Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.
Bagajele au fost încarcate în porbagaj înca de cu seara. Am organizat totul în asa fel incât in interiorul masinii sa nu avem decât posetele, sa avem spatiu confortabil pentru lunga calatorie care ne astepta.
Dupa
cum am povestit in articolul anterior, pentru Leo a fost pregatita o cutie de transport care ocupa doua din cele trei locuri pe bancheta din spate. Afara era înca întuneric si în masina bineînteles, s-a stins lumina când am pornit si cu toate ca Leo si-a acceptat locul în cutie fara sa protesteze, dupa cateva minute a început sa se smiorcaie. Mi-am închipuit ca îi este ciudat singur, în întuneric, asa ca la primul semafor mi-am schimbat locul si am venit din fata, sa calatoresc lânga cutia lui, pe bancheta din spate. Initial m-am gândit ca va fi doar pâna când va rasari soarele, însa pâna la urma, am ajuns la destinatie în aceasta formatiune ☺ Cum m-a vazut lânga el, cum s-a linistit, s-a facul colacel si a adormit. Din cand în când s-a trezit, si-a scos boticul pe usa, s-a facut din nou melc si iar a adormit. Prima pauza am facut-o pe la ora 6 si jumatate, dupa ce am trecut granita în Austria.
La noi în Augsburg e vara de mai bine de o luna, de aceea ne-am îmbracat lejer, mai ales ca destinatia de vacanta este Bella Italia, tara în care soarele râde mereu. În Austria însa, la
Pasul Brenner termometrul a aratat 8°C! Între vârfurile Alpilor, soarele înca nu era vizibil, tocmai se ridica ceata din vai... Superb peisaj! Am iesit sa fac o tura mica cu Leo si... am înghetat! Într-o parcare de benzinarie, unde am alimentat (în Austria benzina e cea mai ieftina 1,45€/l, în Germania este 1,55 si în Italia 1,75€/l), am tras din geamantan un pantalon si o jacheta si m-am îmbracat ca altfel, simteam ca ma prinde raceala! Ar fi fost un cosmar în concediu! Cum
am intrat în Italia, vremea s-a încalzit din nou.
Pe parcursul drumului am facut cam la fiecare 3 ore câte oo mica pauza si o singura data am facut o pauza lunga de o ora, la Verona.
Dupa 500 de kilometri, adica pe la ora 10 - am ajuns la Verona. Am parcat în centru si ne-am plimbat timp de o ora, sa ne dezamortim picioarele.
Cu
ani în urma, am
fost de cel putin
5 ori în
Verona, cunoastem
centrul istoric si
am vizitat cam toate punctele de
atractie turistica.
Asa ca de data aceasta ne-am plimbat doar în
Piata Bra, am savurat un espresso veritabil, am dat ocol amfiteatrului si am citit planul de concerte din
Arena di Verona.
La ora 11 ne-am urcat în masina si am pornit din nou la drum. Leo a intrat în cutia lui si a dormit sau s-a prefacut ca doarme ☺☺☺ Acasa nu doarme niciodata mai mult de cate o ora, în cursul zilei. Exact cum fac tinerele mame cu bebelusii lor - când bebe pânge, intra în panica, nu stiu ce sa îi mai faca celui mic, sa îl împace si sa fie bine; când bebe doarme adânc vin sa verifice de ce nu plânge?! ☺☺☺ Asa si noi, oare ce are Baiatu' de este asa de cuminte, nu care cumva sa fie bolnav! ☺☺☺ Leo a fost ca o jucarie de pluș - exact la fel de cuminte ca ursuletul - jucaria lui preferata! ☺☺☺
Am ajuns în
Piombino conform planului nostru, pe la ora 16:30. De fapt, exceptând patania de la ultima statia de
pedaggio, aproape totul a decurs conform planului...
Ruta din Germania în Italia trece prin Austria si pentru autostrada austriaca, am cumparat înca de acasa Vignette dus-întors. Italia finanteaza întretinerea autostrazilor prin sistem pedaggio (pe germana
Maut). Pentru cine nu stie ce înseamna: pentru o anumita distanta pe autostrada, trebuie achitata o anumita suma - la intrarea în zona de plata, se deschide bariera doar daca ai extras un tichet. La iesirea din zona, predai tichetul si achiti pentru kilometrii parcursi. Pâna în Poimbino au fost trei statii de plata. Prima a fost în apropiere de Verona, a doua în apropiere de Modena si a treia în apropiere de
Pisa. La primele doua statii am platit câte 17-18 euro. La ultima bariera, Helmut nu a fost atent si a intrat pe poarta "telepass" unde... nu am primit niciun tichet. Încapatânat, nu a vrut sa ne întoarcem asa cum am propus eu, sa mai intram o data pe poarta pentru cei fara "telepass". Ehei, când am ajuns la iesirea din zona, individul de la ghiseu a vrut sa ne întocmeasca un proces verbal si ne-a spus ca trebuie sa lamurim situatia pe la ce stiu ce administratie, bla-bla, si asta în urmatoarele cinci zile. Cum nu stim sa vorbim italiana nici eu si nici Helmut, am rugat (pe engleza) sa ne lase în amarul nostru, sa ne petrecem concediul linistiti, sa gaseasca o modalitate sa platim acum... Singura varianta a fost sa platim paușal suma de 70 de euro! Am zis "Gratie", am platit si ne-am vazut de drum! ☺
(va urma)
Asa cum ne-am propus, ne-am trezit sâmbata la ora 3 noaptea pentru a porni la drum la ora 4. Leo a fost total derutat... nici nu a vrut sa se dea jos din pat. Abia când a vazut ca ne încaltam, a realizat ca e serios, vom pleca cu adevarat in toiul noptii.
Tot la noroc ne-am gândit si când am vazut ca am primit bentite rosii pentru valize. Conform ultimului exemplar al Jurnalului de bord, pasagerii cu bentite rosii urmau sa paraseasca vasul la ora 8:30. Ne-am gândit ca pâna la ora 14 când urma sa porneasca autocarul nostru spre casa, avem timp sa vizitam portul Savona si centrul vechi al orasului, însa mai mult si mai mult m-am bucurat pentru ca urma sa o întâlnesc pe Geanina.
