Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
luni, 30 iulie 2012
Surpriza
În invitatie ne-a scris ca se bucura enorm sa fim prezenti la jubileu si ne roaga ca nu cumva sa-i aducem vreun cadou. Totusi, nu pot sa ma prezint acolo, asa pur si simplu, deci mi-am dorit sa-i daruiesc ceva - orice, un mic simbol de pretuire. Dar ce?!
Întâmplator, într-o plimbare prin târg, am descoperit o masca ciudata din lut, nevopsita. Unchiul meu are o pasiune speciala pentru obiectele de arta si detine o inetresanta colectie de masti. Masti din ceramica, din lemn pretios, din sticla, masti adunate din târguri si galerii de arta, eu o admir de câte ori sunt în vizita la matusa si unchiul meu. De altfel, întregul lor salon este un muzeu!
Am cumparat-o pe mai nimic si m-am apucat de pictat. Am investit cu drag, câteva ore. Am început la lumina naturala, afara în gradina, dar m-a fugarit ploaia si mi-am mutat "atelierul" în sufragerie.
A iesit haioasa, sper să îi placă! :)) Este un duh bun, detine secterul tablei de sah, are machiaj de Faraon si pe cap o pânza de paianjen în care s-au agatat flori; când sufla lumânarica din vârful barbii, împrastie în încapere trifoi cu patru foi si mamarute, sa aduca noroc sarbatoritului.
Oare cum sa-l botez?!
Mai trebuie sa-i fac un mic retus si... este gata de împachetat!
PS: Luchi, daca ma citesti, te rog sa nu suflii o vorba! Surpriza trebuie sa ramâna surpriza! ;)
Roz și foarte apetisant!
Culeși proaspeti sau ornând tarte, capșunii sunt totdeauna delicioși!
Daca doriti sa împartasiti cu noi ceva vesel, sa începem o noua saptamâna cu buna dispozitie, atunci... înscrieti-va la Pink Mondays-Karma Police.
duminică, 29 iulie 2012
Cu fundu-n sus
Fântâna arteziana este amplasata pe promenada de-a lungul falezei din Warnemünde :)
sâmbătă, 28 iulie 2012
Leapsa - Liebster Blog Award
2. Spune 11 lucruri despre tine.
3. Răspunde la întrebările adresate de cel care te-a nominalizat şi formulează un set nou de 11 întrebări pentru cei pe care îi nominalizezi.
4. Nominalizează 11 persoane (+ link) care să realizeze acest tag.
5. Mergi pe pagina lor şi anunţă-i.
6. Nu da tag-ul înapoi!
2: îmi plac toate nuantele de albastru,
iubesc florile salbatice,
mestec toata ziua guma de mestecat,
ascult muzica în timpul calatoriilor cu masina si cânt împreuna cu solistii, spre exasperarea sotului meu (bag de seama ca volumul este mai mare decât talentul),
încep fiecare zi cu o ceasca de cafea,
îmi respect cuvântul dat,
urasc minciuna,
cu toate ca sunt novice, ma atrage tot ce tine de arta
sunt emotiva
îmi lipseste ambitia de a-mi impune restrictii alimentare
mi-as dori sa fac ocolul Pamântului
3. întrebari de la RedSky si raspunsurile mele:
1. Ce preferati o lancezeala pe malul marii sau o plimbare in ritm ascendent pe carari de munte?
iubesc marea, îmi place mult si muntele... prefer însa "lâncezeala" :))
2. Va influenteaza vremea sau aveti o buna dispozitie greu de miscat din loc?
vremea ma influenteaza, în sensul ca am dureri de cap la schimbarile bruste (poate dau vina degeaba pe vreme ;) o fi vârsta?!); buna mea dispozitie nu are deloc legatura cu vremea, o am prin fire :)
3. Urmariti scena politica? De ce?
da, urmaresc scena politica, pentru ca ma intereseaza lumea în care traiesc.
4. Cat de des va admirati in oglinda?
daca "admirat" se numeste toaleta de dimineata, atunci 10 minute zilnic. Mai adaug 2 minute, pentru un ultim retus înainte de a iesi din casa.
5. Considerati ca oamenii se pot schimba?
categoric! suntem toti într-o continua schimbare. ("Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat."Heraclit din Efes)
6. Aveti o trasatura de caracter pe care n-o suportati? (nu neaparat a voastra!)
egoismul nu-l suport!
7. Cate puteti tolera unui prieten?
atâta vreme cât se mentine respectul între noi, tolerez totul unui prieten.
8. Adevarul e benefic sau deranjeaza?
iubesc adevarul!
9. Filme sau carti?
carti
10. Va place sa fiti magulit? De ce?
conform DEX a maguli= a lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a flata; a linguși; a adula. Urasc toate acestea!
11. Autodepasirea ca da sentimentul de victorie sau doar o oboseala inutila?
nu prea înteleg întrebarea... Incerc zilnic sa fiu mai buna, sa învat ceva nou, dar nu pentru ca mi-ar da sentimentul de victorie; pentru ca ma simt mai bine si chiar adun puteri sa merg mai departe :)
Set nou de întrebari pentru cei ce vor prelua leapsa:
1. care este culoarea ta preferata?2. te supui în mod regulat controalelor profilactice?
3. de câte ori manânci pe parcursul unei zile?
4. cum suporti extremele de temperatura, rezisti mai bine la caldura sau la frig?
5. participi cu placere la activitatile extraprofesionale alaturi de colegii de serviciu?
6. acorzi o atentie deosebita felului în care te îmbraci?
7. cum se intituleaza ultima carte pe care ai citit-o?
8. unde ti-ai dori sa petreci urmatorul concediu?
9. te desparti cu usurinta de obiectele nefolosite mai mult de un an?
10. de câte ori pe saptamâna si cât din timpul liber petreci în natura?
11. ti-ai putea imagina sa traiesti o lunga perioada de timp fara telefon sau internet?
4: Nominalizatii la preluarea lepsei: Foto de inginer, Vera, Pandhora, Mirela, CLM, Costin Comba, Alicee-Traveler, Lillee, Zina, Alexandru, Sorin. Invit sa raspunda întrebarilor pe toti cei care doresc, chiar daca nu au fost "obligati" prin nominalizare.
Va doresc o duminica placuta! :)
Măcar o poza ;)
De-a lungul falezei Marii Baltice, protejate prin marchize elegante, vitrinele magazinelor de lux atrag mai mult privirile turistilor si mai putin potentialii cumparatori. Si pe buna dreptate!
Cine poate sa-si permita spre exemplu, sa poarte ochelari de soare ce costa 315 euro?! Este drept ca poarta semnatura lui Galliano, dar...
Vacanta este fermecatoare, chiar daca nu privesti lumea prin lentile fumurii à la Paris :) Happy Weekend!
PS: Tabel de însciere - la Elly Weiss
Parfumul poșetelor de piele
Pielea naturala este prin definitie, materialul din care se confecționează obiecte de încălțăminte, mobilier și de galanterie, obținut din învelișul prelucrat al corpului animalelor prin tabacire si tratamente chimice de conservare. Exista diverse tipuri de piele: split leather (pielea naturala tip "split leather" este o bucata de piele naturala de bovina, lipita pe o pelicula de poliuretan, pentru întarirea acesteia si totodata pentru cresterea duratei de utilizare), piele blanc (sortiment ce se prelucreaza de obicei prin tabacire vegetala usoara, menita sa nu încarce foarte mult fibrele colagenice), piele nubuc (tabacire cu crom, vopsire în adancime si finisare prin polizarea delicata a fetei; utilizata în special în marochinarie si încaltaminte), piele Anilin (cu un finisaj extrem de special, având moliciune deosebita si fiind foarte placuta la atingere), piele nappa (tabacita cu crom, vopsita si finisata pe fata, deosebit de rezistenta la umezeala si murdarie), piele ecologica (este o piele sintetica asemanatoare celei naturale doar ca acest tip de piele este biodegradabila, asemeni celei naturale, spre deosebire de alte materiale sintetice care conduc la poluarea mediului), piele Alcantara (numele înregistrat al unui material compozit - 68% polyester si 32% polyuretan, foarte asemanator cu pielea naturala "de caprioara", este un produs de lux, mult-mult mai fin si mai subtire decat cel natural) si multe, multe altele. Toate aceste piei au ca numitor comun mirosul specific, numit simplu "de piele". Este un miros unic, o definitie de marcă. Aroma pielii naturale este un amestec de note de fum şi miros specific de animal, este usor-dulce si emană o anumită căldură. Aroma de piele naturala este recunoscuta ca fiind una din cele mai întrebuintate arome în industia parfumurilor. Efectul miresmei de piele naturala confera parfumurilor o nota distinctiva, subtila si deosebit de frapanta. Face parte din formula majoritatii parfumurilor masculine.
Aroma de piele armonizează perfect cu moscul (îi adânceste aroma şi netezimea), chihlimbarul, lemnul de santal, cedrul albastru si patchouli.
Knize Ten este primul parfum pentru barbati din lume produs în serie, ce contine o puternica aroma de piele. A fost creat în anul 1920 de parfumierii François Coty si Vincent Roubert pentru casa de moda vieneza Kniže & Comp. Pe lânga aroma de piele marcată în prim-plan, sunt percepute fin nuante de portocala, bergamota, cedru, lemn de santal si chihlimbar.
Casa de moda Hermès, fondată în 1837 si specializată în pielărie, accesorii, bunuri de lux și prêt-à-porter are binînteles si o sectie dezvoltata de parfumerie. Kelly Calèche este parfumul feminin, creat în anul 2009 de Jean-Claude Elléna, având ca nota de baza aroma de piele naturala, este practic, un poem scris cu petale de iasomie, mimoza, tuberoza, narcise si rose, pe o bucata de „cuir d'Ange“ ("piele de înger"). Este un parfum extrem de sofisticat, fin, moale si mângâietor. Flaconul este conceput de disignerul Philippe Mouquet si are forma unui felinar de caleasca, o sticla cu forma supla si fina si baza groasa si grea. Închizatorul ergonomic poarta autograful creatorului. Având ca model închizatorul posetei Kelly Bag, flaconul are capac cu sistem de blocare rotativ si este "dotat" cu un întreg harnașament: curea, lacăt si accesorii metalice. Este practic, funcţional şi plin de poezie. Cutia de carton este decorata cu simbolul brandului Hermès, caleasca aminteşte în mod inevitabil de tropotul copitelor de cai pe asfalt. Este un parfum cu stil.
Brandul Burberry a lansat parfumul The Beat Men, creat de Christopher Bailey în anul 2008. Parfumul are accente intense de piele naturala, vetiver, frunze de cedru, piper negru şi violete, este un parfum proasmat, elegant, ce marcheaza un stil inconfundabil. Design modern al flaconului ce aduce creativitate şi expresie, realizat fiind dintr-un mixt de materiale - metal şi sticlă, completat cu o bandă de pânză neagră având inscripţionat logo-ul Burberry şi ambalajul în culorigri-metalizat, grafit, fumuriu si negru, întruchipeaza masculinitatea si reprezinta cultul Burberry. Este un parfum ce subliniaza dinamica personalitatii masculine si stilul natural.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
Postarea face parte din ciclul "Povesti parfumate" si este înscrisa în "Clubul povestii parfumate". Membrii ai clubului initiat de Mirela: Carmen, Daurel, Diana, Elly Weiss, Florentina, Gabi, Lili3D, Lolita, Mirela, Pandhora, Sara,Tury, Vanesa, Vania si Xaba.
vineri, 27 iulie 2012
Una calda, alta rece
Era deja a doua zi când o vedeam jucându-se singura pe plaja. Nu departe de sezlongul meu, era în apa pâna la genunchi, pescuia scoici. Simtindu-se probabil observata, a cercetat plaja si privirile ni s-au întâlnit. A venit direct spre mine si fara pic de timiditate mi-a spus:
- Buna ziua! Eu sunt Silvana si am cinci ani si jumatate. Vrei sa fim prietene?
I-am privit ochii rotunzi si senini iviti de sub palarioara decolorata si nu m-am putut abtine sa nu zâmbesc. Am aprobat imediat, m-am prezentat [omitând sa spun câti ani am ;)] si am devenit prietene.
Am crezut ca locuieste cu parintii sau bunicii în acelasi hotel cu noi. Mi-a povestit ca mamica ei este chelnerita pe terasa de unde obisnuiam sa-mi iau eu cafea. Tatal marinar, este plecat pe un vas de croaziera; ea vine diminetile cu mama din Tuzla, o asteapta pâna seara târziu, când îsi termina tura si mai doarme din când în când în magazia din spatele chioscului.
Avea o dictie perfecta, vorbea fara sa se alinte, formulând propozitii ca un copil de scoala. Si zâmbea fermecator.
Ne-am jucat ziua întreaga, am alergat pe nisip, am construit castele, am adunat scoici, am mâncat înghetata si i-am dat primele lectii de înot.. Ne-am învelit cu acelasi prosop si am împartit acelasi sezlong, asa cum fac prietenele adevarate ;)
A doua zi urma sa fie sâmbata si mi-a spus ca va ramâne acasa, cu fratele ei "ca are liber de la scoala".
Ne-am despartit fara lacrimi, la fel de spontan cum ne-am si cunoscut.
Îmi pare rau ca nu i-am cerut adresa, i-as fi trimis aceste fotografii :)
** Ne aflam într-o plimbare de amiaza în statiunea Neptun, în capatul opus Olimpului. Caldura era molesitoare, soarele parjolea... Ca o Fata Morgana, a aparut lânga noi o caleasca alba trasa de un cal brun-roscat. Ca mai toti droșcarii de pe litoral si acesta avea o culoare foarte închisa a pielii (vreau sa spun, nu doar de la soare). L-am întrebat cât ar costa sa ne duca la Hotel Amfiteatru. S-a scarpinat la ceafa si rânjind mi-a spus: "30 de lei". Stiam ca este mult, dar nu am avut chef sa ma tocmesc, asa ca am "batut palma". A parut încântat, ne-am si fotografiat împreuna.
Murgul a început sa tropaie, rotile sa se învârta si vizitiul nostru nu ne-a mai aruncat nicio privire, a tras doar cu urechea la povestile noastre.
Bag de seama ca realizân târziu ca vorbim germana, tare-l "mustra constiinta" ca nu "ne-a muls" de mai multi bani si pe tot drumul s-a gândit cum sa o dreaga!
Ajunsi la destinatie, îi întind o hârtie de 50 de lei si astept sa-mi dea restul. Îmi spune - cu o usoara urma de jena: "Trebuie sa-mi mai dati 10 lei!" Eu blufata îi spun: "Pai nu te-am întrebat înainte sa urc cât costa si mi-ai spus 30?!" Raspunde rânjind: "De persoana!" Aha! M-am rastit la el sa-mi dea imediat restul de 20 de lei. Sotul doar privea, neîntelegând o boaba.
Birjarul a scormonit într-un buzunar si fara nici un chef, a scos o bancnota mototolita de 10 lei. Mi-a spus cu nesimtire ca nu are mai multi bani la el. I-am întors spatele cu scârba si am comentat "țiganu' tot țigan ramâne!"
Marea Neagra - Jurnal de vacanta (12)
Fiecare zi de plaja am alternat-o cu una de plimbari, astfel încât primul șpațir l-am facut în Constanta, al doilea din statiune-în-statiune si am încheiat cu o peregrinare în Delta Dunarii.
Astazi am sa povestesc despre plimbarea în cel mai vechi oras atestat de pe teritoriul Românie - Constanta, un superb oras ajuns însa într-o decadere totala! Ma refer bineînteles la zona veche si cladirile istorice...
Am parcat masina lânga parcul Libertatii si ne-am început plimbarea de lânga Statuia Victoriei (opera sculptorului Boris Caragea, 1968). Am traversat aleile si ne-am oprint în fata panoului din Parcul Arheologic, sa mângâiem câteva clipe caramizile zidului roman ridicat în secolul III d.Hr. Am urmat Bulevardul Tomis facând o scurta pauza pe terasa Budda-Bar, am trecut pe strada Mircea cel Batrân, am salutat Lupa Capitolina si în câtiva pasi am fost în fata Muzeului de Istorie Nationala si Arheologie. Deodata pe strada am fost doar eu, el (Helmut) si Ovidiu ;) (statuia lui Ovidiu a fost realizata de sculptorul italian Ettore Ferrari, în 1887).
Bineînteles ca am vizitat muzeul si Edificiul Roman cu Mozaic (am rezervat o extra-postare aici: Poftiți la pâine antică romană!), precum si parcul cu monumente funerare grecești și romane (si acestei teme, i-am rezervat o extra-postare aici: Poveşti încrustate în pietre)
Trecând pe lânga Marea Moschee Mahomed al II-lea, ne-am continuat drumul pe strada Arhiepiscopiei. Am acordat ragaz sufletului, intrând în Catedrala ortodoxa Sfintii Apostoli Petru si Pavel, un lăcaș de cult ridicat dupa planurile si sub îndrumarea arhitectului Ion Mincu, între 1883-1885. Am ramas profund impresionati de frumusetea constructiei neobizantine, de picturi si fresce, de lucrarile de sculptura, de candelabre, policandre si sfesnice.
Ne-am continuat drumul pe stada strajuita de frasini cu trunchiuri varuite, pe lânga Hotelul Palace si am iesit pe faleza, direct la Farul Genovez.
"Asprul cânt al marii gemea de patemi"... si-n fata statuii marelui Eminescu, nimic nu mi s-a parut mai potrivit decât sa ascult la telefonul mobil "Mai am un singur dor" în interpretarea Angelei Moldovan. Am inspirat adânc aerul sarat si umed si am privi îndelung imensitatea albastra, cu admirație si cu emoție. Departe, la capatul promenadei se zarea Cazinoul.
Sotul meu nu a mai fost pe aici si, printre altele, i-am povestit ca iarna trecuta faleza a fost îmbracata în sloiuri de gheata si ca s-a intensificat degradarea trotuarului si mi-am dorit sa vad în ce stare mai este Cazinoul. Imediat mi-a spus ca el nu vrea la cazinou, în niciun caz. Eu am tinut-o pe a mea, ca mergem, el ca nu... Am fost mirata de vehementa cu care se opunea, dar n-am cedat. Când a simtit ca nu mai are încotro, a bombanit doar "Nu ne chiar dau banii afara din casa si nici macar tinuta corespunzatoare nu avem!". Atunci m-a bufnit râsul! El si-a închipuit ca-l duc sa joace ruleta si pocker, sa bea coniac fin si n-are papionul si pantofii de lac la el! :))) Dar unde l-am dus eu, am fi avut nevoie de haine de protectie si masti cu supapa de respiratie! Cladirea istorica, monument arhitectural cândva emblema a Constantei, a ajuns o epava! Privind din afara, cladirea în stil art nouveau înca mai impune. De cum pasesti treptele observi însa degradarea...Pereti scorojiti, placi de marmura volatilizate, oglinzi de cristal ciobite, îngalbenite sau sparte, ornamente de ceramica smulse din pereti, tapete împuțite, covoare ruinate de mizerie, splendori de candelabre cu brate lipsa... Am pasit înmarmurita din salon în salon, am urcat scarile în sala de bal si pur si simplu nu am înteles de ce aceasta bijuterie arhitectonica este lasata sa se prabuseasca! Superbele vitralii nu se vor mai putea reconditiona niciodata! Draperii cândva elegante, atârna decadent la ferestre. Porumbeii au pus stapânire pe cele mai frumoase saloane si patura groasa de excremente si cadavre de mici vietuitoare, dovedeste ca situatia dateaza de ani de zile! Nu doare pe nimeni sufletul?! Pe mine aceasta vizita m-a deprimat!
Am iesit din cazinou cu o puternica stare de tristete si am intrat imediat vizavi, la Acvariu, sa-mi domolesc emotiile. Expozitia prezinta specii de pesti în mod clasic, fara însa sa impresioneze prin nimic deosebit. Acvarii de diverse marimi, populate de pesti colorati sau cenusii, proveniti din Marea Neagra si Mediterana, pesti de apa dulce sau sarata, doar câteva coridoare. Cel mai mare bazin ce adaposteste sturioni si o pisica de mare si m-ar fi interesat, avea apa tulbure... Pentru ca eu fac comparatie cu alte expozitii similare din Germania (Sea Life München, Klima Haus Bremen) sau din Croatia (Aquarium Novi Vinodolski) asta nu înseamna ca Acvarium din Constanta nu merita vizitat! Chiar dimpotriva! Recomand vizitarea oricarei familii cu copii. Cei mici vor fi precis fascinati de culori, lumini si forme.
Dupa o zi plina, simteam încet-încet ca ne lasa genunchii, asa ce ne-am întors pe cel mai scurt drum la locul unde parcasem masina si pâna "acasa" (la hotel), ne-am oprit doar sa mâncam. Am ales din motive pur aleatorii restaurantul La Protap (la parterul Hotelului Balada, Constanta) si am avut noroc! Într-un ambient rustic, am avut parte de servire impecabila si mâncare gustoasa. O nemultumire totusi am: portiile pe care le fac sunt uriase! ;)
joi, 26 iulie 2012
Poftiți la pâine antică romană!
Este unul dintre cele mai bogate muzee din tara si prezinta cele mai importante momente din istoria poporului român, posedând numeroase martuiri ale trecutului istoric al Dobrogei. Colectii impresionante, piese neolitice din culturile Hamangia și Gumelnița, unelte agricole din perioada sclavagistă, amfore greco-romane, statuete reprezentând zeități grecești și multe opere de arta, ore în sir de plimbare, între un exponat si altul, fara însa sa pierzi interesul sau sa te simti plictisit.
Cele mai renumite piese ale muzeului, sunt Șarpele Fantastic Glykon , Fortuna cu Pontos și colecția de monede gravate cu regii sciți.
Nu am putut parasi muzeul fara sa nu-mi cumpar o copie modesta a Ganditorului de la Hamangia.
Edificiul Roman cu Mozaic - situat în imediata apropiere a Muzeului de Istorie, este un edificiu public monumentalul, datând din sec. III-IV. Construit în trei terase, pe circa 100 m de-a lungul falezei, făcea legătura între nivelul orașului și cel al portului antic. Zidurile groase și înalte realizate din bolovani legați cu mortar, placate cu marmură albă și colorată, este păstrat azi doar fragmentar. Din această sală astăzi se vede doar o parte din peretele lung și unul dintre pereții laterali. Primul prezintă o ordonanță de arcade deschise înspre mare.
Pardoseala edificiului era formată dintr-un excepțional covor de mozaic policrom, decorat cu motive geometrice și vegetale. Inițial, mozaicul a avut o suprafață de 2000 m², din care mai puțin de jumătate s-a păstrat în stare bună. Helmut a dorit sa pipaie mozaicul, doar-doar mai simte vibratia pasiunii artistilor ce au lucrat aici. Am iesit din muzeu deosebit de impresionati!