Mic-dejun frantuzesc - Miercurea fara cuvinte 30/2019

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Parfumul unui vis

Cele 12 cuvinte propuse de Eddi penru editia 198 "Duzina de cuvinte": copil, iarna, rosu, hârtie, poem, cafea, lumina, foc, speranta, iubire, brad, multumesc. Tema propusa: Parfumul unui vis

Am pasit pe vârfuri în camera învaluita în lumina galbuie raspândita de lampadarul cu abajur din hârtie cerata. Bunica motaia în balansoar, învelita cu salul ei rosu tricotat. Motanul vargat, facut colacel, torcea fara griji în poala ei.
La dreapta bunicii, pe masuta, lânga vaza cu crengi proaspete de brad, erau pregatite cupele din cristal, dulceata de gutui si doza cu sita pentru pudra de scortisoara. De cealalta parte a masutei, în fotoliu, bunicul citea cu intonatie un poem dintr-un volum gros, cu coperti din piele. A abandonat lectura si a sarit sprinten ca un copil sa ma îmbratiseze. Apoi s-a dus la bucatarie sa puna de cafea. Motanul a sarit în urma lui si a zbughit-o pe usa. Bunica s-a trezit si vazându-ma, ochii ei albastri s-au luminat de bucurie.
Ca în fiecare duminica de iarna, le-am adus un pachetel cu smochine si bunica m-a sarutat pe amandoi obrajii.
Jarul din semineu era înca viu, am mai pus doua lemne pe foc si mi-am tras un taburel lânga masuta. Bunicul a sosit cu tavita de inox si cestile cu cafea aburinda. Ca sa ma rasfete, a desfacut pe-o farfurioara si o portocala, în forma unui nufar. Am întins mâna sa iau o feliuta si… am atins ceva blanos. Lânga mine se gudura Leo (foxterierul), lovind fotoliul cu codita lui în tactul unui metronom. M-a atins pe obraz cu boticul negru, ca o maslinuta.
L-am mângâiat si încet-încet, am realizat ca atipisem în balansoarul din fata semineului, învelita cu salul rosu tricotat de bunica. Pe masuta, în dreapta mea, se usca pe o farfurioara coaja unei portocale, taiata în forma de nufar - asa cum am învatat de la bunicul.
Dumnezeu sa-i odihneasca în pace! S-au dus la cer de câtiva zeci de ani, dar eu nu voi abandona nicicând speranta ca într-o buna zi îi voi reîntâlni, acolo sus, sa le multumesc înca o data pentru imensa iubire pe care mi-au daruit-o!

Miercurea fara cuvinte (s.50) - Dulce-amar

Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Pentru cei care doresc sa confere rubricii o tematica, exista aici un tabel cu teme facultative, pe fiecare saptamâna a anului. Repet, tema nu este obligatorie☺ Happy WW! ☺

Din nou toamna

Atunci când este rece si umed afara, parca privesti cu mult mai multa placere cioroii croncanind si frunzele ruginii ale copacilor, de la fereastra camerei încalzite.
Parca apreciezi mai la adevarata valoare senzatia de confort pe care ti-o ofera locuinta, aroma cafelei pe care tocmai o sorbi sau botoseii îmblaniti pe care îi porti.
Parca toate senzatiile sunt mai puternice atunci când dincolo de fereastra, cerul este gri si frunzele aramii lucesc umede de la ceata care tocmai se împrastie în mii de picuri reci.

Salzburg - traditii, exigente

Ne plimbam de câteva ore pe strazile romantice (si pline de zapada) ale Salzburg-ului, Leo era obosit si noi cam înghetaseram. De la Casa Mozart am luat-o pe prima straduta spre râul Salzach, sa scapam de aglomeratie.
Nu departe de podul pietonal am descoperit o cafenea cocheta „Café Würfelzucker“ (tradus – „Cubul de zahar“).
Am intrat si asa cum ne asteptam, era plin. Un chelner ne-a salutat si ne-a rugat sa asteptam un moment, pentru ca la una din mese clietii tocmai se pregateau sa plece. Am fost ajutati sa dezbracam hanoracele (plus caciuli, fulare si manusi) în fata garderobei si imediat am fost condusi la masa proaspat eliberata.

Central în cofetarie, frigiderul carusel prezenta torturi si prajituri fabuloase. Gândul cu care intrasem aici a fost sa servim doar un ceai fierbinte, însa în fata unor asemenea ispite, cine poate sa reziste?! Bineînteles ca am comandat cate o felie de tort de ciocolata si în loc de ceai, din îmbietoarea lista de specialitati de cafea, eu am ales „Bidermeier“ (cafea dubla mokka, frisca si 10ml. lichior de caise) iar Helmut s-a decis pentru „Mokka gespritzt“ (cafea mokka stropita cu coniac si rom plus frisca).*
La fel ca si italienii, austriecii au un adevarta cult al cafelei iar Salzburgul este celebru pentru arta de servire a cafelei. Concurenta este mare si doar cafenelele care respecta traditiile primesc calificativul „Excellence“.
Leo s-a tolanit imediat pe paturica lui, sub masa. Oricât de voluminoasa este patura lui Leo, o car în toate excursiile noastre în poseta, pentru ca l-am învatat pe Leo ca unde este paturica lui, acolo are voie sa se aseze.
Fara sa fi solicitat, chelnerul a adus pentru Leo un vas mare cu apa. Dupa ce a primit de rontait cateva bombonele-pentru-catel (am mereu o pungulita la mine) lui Leo nu i-a mai trebuit nimic decât liniste ☺ S-a facut covrig si a adormit.

Cafeneaua promoveaza produsele de casa, obtinute fara adaos de coloranti sintetici sau substituenti artificiali.
Sub scara de lemn ce duce la etajul superior, o pianina deschisa, cu notele rasfirate pe stativ, pregatita gata pentru concert. Nu am întrebat daca sunt seri cu acompaniament muzical sau pianina este doar pentru a rotunji ambientul romantic, noi doar am admirat. Am savurat atmosfera asa cum de altfel te îndeamna de la intrare sloganul cafenelei "Zeit zum genissen" (= E vremea savoarei).
Greu ne-a fost sa parasim aceasta cocheta cafenea, însa cel mai greu i-a fost lui Leo care a tras un pui de somn cu sforaituri – spre amuzamentul vecinilor de masa.
Café Würfelzucker a fost o experienta de care o sa ne amintim mult timp cu placere.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
*) Modul traditional de a savura cafeaua în tarile a caror limba oficiala este germana (apropo - stiati ca germana este limba cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa ?) este impreuna cu o felie de tort, prajitura sau studel.

Luni dimineata...

... sunt mereu fara elan, tândalesc în pat, îmi sorb cafeluta si îmi fac curaj sa pasesc mai departe în zi. Din fericire am program de lucru flexibil, deci nu (prea) conteaza la ce ora ajung la birou.
Afara pare iarna. E totul alb însa natura este doar acoperita cu o pânza fina de chiciura. Dupa doua saptamâni cu vreme de primavara, astazi s-a racit brusc, peste noapte. Cerul este tulbure si greu.
Sunt pe drum spre serviciu. Soseaua este libera. În masina e cald-placut. Mariah Carey cânta „And you don’t remember“. Chanel Chance se împleteste cu muzica de la mp3-player si ma învaluie-ntr-o bucla de timp. Fantastica puterea emotiilor transmise prin muzica! Într-o clipita sunt în '91 si lânga mine, prietenii de atunci; retraiesc întâmplari, particip la conversatii, râd si folosesc jargonul de atunci…Apoi, Emilia cu a ei "Big big world" ma salta în '98. Alte cercuri de prieteni, alte întâmplari, alte hohote de râs si alte expresii.
Pe partea stânga a soselei, cerul si-a deschis un ochi si a lasat la iveala pupila rosie a soarelui-rasare. O raza ca un blitz a strapuns nostalgia si m-a readus... la volan.
Ciudat cum de la o anumita vârsta dobândim capacitatea de a evada într-un alt timp. Cu siguranta daca as fi aprofundat nostalgia care ma invadase, puteam calatori în trecut. Pentru o ora sau o zi, consumând doar minut si jumatate din azi...

Lavanda si cafea

inspratie "Ella"

Vecinatate

Cartierul meu este unul foarte linistit. Casele sunt foarte asemanatoare, atât prin arhitectura cât si prin marimea curtilor si sunt aliniate pe alei drepte, ca trasate cu rigla.
De-a lungul aleii noastre sunt doar patru case si poate de aceea, între vecini domneste perfecta armonie. Este de la sine înteles ca ne ajutam reciproc - spre exemplu cu îngrijirea gradinii pe perioadele de concedii, cu ridicarea coletelor sau golirea cutiei postale în absenta uneia din familii sau la diverse munci de întretinere ale casei sau curtii. Serbam împreuna zilele de nastere si fiecare familie organizeaza o data pe an o întâlnire cu meniu deosebit. În rest fiecare îsi vede de viata lui, cu serviciul, cu copiii sau nepotii lui, cu cateii si cu hobby-urile proprii☺ Din când în când ne întâlnim sa schimbam idei duminica, la o cafea, o prajitura, un pahar de Sekt sau Prosecco.

A doua zi de Craciun

Cu atâtea bunatati de Craciun, nici nu am apucat sa gustam din toate prajiturile si sorturile de cozonac pregatite sau cumparate - de aceea ne-am propus ca direct la micul dejun sa servim prajitura cu crema de lamâie, prajitura cu ness, placinta cu mere si fulgi de migdale, Panettone, Stollen si Lebkuchen ☺ Toate acestea bineînteles lânga o ceasca cu cafea super-speciala!
Zilele trecute, într-una din plimbarile noastre prin oras, Virgil si-a amintit de vremea studentei când un coleg de grupa - fiu de șeic (sau asa ceva prin Statele Arabe) primea de acasa pachete cu cafea de cea mai buna calitate. Acolo în caminul studentesc, combinau ei boabele dupa retete speciale, astfel încât aroma si taria cafelei sa fie în deplina armonie. Virgil si-a amintit de cafeaua Maragogype, ca de un basm... Pentru ca tocmai ne aflam pe bulevardul central (Augsburg) si nu departe se gasea un magazin cu licenta de prajit boabe de cafea, am intrat de curiozitate sa vedem daca nu cumva au si cafeaua din povestile lui Virgil. Si aveau!☺ De bucurie, Virgil a cumparat o punguta de 250 grame si acasa a combinat-o cu 100 grame cafea Robusta (o cafea tare cu un gust puternic, uşor amăruie, ce conţine mai multă cofeină). Cafeaua Maragogype este un hibrid care combina calitaţile ambelor soiuri - are aroma cafelei Arabica si taria cafelei Robusta. Boaba de cafea Maragogype este cea mai mare boaba de cafea din lume, are gust fin, parfumat si aciditate redusa, asemanatoare cu cea a cafelei Kopi Luwak (diferenta cea mai mare fiind la pret ☺).


Dupa micul-dejun am planificat o excursie la Ottobeuren (90 km distanta de Augsburg) - localitate renumita pentru manastirea benedectina Ottobeuren, ridicata acum 1251 de ani. Fiind cotata drept cea mai frumoasa biserica baroc din lume, bazilica Ottobeuren este sub patronajul Sfintilor Alexander si Theodor. Manastirea adaposteste 18 calugari ce traiesc dupa regulile facute de Sfântul Benedict (n.480 - d.543) - întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei, venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților. "Benedict din Nursia este venerat ca sfânt de bisericile catolică, ortodoxe și anglicană, fiind considerat patronul protector al școlarilor, al învățătorilor, minerilor, fierarilor și al muribunzilor, fiind chemat ca ajutor în boli dureroase." (wikipedia)


Slujba tocmi se terminase si în biserica nu mai erau multe persoane, când doua femei au început sa câte "Noapte de vis" - unul din cele mai îndragite colide din lume. Rezonanta salii ne-a impresionat, vibratiile ne-au atins în mod deosebit de placut.
Dupa ce ne-am hranit spiritul, am am intrat în restaurantul manastirii si am servit câte o ciorba gulas cu Brezel - cornul traditional bavarez ☺

Ne-am întors acasa, sa ne pregatim pentru festinul celei de a-II-a seri de Craciun.

A doua Duminica de Advent

O minunata zi de Sf. Nicolae! Tihna si pace în suflet sa aveti cu ocazia celei de-a II-a Duminici de Advent! ☺

Chocolaterie & Café Müller

pentru rubrica "Buna dimineata, Soare!"

Într-o zi cu nori - alaturi de Pandhora, am provocat soarele sa iasa si am reusit! ☺
PS: traducerea textului din spatele "Broscutei fermecate" - aici

Jurnal de Vacanta de vara - Rasfat la Hotel Roman

"Baile Imperiale Romane au fost construite în anul 1838, pe locul vechilor bai romane care foloseau apa izvorului Hercules. S-au mai pastrat 4 încaperi cu doua bazine mari si doua cazi individuale. Odata cu construirea Hotelului Roman (1976), Baia Romana a fost înglobata la parterul hotelului." - citind placa ce descrie monumentul istoric, am fost foarte impresionati si am dorit sa vedem cu ochii nostri toate acestea. Asa ca am pasit în hol, la receptia hotelului...
Se vedea de la o posta ca "anii de glorie" trecusera de mult! Cele doua stele pe care în prezent le detine hotelul, se pare ca i-au fost atribuite dupa normele UE si totusi, daca stau sa compar faptul ca am platit cinci sute de euro pentru doua persoane - zbor dus-întors, cazare pentru cinci nopti la hotel de doua stele in centrul Romei plus mic-dejun, atunci spun clar ca nu voi alege niciodata "oferta" Hotelului Roman care suna "CAZARE 5 NOPTI + 1 Gratuita, Tarif 850 Lei/pers/sejur" (1 euro ~ 4,4 ron)!!! [În general, preturile pe care le pretind hotelurile din România - pe litoral, în Delta, în Sibiu sau alte orase, mi se par insolente si nu ma mir ca românii prefera sa mearga în concedii în strainatate si ca turistii straini nu vin decât o data! Noi... revenim pentru familie si prieteni.]
Ca sa vizitezi baile-imperiale-romane poti sa platesti o taxa de 5 lei sau poti sa soliciti o programare în Centrul SPA. Am obtinut fara probleme câte doua programari, semn ca centrul nu era aglomerat. Pachetul de servicii include masaj corporal general, o baie termo-sulfuroasă, o cana cu ceai detoxifiant si o împachetare pentru sudaţie. Tratamentul dureaza aproximativ o ora si jumatate si costa 80 lei de persoana.
Încaperea pentru tratament este... antica. Peretii din caramida rosie sunt îmbracati pâna la un metru în lambriuri din lemn roscat-închis iar pardoseala este acoperita cu pâsla de culoare verde. Mirosul de sulf si mucegai este puternic. Doua mese de masaj dispuse simetric, doua cazi-bazine în pardoseala, înconjurate cu balustrade din lemn, doua taburete si un cuier-pom... încaperea este dotata suficient. Pacat doar ca frumoasa cupola circulara este cârpita din loc în loc si nu se mai tine cont de structură arhitecturală initiala. Necesita însa lucrari grabnice de reparatii si restaurare - pe timpul masajului a cazut de câteva ori nisip din tavan.

Doua terapeut-maseuze amabile si comunicative ne-au asigurat masaje de relaxare si presopunctura în zona talpilor dupa care a urmat scufundarea în apa termala. Ni s-a spus ca izvorul Hercules tâsneste la suprafata chiar la parterul Hotelului Roman si ca apele-i termo-minerale cu proprietati unice în zona, alimenteaza printr-o retea de conducte subterane toate bazele de tratament ale celorlalte hoteluri si pensiuni din statiune. Hidrogenul sulfurat din apa termala (în concentratie de pâna la 60 mg/l) este singurul compus al sulfului care se absoarbe în organism prin piele.
"Sano per aqua" ...  Bazele stațiunii au fost puse în anul 102 d.Ch. de Împaratul Traian sub numele Therme Herculi (Ad Aquas Herculi Sacras) - zeul Hercules fiind recunoscut în mitologia romană ca patron al izvoarelor termale, simbol al puterii și al echilibrului între forța fizică și cea spirituală. Atestarea documentară a stațiunii datează din anii 153 d.C., fapt consemnat într-o tabulă votivă. Muzeul de la parterul hotelului prezinta copiile mai multor tabule votive, statui si amfore si pastreaza încastrat în zid Basorelieful lui Hercules. Legenda spune ca "aici pe valea Cernei, mai precis in Cheile Corcoaiei, ar fi avut loc una dintre luptele lui Hercules cu Hidra, in urma careia legendarul erou dupa ce s-a imbaiat in apele cu efecte miraculoase a prins puteri noi si a retezat unul din capetele balaurului care abia de-a scapat fugind la vale spre Dunare. In cinstea acelei victorii oamenii vremii au realizat basorelieful lui Hercules chiar in stanca muntelui de unde izvoraste aceasta apa (Izvorul Hercules), infatisandu-l pe erou cu o maciuca pe umarul stang si in mana dreapta cu o cupa plina cu apa termo minerala din care imbie trecatorii sa bea."[...]"Peste secole (cu stapaniri diferite pe aceste meleaguri), austriecii incepand cu Imparatul Carol al VI-lea (1711-1740), Francisc I (1792-1835), Iosif al II-lea (1765-1790) reconstruind si dezvoltand statiunea Baile Herculane, au adus-o la rangul deosebit de onorabil de "cea mai frumoasa statiune de pe continent", cum avea s-o numeasca insusi Imparatul Franz Iozef (1848-1916) la 19 iulie 1852, cu ocazia vizitei facute aici." (www.hotelroman.eu)

Una din piesele cu care se mândreste muzeul Complexul Hotelier Roman este o canapea îmbracata în catifea albastra, ce a apartinut împaratesei Sisi.
Si din nou m-am minunat de Baile Herculane, ce a fost, ce a ajuns... si ce va mai ajunge?!
Dupa a doua sedinta de masaj am hotarât sa bem o cafea pe terasa de la etajul doi al hotelului. Probabil ca era prea de-dimineata (10 a.m.), pentru ca pe terasa mare cu piscina nu era decât o pereche mai în vârsta care servea apa termala adusa într-o sticla de plastic si servita din plasa si un barbat înfasurat în prosop, care savura o bere la halba.
Afisul de lânga tejgheaua barului anunta "Comanda si plata se fac la bar", asa ca m-am conformat. Am cerut barmanului câte un espresso - aveau Lavazza - si câte o prajitura, din acelea ochite în frigiderul cu usa transparenta. Am vrut sa platesc însa chelnerul mi-a spus "Achitati la plecare." OK... Între timp o cescuta cu cafea era pusa pe tejghea în fata mea, asa ca am întrebat "Trebuie sa duc eu la masa sau... ne serviti dumneavoastra?" Mi-a raspuns "Nu stiu daca o sa am timp!"...
Ma asteptam la multe însa sincer, la un asemenea raspuns nu ma asteptam! M-am mai uitat o data împrejur, eram înca tot singurii clienti... Am interpretat atitudinea lui ca pe o gluma proasta. Am luat cafelele si le-am dus la masa pe care o alesese între timp Helmut, apoi m-am întors dupa farfuriile cu prajitura. Am savurat cafeaua si privelistea, fara sa comentez incidentul.
La plecare, ne-am apropiat de bar si am privit chelnerul care tocmai aranja multe doze de fanta si cola în frigider. Am asteptat aproape zece minute sa-si termine treaba, apoi a venit la casa, a marcat si mi-a spus "18 lei". I-am întins o bancnotă de 20 cu gandul ca nu vreau sa îi las sub nicio forma ciubuc. El însa a luat tacticos banii si apoi m-a ignorat, revenind la "importantele lui treburi"! M-am simtit atât de intimidata încât nu am putut sa rostesc nimic... Am plecat... si cine stie daca voi mai intra vreodata în acest local?!

Vacanta la Roma - Impresii, generalitati

Ceea ce am constatat la Roma a fost ca viata de turist este grea! ☺ Tot ce te înconjoara incita curiozitatea si amesteca emotii, provoaca cercetari si prilejuieste readuceri aminte a ceea ce ai citit sau învatat cândva la orele de istorie sau arta. Te deplasezi de la un monument la altul si încântarea îti da puteri. Cândva însa ai nevoie de o mica pauza... dar în tot orasul nu gasesti o banca! Ca este sau nu cu intentie, singurele variante sunt ori sa te asezi pe trotuar, pe treapta unei scari sau sa iei loc pe terasa unui cafe-bar.

La prima noastra pauza, am comandat câte un espresso, un pahar de prosecco si unul de vino rosso ☺ Pâna când am fost serviti, am scos harta si ghidul turistic spre a face planul pentru restul de zi. Cufundati în lectura, ne-am trezit ca ne sunt aduse pe masa o farfurie cu sandwichuri, una cu chips si alta cu alune, pe lânga cele comandate. Am crezut ca chelnerul a încurcat mesele, însa... toate erau pentru noi si am învatat ca aceste snacks-uri vin din partea "casei" si reprezinta o dovada în plus de ospitalitate (am avut parte de aceasta ospetie în fiecare zi, la orice cafe-bar). Pentru ca la noi acasa nu servim aproape niciodata astfel de "bombe calorice" am acceptat bucurosi rasfatul gastronomic - eram doar în concediu! Am apreciat sandwichurile ca fiind chiar mai delicioase decât Tramezzini pe care le cumparasem la amiaza!
Pentru ca umbra era placuta si scaunul confortabil, am mai comandat câte o cafea si... am primit un nou platou cu sandwichuri ☺ Un gest prea generos, însa noi eram mai mult decât satui - platoul a ramas neatisn si sper ca seful case nu s-a simtit ofensat ;-)
♦ Mi-au placut inscriptiile de pe capacele de canal: SPQR, un acronim al expresiei din limba latină "Senatus Populusque Romanus" ("Senatul și poporul roman") ☺ Elegante si cosurile de gunoi! Parerea mea ca pentru o metropola cu aproape 3 milioane de locuitori si ca. 18 milioane turisti pe an, Roma este un oras curat ♥

Am constatat ca pe oricine am oprit pe strada pentru o întrebare si-a facut timp si ne-a raspuns amabil, încercând sa ajute. Tind însa sa cred ca romanilor le lipseste simtul de corelare spatiu-timp, pentru ca altfel nu-mi explic de ce nu ne-am putut baza niciodata pe aprecierile lor! ☺ A destra, a sinistra... si în nici zece minute suntei acolo! - ne spuneau... Dar nici dupa de doua ori la stânga si de trei ori la dreapta nu ajungeam în punctul dorit si în general cele zece minute însemnau o jumatate de ora ☺ Ne-am amuzat si am învatat sa luam în calcul marja de timp.
La orice magazin sau restaurant am intrat, angajatii si-au lasat timp, îndepinindu-si obligatiile lejer si cu zâmbetul pe buze, fara stress, fara niciun motiv de graba. Ne-a fost dat chiar sa traim o situatie crasa, chelnerita care ne-a servit, dupa ce am pândit-o jumatate de ora sa o rugam sa ne aduca nota de plata, ne-a adus-o zâmbind dar nu a mai venit sa ia banii... Dupa înca zece minute de asteptare, am pornit sa o cautam si am constat ca plecase acasa ☺
Pe de alta parte însa, romanii ne-au impresionat prin penibilitatea respectarii orei exacte pentru intrarea în muzee! ☺

Stiind ca se creaza aglomeratii în jurul obiectivelor turistice si de cultura, am stabilit înca de acasa un plan, propunându-ne în fiecare zi vizitarea unui obiectiv important pentru care am facut rezervari online. Prima si ultima zi le-am lasat spontaneitatii, a doua zi am rezervat-o pentru Colosseum, Palatinum si Forum Romanum, a treia pentru Galleria Borghese, iar a patra pentru Muzeul si Gradinie Vatican + Capela Sixtina. Astfel am scapat în mod elegant de cozile enorme de la intrare. Pentru ca nu am stiut ca pe bilete este tiparita ora de intrare, ne-am prezentat la ghiseu când am ajuns - spre exemplu, o jumatate de ora prea devreme la Galeria Borghese. OK, am petrecut jumatatea de ora la o cafea cu gheta ☺ La Colosseum am fost zece minute prea devreme si la fel, am fost sfatuiti sa astptam sa se faca ora exacta! ☺ De parca s-ar putea controla la minut cei 15-20 de mii de turisti ce vin în vizita în fiecare zi! Ora de iesire din muzee nu este impusa, deci regula este exagerata însa... iata o dovada de disciplina si punctualitate ☺☺☺

♦ Întreg orasul este împânzit de fântâni cu apa potabila. Oricine poate sa-si umple o sticla cu apa rece, atât de râvnita pe vreme caniculara! Un punct în plus edililor Romei ♥

Un zbor de o ora si jumatate

pentru rubrica "Buna dimineata Soare"

Ideea vacantei noastre la Roma a venit dintr-o joaca. Am vrut doar sa vad ce oferte de excursii exista din orasul meu la Roma. O singura agentie de turism avea excursia în program, pentru luna octombrie si costa în jur de 600 euro de persoana, pentru 4 zile. Mi s-a parut enorm, chiar daca în pret erau incluse vizite ghidate în oras si în câteva muzee, respectiv situri arheologice. Asa ca am verificat mai întâi cât ar costa drumul cu autoturismul propriu, apoi pretul unui bilet la tren si în final, am verificat si pretul la avion. Culmea culmilor, cel mai ieftin a fost zborul! Am jonglat câteva date si dintr-odata, pe ecran mi-a aparut oferta de 57 euro de persoana, pentru zbor dus-întors ☺ Mi s-a parut caraghios de ieftin si m-am gândit ca probabil este asa pentru ca nu exista cazare în perioada dintre zboruri. Am cerut oferte de cazare - neaparat în centrul orasului, în apropierea Garii Termini si am gasit un hotel cochet la pret convenabil, pe bulevardul Via XX Settembre, lânga Ambasada Britanica. L-am strigat pe sotul meu sa vina rapid cu cardul Master, nu care cumva sa pierd pagina si am facut imediat rezervarea. Am platit în total pentu zbor dus-întors si cazare 5 nopti plus mic-dejun, doar 495 euro!
Am avut doua saptamâni timp sa ne organizam, sa ne informam si sa facem bagajul ☺
Bineînteles ca la acest pret de avion nu am avut dreptul decât la bagaj de mâna (10 kg / persoana), dar de câte lucrusoare ai nevoie pentru 5 zile, mai ales ca prognoza meteo spunea ca la Roma cerul este perfect senin si temperaturi peste 28°C?!? Am renuntat din start la jachete, umbrele si pantofi de ploaie. Am pus în bagaj doar câteva tricouri, bluze, fuste /pantaloni si sandale.  În trusa de cosmetice am luat doar miniaturi, am renuntat la foarfece si pile de unghii si gata am fost! Roma, stiamo arrivando!

Am plecat dintr-un orasel linistit al Bavariei (Memmingen), am trecut peste vârfurile încarcate de zapada ale Alpilor si am ajuns în capitala Italiei, de Ziua aniversarii Republicii! La aeroport, pe cerul Romei zburau avioane în formatiuni de câte noua, atât de aproape unul fata de celalalt, încât ti se oprea rasuflarea.
În gara Termini, o fanfara militara a sustinut un concert interpretând cele mai îndragite melodii italiene. Am savurat aceasta atmosfera, pâna când am gasit agentia la care rezervasem online abonamentele Roma Pass. Abonamentul valabil de a doua zi, ne-a asigurat folosirea tuturor mijloacelor de transport timp de trei zile, plus gratuitate sau reducere la pretul biletului de intrare la multe muzee din Roma (36 euro/ persoana).
Distanta de la gara la hotel am parcurs-o pe jos în cinsprezece minute. Hotelul Baltic (de doar 2 stele) ne-a surprins prin farmecul aparte, specific cladirilor elegante si vechi. O camera înalta, mobilata simplu cu doar strictul necesar (pat dublu, fotoliu, dulap cu doua usi, birou cu scaun, frigider, televizor, telefon, aer condiționat) si o baie spatioasa (chiuveta, cada si dus, wc, foen) ni s-a parut din prima clipa ospitaliera. Camerista ne-a adus în fiecare zi întreg setul de prosoape albe ca spuma laptelui, a aspirat si a aranjat patul. Micul dejun a fost saracut si cu mult dulce - în stil italian: cafea sau ceai, chifle proaspete, unt, marmelada si cornuri cu crema de vanilie si nutella. Dar cafeaua... ca la ea acasa! Delicioasa, indiferent ca ti-ai dorit espresso, cappuccino sau macchiato ☺ (va urma)

Manastirea Benediktbeuern (3)

Complexul manastirii Benediktbeuern întretine înca gradina cu mirodenii si plante medicinale si vara sunt organizate tururi însotite de ghid. Pe timpul iernii însa... recomand vizitarea cofetariei si va promit o experienta încântatoare!
Amenajata în incinta asa numitei "sali gotice" - fostul refectoriu, cofetaria impresioneaza înca de la intrare prin plafonul din grinzi de lemn. Original 1493, plafonul are nu doar semnificatie istorica, el reprezinta totodata o bijuterie sculpturala, fiecare grinda fiind împodobita cu alte elemente decorative spiralate.
Lumina din exteriorul încaperii patrunde filtrata prin geamurile usor laptoase si creaza o atmosferă unică. Spoturile si aplicele trimit acea caldura ce confera intimitate si optimism.

Peretii varuiti în alb nu sunt împodobiti decât de câteva icoane si un crucifix din lemn. Mobilierul - cele câteva mese si scaune capitonate, este completat de doua dulapuri datând secolului 16 si servind ca vitrine pentru produsele bio, puse în vânzare de manufactura manastirii.
Placut impresionata am fost si de modul original de prezentare al meniului. Casete din lemn parând mai degraba carti vechi, contin pagini îmbracate în folie de plastic si rame de lemn ce încadreaza placi vopsite în negru, pe care sunt scrise cu cretă recomandarile zilei. Prăjituri de casă, ceaiuri fine si sucuri naturale, înghetate create dupa retete proprii si specialitati din cafea prajita în traditiile Dinzler, totul este ademenitor.

Manastirea functioneaza si ca hotel, oferind celor interesaţi psibilitatea de a petrece câteva zile în inima acestui tinut de basm, la poalele Alpilor. Este un loc ideal de relaxare pentru corp, minte si spirit. În mod cert, noi vom reveni la vara.