Înca din scoala primara, m-am înscris la volei si ca urmare, am facut parte mai întâi din echipa de junioare a Scolii Sportive din Sibiu, apoi dupa împlinirea vârstei de 18 ani am trecut în echipa CS Steaua Rosie Sibiu. Pe vremea aceea, faceam antrenament de cinci-ori pe saptamâna si în perioadele de competitii, se mai adauga înca o zi, în general duminica, când aveam meciuri. Erau trei zile de antrenament cu mingea, o zi de antrenament-forta - pentru cresterea masei musculare si o zi de "scari" - pentru îmbunatatirea detentei. Am facut sport de performanta si am jucat volei pâna când, femei adulte deja, am devenit rând pe rând mamici. Echipa s-a destramat pe când aveam vreo 25 de ani, însa prietenia care ne-a legat a ramas pâna în zilele de azi. Am colege de echipa care locuiesc mai departe in Sibiu, dar sunt multe care locuiesc în Canada, în USA, în Elvetia... eu în Germania. În primii cinci ani dupa destramarea echipei, ne-am mai întâlnit din când în când pentru un joc la sala, pe gazon sau uneori la strand, pe nisip. Întâlnirile au fost tot mai rare si acum, tinem legatura doar virtual, pe Whatsapp, FB, Insta, rar face-to-face. Asa e viata! Însa amintirile acelea sunt unele din cele mai frumoase ale mele! Echipa de volei m-a format ca om, sunt disciplinata, constiioncioasa si am un spirit puternic de echipa. Aceste calitati m-au ajutat mereu în cariera mea profesionala, ca inginer proiectant (absolventa TCM). Aici în Germania, am jucat câtiva ani volei la nivel hobby, în echipe mixte, ba chiar la un moment dat, am antrenat pentru cateva luni o echipa feminina de volei a unei asociatiei sportive. Timpul zboara... prioritatile din viata noastra se schimba. Nu am mai pus mana pe o minge de volei de mai bine de zece ani - pentru ca nu am mai avut ocazia sau mai corect formulat, nu am mai cautat ocazia. Pentru ca am devenit an de an tot mai comoda ☺
Împreuna cu sotul meu, am facut ani de zile sport, de doua ori pe saptamâna la sala fitness. Cândva sotul meu a renuntat iar eu am profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o jobul atunci si m-am inscris intr-un club sportiv, vizavi de poarta întreprinderii la care lucram atunci. Practic, treceam strada spre club în fiecare zi! Bineînteles ca nu faceam sport cinci zile pe saptamâna, însa aveam antrenamet macar de doua ori pe saptamâna. În restul de zile aveam programari la masaj acvatic, masaj cu drenaj limfatic sau mergeam la piscina. Toate acestea, dupa orle de serviciu sau la pauza de amiaza. Apoi ... a venit pandemia!!! Programul nostru a fost dat total peste cap. Am lucrat mai bine de un an în Home Office, m-am obisnuit sa stau acasa, îmbracata mai mult în pijama... ba chiar când s-au ridicat restrictiile, îmi era ciudat sa ies pe strada. Doamne mulţam ca a trecut totul!
De doi ani, lucrez într-o firma moderna, poate una din cele mai prospere din Bayern (Fa. Hilti). Bunastarea firmei se reflecta si în modul în care-si trateaza angajatii, precum si in atmosfera degajata de lucru. Lucrez foarte mult - sunt 40 de ore pe saptamâna, plus pauzele, tradus în timp, asta înseama ca plec de acasa la ora sapte jumate/ opt si ma întorc acasa la ora 17:30/18. Imi este practic ocupata toata ziua, si cu toate acestea, ma duc cu mult drag la birou! Nu am condica de semnat, nu stampilez de intrare sau iesire, totul functioneaza pe baza de încredere si constiinciozitate. Am program de lucru flexibil, nu exista "miez-de lucru" dar bineînteles trebuie sa tin seama de meetingurile programate si de termenele de predare. Câteodata fac ore suplimentare, alta data lucrez doar 4 ore sau îmi iau spontan o zi libera din contul meu de ore. Este perfect!
Firma are sediul central in Liechtenstein, are filiale în peste 120 de țări si peste 30.000 de angajati. În Kaufering, unde lucrez eu, sunt peste 3000 angajati - este un mic oras, în oras! Avem pe lânga cladirile cu birouri, laboratoare si uzina de productie, garaje suspendate, restaurant si doua cofetarii, terase de vara, sali de relaxare, parcuri cu alei si fântâni decorative, totul construit modern si ergonomic. Fiecare cladire cu birouri are la subsol sali de fitness, dotate cu cele mai moderne aparate, cu supraveghere si suport profesional si gratuit! Sunt organizate si cursuri tematice, este oferit chiar si un serviciu de consiliere nutritionala. Adevarul este ca toti stim muuulte despre ce e bine de facut...
probleme avem majoritatea cu aplicarea sfaturilor in viata reala! În perioada de restrictii pe motiv de pandemie, am devenit foarte lenesa, m-am îngrasat si acum mi-e foarte greu sa-mi re-intru in ritm! Când s-au ridicat restrictiile, am amânat începerea sportului pe motiv - vine concediul de vara, încep dupa! "Dupa" mi-am zis, ah, vin imediat sarbatorile de iarna, încep dupa! Am revenit la serviciu în luna ianuarie si... mi-am reactivat chip-ul pentru fitness! Am reusit sa ma mobilzez si merg deja de patru saptamâni la antrenament, joia, dupa orele de serviciu. Siiiiii... m-am lasat convinsa de alte patru colege si m-am înscris la "La Kossa" - un gen de dans pe ritmuri africane, care combina exerciții de fitness cu muzica, pentru a creste încrederea în tine- însuti, coordonarea, mobilitatea si conștientizarea propriului corp. Denumirea "La Kossa" vine din franceza-cameruneza si înseamna "dans". Ariane Fritzsche, venita pe aripile iubirii in urma cu 18 ani în Germania, a lucrat mult timp ca inginer IT, soltware-developer. În urma cu 5 ani, dupa ce a absolvit si cursuri in domeniul fitness, a lansat un nou concept în domeniul sportului pentru amatori: La Kossa. "Inima noastra danseaza colorat!" este sloganul sub care de mai bine de trei ani, se dezvolta aceasta moda in dansul-fitness si atrage tot mai multi participanti.

Începând de marti - voi fi si eu membru "La Kossa" ☺ Voi reveni cu detalii din sala de antrenament!