miercuri, 15 august 2018

joi, 9 august 2018

Leo, Antonio & Margerita

Într-una din excursiile noastre toscane, ne plimbam pe stradutele întortocheate ale localitatii Campiglia Marittima. De fapt cautam ruinele castelului Rocca di Campiglia (secolul XI) si ochii urmareau indicatoarele.
Dintr-o curte a iesit Margerita - un pudel mare, negru si jucaus. L-a acostat pe Leo ☺ O domnisoara moderna, fara fite ;-)
Tocmai ce se mirosiseara si se acceptasera cei doi, când din curte a mai aparut si un motan urias. Antonio! Fara pic de teama, a venit direct la Leo si s-a amestecat în jocul celor doi catei. Stapâna lui Antonio si a Margeritei ne-a spus ca motanul uraste pisicile si cauta mereu compania cateilor, ca de fapt pisica are comportamentul unui catel si ca ea este sigura ca Antonio se crede catel ☺☺☺ Tja, daca nu i-a fost înca dat sa se vada în oglinda! ☺☺☺


Supliment la articolul dedicat Zilei internationale a pisicii si "cadou" participantilor la MfC 32: Daurel, Vero, prietena-japoneza, Poteci de dor, Lumea lui Alexandru, AlexB, Carmen, Nima, Suzana, Matilda, Diana, Zina, Rux Copilarim. Happy WW! ☺

miercuri, 8 august 2018

Miercurea fara cuvinte (s.32) - Captura

August 8, International Cat Day - Happy WW! ☺


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

luni, 6 august 2018

Nu v-am uitat 😊

Daca va întrebati ce este cu mine, de ce nu mai sunt activa pe blog, va spun ca în principiu, totul este OK, doar ca m-a cuprins o leneeeeeeee!
Canicula m-a scos din ritm si mi-a dat peste cap toate tabieturile. De cinci saptamâni luptam cu temperaturi de peste 36°C (la umbra). Fara nicio adiere de vânt, aerul e uscat si arde! Noptile sunt mult prea scurte pentru ca atmosfera sa se racoreasca. Si vreau sa spun ca peretii casei sunt grosi, sanatosi, din caramida, si totusi…. termometrele indica nu mai putin de 27-28°C.
Zilele la serviciu sunt extrem de lungi si epuizante. Dupa-amiezile le petrecem pititi în spatele obloanelor, evitând sa facem orice miscare de prisos.
Orasul meu are o treime parcuri si zone verzi, însa nici macar pe malul lacurilor nu este placut, pentru ca cele din apropierea cartierelor sunt supraaglomerate, copiii sunt în vacanta si nu ai nicio sansa sa gasesti un locusor pentru relaxare.
Singura solutie a fost s improvizam un „lac“ în curte ☺ Sub marchiza, apa din bazinul gonflabil se mentine constant la 27°C si ofera racoarea mult râvnita (bazinul cu pestisorii aurii trebuie deasemenea protejat cu o umbreluta de soare! ) ..
Leo a devenit somnolent ziua si activ noaptea. Trebuie sa-i fac si lui pe plac si ne jucam cu frisbee in curte pâna la miezul nopti.
Aceasta fiind situatia … unde sa mai gasesc timp pentru blogosfera?! 🤗😏


PS: In Germania, nivelul apelor a scazut enorm;  multe vapoare de marfuri sunt anulat sau circula cu incarcatura mult sub capacitate, iar cele de agrement sunt reziliate.
PS2: o ciudatenie/necesitate - în Zürich, câinii politisti poarta vara aceasta ghetute pentru a le proteja labutele de fierbânteala trotuarelor.

miercuri, 1 august 2018

Miercurea fara cuvinte (s.31) - Dorinta


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

vineri, 27 iulie 2018

Eclipsa de Lună

27 iulie 2018 - Cea mai lungă eclipsă de lună totală a secolului 21, urmarita de pe acoperisul casei mele si fotografiata cu un smartphone ☺


miercuri, 25 iulie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.30) - Plimbarea de seara



Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

sâmbătă, 21 iulie 2018

Drumuri si gânduri

Anul acesta este o seceta extrema, asa cum înca nu a mai fost în ultimii 50 de ani, însa noi, oamenii orasului, aceia carora roadele pamântului nu le creaza direct probleme existentiale, ne vaitam doar ca în birouri este zapuseala si ne ofensam atunci când tocmai la un sfârsit de saptamâna ploua… ca spre exemplu astazi.
E sâmbata… si ploua. Este ora 7:30 si eu sunt în masina, în drum spre serviciu. În mod exceptional, astazi trebuie sa lucrez patru ore… asa ca, în principiu mi-e indiferent cum este vremea de dimineata.
Capul mi-e liber, e mult prea devreme sa fac loc gândurilor sa alerge… La radio începe sa cânte Louis Armstrong…
„I see trees of green, red roses too
I see them bloom for me and you“
Adevarat! Dincolo de parbriz vad si eu copaci verzi si ici colo trandafiri rosii, care cu siguranta au înflorit pentru mine si pentru voi.
„I see skies of blue and clouds of white
The bright blessed day“
Na ja! La versurile astea strâmb din nas si privesc deasupra mea cerul închis, plumburiu si plângacios.
„And I think to myself what a wonderful world“ Hmmm… câteva minute mai devreme spuneau din nou la radiojurnal despre valul de proteste provocat în rândul americanilor, dupa declaratia presedintelui  USA la mittingul cu seful suprem al Rusiei. Apoi au (re)pomenit despre agitatia din rândurile politicienilor europeni, în legatura cu masurile luate la granite, vizavi de refugiatii de pe alte continente…. “And I think to myself what a wonderful world“ … Seriously?!?
Ploaia s-a întetit, stergatoarele de parbriz lucreaza la viteza maxima. Dupa Armstrong, înceraca Chris Rea sa-mi îmbunatateasca stare pozitiva de spirit, însa cu a lui balada Heaven, nu a reusit decât sa-mi reaminteasca ce placut ar fi fost sa mai pot lenevi câteva ore în pat. Vocea lui usor ragusita si textul melodiei m-au relaxat si involuntar, am sacazut presiunea în piciorul de pe acceleratie. Noroc ca nu este nimeni sâmbata dimineata la ora aceasta pe sosea! Zâmbesc si-mi propun sa fac ce spune Chris: „Holding on this smile for as long as I can“
Crainica magazinului radio matinal anunta ca vremea ploioasa va dura pâna luni. Tja, asta e si nu putem schimba starea atmosferei! Însa putem sa ne bucuram de alte activitati, independente de ploaia de afara! Spre exemplu, aceasta este vreme ideala pentru wellness… Daaaa! Cred ca mâine îmi voi lua fetele si vom petrece o zi de relaxarea în piscine, saune si la masaje. Va fi o „Girls day“! Ideea mi-a indus brusc o stare de buna dispozitie totala!
Am ajuns în parcarea întreprinderii. Am coborât din masina si am trântit portiera cu o energie neasteptata, apoi am pornit spre poarta topaind vesela printre balti.
Câta dreptate are Armstrong: What a wonderful day! ☺

vineri, 20 iulie 2018

Ești cu adevarat regal/regala - Provocare muzicala (9)

Pâna acum am propus la aceasta rubrica melodii cu videoclipuri din cele încadrate la "Oldies but Goldies". Astazi prezint o "prospatura" ☺
Tânara câtareata Marie Wegener abia a împlinit 16 ani si este câstigatoarea concursului DSDS 2018. Melodia pe care o interpreteaza este compozitia titanului muzicii pop Dieter Bohlen (component al grupurilor Modern Talking , Blue System, C. C. Catch).
Renumitul producător si compozitor german a declarat ca dupa ce un timp a fost parasit de muze, urmarind evolutia Mariei în concurs, a simtit ca trebuie sa-si astearna impresiile pe portativ si asa s-a plasmuit melodia "Königlich" - titlul tradus mot-à-mot "Regal", cu sensul de "maiestuos".
Piesa a fost interpretata live si în premiera de Marie, în finala concursului DSDS 2018 la începutul lunii mai a.c. si melodia a urcat imediat în topurile internationale, ocupând saptamâni în sir locul întâi în Charturile germane, austriece si elvetiene.

Textul melodiei este practic o declaratie de dragoste partenerului/partenerei de viata, aceluia care prin puterea lui/ei este ca o ceamandură în mijloc de ocean sau ca un far luminos ce calauzeste firul vietii printre fel si fel de experiente tumultoase... Este un text plin de emotie, am încercat aici si o traducere...
Marie a dedicat melodia mamei sale.

În fiecare vineri:☺ Friendship Friday ☺ Create With Joy ☺ Un weekend minunat tuturor!
PS: sper ca Iulisa nu a uitat de noi si va aparea în curând tabelul de înscriere ☺

miercuri, 18 iulie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.29) - Salutari din vacanta



Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis :-) Happy WW! ☺
PS: Temele saptamânilor urmatoare sunt aici "MfC2018"

luni, 16 iulie 2018

Prieteni noi – Cei trei M

Spuneam acum câteva saptamâni ca în timpul unei plimbari, la lacul Madicho (Lechstaustufe 23) în apropierea cartierului în care locuim, am cunoscut o pereche de aradeni.
Când am ajuns noi în parcarea lacului, singurul loc liber era lânga masina lor. Ei mestereau la o barca pneumatica si Leo a observat primul ca lânga Moni si Marius, este si un catelus. De fapt era o EA, tot terrier, însa Yorkshire. O mini-catelusa, pe nume Molly. Cum am coborât din masina, Leo m-a tras spre Molly si am prins din zbor câteva cuvinte din conversatia celor doi - imediat am înteles ca sunt români. Am intrat în vorba cu ei si asa am aflat ca locuiesc de aproximativ cinci ani în Augsburg si ca sunt originari din Arad. In timp ce noi fetele faceam smalltalk, baietii au umflat barca si Helmut l-a ajutat pe Marius sa duca barca pe lac. Ne-am luat la revedere si ne-am vazut de plimbarea noastra în jurul lacului. Dupa aproximativ trei ore, ne-am întors spre parcare si coincidenta, exact atunci, cei trei M trageau barca la mal. Asa ca Helmut s-a oferit din nou sa ajute, barbatii au adus barca în parcare, au dezumflat-o si au împachetat-o în rucsac. Intre timp, Molly si Leo s-au acceptat ca prieteni, iar mie mi-a venit spontan ideea de a-i invita pe cei trei M la noi, la o cafea. Zis si facut, ne-au urmat cu masina si în câteva minute am ajuns acasa la noi.

Am stat in curte pe terasa, sub marchiza. Televizorul era aprins în salonul de zi si tocmai începuse unul din meciurile de fotbal ale campionatului mondial (care intre timp s-a si încheiat - ieri) si baietii erau cu un ochi si câte o ureche concentrati la meci.
Cateii s-au împrietenit imediat, Leo s-a aratat grijuliu fata de Molly, pentru ca ea este mai micuta (ca vârsta este mai mare, ea are 4 ani, Leo abia 1 an si jumatate) si Molly i-a acordat imediat sprijinul în latrat, de câte ori a trecut vreun vecin pe alee. Cei doi au format o echipa perfecta ☺
În dupa-amiaza aceasta am constatat toti patru (/sase) ca între noi exista multe afinitati si tare ne-am bucurat ca ne-am cunoscut.
Am descoperit printre altele ca si lor le plac mult iesirile în mijlocul naturii, ca si ei fac concedii active, ca sunt amatori de camping si le place mult sa calatoreasca.
Din vorba-n vorba, am remarcat ca Moni si Marius nu cunosc Bavaria asa cum o cunoastem noi. Asa ca am si stabilit ca urmatorul weekend sa facem împreuna o excursie pe malul Dunarii, începând din Weltenburg si ajungând pâna aproape de Regensburg.
Excursia am facut-o saptamâna trecuta. Am stabilit ca venim noi cu masina sa îi luam de acasa. Sincera sa fiu, am avut emotii cum se vor tolera Leo si Molly în timpul calatoriei, în spatiul strâmt al masinii (pâna în Welenburg am facut ceva mai mult de o ora si jumatate). „Copilasii“ nostri însa au fost deliciosi! S-au bucurat mult când s-au revazut apoi au adormit în poala nostra si nu s-au trezit decât la destinatie.
La Mânastirea Weltenburg am ajuns la ora amiezii, tocmai bine pentru a servi prânzul. Am ocupat o masa în gradina de vara, am comandat câteva bunatati si bineînteles, am închinat câte o halba din renumita bere Weltenburg. (Eu am scris de multe-multe ori pe blog despre aceste plaiuri superbe. Reamintesc aici doar ca Mânastirea Weltenburg este certificata în anul 1050 ca fiind prima fabrica de bere din lume. Având traditie, retetele de bere etichetate Weltenburg sunt anual premiate la toate concursurile mondiale).

Dupa masa, ne-am îndreptat spre portul dunarean si ne-am îmbarcat pe vaporasul de agrement ce face legatura între Weltenburg si Kehlheim.
Traseul vaporului este printre stâncile pe care Dunarea le-a sapat mii si mii de ani, transformând peisajul într-un tablou încântator! Plimbarea dureaza doar 40 de minute - exact timp pentru o cafea si câteva poze ☺

Din Kelhneim am pornit pe jos spre vârful muntelui Michelsberg (126 m altitudine), unde ca o coroana, se înalta Sala Eliberarii - Befreiungshalle. Este un monument ridicat în anul 1842 în onoarea celor care au luptat pentru alungarea armatelor conduse de Napoleon I, de pe teritoriul Germaniei.
Exteriorul monumentului este proaspat renovat si acum, frumusetea lui este deosebit de bine pusa în valoare. Interiorul este coplesitor de frumos, cele 34 zeite ale victoriei te inconjoara ca într-o hora, provocând un sentiment de bucurie. Fiecare element arhitectural are un simbol anume si întregul complex exprima povestea eroica a eliberarii de sub ocupatia franceza.
Pentru ca aici cateii nu au voie sa intre (nicaieri in Europa cateii si posesorii de catei nu sunt atât de respectati ca-n Toscana!) Helmut si Marius au ramas cu Leo si Molly, pe o banca în parc. Noi fetele am urcat cele 125+40 de scari pâna pe terasa superioara a monumentului si am admirat de sus minunatul peisaj.


Apoi am facut drumul înapoi în port si bineînteles calatoria cu vaporasul pâna în Weltenburg, unde am urcat în masina noastra si am pornit în directia Regensburg, sa vizitam Walhalla – un alt monument istoric de mare importanta în trecutul Bavariei.
Monumentul se ridica deasemenea pe un deal al caror poale sunt scaldate de Dunare. Costructia seamana perfect cu templele grecesti antice. Pe partea dunareana, monumentul este legat de malul Dunarii prin 251 scari din piatra alba. Admirând din departare monumentul, am scazut tempoul si deasemenea am pierdut notiunea timpului… Mai erau cateva ore pâna la apusul soarelui, însa muzeul s-a închis exact când am ajuns noi la intrare! Tja, ghinion… Moni si Marius au trebuit sa fie multumiti cu explicatiile noastre în legatura cu busturile din marmura ce sunt expuse în sala Walhalla.

Dupa ce ne-am scaldat lung privirile în albastrul Dunarii, ne-am întors pe potecuta din padure la parcare, ne-am urcat în masina si peste aproximativ doua ore am ajuns acasa. Bineinteles ca nu ne terminasem înca povestile si am mai stat la o cafea luuunga, pâna când s-a înserat de-a binelea.
Ajunsi acasa, am facut dus si am adormit toti trei precum alaiul printesei din padurea adormita!
Abia a doua zi am simtit ce febra musculara avem! Dar nimic nu conteaza atunci când aduni amintiri minunate!

Asa a început prietenia noastra care speram sa fie durabila si mereu frumoasa.
Ieir ne-am întâlnit din nou, am facut gratar în curte. Moni si Marius au adus „mici de Sibiu“ iar noi am pregatit un mixt – cateva felii de carne de porc, vita si piept de pui. Hmmm, cu cartofi gratinati facuti la cuptor, cu mujdei de usturoi si salata de rosii cu busuioc proaspat! Însa... mult mai bun decât gratarelul a fost timpul pe care l-am petrecut împreuna!
Iar pentru weekendul urmator am propus sa facem sport împreuna ☺ Noi fetele în echipa, am provocat echipa de baieti la un meci de badminton ☺ Galerie ne vor face Molly si Leo ☺