Culoare și pasiune - Miercurea fara cuvinte 35-2025

 LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Secretele faraonului Tutankhamun

Vineri seara (3 ianuarie 2025), am avut bilete la expoziția dedicată lui Tutankhamun, la Hala Utopia din München. Fiica mea și prietenul ei m-au luat cu mașina de acasă, iar drumul nostru a fost feeric luminat de Venus și de minunata lună în cea mai delicată formă de semilună, strălucind împreună pe un cer albastru profund, ca o acuarela.

Încă din foaierul expoziției, ne-a învăluit atmosfera captivantă și mistică a Egiptului Antic. Decorurile elaborate, lumina caldă și sunetele ambientale ne-au introdus treptat într-o călătorie temporală, făcându-ne să ne simțim ca și cum am fi pășit direct în epoca faraonilor și a piramidelor. Expoziția a oferit o prezentare cât se poate de concisă a vieții și moștenirii unuia dintre cei mai celebri faraoni ai Egiptului.

Prima sala a prezentat dispunerea sarcofagului faraonului într-o manieră explozivă, vizualizând mumia cu masca de aur, sicriul și sarcofagul, astfel încât vizitatorii să înțeleagă cum au fost suprapuse aceste elemente. Printre exponatele interesante s-au numărat câteva obiecte de aur și bijuteriile descoperite în mormântul său, inclusiv masca funerară a faraonului, realizată din aur și pietre prețioase. 

O mare atracție a fost sala principala în care au fost proiectate filme 360° despre viața marelui faraon. Aceste filme ne-au oferit perspective detaliate asupra vieții și realizărilor lui Tutankhamun.

Expoziția a fost și mai captivantă datorită utilizării ochelarilor virtuali, în doua sectiuni.

În prima secțiune a expoziției, am folosit ochelarii VR pentru a vedea totul din perspectiva legendei. Am experimentat drumul pe care l-a făcut faraonul după moarte spre viața veșnică. Aceasta a fost o călătorie mistică și imersivă, care mi-a oferit o nouă înțelegere asupra credințelor și ritualurilor egiptene.Trebuie sa spun, ca a trebuit sa închid de câteva ori ochii, pentru ca "zborul" deasupra piramidelor alaturi de șoim, mi-a provocat ușoara ameteala... A trecut însa repede. 😊

În a doua secțiune, am folosit ochelarii virtuali pentru a vedea totul ca și când aș fi fost în campusul care a cercetat Valea Regilor, alături de arheologul american Theodore M. Davis. Am fost "martoră" la munca minuțioasă și la descoperirile fascinante ale echipei de arheologi si am "petrecut"  o noapte în deșert, sub cerul plin de stele, ascultând urletele șacalilor aurii. Sectiunea s-a încheiat cu o furtuna de nisip în realitate virtuală. Scenariul este atât de bine realizat, ca am avut chiar senzatia de vânt, chit ca m-am "aflat" într-un refugiu tipic deșertului! 

Aceste  experiențe au fost foarte foarte ineresante si mai ca as mai fi parcurs înca o data traseele! 

Expoziția a oferit și oportunități de distracție, cum ar fi cabina de fotografii haioase, unde am putut să ne facem poze în chip de diversi faraoni. De asemenea, replica tronului lui Tutankhamun a fost la dispoziția vizitatorilor pentru poze, adăugând un plus de interactivitate.

Expozitia a fost o experiență deosebita, care mi-a împrospatat cunoștințele și mi-a alimentat fascinația pe care o am pentru această cultură uimitoare. 🏺✨ 😊✨ 🏺

Egiptul, o veșnică fascinație

Civilizațiile antice au fost întotdeauna o sursă de fascinație pentru mine, dar niciuna nu m-a captivat atât de mult ca vechea civilizație egipteană. 

Misterele piramidelor, hieroglifele enigmatice și zeii cu forme fascinante creează un univers de neuitat, plin de povești și legende. Printre toate aceste minuni, marele faraon Tutankhamun ocupă un loc special în inima mea. Descoperirea mormântului său în 1922 de către Howard Carter a fost un moment de răscruce în arheologie, dezvăluind comori incredibile și o privire fără precedent asupra vieții și morții unui faraon.

Tutankhamun, cunoscut și sub numele de Regele Tut, a domnit într-o perioadă tumultuoasă a istoriei Egiptului, dar moștenirea sa a transcens timpul. Masca sa funerară, realizată cu măiestrie din aur și pietre prețioase, este un simbol al splendorii și puterii faraonilor egipteni. 

Ra, zeul soarelui și Nefertiti, cunoscuta pentru frumusețea și influența sa, adaugă un alt strat de fascinație acestei civilizații. 

Acum 20 de ani, am avut șansa să petrec un concediu în El Quseir și să explorez comorile Egiptului. Vizitarea Văii Regilor, Văii Reginelor, a Coloșilor lui Memnon și a templelor magnifice de la Luxor si Karnak, mi-a oferit o conexiune directă cu această cultură fascinantă.

Fascinația mea pentru această civilizație se adâncește cu fiecare detaliu descoperit despre viața de zi cu zi, credințele și ritualurile egiptenilor antici. În ciuda trecerii mileniilor, vechea civilizație egipteană continuă să strălucească prin misterele și frumusețea sa eternă. 🏺✨ Iar astazi, voi merge cu fiica mea in München, la Expozitia imersiva Tutanchamun. Nu puteam scapa acest eveniment! Voi reveni cu impresiile personale.

O experienta senzoriala exceptionala - Partea III

Convinse ca am parcurs întreaga expozitie, ne îndreptam spre iesire când am observat ca ceilalti vizitatori se asezau ordonat în fata unei draperii grele, din catifea albastra. Sagetile indicau ultimul stand al expoziției - Experiența VR "Spellbound / Hitchcock și Dalí" - o nouă modalitate de a înțelege și aprecia complexitatea și frumusețea operei celor doua genii, dezvăluind straturi ascunse de semnificație și conexiuni simbolice.

Am asteptat la coada preț de cateva minute, curioase ce se întâmpla în spatele draperiei. Am vazut ca pe masura ce se elibera câte o pereche de ochelari VR cu casti integrate, acestia erau (curatati) resetati si oferiti urmatorului vizitator. Ni se promitea o călătorie fascinantă în lumea creativă al lui Hitchcock și Dalí si ni se spunea ca este imposibil să nu fii captivat de geniul creativ al acestor doi artiști geniali, de imaginația lor unică și de abilitatea de a crea atmosfere intense și misterioase.

Am lasat-o pe Raluca în fața mea si am ascultat atenta regulamentul pentru traseul experienței de realitate virtuală (VR).  Am urmat eu si... țac, în secunda urmâtoare m-am trezit în cabinetul unui psihiatru ☺

Din spatele unui birou masiv, mă fixau privirile doctorului Brulov - din filmul Spellbound☺ Voit, figura acestui doctor seamăna puternic cu Sigmund Freud - fondatorul psihanalizei (cel care a sustinut ca visele reprezinta calea regală către inconștient și prin urmare, o componentă importantă în tratarea suferinței psihologice). Scaunul masiv si canapeaua ce mobilau acest cabinet aratau atât de reale! Alaturi de mine se deplasa silueta unui barbat în costum negru elegant, cu camasa alba. Figura acestuia parea acoperita cu o fâsie de tifon alba - nu i se vedeau ochii sau gura. Purta palarie si la rever, în loc de floare, avea un numar. Era Raluca mea si avea numarul 58. Fiecare alt participant pe acest traseu arata identic, doar numarul ne deosebea. Raluca ma vedea pe mine cu numarul 12. 

Ne-am amuzat cât de real ne parea totul în jur, auzeam sunete din casti dar totodata, puteam vorbi cu usurinta una cu alta... Am parasit cabinetul, iesind pe usa capitonata.

Ne-am pomenit într-un peisaj vast și bizar, populat cu imagini distorsionate și simboluri ciudate care caracterizează stilul unic al lui Dalí. Eram la malul unui ocean în care pluteau balene uriașe. Stânci imense ca niște piloni se ridicau din valuri. Deasupra noastră au aparut umbrele colorate... Curioasă, am întins mâna si am apucat mânerul unei umbrele. Am fost ridicata de pe plaja si purtată de vânt... Am strigat Ralucăi "Eu zbor, prinde repede si tu o umbrelă". Ea nu a reușit din prima, dar într-un final ne-am regăsit, plutind printre nori. Am aterizat pe vârful stâncii si umbrelele au disparut brusc! Spre noi zburau acum animale ciudate asemănătoare dinozaurilor... Te simți imediat absorbit de această lume onirică, unde legile fizicii sunt ignorate. În fața ochilor a apărut un portal de foc, totul era atât de real si bestiile acelea cu aripi se apropiau tot mai rapid. Raluca a zis "Trebuie sa trecem prin foc!" Efectiv mi-a fost teama, dar am pașit prin poarta de foc. Am ajuns într-un deșert roz, plin de elefanti cu picioare lungi si subtiri. Nu doar că te poti plimba prin aceste peisaje suprarealiste, dar poți și interacționa cu diversele obiecte sau personaje din cadrul virtual. Poți urmări cum elefantul uriaș pășește ușor pe lângă tine, lăsându-te să simți o senzație de uimire și mirare. Pe lângă aspectele vizuale, experiența include și o coloană sonoră adaptată, care amplifică atmosfera misterioasă și intrigantă. Sunetele ambientale și muzica eterică contribuie la senzația de imersiune totală, făcându-te să uiți pentru moment de lumea reală. Treci din portal în portal si descoperi un alt vis, o alta lume...  Pasesti într-o încapere plina cu ceasuri. Poți atinge un ceas topit și observi cum se deformează sub mâna ta virtuală. Un vis interactiv, generat tehnic, artificial, și totuși atât de real încât de multe ori te poticnești, te îndoiești, uiti ca este generat. A urmat un coridor plin cu ochi. Unii blânzi, altii dusmanosi, unii mari, adânci, altii mijiti, pândindu-te parca... Am iesit pe un balcon si am fost atacate de pescarusi, exact ca în filmul lui Hitchcock "Păsările". Ba chiar mai rau... în secunda urmatoare, placile de sub picioare au început sa se zdrobeasca iar sub noi se casca hăul... Raluca mi-a spus: Hai sa sarim! Eu de-acolo "Nuuuu, nu pot! Mi-e frica!" Raluca râzând: "Mama, e totul simulat, nu ti se întâmpla nimic, hai, sari!" Eu, nu si nuuuu! Scenele cu zdrobitul pardoselei se repetau continuu, nu mai aveam niciun refugui si atunci... am sarit! Uf! Am aterizat cu bine ☺☺☺Experiența VR nu este doar o călătorie vizuală ci și una emoțională, o calatorie în care fiecare detaliu îti captivează simțurile. Imersiunea în peisajele suprarealiste ale lui Dalí provoaca combinații puternice de emoții precum fascinație, uimire, suspans și chiar o ușoară neliniște..

Această conexiune emoțională intensă face ca experiența să fie unica si memorabilă! Este o experiență care încântă ochiul și provoacă mintea, invitându-te să te pierzi în lumea fantastică a lui Dalí și să-ți redescoperi propria creativitate și imaginație. 

Permanent am fost lânga Raluca dar am întâlnit si alti participanti, ne-am ocolit si fiecare si-a vazut de calatoria lui. Cred ca am petrecut acolo circa o jumatate de ora dar senzatia a fost ca am fost o saptamâna în concediu! 

Dupa atâtea experiențe bizare, am ajuns într-o camera placuta, luminata doar de focul din șemineu. Am simtit parca o întoarcer în normalitate... Priveam cartile din biblioteca, tablourile de pe perete când cineva m-a prins de mâna si mi-a spus "Nu va speriati, am sa va trag cu grija ochelarii si castile. Ati ajuns la capatul traseului" ☺☺☺ O doamna micuta de înaltime, în uniforma expozitiei m-a lasat confuza într-o sala plina cu oameni si s-a îndreptat spre standul pentru igienizarea ochelarilor. Un alt angajat al expozitiei a acostat-o pe Raluca si când ne-am dezmeticit, am izbucnit amândoua în râs! Ne gaseam într-o sala enorma, patrata, lipsita de orice mobilier dar plina cu oameni echipati cu ochelari si căști VR. Se deplasau haotic si gesticulau ciudat ☺ Doamne, asa am fost si noi?! În tot acest timp ne-am gasit doar în aceasta încapere?! Nu exista niciun ghidaj, doar sala goala☺☺☺Incredibil dar adevarat! ☺☺☺

Probabil angajatii au vizitatorii monitorizati si stiu care casca trebuie scoasa din circuit pentru ca programul de simulare a ajuns la final.

 

Am trait o aventură digitală ce ne-a oferi o nouă perspectivă asupra artei și cinematografiei si care ne-a reamintit de puterea imaginației și de infinitul posibilităților pe care tehnologia le poate aduce în lumea artei. Experiența VR "Spellbound / Hitchcock și Dalí" a fost cu adevărat captivantă și fascinantă. Parca îmi venea sa mai cumpar un bilet si sa mai traiesc o data aceasta aventura, sa ma las din nou teleportata în lume surreală, plină de suspans și mister, să mă pierd din nou în peisajele mentale unice.Daca aceasta expozitie ajunge si în orasul vostru, neaparat sa o vizitati! 

Atât de puternic impresionata am fost, încât imediat ce am ajuns acasa, mi-am comandat la Amazon dvd-ul cu acest film, pentru a putea întelege mai bine ceea ce am trait în aceasta experienta senzoriala exceptionala! Dar, filmul artistic nu are foarte mult legatura cu filmul din simulatie. 

Ce sa va mai spun?... Când am iesit din expozitie se înserase si am hotarât sa mergem sa mâncam ceva la un restaurant. Zona este plina cu terase, baruri si cafenele. Am ales un restaurant indian. Am gasit o masa draguta pentru doua persoane si imediat un chelner ne-a oferit cartile de meniu si ne-a întrebat respectuos daca am avut parte de o zi frumoasa. Raluca a spus "Da, chiar foarte frumoasa. Venim de peste drum, am vizitat Dalí" Chenerul s-a luminat la fata si ne-a privit cu multa simpatie "Ahaaaa, Delhi! Wow!" ... Hm... what?! ☺☺☺ L-am lasat asa cum a înteles el... na, fiecare cu ce stie! ☺☺☺ Mâncarea a fost delicioasa! 

O experienta senzoriala exceptionala - Partea II

Chiar daca primul articol pe aceasta tema nu a avut deloc succes, continui totusi sa scriu... Macar pentru Rux 💔 Multumesc Multumesc ca-mi esti alaturi!

Dupa turul printre exponatele originale Dalí, sagetile ne-au indicat intrarea în sala amenajata exact ca platoul de filmare pentru scena visului, din filmul "Spellbound"/"Fascinație" - pe vremea marilor Alfred Hitchcock si Salvador Dalí. 

Cel mai impresionat obiect, bineînteles scaunul de regizor, cu numele Mr. Hitchcock - unul dintre cei mai mari creatori de film din istoria cinematografului. Apoi, de la stânga spre dreapta, un pian... sprjinit pe membrele unei gimnaste executând podul (😮) si o dansatoare aurie ce se ridica din corzile pianului, precum sunetele muzicale. Urmatoarea piesa decorativa - "Omagiu Terpsihorei", grupul sculptural cu doua siluete feminine, caruia m-am alaturat si eu, pentru o poza (😜). A urmat o serie de stații-video, cu secvente din "Fascinație", filmul american realizat în anul 1945 si apreciat ca fiind unul dintre cele mai reprezentative filme din opera lui Alfred Hitchcock. În Spellbound, Hitchcock a abordat teoria psihanalitică, evident îmbrăcată în trama unui thriller plin de suspans. Este povestea unui cuplu de medici psihiatri, în care El este acuzat de crima. Eroul principal, interpretat de Gregory Peck, se dovedeşte amnezic şi chinuit de coşmaruri inexplicabile. Împreuna cu colega şi iubita sa - rol interpretat de Ingrid Bergman, vor reuşi sa descifreze misterul si în final, dovedesc ca dragostea si sentimentele pure sunt singurele adevaruri ale aceste lumi. Filmul a fost nominalizat la șase premii Oscar și partitură orchestrală semnata de Miklós Rózsa a câștigat la categoria "Cea mai bună muzică originală". Spre partea dreapta, au urmat înca doua sculpturi exceptionale în bronz: "Elefantul spatial" si "Lady Godiva si fluturii". Puteti sa credeti ca scaunul si cele patru sculpturi au umplut scena filarmoniei?! DA! Regizorii acestei expozitii merita deasemenea un premiu pentru ceea ce au reusit! Peretii proiectati cu ochi uriasi care privesc misterios si te urmaresc, portretele celor doi giganti ai artei marcând capetele scenei si peste tot, spoturi luminoase si muzica aceea care patrunde sub piele si face sa ti se zbârleasca parul 😇 

Am iesit din sala si ne-am îndreptat spre iesire, crezând ca asta a fost tot! Ceea ce a urmat însa, a întrecut orice asteptare! (povestea va continua)

O experienta senzoriala exceptionala - Partea I

Cu multi ani în urma, îl etichetasem pe Salvador Dali ca nefiind pe gustul meu. Am vizitat câteva expoziti si Dalí mi se parea mult prea "excentric". 

În iulie 2019 am petrecut trei saptâmni în Franta, în Banyuls-sur-Mer (lânga Perpignan), la doar o jumatate de ora (cu masina) de granita cu Spania. Cercetând care sunt atractiile culturale si turistice în zona, am descoperit ca la o ora distanta de hotelul nostru este orașul Figueres, orasul în care s-a născut si este înmormântat maestrul suprarealismului, artistul catalan Salvador Dalí. Mormântul lui se află în subsolul muzeului pe care l-a proiectat. M-am plimbat cel putin cinci ore în superbul palat costruit de Dalí, am admirat cele mai interesante creatii ale acestuia, cele mai artistice amenajari, am fost fascinata de originalitatea artistului. Muzeul cuprinde numeroase expoziții, urmarind fazele de evoluție ale acestuia si... în final, am fost "nevoita" sa îi recunoscut geniul! Mi-am deschis mintea, mi-am lărgit orizontul si am devenit fan Dalí. 

Sâmbata, pe 18 mai, ar fi fost penultima zi în care s-ar mai fi putut vizita Expozitia Dali din München. Împreuna cu fiica mea am cumparat bilete online si am pornit la drum (o ora cu masina). Nu stiam exact ce ne asteapta, nu citisem recenzii... 

Evenimentul a fost gazduit de fostul Centru Cultural Gasteig - cladirea vechii Filarmonii. Titlul original al expozitiei a fost "Dali: Spellbound - The Exhibition" si promitea sa prezinte creatiile originale Salvador Dalí, folosite în filmul lui Alfred Hitchcock cu titlul "Spellbound"- tradus "Fascinație" (1945). Nu îmi aminteam sa fi vazut filmul... deci surpriza totala! 

Înca în fata intrarii, ne-a atras atentia  "Dansul timpului" - celebrul ceas topit, marcă inconfundabilă a creației lui Dalí.

Am pasit în foaier si atmosfera de suspans, creata voit prin lumini si umbre, ne-a cuprins imediat. Ne-am lasat pasii condusi de sagetile de pe podea, care indicau sensul de vizitare în expozitie. Am descoperit cu mare placere sculpturi în bronz, grafică, gravuri, litografii, miniaturi din aur si pietre pretioase, mobilier suprarealist semnate de marele Salvador Dalí: elefanți cu picioare supradimensionate, "Dansatoarea Daliniană" - omagiul adus de Dalí flamenco-ului și ținuturilor natale, "Venus spațială", "Furnicile și oul", "Femeia cu cap de trandafiri" - simbol al frumuseții feminine pure, al tinereții eterice, canapeaua sub forma de buze carnoase si rujate puternic în rosu-apris (inspiratie Mae West / eu am vazut în Figures, camera originala în care canapeaua are locul ei, în cadrul portretului) si bineînteles "Ochii", acei ochi care par ca te urmaresc, indiferent cum te deplasezi!

(aici, continuarea)

Totul e bine când se termină cu bine!

 

Am povestit saptamâna trecută, că am hotarât cu fetele mele ca dupa ce vom vizita expozitia "Grădinile lui Monet", să mergem sa servim cina într-un restaurant în capitala bavareza. 

Ne-am lasat pe mâna Adelei, dintre noi trei, ea este "cea mai umblata în lumea buna" 😏

Am parcat masina direct în centrul orasului, lânga catedrala Frauenkirche si de aici, pe prima straduta am putut admira deja luminile elegantului hotel-restaurant Do&Co. 

Ne-a impresionat în mod placut primirea respectuoasa a receptionerului de local, care dupa ce a verificat rezervarea, ne-a ajutat sa ne dezbracam paltoanele si imediat am fost conduse de seful de sala, pe scarile din sticla care parca pluteau, spre mezanin. Am luat loc la o masa si un tânar japonez, înalt si suplu s-a prezentat zâmbind si ne-a spus pe engleza ca el este chelnarul nostru. Ne-a înmânat cartile de meniu si ne-a explicat ca specificul acestui local cu bucatarie-asiatica este sharing. Pe principiul de "farfurii de partajare", orice vom comanda, va fi servit pe platouri de pe care fiecare din noi va putea gusta - cu alte cuvinte, vom putea împarti felurile de mâncare între noi, asa cum am avem chef. Ideea ne-a încâtat însa sushi și maki?! Neeee... ceva face STOP în creierul meu când este vorba de pește crud sau de stridii! Manânc cu placere (în general în concedii): creveti sau languste prajite, escargots cu unt si patrunjel, cuisses de grenouilles panées, scoici în sos de vin alb... însa pește crud nu pot! O fi bun, o fi sanatos, însa... nu, multumesc! Lista de bucate era plina cu denumiri exotice si componente bizare... iar preturile?! Ohooo, gustarelele cele mai mici costau de la 20€ în sus! 

Bucataria era deschisa pe o latura cu tejghea înalta la care aveau acces câteva locuri exclusive. De jur împrejur, oglinzi si lumini indirecte, muzica lounge în surdina, un ambient cu totul si cu totul elegant, însa... ce sa aleg sa manânc?! 😁 Am tras cu ochiul la fetele mele... Adela arata sigura pe ea, Raluca rasfoia înca, la fel de indecisa, ca si mine! Raluca a avut curajul si a zis "Eu nu gasesc pe lista nimic care sa fiu sigura ca îmi place!" I-am întarit afirmatia iar Adela ne-a privit ca pe doua țațe iesite prima data în oras! 😅 "Cum?! - zice ea suparata, specialitățile Robatayaki sunt delicatesele cele mai râvnite!". "Îmi pare rau - a raspuns Raluca, cu toate ca mi-e foame, nu gasesc nimic care sa ma încânte... Iar preturile?! Sorry, dar nu sunt dispusa sa arunc atâtia bani pe un experiment! Daca era o petrecere gratuita, m-as fi încumetat sa gust câteva din aceste specialitati, asa însa, nu îmi vine!" Pentru ca si eu am sustinut ideea, atmosfera a escalat! Adela s-a simtit vinovata ca a facut rezervarea si ca nu e pe placul nostru, s-a ofensat si... în acest moment a venit la noi chelnerul zâmbitor care ne observa discret dintr-un colt 😂 Zice el, debordând buna-dispozitie "Ati gasit ceva, v-ati decis?" "Nuuu!" a venit raspunsul nostru taios, în cor. Bietul s-a retras din nou iar fetele mele erau pe punctul de a se certa. Adela ne-a reprosat ca nu va mai face nicio rezervare în numele nostru, Raluca a propus sa mergem la alt restaurant, Adela a spus ca i-a pierit pofta de mâncare, eu le-am înștiințat ca preiau costul cinei, sa calmez spiritele, Raluca a spus ca nu e vorba neaparat de bani ci de placerea de a mânca la restaurant. Adela s-a exprimat ca e dispusa sa plecam imediat si sa mâncam fiecare la ea acasa, eventual, poate sa ne faca o favoare - sa opreasca pe drum la un McDonald’s pentru noi!!!Oh vai! Oh vai! 😆

Tot chelnerul ne-a salvat! S-a apropiat de masa noastra si cu toate ca mai mult a dedus decât înteles ce se deruleaza, a spus ca se întâmpla din când în când sa aiba clienti asa ca noi si ca nu este nicio suparare. Daca dorim sa servim mâncăruri mediteraneene, localul de la parter - care apartine aceluias complex hotelier, are o selecție largă de mâncăruri internationale bazate pe arome ale regiunii mediteraneene. Ni s-au luminat fețele! Adela a întrebat șovăielnic "Este posibil?" iar chelnerul ne-a promis ca vorbeste imediat cu colegul lui de la parter, sa ne gaseasca o masa. 

Am fost conduse la noua masa. Designul localului era identic cu al salonului de sus. Am primit noile carti de meniu si am respirat usurate când am citit numele unor mâncaruri cunoscute (si cu preturi "normale")! 

Dupa ce am comandat aperitivele - câte un Lillet Pomelo, atmosfera s-a degajat si noi am reînceput sa discutam normal între noi si spre finalul mesei chiar sa si râdem. 

Lillet Pomelo este un cocktail foarte lejer, din Lillet Blanc (adica un cuvée, un amestec echilibrat si aromat de vinuri albe) cu suc de Grapefruit, apa minerala si lamâie.

Toate trei ne-am dorit la gustare "Limette hummus & crispy avocado". A fost o bunatate! Pe farfurie a fost asezat ca baza, un amestec de Hummus cu brânza feta, presarat cu bobite de rodie si cu bucatele de fistic prajit crocant. Deasupra au fost asezate trei felii de avocado frittate crispy! Pe un platou alaturat, am primit câteva cuburi de Focaccia proaspete si pufoase, o cupita de ulei de masline si sare Fleur de Sel. 

Apoi, Adela a comandat o portie de "Popcorn shrimps" - creveti prajiti în mantie crocanta, cu sos de chili, salata verde si vinegreta cu trufe. Raluca a comandat "Kofte pe pâne plata" - chiftelute turcesti, zemoase ca micii românesti, cu sos de iaurt si menta si pâine de cuptor. Eu am ales "somon salbatic la gratar" cu sos de șofran, cu jumatati de masline si rosii-cocktail prajite si cele mai subtirele si delicate pastai de fasole pe care le-am mâncat eu vreodata!  Meniul a fost delicios! In plus, am avut la comun, o farfurie cu "Pimentos de padron" - mini ardei verzi-lunguieti, prajiti pe gratar, frecati cu sare si stropiti cu ulei de masline.

Pentru desert nu a mai fost loc, cu toate ca oferta suna foarte incitant! Am încheiat cina cu câte un pahar cu apa minerala.

Afara domnea întunericul si starzile aratau parca altfel. Casele pareau decoruri din carton... 

Am urcat în masina si calatoria a decurs fara ambuteiaje sau surprize neplacute. Pe masura ce ne-am apropiat de cartierul in care locuiesc, luna plina a devenit tot mai mare si mai luminoasa. 

Atmosfera de pace si armonie trona peste tot si peste toate ♥

Invitatie la Monet

Expozitia "Gradinile lui Monet" a fost foarte interesanta însa nu s-a ridicat la nivelul celorlalte doua expozitii imersive pe care le-am vizitat. M-am gândit ca poate sunt eu prea pretentioasa, poate ca asteptarile mele au fost prea ridicate pentru ca eu am avut marele noroc de a vizita în realitate gradinile lui Monet, la Giverny, în vara anului 2013. Am petrecut multe zile la Paris - câte o saptamâna cel putin, sapte ani la rând - si am vizitat printre multe altele si Musée de l'Orangerie si celebrele sali ovale* precum si alte muzee care expun operele lui Monet. 

Însa si fetele mele au spus ca se asteptau la o prezentare mai bogata. Casa lui Monet a fost reprodusa - la exterior, foarte asemanator realitatii, însa gradinile?! A fost realizatadeasemenea o replica a celebrului pod japonez ("Le Pont Japonais") si... atât! Motiv pentru care ne-am întrebat pe buna dreptate, de ce expozitia s-a numit "gradinile lui Monet"?! Poate pentru ca au fost expuse (virtual) câteva din picturile ce înfățișează lacurile cu lotusi?! Apropo " Nymphéas", stiati ca aceste picturi cu lotusi au fost principalul obiectiv al producției sale artistice în ultimii treizeci de ani de viata? Si ca multe dintre lucrări au fost pictate în timp ce Monet suferea de cataractă?! Exista șaizeci de picturi cu nuferi, vândute în colectii internationale si împrastiate în cele mai mari muzee ale lumii si o singura data, au fost aduse în anul 1999, într-o expoziție specială la Musée de l'Orangerie. Am aflat ca deși multe dintre capodoperele lui Monet s-au vândut, există expuse încă aproximativ 250 de picturi în ulei din această serie. 

Filmul biografic la 360° a fost foarte foarte frumos. Au fost foarte bine punctate momentele importante ale vietii marelui pictor iar muzica de acompaniament a fost perfect potrivita imaginilor, astfel încât s-a reusit creearea acelei atmosfere speciale de "scufundare" în film. Si... la un moment dat cand pe ecran au fost rondourile cu flori, in sala a mirosit puternic a lavanda🤗

Ati stiut ca prima sotie a lui Monet - Camille Doncieux, a fost nu doar modelul favorit al lui Monet ci si a lui Renoir si Manet?! A doua sotie a lui Monet - Alice Hoschedé, cât si patru copii din cei sase ai acesteia, au fost modele pentru pictorii: Monet, Édouard Manet si Carolus Duran? 

Deosebit a fost si coltul de creativitate. Acolo erau puse la dispozitie coli pretiparite cu o floare de lotus, în alb-negru, pe care puteai sa o colorezi dupa propria imaginatie. Era aglomerat la masa, m-am cam grabit si nu am avut chef sa ascut creioanele colorate, asa ca am colorat cam pal un lotus; am fost însa foarte curioasa sa vad cum functioneaza acest joc interactiv. Deci, am asezat foia colorata de mine intr-o nisa, care avea marcaje exacte pe care trebuia asezata coala format A4 si dupa câteva secunde, floarea mea de lotus a început sa "pluteasca" pe lacul virtual ♥ Cu siguranta daca aveam culori mai puternice, s-ar fi vazut mai clar! Dar m-am amuzat, a fost dragut! 🪷

A mai fost un punct interactional denumit "Monet - Pictorul luminilor". Era un marcaj pe podea în care trebuia sa situezi si imediat, în fata ta, pe un ecran XL ce imita o pânza de pictura în format foarte mare, ca cele pe care obisnuia Monet sa picteze - aparea conturul propriului corp iar nuantele hainelor erau preluate precum un mozaic în culori de ulei. 

Ce a mai fost impresionant? A fost un culoar în care "atârnau" (virtual) celebrele tablouri cu lotusi. Daca priveai tabloul, vedeai cum se misca apa, câteva secunde mai târzio observai cum culorile se amesteca si tâsnesc din rama tabloului spre exterior ♥ Un efect foarte interesant! 

Dar poate cel mai dragut a fost momentul în care am intrat in expozitie. O animatie Claude Monet - în marime naturala, ne-a întâmpinat si ne-a urat prin penel "Bienvenue!" ♥  

*) În anii 1920, statul francez a construit special doua camere ovale la Musée de l'Orangerie în care sunt expuse opt picturi murale cu nuferi de Monet, ca expozitie permanentă. Expoziția a fost deschisă publicului la câteva luni după moartea lui Monet.

Vineri, ora 13

V-ati facut planuri pentru acest sfârsit de saptamâna? 

La mine ziua de sâmmbata nu va fi deosebita. De dimineata am programare la manichiura-pedichiura, apoi acasa voi avea program administrativ: cumparaturi, dereticat prin casa, tras cu aspiratorul, spalat rufe, ordine în dulapuri... 

Duminica însa voi merge cu fetele mele la München. Avem bilete la expozitia "Gradinile lui Monet" apoi vom servi cina într-un restaurant fancy. 

Eu am avut bucuria de a vizita casa memoriala Monet si de a ma plimba prin gradinile lui, la Giverny. Am admirat si tablourile lui din Paris, în cele mai frumoase muzee de arta. 

Acum însa voi savura aceasta experiență imersivă - pentru mine, a treia de acest gen. Prima a fost "Viva Frida Kahlo" (13.01.2023), a doua a fost "Sarutul lui Klimt" (30.04.2023).

Expozitiile sunt organizate de Fever - cea mai importantă platformă globală de redefinire a divertismentului, începând cu anul 2015, împreuna cu Exhibitiona Hub - o firma inovatoare, cu foarte multa experienta în organizarea experimentelor imersive.

Ce înseamna "o experienta imersiva" expozitionala? Înseamna ca o astfel de expozitie ofera videoclipuri spectaculoase (la 360 grade) legate de viata si operele artistului precum si galerii cu lumini si muzica ce accentuaeaza importanta lucrarilor. Proiectiile speciale sunt sincronizate cu partituri muzicale originale. Acest gen de expozitie permite vizitatorului sa se cufunde într-o alta lume, permite sa patrunda într-o alta realitate. Spectatorul are senzatia de calatorie în trecut, el poate percepe conjunctura socio-politica si geografica, în care artistul a trait si creat. 

Prin intermediul unor dispozitive speciale, simturile vizitatorului sunt stimultae nu doar vizual si auditiv, ci chiar si olfactiv si senzitiv. Se creaza atmosfere realiste care dau senzatia ca esti transpus în alta dimensiune, chiar daca fizic ramâi în salile galeriei de arta. Calitatea exponatelor virtuale este foarte înalta, atât ca rezolutie si acuratete a culorilor, cât si ca lumina sau contrast, ca de altfel si sunetele, care au rezolutii înalte, clare si precise. În plus, exista posibilitatea unor interactiuni intuitive. Atât la Frida cât si la Klimt, am trait momente deosebite si am facut fotografii /videoclipuri foarte interesante. 

Spre exemplu la Klimt, îmi amintesc ca a fost creat un labirint cu oglinzi si luminite aurii, care inducea ideea tablourilor Klimt  din "faza de aur". Am putut sa ne plimbam si sa ne oglindim acolo percum Adele sau Judith ... Apoi "Sarutul"... celebrul tablou, era expus elecrtonic însa fara cele doua personaje... în momentul în care te asezai în fata acestui "tablou gol" niste obiective speciale, copiau imaginea capului tau si o suprapuneau pe acest tablou. Eu am fost cu fiica mea, ne-am pupat ca mama si fiica ☺ Am vazut însa între vizitatori, cupluri care s-au îmbratisat si sarutat ca cei doi îndragostiti din tabloul lui Klimt ☺♥☺ Bineînteles ca se fac sute de selfies! Expozitiile ofera cadre cu totul si cu totul speciale! 

La Frida, a fost un colt amenajat cu o canapea în designul Fridei. În momentul în care luai loc pe canapea, în spatele tau începeau sa zboare pasarile exotice specifice tablourilor Fridei, înfloreau flori si te cuprindeau liane... Am facut câteva videoclipuri foarte haioase ☺ Sau un alt experiment, am "calatorit" în autobuzul pictat de Frida si fiecare calator te privea, indiferent în ce directie te deplasai ☺

Sunt sigura ca si la Monet vom avea parte de surprize deosebit de placute. Voi reveni cu detalii ♥

Va doresc HAPPY WEEKEND!

Bostanii cei mai cei! - Expozitie Ludwigsburg 2023

Daca pâna acum câteva zile am avut înca senzatia ca este vara, de doua zile vremea s-a schimbat brusc si acum suntem nevoiti sa ne adaptam rapid la sezonul cu ploi. Aici la noi în Bavaria, ploua si aerul miroase a tomna! Imi place acest anotimp ♥ Este sfârsit de octombrie, natura a îmbracat straiele aramii, ceata ne vrajeste diminetile cu peisaje de poveste, zilele sunt scurte si noptile reci... Vino ploaie, vino! Îmi vine sa stig tare, însa mi-e teama ca se vor supara cei carora nu le plac zilele de toamna ploioase... Mie nu doar ca îmi plac (daca nu dureaza mai mult de patru zile în sir), ba acum chiar am nevoie de un motiv întemeiat sa ma potolesc cu iesirile, cu vizitele si petrecerile, sa pun frâna si sa ma linistesc ☺ Vreau sa "pierd" timp seara privind jocul umbrelor pe care le fac flacarile în semineu, sa ascult cum troznesc lemnele pe foc, sa reiau tricotatul, sa ma cuibaresc lânga Leo pe canapea în sufragerie, în fata televizorului, sa ma pun la zi cu programul de pe Netflix si Video-Prime... ☺ Tânjesc dupa un pic de leneveala... Mizez pe weekendul acesta! 

Din fericire, curatenia mare este pe sfârsite. Ar mai fi doar geamurile si perdelele de spalat Casa si curtea sunt decorate pentru toamna... inspirata fiind din excursia pe care am facut-o pe 8 octombrie la Ludwigsburg. În parcul Palatului rezidential are loc anual expozitia de dovleci si aproape în fiecare an, recordul la greutate este depasit! 

 Cât credeti ca a cântarit "cel mai mare dovleac"?! Nu scriu aici, imediat... va las un pic sa va dati parerea ☺ Oricum, vreau sa va spun ca acei dovleci ce sunt înscrisi la concurs, sunt cântariti o data la inregistrare în expozitie si înca o data în ziua în care sunt anuntati oficial câstigatorii. Este important pentru organizatori si participanti sa stie în procente, cam cât se deshidrateaza acesti dovleci uriasi... Anul acesta, pentru ca a fost vara pâna la mijlocul lunii octombrie si în ziua concursului (8.10.2023) au fost înregistrate 25°C la umbra... dovlecii au pierdut cca 5-10% din greutatea initiala. Va destainui ca dovleacul câsigator s-a deshidratat 50 Kg! Deeeeeci?! Câte kilograme a avut dovleacul câstigator?! 1052 kg! Premiul a fost obtinut de un fermier din Bavaria, cu un dovleac din soiul "Atlantic Giant" Si astfel a fost doborât recordul anterior, stabilit în anul 2018 cu impresionanta greutate de 916,5kg. Anul acesta au participat fermieri din Germania si Austria, iar pe locul doi si trei au fost un dovleac din Hessen - 745 kg si unul din Bavaria cu 519,8 kg. 

În fiecare an, parcul în stil baroc este decorat cu cca 450.000 de dovleci, de toate soiurile si culorile! Fie ca sunt aranjati sa formeze o figura supradimensionala, fie ca sunt suprapusi sa delimiteze drumul sau gradinile restaurantelor si chioscurilor, ori sunt expusi pur si simplu pentru frumusetea lor, dovlecii si bostanii reusesc sa încânte mii de vizitatori, veniti din toate colturile Germaniei. 

Noi am plecat dimineata din Augsburg cu un autocar si am ajuns în parcarea palatului pe la orele 10:30. Am fost împartiti în trei grupe si împreuna cu ghidul nostru, ne-am plimbat pe aleile colorate predominant în portocaliu ☺ 

Tema expozitiei de dovleci de anul acesta a fost FOCUL. Personaje din desenele animate, precum Fred Flintstone, Fireman Sam sau Jim Knopf, Lukas și locomotiva, Pokemon si alte creaturi marine uriase se gasesc însiruite pe aleile parcului. Unele figurine din dovleci sunt concepute pentru a fi interactive. De exemplu, copiii s-au amuzat sa intre în mașina de pompieri și de asemenea, au pornit sirena. 

Peste tot domneste mirosul de dovleac gatit în fel si chip: prajit, copt, facut pizza, placinta, prajitura, sos dulce sau acrisor, garnitura la meniuri cu carne. Choscurile abia prididesc sa faca fata cerintelor de seminte de bostan prajite cu sare, cu cilli, cu miere, cu zahar si cu alte fel si fel de arome! 

Expozitia a fost deschisa pe data de 25 august si va ramâne deschisa pâna pe 3 decembrie.

Eu am mai fost în parcul palatului, am si vizitat palatul-muzeu în urma cu câtiva ani (când am cunoscut-o pe Ceska si pe Gâza), dar expozitia de bostani este prima data când am vizitat-o si o recomand. 

Este o experienta foarte interesanta!

PS: de data aceasta, l-am convins si pe prietenul lui Andrea sa vina cu noi în excursie. I-a placut ☺Am pornit la drum la rasaritul soarelui si ne-am întors dupa apus.

Expozitie de ceramica

Pe timpul vacantei mele în Alsacia, am intrat într-o zi în expozitia de ceramica a artistei Claire Lindner, intitulata "Stil Motion". 

Formele speciale ale exponatelor m-au dus automat cu gânul la un peisaj acvatic exotic... cam asa mi-au ramas mie în memorie plantele si pestii când am facut scufundari în Marea Rosie... Exponatele nu aveau nume, de aceea mi-a placut ca fiecare vizitator are libertatea de a asocia si interpreta aceste creatii fine si viu colorate, dupa propriile emotii. Deasemenea m-au emotionat si citatele imprimate discret pe peretii salilor... De tradus, sunt greu de tradus, poate ma ajuta cineva - tare m-as bucura ♥ Astept versiuni - din toate parerile, vom reusi sa facem cea mai buna traducere ♥ Va multumesc anticipat! ♥

Primul citat : 

♦ "Tout animal est plus ou moins humain ; tout minéral est plus ou moins plante, toute plante est plus ou moins animale. Il n'y a rien de précis en Nature." - Diderot

(Fiecare animal este mai mult sau mai puțin uman; fiecare mineral este mai mult sau mai puțin plantă; fiecare plantă este mai mult sau mai puțin animală. Nu există nimic precis în natură.)

Al doilea:

♦ "Personne ne garde sa forme, la nature rend aux uns la figure des autres, tout varie et change de visage." - Ovide 

(Nimeni nu-și păstrează forma, natura ne dă unora chipul altora, totul variază și schimbă figura.)

Al treilea citat este cel mai complicat de interpretat... de gasit, din pacate nu l-am gasit pe vreundeva mentionat, ca sa inteleg macar contextul în care a fost exprimat: 

♦ "Tout peut devenir ornement, mais c'est le devenir lui-même qui est ornemental." - Thomas Golsenne 

(Totul poate deveni ornament, dar ceea ce devine însuși este ornamental...--- Habar nu am cum se poate traduce mai corect ... mi se pare ca esenta vorbelor imi scapa!)

Cauntând pe internet informatii legate de T.Golsenne am anuns în alta parte si descoperit un citat asemanator, care mi se pare foarte potrivit aici:

♦ "If you feel your value lies in being merely decorative, I fear that someday you might find yourself believing that’s all that you really are. Time erodes all such beauty, but what it cannot diminish is the wonderful workings of your mind: Your humor, your kindness, and your moral courage. These are the things I cherish so in you." - Louisa May Alcott - Marmee, Little Women 

(Dacă simți că valoarea ta constă în a fi doar decorativ, mă tem că într-o zi te-ai putea trezi să crezi că asta este tot ceea ce ești cu adevărat. Timpul erodează toată această frumusețe, dar ceea ce nu poate diminua este funcționarea minunată a minții tale: umorul tău, bunătatea și curajul tău moral. Acestea sunt lucrurile pe care le prețuiesc atât de mult în tine.)

*********************Înscriu postarea la "Citate preferate - Suzana"

Update: 

traducere Rux 💞

"Orice poate deveni un ornament, dar insasi devenirea este ornamentala"

Traducere Diana 💞

"Totul poate deveni ornamental, dar devine el insusi ceea ce este ornamental"

Traducere Niko 💕

"Totul se poate transforma în ornament, dar produsul finit este de fapt ornamentul”

UPDATE: am facut un rezumat al exprimarilor voastre si rezultatlul este:

"Totul poate deveni un ornament, dar actul-transformator în sine este ornamental" 😉 D'accord? ☺ 

Expozitie de ceramica - lacul Ammersee

Localitatea Dießen am Ammersee gazduieste Festivalul ceramicii din 18 până în 21 mai 2023 

După reproiectarea facilităților lacului, promenada portului la lacul Ammersee ofera scena perfectă pentru artistii care-si prezinta lucrarile în ceramica si portelan. 

Este o întâlnire internaționala la acre sunt prezente160 de ateliere din 14 țări. An de an, târgul de ceramică din Dießen demonstrează că ceramica artizanală nu și-a pierdut nimic din atractivitate – dimpotrivă, atrage din nou mult mai multă atenție. Vesela lucrată manual și piesele ceramice unice, inspiră publicul la plimbare printre standuri. Un punct culminant al pieței din acest an sunt înca douăzeci de noi expozanți care vor fi reprezentați pentru prima dată la Dießen și vor îmbogăți piața, printre care se disting expozițiile atelierului de ceramică Lösche, atelierul din Kulturforum Blaues Haus și cel din Taubenturm.

>

Considerat de mulți drept „cel mai important loc de întâlnire în scena artelor, meșteșugurilor și ceramicii din sudul Germaniei”, festivalul de artă ceramică europeană începe în mod tradițional de Ziua Înălțării Domnului, anul acesta în perioada 18-21 mai 2023. 

Printre standurile cu exponate din ceramica si portelan, vizitatorii sunt ispititi si de chioscurile care ofera delicateti culinare din peste proaspat prins din lacul Ammersee. Aveti la alegere: somon prajit la gratar, somon șnițel, pește matjes și rulouri de pește afumat, păstrăv proaspăt afumat, salbă și păstrăv. 

Familia Rauch este una dintre cele mai vechi familii de pescari traditionali la  Ammersee si casa lor este un punct de atractie în statiunea de pe lac.