Monumentul eliberarii - Jurnal III

(continuare la "Mânastirea Weltenburg si defileul Dunarii - Jurnal II") 

Befreiungshalle – în traducere “Sala Eliberării” este un monument ridicat pe dealul Michelsberg (126 m) din orașul bavarez Kelheim. A fost construit între 1842 și 1863 la cererea regelelui Ludwig I al Bavariei, dupa modelele monumentelor antice romane. Este un monumentul neoclasic dedicat celor care au luptat pentru eliberarea Germaniei de sub Napoleon Bonaparte. 

Impresionanta rotonda construita din calcar se sprijină pe o bază cu trei etaje, este proiectată ca un octogon. Fațada exterioară este marcata de 18 contraforturi încoronate cu 18 statui colosale reprezentând landurile germane care au luat parte la bătăliile de eliberare. 

Aula este rotundă si are o înălțime de 45 m și un diametru de 29 m.

Interiorul sălii este conceput ca o sală mare cu cupolă, care este luminată de un opaion în vârful acoperișului conic. 

Primul etaj formeaza nișe, care poartă numele bătăliilor din războaiele de eliberare, flancate de câte două zeițe ale victoriei, statui înalte de 3,30 m - în total 34 de statui. Statuile simbolizeaza statele membre ale Confederației Germane. Două dintre zeițele victoriei țin fiecare câte un scut de bronz aurit stând între ele pe o bază joasă de marmură, în timp ce își oferă mâinile libere zeitelor vecine. Ca urmare, ele formează un dans rotund solemn, care este întrerupt doar de cei doua zeite-statui de lângă portalul de intrare. Acestea din urmă au fost realizate din marmură albă tiroleză și fiecare ține o ramură de palmier în mână îndreptată spre portal. Deoarece marmura tiroleză era foarte scumpă, celelalte zeițe ale victoriei sunt făcute din marmură albă de Carrara. Înaltimea acestui segment este de 7 metri. 

La galeria interioară se poate ajunge prin urcarea a 82 de trepte. Alte 40 de trepte duc la galeria exterioară, care ofera o vedere largă asupra văilor Dunării și Altmühl (din anul 2008, sala cupolei este accesibilă și cu liftul pentru utilizatorii de scaune rulante și persoanele cu dizabilități). 

Noi am urcat toate cele 165 de trepte într-o bucata si ne-am plimbat mai întîi pe terasa circulara exterioara pentru ca apoi sa admiram privelistea de sus din interiorul monumentului. Andrea, colega mea, are “rau de înaltime” însa si-a înfrânt teama si alaturi de mine a îndraznit sa se apropie de toate balustradele – chiar daca doar pentru selfies, tot este de laudat! ♥

Helmut si Leo ne-au asteptat pe o banca, în parcul din fata monumentului. Împreuna, am vrut sa servim o racoritoare pe singura terasa din parc, însa am asteptat mai mult de 20 de minute si chelnarita suprasolicitata înca nici nu ajunsese sa ne întrebe ce dorim. Am renuntat, pentru ca planul nostrum era sa ajungem si la Walhalla. (va urma)

Plimbare în Belvedere

continuare la - Daca este Viena, atunci este „Sarutul“

Partea de palat denumita Oberes Belvedere a fost conceputa initial doar ca o închidere frumoasa a gradinii. După ce prințul a cumpărat mai multe terenuri, arhitectul a extins planurile si a construit Belvedere-de-Sus asa cum este astazi cunoascuta. Lucrarile de construcție au început în 1720 si au fost finalizate în 1726. 

Printul a continuat să locuiască în Belvedere-de-Jos, în timp ce Belvedere-de-Sus a fost folosit pentru întâlniri protocolare. 

Singura moștenitoare a prințului, printesa Anna Viktoria von Savoyen, a scos la licitație întregul inventar și biblioteca gazduita de palat, astfel încât astăzi nimic nu mai amintește de mobilierul original. 

Castelul superior Belvedere, a fost construit ca sibol al comunicarii omului cu natura înconjurătoare, de aceea exista multe sali și galerii deschise. 

 Sala terrena – intrarea actuala în muzeu, a fost initial proiectată ca sala-deschisa, însa la scurt timp dupa construire, au aparut problem de rezistenta si solutia rapida a fost, ridicarea a patru piloni de sustinere a plafonului. Asa au aparut cei patru atlanti, din piatră Zogelsdorf cu socluri din piatră Kaiser. 

Tavanul este decorat cu o pictură centrală , semnata Carlo Innocenzo Carlone. De jur împrejur erau încăperi de locuit și reprezentative, astazi acestea adapostesc expozitii de arta. 

Scara magnifică are trepte din Kaiserstein si piatră natur cu incluziuni de albastru intens, este bogat decorată cu embleme si elemente inspirate din natura. Este remarcabil faptul ca scara era deschisa pe ambele parti si doar în anul 1904, aceasta a fost închisa sub formă de usi si ferestre vitrate. 

Sala de marmura este coplesitor de frumoasa. A fost construita din marmură Adneter, combinata cu marmură artificială (era mai scumpa ca marmura naturala!). 

Colecția de arta din Belvedere, ofera o privire de ansamblu asupra dezvoltarii artei austriece din Evul Mediu prin baroc până în secolul XXI. Un accent special este pus pe pictorii austrieci din Fin de Siècle și Art Nouveau. Muzeul ofera deasemenea spre vedere lucrări proeminente ale impresionismului francez și detine cea mai importantă colecție de Biedermeier vienez. 

La parter sunt exponate din Evul Mediu iar în Aripa de Est – classic - moder si perioada interbelică. La etajul întâi, în aripa de vest este prezentata arta în jurul anului 1900/Viena 1880-1914, aripa de est prezinta baroc și începutul secolului al XIX-lea. La etajul doi, realism, impresionism, classicism, romantic si Biedermeier. 

Inima colecției „Arta în jurul anului 1900” prezentată în Belvedere-de-Sus este cea mai mare colectie de picturi Gustav Klimt din lume. Renumite sunt picturile sale: Sarutul, Judith, Dupa ploaie, Ferma din Austria superioara, portretul Fritzei Riedler, Adam si Eva, Câmpul cu maci, Floarea–soarelui, Mama cu doi copii. Personal, m-am bucurat enorm sa vad "Der Kuss" în original ♥ Este una din preferatele mele, alaturi de "Copacul vietii" pictura care se afla in Muzeul de Arte aplicate, în Viena (am vizitat Muzeul acum cativa ani) si "Cele trei varste ale femeii" pictura care se gaseste in Galeria nationala de arta moderna din Roma (nu am vizitat muzeul). 

Vizitarea castelului ofera o impresionanta plimbare între pictrurile lui Gustav Klimt, Anselm Feuerbach, Claude Monet, Auguste Renoir, Édouard Manet, Carl Schuch, Gustave Courbet, Edgar Degas, Jean-François Millet, Hans Makart, Tina Blau… În încheiere, un slideshow care sper sa va faca placere: