionale-culturale si distractive pentru colegii români si pâna în ultima secunda, am reusit sa las pentru ei un plan foarte dragut. Concediu as fi putut sa iau intreaga saptamâna (ca zile as fi avut), însa am promis ca ma voi întoarce vineri la birou, ca sa interferez si eu cu colegii români. Iar la cina de despartire programata pentru joi seara mi-am propus sa particip deasemenea, deoarece conform biletului de avion, as fi avut timp berechet sa ajung acasa de la aeroport, sa fac dus, sa ma aranjez si sa ma prezint punctual, la ora întâlnirii. Vremea însa nu a tinut cu mine! 

Miercuri spre joi noaptea (21/22 noiembrie) a nins peste Sibiu... Dimineata se asternuse o patura de 20 cm de zapada alba si pufoasa, totul arata ca-n basme! 

Nu mi-am facut gânduri de întârzieri sau anulari, pentru ca avionul meu era programat pentru orele amiezii... M-am gândit eu,  de azi-noapte si pâna la primul zbor, pistele de decoolare si aterizare vor fi perfecte! Hm! Fals! Pe la ora 10 am primit E-Mail de la WizzAir ca zborul va întârzia cu 30' însa checking-ul se va efectua conform planului initial". OK, m-am gândit, chiar si cu o jumatate de ora întârziere, tot voi ajunge la restaurant, pentru întâlnirea cu colegii. 

La aeroport însa domnea haosul! Am avut bilet "priority" însa ghiseul pentru acest serviciu nu functiona, cica nu se facea legatura la calculator! Am stat la coada, ca toti cei care nu au platit suplimentar acest serviciu. Doar... timp aveam, LOL! Întârzierea de decolare s-a anuntat candva a fi de o ora, insa în final, am ajuns cu o ora si zece minute mai târziu. Pâna când mi-am luat bagajul de cala de pe banda... am ajuns la poarta de iesire cu o ora si jumatate întârziere. Cea mai mare problema era acum, ca am intrat în "Rush Hour"!!! De la aeroport si pâna acasa, în loc sa parcurgem distanta normal în trei sfert de ora, am parcurs-o într-o ora si un sfert! Asa se face ca nu am mai ajuns la dinner! Mi-am sunat colegii si m-am scuzat... (nu am fost singura care a lipsit! Sefa mea a fost deasemenea prinsa în trafic, pe o alta autostrada aglomerata!).

La noi în Bavaria, joi era înca toamna ☺ Însa în noaptea de joi spre vineri a nins, exact cum a nins la Sibiu cu o noapte înainte. Ce vreau sa spun aici?! Colegul din Brasov a trebuit sa plece vineri dis-de-dimineata (ca asa circula linia Fly LILI) si... avionul din Germania a decolat PUNCTUAL! In München nu a fost zapada mai putina ca în Sibiu, însa... de!!!!

Pe colegul brasovean nu l-am mai prins, pe ceilalti i-am întâlnit vineri la birou. Tare m-am bucurat! Am avut vreme sa ne cunoastem personal si asta a însemnat mult!

Fotografiile de aici, sunt facute vineri, 22.11 de la noi din birou, spre terasa dintre aripa centrala si cea de nord. Suntem la etajul patru si avem o terasa plina cu flori... daca nu e ninsa! ☺ Luana, colega din Bucuresti tocmai facea o poza si... hop si eu ☺ Pentru reflexii! 

Clipul este de dimineata, din curtea casei mele, când Leo a avut onoarea sa lase primele amprente în zapada proaspata 🐾💞

 

Va doresc un sfârsit de saptamâna agreabil si daca aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Sclipiri - RiO s46/2024

Am mai povestit pe aici ca lucrez într-o firma foarte moderna si eleganta, un concern international care se respecta si ne respecta. In departamentul meu avem câtiva membrii ai echipei care lucreaza din alte puncte ale lumii, o colega din China, un coleg din Italia, unul din Malaysia si sapte colegi din România (Brasov, Iasi, Cluj, Bucuresti). Cam o data la doi ani, colegii din strainatate sunt invitati în vizita la noi. Asa se face ca saptamana calendaristica 47 a fost stabilita dupa muuulte criterii, ca fiind ideala pentru aceasta vizita. Din pacate s-a nimerit ca exact in saptamâna 47 eu voi fi la Sibiu pentru ca Mama are ziua de nastere pe 19 noiembrie!... Fiecare cu prioritatile lui! (doar de joi seara ma voi alatura grupului).

Fiecarui membru din CoreTeam îi vine rândul sa se ocupe de un Team-Event si exact de data aceasta a fost rândul meu, sa concep un program echilibrat cu munca si relaxare, pentru noi si musafirii nostri. Char daca eu nu o sa particip, mi-am dat tot interesul sa fie totul cât mai placut posibil. Si cred ca am reusit! ☺ Am organizat un tur cu ghid pe campusul nostru, o masa festiva în München, o seara de karting, o seara de bowling, o vizita la centrala firmei care se afla in Lichtenstein - unde deasemenea colegilor le va fi oferit un tur cu ghid, apoi un dineu de despartire (la care voi ajunge si eu ♥) si bineînteles pentru orele de munca, am rezervat sali de sedinte unde colegii se vor putea retrage sa discute probleme cu managerii de proiecte dar si probleme generale care privesc întregul Team, pentru o cât mai buna colaborare. A trebuit sa ma gândesc la o multime de situatii si sa impart cele 5 zile lucratoare cât se poate de bine. Bineînteles ca toti colegii m-au sprijinit, fiecare a intervenit prin prietenii sa obtinem programarile fara timpul oficial de asteptare (spre exemplu, pentru o tura ghidata pe campus, este dorita o programare cu 4-6 saptamâni in avans!). Asistenta team-ului nostru a facut rezervarile la hotel si avion saptamâna trecuta - de astfel de probleme nu a trebuit sa ma ocup! 

Ieri seara am primit ultimele confirmari ale rezervarilor si am respirat usurata! Totul sta fix! Am iesit de la serviciu dupa ora 18 (de obicei plec pe la orele 17).

Biroul nostru este la ultimul etaj - etajul patru. Fireste ca exista doua lifturi în aripa noastra, însa majoritatea colegilor folosesc scarile pentru a-si mentine tonusul muscular... Suntem soricei de birou, petrecem zilnic cca. 9 ore la lumina artificiala, sezând pe scaun in fata monitoarelor. Ba mai rau, acum ca se insereaza atât de repede, habar nu avem cum este vremea afara pentru ca pe geam nu se mai vede nimic! Ieri seara, când am coborât scarile spre foaier (-ul in care avem un Café-bistro), am facut cateva fotografii pentru rubrica "Reflexii în Oglinda" - ca prea sclipeau frumos luminile!☺ Când usile glisante s-au deschis spre pasarela ce duce la garaj... nu mi-a venit sa cred! NINGEA! Ningea ca in povesti, cu fulgi mari, desi si pufosi. Lampile dadeau impresia ca fulgii sunt licurici... Superb moment! 

Împart bucuria primei zapezi cu voi ♥

 

Mentionez ca am facut clipul la bariera, inainte sa ies din campus - nu pe drum public, sa fie clar! ☺ Iar "RiO" am scris pe parbrizul masinii lui Helmut, când am ajuns acasa (masina lui ramane afara, avem doar un loc în garaj). 

Va doresc un sfârsit de saptamâna agreabil si daca aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Egoiști sau doar tontălăi? - RIO 45/2024

Cunoasteti cu siguranta situatia, cand esti nevoit sa mergi pe soasea incet, in spatele altei masini, pentru ca nu exista posibilitatea de a depasi. Pe sosea este permis rulajul cu 100 km/h, el însă merge tacticos 75-80. La un moment dat se ofera o portiune de sosea unde ai putea depasi, semnalizezi si intri în depasire… Ei, exact atunci, baga viteza si merge cu 105 km/h, sa-ti faca-n ciuda parca! Nu iti ramâne altceva de facut, decât sa risti un radar, sa accelerezi si sa finalizezi depasirea, sau sa frânezi si sa te retragi din nou în spatele lui… Daca te-ai hotarât pentru a doua varianta, atunci el îsi reia imediat rulajul cu 80Km/h! 

Ma întreb, este egoist, tontălău sau ticalos?! Care e problema lui?! 

Si vreau sa mai spun ca acelasi individ, când intra în portiunea de sosea cu limitare de viteza la 70 Km/h, el tot cu 75-80 ruleaza! În plus, asemenea indivizi sunt ca betivanii, au “îngerii lor pazitori”! Pe astia nu ii prinde radarul! Ei merg in prostia lor mai departe, inconstienti parca de ce se intampla în jur! 

O specie asemanatoare sunt soferii care îti intra aproape în porbagaj, atunci când rulezi regulamentar pe o bucata de sosea în santier, marcata cu linii galbene si pe care viteza este restrictionata! Te afli pe banda a doua pentru ca pe prima sunt TIR-uri greoaie si el te preseaza, sa maresti viteza sau sa te evapori! Nu poti sa maresti viteza pentru ca esti sofer corect. Te simti presat / silit si abia astepti sa poti reintra pe prima banda, sa ii faci loc lui "Schumacher"! Cândva se termina santierul si rulatul pe sosea reintra in normal. Apesi acceleratia si intri în trafic firesc… Cândva îl reîntâlnești pe băgăreț rulând pe banda dreapta lejer, de zici ca e la pauza de cafea! Si imi vine sa-l întreb “la ce ne-ai stressat mă?! Unde te grabeai acum 5 minute?!“ 

Nu am crezut vreodată ca ma vor afecta asemenea atitudini! Insa probabil odata cu înaintarea în vârsta am devenit mai sensibilă.

Drumul meu la serviciu este de 27km din care 18 sunt autostrada. Din garajul meu pâna în parcarea firmei am nevoie în conditii normale de doar 20 de minute! Este foarte bine, nu ma pot plânge! Acum în sezonul rece îmi este un pic mai greu, pentru ca plec pe întuneric si ma întorc pe întuneric! Dar... mai am doar șapte ani pâna la pensie 👍🏻 

Pentru rubrica "Reflexii in oglinda" initiata de SoriN si preluata de mine de ceva timp, prezint doua fotografii facute azi cand am iesit de la serviciu.

Este curtea firmei si parcarea supraetajata. Daca deasemenea aveti fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici. Nu trebuie decat sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Weekend

Juhuuuu... Am început un sfârsit de saptamâna plin si din punct de vedere al activitatilor, foarte variat. ☺

♦ Vineri seara am fost la restaurant cu întreg compartimentul Proiectari /Cercetare, cca 70 colegi de serviciu. 

♦ Sâmbata am fost cu baietii mei - Helmut si Leo, intr-o lunga plimbare prin zapada, în jurul lacului de acumulare Lech'23. 

♦ Duminica - astazi, voi merge la Ulm sa asist la defilarea asociatiilor de Carnaval (Fashingsverein). 

Voi reveni cu povesti cu/în fotografii pentru fiecare zi în parte.♥ 

O duminica minunata tuturor!