Surpriza de joi seara: Arta întâlnește sacralitatea — experiență imersivă în Biserica Sf. Anna

Se întâmplă destul de des să-mi serbez ziua în mai multe etape. Nu pentru că vreau să prelungesc festivitățile, ci pentru că fac parte din mai multe cercuri — familie, prieteni, colegi — și îmi place să dedic fiecăruia un moment aparte. Așa se nasc întâlniri diferite, fiecare cu atmosfera ei, toate la fel de prețioase.
Luni, pe 20 octombrie, am dus la birou o prăjitură cu brânză dulce, stafide și esență de vanilie. Colegii au apreciat-o — unii au spus că e delicioasă, alții au cerut rețeta. După-amiaza, au venit vecinii de pe stradă — așa cum ne este obiceiul — la o cafea, un pahar de sekt și o felie de tort de ciocolată. A fost o întâlnire plină de voie bună și de simpla bucurie de a fi împreună.
Adela, fiica mea "cea mare", era în Atena și urma să se întoarcă abia miercuri. Așa că Raluca, „cea mică”, a venit seara târziu într-o vizită scurtă, împreună cu prietenul ei. Avea în brațe un buchet de flori și un pachet cu prăjituri umplute cu creme fine. Ne-am așezat la masă, am povestit și am băut ceai alb cu iasomie. La un moment dat, Raluca mi-a șoptit: „Joi, când va fi și Adela aici, avem o surpriză pentru tine…”
Ehei, așa că joi seara, fetele mele m-au scos în oraș. Raluca m-a luat cu mașina și am parcat în centrul Augsburgului. Adela a venit din Orașul de Jos și ne-am întâlnit pe scările din fața restaurantului. Avea un buchet mare, cu trandafiri roz și bordo, aster în aceleași nuanțe și frunze de eucalipt — frumos, proaspăt, cu aer de sărbătoare.
 
Am intrat împreună la restaurantul Ratskeller — amenajat în fosta cramă a primăriei, aflată în subsolul clădirii renascentiste din centrul orașului. Interiorul are tavan boltit, pereți din cărămidă și o atmosferă caldă, cu lumină discretă și miros de lemn vechi. Șeful de salon ne-a condus la masa rezervată și ne-a adus chiar și o vază pentru flori. Am savurat atmosfera și ne-am delectat cu mâncare bavareză delicioasă.
Dar seara nu se încheiase acolo. După cină, fetele m-au dus la Genesis, un spectacol pe care îmi doream de mult să-l văd. Are loc seara târziu, într-un cadru cu totul neașteptat: Biserica Sfânta Anna, o fostă mănăstire carmelitană transformată în biserică evanghelică, chiar în inima orașului. Întrebam de ceva vreme cine ar vrea să vină cu mine, dar nu găsisem pe nimeni… și zilele treceau. Tocmai de aceea, surpriza pregătită de fete m-a emoționat profund.
Genesis nu e un spectacol obișnuit. Este o călătorie senzorială care evocă momentul creației, o reconstituire vizuală și sonoră a facerii lumii. Proiecțiile de lumină se mișcă pe pereții bisericii, culorile se revarsă peste fresce și arcade, iar muzica — corală, electronică și clasică — se înalță în spațiul sacru, unde vibrațiile și acustica sunt perfecte. Totul e compus cu o finețe rară. Biserica nu mai e doar decor — devine trupul viu al poveștii. Ai impresia că nu privești, ci participi. Că nu asculți, ci retrăiești.
La ieșire, am căscat ochii la vitrinele din pasajul pietonal. Orașul părea ușor stingher fără hărmălaie — bulevardul aproape gol, rar să-l ai doar pentru tine. Am urcat toate trei în mașina Ralucăi, am mers până la mașina Adelei și ne-am regrupat, ca la un schimb de ștafetă. — eu am fost "batonul".
A fost rândul Adelei să mă ducă acasă. M-a însoțit până în casă, a intrat scurt să-l salute pe Helmut, rămas acasă cu Leo — și să-i povestim în câteva cuvinte, cât de frumos a fost spectacolul.
Am avut o seară superbă! Le-am fost recunoscătoare fetelor mele și m-am bucurat din plin de tot ce mi-a fost dat să trăiesc, într-o simplă după-amiază de joi..

Holi Festival în cea mai lungă zi a anului – Vara a explodat în culoare

12 ani de promisiuni, luni de așteptare și o singură zi — a solstițiului — care m-a aruncat direct în vară într-o explozie de culoare. Totul s-a întâmplat pe 21 iunie, în cea mai lungă zi a anului.
Augsburg, al treilea cel mai vechi oraș din Germania (cu rădăcini romane și suflet german), a găzduit cea de-a 12-a ediție a Holi Festival. Ca în fiecare an, evenimentul s-a desfășurat în parcul din fosta uzină de gaz, la umbra impunătorului Gaskessel, una dintre cele mai emblematice clădiri ale orașului.
Fscinant este că, într-un astfel de decor cu greutate istorică, are loc un festival născut la mii de kilometri distanță, inspirat de o sărbătoare hindusă. În Europa, Holi a fost adaptat. Conotația religioasă originală s-a pierdut, transformându-se într-o sărbătoare urbană a culorii, comunității și libertății. Nu mai e despre spiritualitate, ci despre a fi împreună, a dansa, a râde și a te pierde în vibrația lumii. Emoție colectivă, trăită în alb — tricouri, pantaloni scurți sau fuste — acoperite treptat cu praf roz, galben, albastru și portocaliu.
Parcul fremăta de muzică și energie. Copacii păreau că dansează odată cu noi, iar sub frunzișul lor răcoros, beat-urile se împleteau într-un curcubeu sonor. Deși stilurile nu sunt neapărat pe gustul meu, pentru un festival în aer liber s-au potrivit perfect. Programul de pe scenă a curs fără oprire. DJ-ii s-au succedat impecabil și au creat împreună un potpuriu vibrant din House, EDM, Charts, Techno și tot ce înseamnă ritm care te face să nu stai locului. Muzica nu s-a oprit nicio clipă. Seturile s-au legat perfect, ca un singur flux sonor care a ținut atmosfera sus pe tot parcursul după-amiezii.
N-am întâlnit figuri cunoscute, dar nici n-a fost nevoie. Am schimbat câteva zâmbete, un gest, un „ce culoare ai în punguță?” — și, în secunda următoare, dansam cot la cot. Așa am cunoscut-o, spre exemplu, pe Marion din Mediaș, venită împreună cu fiul ei Florian tocmai din Bamberg pentru acest festival la care, spuneau ei cu mândrie, vin în fiecare an. Am râs atât de mult, că parcă și culorile se lipeau de zâmbet — eram praf din cap până-n suflet.
Raluca mea m-a atins pe umăr și, zâmbind, mi-a arătat alte mame dansând cot la cot cu fiicele lor — ca și noi. O galerie de generații amestecate, unite de aceleași culori, același ritm, aceeași libertate. Eram acolo, în mijlocul energiei, dansând alături de tineri cu același chef și aceeași poftă de viață. Nu priveam viața dintr-un colț — îi țineam pasul în ringul de dans, acolo unde vârsta nu are ecou. Iar când o tânără s-a strecurat spontan în selfie-ul nostru și ne-a luminat poza cu un chiot și un zâmbet larg, am simțit că a ridicat vibe-ul cum numai spontaneitatea sinceră poate s-o facă. Acolo, în fiecare beat care ne prindea și ne elibera, din nou și din nou.
Am băut cola și radler, am dansat cât pentru o vară întreagă și ne-am lăsat pictate pielea, hainele și râsetele de fiecare nor de culoare care ne atingea.
Pe la ora 18:00, deși muzica încă vibra în aer și pașii nu voiau să se oprească, am pornit spre casă pentru că aveam de onorat o altă invitație dragă — la ora 19:00 vecinii ne așteptau, pe mine, pe Helmut și pe Leo, în grădina lor pentru o bere rece și o seară tihnită.
Ca să ajungem acasă, Raluca a scos din portbagaj două pături în care ne-am înfășurat ca niște picturi ambulante — protejând tapițeria mașinii și prelungind parcă vraja zilei. 😅 Venisem la festival îmbrăcate în alb, din cap până-n picioare, iar acum arătam ca niște zugravi neîndemânatici care s-au jucat mai mult decât au lucrat — dar ce capodoperă!
Acasă am avut timp suficient pentru un duș bun. Si, contrar așteptărilor, pulberile s-au spălat surprinzător de ușor. (la fel și hainele și espadrilele — au redevenit albe-albe). Dar au dispărut doar culorile. Amintirile acestei zile s-au fixat ca fiind o zi în care am dansat în afara timpului. O zi în care am fost, pur și simplu, fericită.
În încheiere, așa cum am promis, urmează fotografiile — momente surprinse în plină explozie de culoare, zâmbete sincere și praf magic:

 

Doar vești bune

Astăzi este o zi specială în familia noastră, plină de bucurie și motiv de sărbătoare. Raluca își aniversează ziua de naștere si ne-a invitat la restaurant.
Tocmai s-a întors dintr-un concediu frumos petrecut în Verona și la Lago di Garda, alături de logodnicul ei și Chico.
Nu există nimic mai frumos decât să înceapă un nou capitol din viață alături de cei dragi, păstrând în suflet amintiri prețioase și momente de neuitat.

Chiar dacă astăzi nu suntem cu toții împreună, ne bucurăm să știm că fiecare este bine! Adela este încă în Atena (la logodnicul ei), iar Bunica (ajunsă aproape la 83 de ani) este sănătoasă și se bucură de plimbările liniștite prin Parcul Sub Arini.
Vă doresc tuturor o duminică minunată, presărată cu voie bună, râsete și momente speciale! Pentru noi, ziua va fi cu adevărat de neuitat, plină de surprize frumoase și multă dragoste, sărbătorind cum se cuvine!
La mulți ani, Raluca! 🎉🎂✨

De Sânziene...

vă doresc o zi de Sânziene (24 iunie) cât mai vesela si cât mai frumoasă!

Deasemenea, zile de Rusalii binecuvântate! Cu pace, lumina si multumire sufleteasca!

În Bavaria, vara 2024 a picat într-o joi (LOL)... Asa ca am profitat de acea zi frumoasa si împreuna cu fiica mea, am fost la cules Sânziene. 

Cum vremea in ultimele sase saptamâni a fost rece si ploioasa, abia am gasit câteva Sânziene înflorite! Dar ne-au ajuns exact cât sa ne împletim coronite si sa punem un buchetel în vaza. 

Când erau fetele mele micute, mergeam împreuna cu ele la cules Sânziene... Acest obicei a ramas traditie la noi, însa Adela îsi gaseste tot mai greu timp. Doar Raluca vine în fiecare an sa serbam ziua de Sânziene. 

Anul acesta, luna iunie a fost dominata de furtuni si ploi abundente si în plus, s-a nimerit ca în ziua de 24 iunie sa nu fiu acasa. De aceea precizez ca fotografiile le-am facut joi, pe 20 iunie, la lacul Mandicho.

Din joaca

Serile trecute, stând in pat in fata televizorului si evident, plictisindu-ma din pricina emisiunilor... m-am jucat cu cariocele pe oua albe, din plastic. Am colorat cateva oua pentru ornamente Pascale. 

Pentru ca noi am serbat luna trecuta Pastele catolic, de data aceasta am avut simbolic, doar sase oua vopsite. Iar ca "meniu special" eu mi-am dorit "mici cu cartofi prajiti" pentru ca aceasta mancare mi se pare mie cea mai româneasca! 😊😋Stiu ca nu e traditional de Paste, insa... anul acesta asa am facut 😁

Adevarul este ca... noi - familia mea, o tinem tot intr-o sarbatoare, acum, in luna mai! Pe 1 mai am facum gratarel in curte, cu o familie vecina, pe 4 a fost ziua Ralucai (prietenii aici ii spun Lucky, pentru ca nemtilor li se innoada limba daca trebuie sa pronunte Raluca), ieri (pe 6) a fost ziua sotului meu, o sa o serbam sâmbata.

Pe 9 va fi ziua Tatalui, duminica va fi ziua Mamei (nu stiu inca ce surpriza imi pregatesc fetele mele 😍), pe 19 si 20 se vor serba Rusaliile catolice si pe 30 mai se va serba ziua Corpus Christi sau cum se numeste pe germana Fronleichnam.

Asa se face ca, din 30 zile cate are luna mai, anul acesta voi lucra doar 17 zile... restul sunt zile libere si "poduri" spre weekend 😊

Cu fetele în târgul de Advent

 

Târgul Christkindlesmarkt din Augsburg se va închide duminica, pe 24 decembrie la orele 12. Zilele acestea se fac ultimele mici cumparaturi pentru sarbatorile de Craciun, aglomeratia creste exponential cu vânzarile, toata lumea este într-un fel sau altul multumita. 

Este adevarat ca si preturile au crescut, însa... este oare ceva pe lumea asta care s-a ieftinit?! Salariile noastre stagneaza, încercam sa facem economie la altele, sarbatorile sunt însa sarbatori! Si traditiile ramân traditii atâta vreme cât oamenii le practica. Un vin fiert si o chifla cu cârnaciori sau o farfurie cu varza caltita si Schupfnudeln sunt traditionale în târgurile de Advent, la fel ca si turta dulce, vata-pe-bat sau castanele prajite. Nu poate sa vina Seara de Ajun daca nu ne-am plimbat macar o data prin târg. Pentru mine a fost a patra iesire (fara sa numar plimbarea in târgul din Sibiu) - am fost la deschidere cu Andrea, o data am fost cu Helmut si Leo, o data cu colegii de birou si acum cu fetele mele. 

Si de fiecare data ma bucur ca si când as vedea pentru prima oara casutele încarcate cu chestii luciose, stralucitoare, luminoase, vesele... Cristaluri, stelute, globuri, jucarioare, lumânari, chihlimbar, caciulite si fulare, acadele, ciocolata si câte si mai câte! Peste tot oameni veseli, copii cu ochii sclipind de bucurie, colinde si voie buna! Cum sa nu iti faca placere, mai ales când te plimbi împreuna cu cele mai dragi persoane?!

Numaram zilele care au mai ramas pâna la marea sarbatoare a Nasterii Domnului. Mai sunt doar doua zile si jumatate pâna la Seara de Ajun... Agenda mea mai are notata o singura întâlnire, vineri, cu Sabrina, o fosta colega de birou cu care am pastrat contactul de peste 5 ani. 

Apoi începem sa ne linistim cu totii; cumparaturile mai sunt posibile doar pâna sâmbata la ora 20, dupa care în oras se va asterne linistea. Fiecare va petrece câteva zile placute alaturi de cei dragi. Vânzoleala și un iureșul zgomotos vor fi reluate în prag de An Nou. Dar pâna atunci, va doresc un rest de saptamâna cât mai placut! 

PS:Pentru mine astazi a fost ultima zi de lucru din anul 2023, de mâine începânt am concediuuuuu, juhuuuu!

În oglinda - Reflexii în oglinda S51/23

În centrul orasului este un magazin de optica a carui intrare este flancata de doua oglinzi maaari. 

Pe oglinzi, la diferite înaltimi, sunt imprimate rame de ochelari. Daca iti înclini un pic genunchii sau poate daca te ridici putin pe vârfuri, poti sa te observi in oglinda ca si cum ai purta ochelari cu acele rame desenate ☺ Este amuzant si multa lume se opreste sa râda un pic în fata oglinzii.🕶️😎🤓🥸👓 

De câte ori trec pe acolo, ma amuz. Selfie este greu de obtinut cu ramele de ochelari, însa zilele trecute, când am fost cu fetele mele în târgul de Advent, au facut câteva fotografii haioase ☺ Ne-am dirijat, mai la stânga, mai la dreapta, acum mai jos, ba un pic mai sus... Hahahaha! Distractia a fost mare!

  

Ultimul colaj are fotografii din decembrie 2022 si decembrie 2021. Aaaa, apropo data! Astazi este o zi draguta: 21.12! 🗓️🪩

Candlelight

Concertul s-a numit " Candlelight" si eu am luat bilete cu doua luni înainte, pentru mine si cele doua fete ale mele. În orasul nostru, oferta a fost larga, de la clasic la modern, muzica pentru toate gusturile - pop, rock,clasic sau jazz - diferite tipuri de concerte la lumina lumânărilor. 

Fetele au avut voie sa aleaga si au decis "Ed Sheeran". Am stabilit totul telefonic, ziua si ora, am facut rezervarile apoi fiecare s-a cufundat în rutina ei zilnica... Doua zile înainte de eveniment, ma suna Raluca si ma întreaba "Mama, ai cumva informatii despre câte feluri de mâncare vor fi?" He?! În prima faza nu am stiut unde sa încadrez întrebarea.... asa ca fiica-mea a continuat "... poimânie, la Candlelight dinner" ☺☺☺ M-a bufnit râsul, am zis "Stai un pic, care dinner?! Este concert candlelight" Zice ea "Cum concert?!" Eu i-am amintit "Nu ati ales voi Ed Sheeran?!". La care Raluca a spus "Eu mi-am închipuit ca este candlelight dinner cu muzica de atmosfera, Ed Sheeran" ☺☺☺ Am râs cu lacrimi! Când am povestit cu cealalta fiica, Adela a hotarât sa îi îndeplineasca dorinta mezinei si sa ne întâlnim înainte de concert la ea acasa pentru "dinner" la lumina lumânarilor ☺☺☺Noi toate trei am lucrat vineri pâna la orele 16. 

Dupa ce ne-am pus la "4 ace", ne-am întâlnit la Adela acasa. A pus "faierul" sa faca de mâncare ☺ adica aparatul "air fryer" (friteuza cu aer fierbinte) si ne-a servit pulpe de pui cu cartofi pai si salata de gogosari copti (mi-a lipsit mujdeiul, dar urma sa mergem la concert, nu-i asa?!). Am baut suc de coacaze negre si câte o cafeluta apoi ne-am reîmprospatat rujul si am plecat la "Kulturhof des Gaswerks" (= parcul cultural al fabricii de gaz). În urma cu mai bine de 12 ani am locuit în apropiere si pe vremea aceea cunosteam zona foarte bine. Turnul de Gaz este una din constructiile cele mai inalte ale Augsburgului si turnul scos din functiune de peste 20 de ani, este în prezent folosit ca locatie pentru expozitii sau concerte. Cladirile anexe sunt cladiri istorice, protejate si intrate în patrimoniul cultural si spre marea mea bucurie, de curând renovate, având un aspect foarte placut! Nu arata a uzina ci mai degraba a vila eleganta cu anexe pe masura. Gradina pentru spectacolele in aer liber are deci parte de un decor natural deosebit. In plus, pentru a rezolva problema parcarii autoturismelor celor veniti la spectacole, a fost construita o parcare cu 7 etaje. Complexul (cuprinde o sala de teatru, restaurant, bar si numeroase sali pentru expozitii, pentru seri de dans sau concerte) se distinge acum printr-o perfecta armonie a formei, prin îmbinarea plăcută a elementelor noi si vechi, printr-o sobrietate plină de gust. 

De la parcare si pâna în gradina, drumul a fost marcat de o parte si cealalta cu lumânari. La intrare, tineri zâmbitori, îmbracati alb-negru elegant, ne-au condus pe fiecare în parte la locul rezervat. Cred ca a fost o grupa mare de studenti sau elevi care practică un job de vacanta. 

Un balcon de proportii împodobit cu lumânari a reprezentat scena, astfel încat fiecare spectator a avut vedere perfecta spre artisti. Seara s-a lasat tiptil si luminile lumânarilor au aparut din ce în ce mai puternice. Cand spectacolul a încept, totul a stralucit romantic... Ne-am lasat purtati pe aripile muzicii, plutind parca peste lumina, spre lumina, relaxându-ne si visând... O experienta cu adevarat extraordinara.

Cvartetul de coarde BPM (beats per Munich), un ansamblu international foarmat din femei, a fost acompaniate de un percutionist care a punctat acordurile corzilor, uneori accentuat, alteori doar mângâiat. Doua viori, o violă, un violoncel si tobe acustice - o ora si jumatate de muzica pop transpusa clasic... MINUNAT! 

Bineînteles ca nu au lipsit din repertoriu îndragitele melodii: Photograph,Bad Habits, Afterglow, Galway Girl, Happier, Thinking Out Loud, Castle On The Hill, Love Yourself, Perfect, I Don't Care, Shivers sau The Joker and the Queen. Lumina lumânărilor a oferit acestui concert o notă cu totul si cu totul specială.

Duminica in curte

... la umbra vitei-de-vie...

O tura cu rotilele 🛼

Cred ca au trecut mai bine de 15 ani de când nu m-am mai dat cu rotilele  🛼 

M-a sunat fiica-mea de dimineata si m-a întrebat daca am chef sa facem o tura împreuna ☺ Clar! am zis. Am fugit în pivnita, mi-am cautat patinele, mi-am pregatit rucksacul - sosete, apa si pe când ma gândeam daca o sa am nevoie de protectoare pentru genunchi si coate, a ajuns Raluca la noi. Când mi-a vazut patinele, nu i-a venit sa creada... Zice "Mama, nu vezi ca rolele tale nu mai sunt moi... nu mai seamana deloc a silicon, rotile tale sunt din plastic dur! În plus, una e mai roasa, alta mai înalta...Vaaaai!" Eu zic "Ei lasa, ca doar eu nu sunt profi... la pretentiile mele, merge si asa!" Dar fiica-mea mai precauta a propus sa mergem mai întâi o tura mica prin parc, înainte de a ne aventura pe ruta speciala pentru inlieskates. 

Într-adevar, dupa doar câtiva metri, una din roti s-a spart. S-a spart în cioburi, exact ca o ceasca de ceai! ☺ Le-am aruncat la primul cos de gunoi si am ramas pe alei în cartier - ne-am dat pe rând, cu rolele Ralucai ☺☺☺

Asta seara o sa îmi comand o pereche noua la Amazon-Prime. Vara asta o sa ne dam cu rolele! ☺

<

Happy Friday sau... vremea nebuna!

Soarele si-a facut aparitia dis-de-dimineață si toata lumea a sperat ca cele doua luni de ploaie s-au încheiat... Nu a fost sa fie!

La ora 16 am plecat de la serviciu si... la asa-numita " jacuzzi-party" sau "girls-party", am prins ultimele raze de soare ☺ Am promis ca o sa postez fotografii de la dupa-amiaza petrecuta împreuna cu fetele mele si iata-le:

Pe scurt: ne-am simtit foarte bine, am mâncat numai bunatati, am râs, ne-am balacit sub cerul liber (apa în jacuzii a avut 42°C) si înainte sa se însereze, am pornit spre casa mea (ziua lui Helmut urma sa fie în urmatoarea zi ♥). 

Cerul a devenit din ce în ce mai gri, norii tot mai desi si de la jumatatea drumului, m-a însotit ploaia. 

Când am intrat în Augsburg, soselele erau acoperite de o mâzga groasa, verde si marginea trotuarelor era alba... M-am întrebat ce poate fi?! Când am parcat masina, în coltul garajului era o gramajoara de ghiata... hm?! Mi-a fost clar ca peste cartierul meu cazuse de curând grindina, dar norii aceia furiosi m-au ocolit cumva... Însa cartierul meu a fost lovit puternic! Mâzga aceea verde s-a format din frunzele copacilor, macinate de geata ce au cazut din cer, cu mânie! 

Când am intrat în acasa, Helmut mi-a spus ca grindina tocmai încetase în urma cu ~10 minute. 

Am iesit în curte - pe gazon parea ca cineva a împrastiat pietricele albe si mingi de ping-pong...

Nu mi-a venit sa cred ca furtuna m-a ocolit! Nici nu vreau sa ma gândesc cum as fi reactionat daca pe autostrada ma bombardau bulgarii de gheata!!!! Am avut noroc!

PS: lalelele s-au scuturat, narcisele si frunzele lalelelor au fost culcate la pamânt, magnoliul a ramas fara flori, trandafirilor le-au fost rupte multe crengute si totusi pot sa zic ca nu am avut pagube mari... "Wir sind mit einem blauen Auge davonkommen" - cum zice neamtul ☺ Tradus mot á mot: am scapt doar cu un ochi vânat ☺☺☺ Adica în ciuda pericolului mare, am scăpat cu puține pagube! Mulțam, Doamne!

Prin ochi de copil - Miercurea fara cuvinte S9/2023

 particip la "Miercurea fara cuvinte" - tabel de înscriere la Suzana

Noi, fetele

Ce poti face intr-o zi cu lapovita si ninsoare?!

Eu mi-am sunat fetele si le-am invitat sa petrecem împreuna o dupa-amiaza  de sauna. A fost minunat! 

PINK Monday este astazi BLUE ☺

(continuare la Agenda - "scurta" trecere în revista)
Leo s-a nascut pe 11 noiembrie 2016. L-am adus acasa în ianuarie 2017 si imediat si-a facut loc in inimile noastre. Acum este membru al familiei cu drepturi depline si toti îl iubim.
Duminica i-am serbat ziua ☺ împreuna cu Adela, Raluca si Chico. Am exagerat, stiu... dar ne topim de dragul lui ♥ Când este vorba de Leo, nimic nu e "prea mult" ☺

Pink Monday este o initiativa  Karmapolice  &  Nima ♥
PS: Lizi si Oscar - din Ulm  s-au scuzat ca nu au putut sa vina la petrecere ;-) au trimis felicitari virtuale ☺

În Ajun de Craciun

Raluca si-a revenit rapid si luni dimineata gripa a trecut, ca un vis urât. Vesele, am luat baieteii - Leo si Chico - si am plecat sa dam o raita în Targul de Advent, înainte sa-si închida portile. Helmut a ales sa ramana acasa, sa revada la TV filmul cu Fernandel - clasicul Don Camillo.

Nici dupa ora amiezii vremea nu s-a schimbat. Anul acesta din pacate, Ajunul de Craciu a ramas verde-verde! ☺ Am pus la mp3 colinde si am început sa pregatim bradul. Helmut l-a taiat si fixat în stativ iar noi fetele (Adela anul acesta petrece concediul în Amsterdam, va reveni acasa abia anul viitor) si cei doi patrupezi, l-am împodobit cu globuri si luminite. Am ales sa fie rosu ☺

Pentru Chico, care nu are decat 7 luni, acesta este primul brad împodobit pe care-l vede. Leo - care serbeaza al doilea Craciun, i-a explicat tot ce trebuie sa stie un catel cuminte.
Am aranjat si presepio, am mai tras o data cu aspiratorul dupa ce am dus ambalajele de globuri în magazie si ne-am pregatit pentru masa de Ajun.

Traditional, în seara de Ajun servim peste. Anul acesta o supa-crema de telina cu somon afumat, felul doi filet de somon în mantie de susan cu piure de mazare iar la desert, o delicatesa la pahar.
Leo si Chico nu cunosc tentatiile produse de aromele de mancaruri, asa ca s-au tolanit pe covor sub masa, la picioarele noastre si au tras un pui de somn.

L-am felicitat de "bucatarul sef" Helmut si vinul de desert l-am savurat în salon, lânga bradul împodobit.
Ascultând si murmurand colinde, ne-am despachetat curiosi darurile de la Mos Craciun. Nici macar Chico si Leo nu au fost uitati de mos! ☺

Am stat la brad pâna târziu, în miez de noapte, ascultând colinde si depanând amintiri. Ne-am gândit la toti cei dragi si am raspuns mesajelor electronice, pe telefoanele mobile.
Sper ca toti prietenii virtuali au petrecut placut Seara de Ajun si ca Mos Craciun a avut grija de fiecare. Va doresc sa petreceti un Craciun de poveste, cu bucurie in sufet si luminite în ochi, alaturi de cei dragi. Sanatate si La multi ani!

Especially for you

Au mai ramas doar putine zile pâna la Revelion, parfumul sarbatorilor pluteste în aer si spiritul Craciunului ne învluie si ne înveseleste. Fie ca Sfintele sarbatori sa va gaseasca sanatosi, cu casa curata si bradul împodobit, înconjurati de cei dragi si cu masa încarcata cu bunatati! Sa aveti pace si tihna sufleteasca, sa fiti multumiti si fericiti!
Multumiri pentru fidelitate vizavi de rubrica "Miercurea fara Cuvinte" tuturor celor care si-au facut timp sa participe la întâlnirea noastra de miercuri: Lumea lui Alexandru, Nima, Poteci de dor, Maria, Suzana, Diana, Rux-Copilarim si Gina. Savurati fiecare zi, bucurati-va de fiecare clipa!

S-a deschis Christkindlesmarkt Augsburg

Luni seara am plecat direct de la serviciu spre centrul orasului sa asist la deschiderea oficiala a Târgului de Advent – Christkindlesmarkt Augsburg, una dintre cele mai vechi piețe de Crăciun din Germania. De fapt este un târg de Advent, pentru ca este deschis doar în perioada de asteptare a sarbatoririi Nasterii Pruncului Sfânt (la data de 24 decembrie la ora 14, târgul îsi va închide portile). Organizarea târgului își are originea în secolul al XV-lea si începând cu anul 1949 poarta oficial numele "Christkindlesmarkt".
Traditional pentru orasul meu este “Sceneta cu îngeri” (Engelsspiel)  - un scurt program care se repeta în fiecare zi de weekend la ora 18 punct. Sunt 23 de fetite îmbracate ca îngerasii - poarta peruci blonde buclate, sunt îmbracate cu rochite albe pline de volane si bineînteles au aripioare la spate si nimburi, deasupra buclelor. Îngerasii apar pe rând la ferestrele luminate ale cladirii primariei – exact ca într-un tablou de Advent. În acest timp, în balconul primariei iese o formatie de îngeri adulti, cu aripi mari aurii, ce interpreteaza cu play-back câteva colinde istorice la instrumente renaissance: trompeta, harfa, orga, flaut si lute. Aceasta punere în scena a fost regizata de Holbein  – unul din cei mai reprezentativi artisti ai lumii din perioada Renasterii, nascut în Augsburg. Este o sceneta tare draguta si macar o data pe an, fac în asa fel încat sa fiu punctuala în târg. Cel mai frumos este la deschiderea oficiala, pentru ca întreaga piata asteapta în întuneric si momentul în care se aprind toate luminitele este emotionant. Cu toate ca adorabilele casute cu produse pentru vânzare au fost instalate deja în ultimele doua saptamâni, nimeni nu a avut voie sa vânda ceva pâna în acest moment al deschiderii oficiale.
Pe la ora 17 începuse atât de frumos sa ninga însa ninsoarea s-a transformat tot mai mult în lapovita si… la plus un grad, uzi din cap pâna la picioare nu am avut cum sa petrecem prea mult timp pe aleile târgului. Dar am mâncat migdale caramelizate si Raluca si-a cumparat (de nevoie ☺) o caciulita si un loop. Chico a stat la caldurica, în jacheta Ralucai, însa curiozitatea nu si-a putut-o tine-n frâu asa ca, în scurt timp a fost ud pe cap ca dupa baita. Problema cu aceasta rasa este ca Yorkshire-ii nu au blanita ca alti catei, ci corpul le este acoperit cu fire de par asemanatoare podoabei noastre capilare. În plus, Chico este înca bebelus – abia ce cântareste 1,6 kg! Ne-a fost teama sa nu raceasca si pe la ora 20 am plecat spre acasa. Vom merge saptamâna viitoare cu mai mult timp, sa bem câte un vin-fiert si sa mâncam traditionala Schupfnudeln [ vuțăne (taietei modelati cu mâna) cu varză murată călită] pe care o ador ♥ Un weekend minunat tuturor!

Cu mintea si sufletul sunt deja în concediu

Anul acesta, luna mai a fost deja o luna de vara! Temperaturile au fost ridicate înca din primele zile, atât ziua cât si noaptea, iar de plouat a plouat foarte rar si de obicei, atunci când a plouat, a plouat noaptea. Si tot anul acesta, pentru ca Pastele s-au serbat devreme, sarbatorile de dupa Paste (1Mai, Christi Himmelfahrt, Pfingstmontag, Fronleichnam), au picat toate în luna mai si... au picat în asa fel încat "am fost nevoiti" sa mai lipim câte o zi de concediu ca sa beneficiem de sfârsituri de saptamâna prelungite - patru la numar! ☺ Vremea fiind superba, am profitat din plin si am facut mereu ori excursii, ori petreceri - la noi în gradina sau la altii in gradina ☺☺☺
De ce am facut introducerea aceasta?! Ca sa subliniez faptul ca senzatia de vacanta s-a instalat treptat si s-a adâncit de la saptamâna la saptamâna si acum, m-a cuprins de tot! Nici nu stiu cum voi aduna putere sa mai merg urmatoarele patru zile si jumatate la serviciu ☺Pentru ca daaaaa, sâmbata vom pleca în concediu! ☺

Vom petrece cinsprezece zile în Toscana. Casa de vacanta pe care am închiriat-o se afla în Piombino, în golful Marii Tireniene - bratul vestic al Marii Mediterane, vizavi de Insula Elba.
Va fi o vacanta cu multe zile de plaja, dar si cu multe excursii în localitatile din împrejurimi.
Acum 3 ani am vizitat Florenta si Pisa în grup organizat cu ghid, excursii oferite de vasul de croaziera pe care ne-am aflat atunci. Anul acesta suntem cu Leo - prietenul nostru patruped, deci vom vizita doar locurile care permit intrarea cu catel. Probabil ca nu vor mai fi atât de multe muzee, însa vor fi multe orase încarcate de istorie si cultura - Toscana este o adevarata comoara!
Ieri am cercetat harta si ghidul turistic proaspat cumparat, am cautat detalii pe internet, am facut notite... [Am mai povestit eu o data aici pe blog ca pentru mine, concediul se desfasoara în trei etape: 1- fac planul, cercetez zona prin intermediul pliantelor si al internetului; 2 - petrec concediul propriuzis; 3 - sortez fotografiile facute în timpul concediului si îmi scriu impresiile pe blog ☺]
Astazi am sortat o multime de haine si încaltaminte din care... voi mai sorta înca o data sau de doua ori pâna când voi hotarâ ceea ce voi pune în final în valiza ☺ Recunosc ca habar nu am sa fac economic o valiza pentru vacanta însa anul acesta am hotarât sa nu mai iau cu mine lucruri inutile! Mereu se întâmpla ca abia jumatate din ceea ce am carat în concediu sa îmi si trebuiasca! Foarte grav nu este, pentru ca practic valiza este carata de masina si pretextul pe care-l folosesc este ca "mai bine am mai multe decât sa îmi lipseasca ceva" ;-)
Pe când camera era în dezordine totala si eu abia ma mai vedeam din gramezile de tricouri, bluze, fuste si rochite, cling-cling... aud soneria de la intrare! În prag apare Raluca - fiica-mea.
Mergem în curte sub marchiza, bem o limonada si stam la povesti. De fapt "copilul" a venit ca sa îi explicam cum si ce flori trebuiesc udate cât timp vom fi noi plecati, pentru ca ea va locui la noi pe perioada vacantei noastre. Dupa "instructaj" Raluca ne-a sugerat: "daca si asa sunteti cuprinsi de spiritul vacantei, hai sa încheiem ziua la Beach-Bar!"... Unde, ce si cum?!? au fost întrebarile noastre. "Pe Ludwigstraße..." a raspuns Raluca.
Helmut a refuzat din lene. Si mie mi-era lene, insa eu... sunt curioasa din fire si am vrut neaparat sa stiu unde este acest "Sonnendach" (Acoperisul cu soare). Asa ca am abandonat sortarea hainelor si am urcat în masina Ralucai. Am ajuns în centru orasului, am intrat în cladirea parcarii din strada Ludwig (am gasit loc imediat la intrare, pe spatiul rezervat femeilor☺) si din doi pasi am fost la usa liftului. Habar nu aveam ce ma asteapta (cu toate ca barul este deschis de câtiva ani, eu nu am fost înca niciodata aici). Am urcat 5 etaje si am ajuns pe un hol cu o bancuta. Raluca mi-a zis sa-mi descalt sandalele. M-am executat, fara sa întreb de ce... apoi am iesit pe o usa. In spatele ei s-a deschis un mic paradis! Pe întreaga suprafata a cladirii parcarii, terasa marginita de tufe de bambus si acoperita cu nisip alb, este amenajata ca un bar la malul marii ☺ Muzica, sezlonguri si saltele albe cu perne pentru relaxare, umbrelute, barul si cerul imens albastru...Wow, din decorul perfect, lipseau doar zgomotul valurilor si tipetele pescarusilor☺
Am traversat nisipul încins fara sa las sa se vada uimirea pe fata mea, ne-am asezat pe o saltea, am comandat câte un cocktail si pentru urmatoarele trei-patru ore, ne-am simtit ca în vacanta! Am povestit ca fetele, am râs, am baut cate doua cocktailuri, am mâncat total-nesanatos (cartofi dulci prajiti pai si Hamburger), cu alte cuvinte... ne-am facut de cap ca în vacanta! ☺
Mâine e luni... numaratoarea inversa pâna la vacanta adevarata a început: 6, 5, ...

Miercurea fara cuvinte (47) - Noiembrie în campusul universitar

Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

La geamul Ralucai

... toamna în toata splendoarea ei ☺

În jurul Caminului studentesc - câta iarba, atâtea vrabii! ☺