Restanța de sezon – Seară festivă memorabilă la petrecerea de Crăciun a companiei

Încă o restanță de bifat înainte de artificii — postez abia acum povestea serii de sfarsit de an de la serviciu.

Așa cum m-am obișnuit, firma la care lucrez păstrează tradiția și organizează în fiecare an serbarea de Crăciun. Petrecerea a avut loc înainte de închiderea activității pentru acest an (pe 20 decembrie), iar noi am avut din nou parte de o seară memorabilă, un moment de bucurie și recunoștință în care peste 500 de colegi s-au reunit pentru a celebra împreună.Restaurantul-cantină al firmei s-a transformat într-un spațiu festiv spectaculos, cu foaier elegant amenajat cu canapele și fotolii, mese joase pentru conversații tihnite, o zonă de smalltalk cu mese rotunde înalte și un spațiu de petrecere cu mese lungi și scaune de bar. Acestea au fost dispuse perpendicular pe scenă, astfel încât vizibilitatea să fie perfectă din orice unghi.La primire, echipa de chelneri ne-a întâmpinat cu cocktailuri rafinate și nectaruri de fructe, apoi cu tăvi pline de gustări apetisante – rulouri de somon cu cremă de hrean, mini-camembert copt cu merișoare sălbatice, creveți Black Tiger cu avocado picant, couscous cu berberise și migdale, vitello tonnato și multe alte delicii.
În foaier, orchestra Big Band a firmei a umplut atmosfera cu colinde interpretate în stil grandios. Armonia instrumentelor clasice de suflat și percuție a fost completată de timbrul aparte al cimpoiului, un detaliu care a dat întregii interpretări un farmec unic și memorabil.
Pe măsură ce seara a continuat, scena a fost preluată de o formație pop-rock din Brazilia, care a adus ritmurile celor mai în vogă hituri internaționale. Ringul de dans, aflat chiar în fața scenei, s-a umplut treptat, devenind din ce în ce mai plin, până când energia și veselia au cuprins întreaga sală.
Un detaliu aparte al serii a fost lumina roșie, asemănătoare celei din laboratoarele de prelucrare a fotografiilor analogice. Ea a fost folosită pentru a proteja identitatea celor fotografiați, creând o atmosferă misterioasă și difuză, care făcea ca pozele obișnuite să pară neclare. Totuși, fotograful profesionist prezent la eveniment a reușit să surprindă momente deosebit de frumoase, datorită echipamentului său special care neutraliza efectul acestei lumini.
Meniul a fost un adevărat spectacol culinar – farfalle flambate în roată de parmezan cu spumă de șofran, friptură de vită cu pere sălbatice, somon glazurat cu punci, burger de rață cu sosuri îndrăznețe și opțiuni vegane rafinate. Deserturile au fost o poezie – Kaiserschmarrn cu mere caramelizate, crumble de prune, crème brûlée cu aromă de turtă dulce și sorbeturi delicate.
Vinurile selecte din Ungaria și Australia, berea artizanală, cocktailuri rafinate, mocktailurile creative și cafeaua intensă au completat tabloul unei seri perfecte.
Am râs, am povestit, am dansat și am simțit că suntem parte dintr-o comunitate care știe să celebreze cu stil și căldură. Petrecerea s-a încheiat la ora 23, dar vibrația ei încă ne însoțește. 

°🫧⋆.ೃ࿔*･ Zăpadă, ceață și lumini de sărbătoare ･*࿔ೃ.⋆🫧°

❄️✨ Înainte de culcare am observat că a început să ningă. 

 Dimineața, Augsburgul era ca într-un basm — o pudră de zăpadă acoperea orașul, oferind un strop suplimentar de magie. A fost superb, dar la amiază s-a topit repede… ca un vis.
Acum, ceața groasă ne învăluie și face ca ziua să pară noapte. 

Însă luminile aprinse în jurul casei aduc bucurie și strălucire. Iar la serviciu, bradul e deja împodobit, pentru că din săptămâna calendaristică 51 cei mai mulți colegi vor fi în vacanță (iar la sfârșitul săptămânii firma se va închide până după Bobotează).
Chiar dacă zăpada a dispărut, magia sărbătorilor e aici și ne încălzește sufletul. Atmosfera rămâne sărbătorească, plină de lumini, culoare și așteptarea Crăciunului.✨❄️

PS: ✨🎄Au mai rămas doar 18 zile până la Seara de Ajun - când vom împodobi bradul și magia va umple casa🎄✨

Pauza de cafea în atrium

În mijlocul unei zile de octombrie, cu lumina blândă filtrată prin nori subțiri, atriumul clădirii se deschide ca un spațiu de respiro între ritmul alert al birourilor.
Pereții de sticlă, înalți cât două etaje, lasă soarele să pătrundă generos, reflectându-se în mesele cafenelei și în balansoarele suspendate ca niște inele pentru gânduri. Aici, aroma cafelei se împletește cu lumina aurie ce se strecoară printre frunzele arămii de afară.
"Pauza de-o cafea" este acel moment suspendat între doua teme tehnice si o mulțime de e-mailuri, în care timpul se oprește cât să-ți amintești că viața are gust — și e tare bună cu un strop de lapte și două râsete alaturi de colegi. Ideile se așază pe fotolii, iar pauza de cafea devine un ritual liniștit, înainte ca fiecare să urce din nou spre etajele unde timpul se măsoară în proiecte și termene.
De la etajul patru, privirea coboară firesc spre acest spațiu deschis, ca spre o scenă familiară, între amfiteatru și colțul cu măsuțe rotunde. Atriumul nu e doar o intrare — este o punte între ritm și reflecție, între agitație și tihnă.

---

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

Oreo, istoria unui deliciu iconic

Când vine vorba de biscuiți, puțini sunt la fel de cunoscuți și iubiți ca Oreo. Acest deliciu iconic și-a făcut debutul în 1912 și de atunci a câștigat inimile iubitorilor de dulciuri din întreaga lume. 

Oreo a fost creat de compania Nabisco și a devenit rapid un produs de bază în multe gospodării, fiind recunoscut pentru combinația sa perfectă dintre biscuiții crocanți de ciocolată și crema delicioasă din mijloc. De-a lungul anilor, Oreo și-a păstrat formula de bază, dar a evoluat și s-a adaptat pentru a satisface gusturile diverselor generații. 

Au apărut numeroase variante, de la Oreo cu cremă dublă, la cele cu arome inedite precum mentă, căpșuni sau unt de arahide. Acești biscuiți au fost de asemenea folosiți în numeroase rețete de deserturi, de la cheesecake-uri la milkshake-uri și chiar înghețată. 

Unul dintre aspectele interesante ale biscuiților Oreo este ritualul de a-i consuma. Fiecare persoană are propriul său mod preferat de a savura Oreo: unii preferă să-i desfacă și să mănânce crema mai întâi, alții îi înmoaie în lapte, în timp ce alții îi mănâncă pe îndelete, savurând fiecare strat. Eu mușc pur si simplu din biscuiți si las crema sa mi se topească în gura.

Pe lângă gustul său delicios, Oreo a devenit un brand global și un fenomen cultural. A apărut în reclame, filme și emisiuni TV, și a fost subiectul a numeroase campanii de marketing inovative. De la colaborări cu alte branduri celebre, până la ediții limitate și produse tematice, Oreo continuă să surprindă și să încânte. În concluzie, biscuiții Oreo sunt mai mult decât un simplu desert - sunt o parte integrantă a culturii pop și un deliciu care traversează generațiile. Fie că îi savurezi simpli, îi folosești în rețete sau îi împărtășești cu cei dragi, Oreo rămâne o alegere perfectă pentru momentele de răsfăț. 

Care este modul tău preferat de a savura un Oreo? 😄

Serbarea de sfârsit de an /End of year celebration - RIO S50/23

 

Firma noastra îsi va închide activitatea pe anul 2023 în ultima saptamâna a anului si majoritatea compartimentelor vor avea saptamâna viitoare iesiri organizate într-un târg de Advent. De aceea saptamâna calendaristica 50 este de obicei folosita pentru a programa serbarea de sfârsit de an. Am mai spus ca împartim campusul companiei cu alte trei firme surori si saptamâna aceasta cantina-restaurant nu a oferit mâncare de prânz decât "to go" pentru ca salile restaurantului au fost altfel aranjate si decorate în vederea serbarilor. 

Firma noastra a serbat ieri seara sfârsitul de an 2023. 

Una din fiicele mele lucreaza într-un institut de cercetari, sunt bugetari si... coincidenta a fost ca si ei au avut ieri serbarea de sfârsit de an. La ei, fiecare a adus ceva de mâncare - salate si garnituri, finantat de institut a fost doar carnea pentru gratar si ceva bauturi (au gatit ei în bucataria firmei). La noi, petrecerea a fost absolut profesional organizata si finantata în totatlitate. Adevarul este ca la 600 de invitati, nici nu se poate altfel. Petrecerea noastra a fost un adevarat banchet! 

In fata restaurantului au fost puse câteva mese de stat in picioare, lampi de încalzire si de jur -împrejur vase pentru foc cu lemne. Doua chioscuri serveau vin fiert - rosu, alb sau punch fara alcool. 

 

La intrare în sala am primit bentite la mâna, textul a fost dragut: "Never say never again". De fapt asa am aflat ca petrecerea noastra are ca tema James-Bond (de ce s-a ales acest motto, înca fac investigatii ☺ Când o sa stiu mai multe, vin cu updates). 

Imediat am fost întâmpinati de chelneri cu tavi încarcate cu pahare de sampanie sau limonada (eu am baut doar fara alcool, pentru ca masina mea ma astepta în parcare). Cantina nostra nu mai era de recunoscut: canapele, fotolii, masute joase, mese inalte, rotunde, brazi împodobiti, stelute colorate atârnate de tavan, spoturi luminoase ca la disco! Un fotograf profesionist a umblat printre noi si a facut o multime de fotografii - daca voi primi ceva dragut, voi prezenta la rubrica "actualizari".

Pe marginile salii enorme erau amenajate standuri pentru servire de vinuri, sucuri, bere, cafea, cocktailuri... Incredibil ce oferta mare ne-a fost pusa la dispozitie. Aria aceasta a fost despartita de sala mare printr-un perete pliant, cu geamuri (cuvântul românesc este glasvand, dar acest cuvânt provine din germana si pe germana se scrie Glasswand. Nu l-am putut folosi, mi se pare ca este scris gresit ☺). 

Pe partea cealalta a peretelui de sticla au fost asezate multe mese lungi, înalte, cu scaune de bar. Perpendicular pe sirul de mese, a fost amenajata o scena. Am avut program live: un DJ, o solista acompaniata electronic care a interpretat celebrele hit-uri ale serialelor Agent 007 si un acrobat. 

Dar highlight-ul serii a fost concertul orchestrei firmei noastre. De la mine din compartiment sunt trei colegi care fac parte din orchestra.

 

Oliver este vedeta - el cânta la cimpoi si a facut cursurile pentru învatarea instrumentului în Scotia, de unde are si uniforma perfect potrivita. Melodiile de Craciun parca au un efect mai festiv când se aud si sunete de cimpoi (de altfel, si taragotul are un timbru specific melodiilor de Craciun ♥). Ce i-am mai aplaudat! Ei au deschis spectacolul serii. 

La 600 participanti, e greu sa-ti pastrezi locul, pentru ca întrgul meniu a fost de tip bufet. Noi am format un grup mic si am ramas mai tot timpul împreuna, la un set de canapea si fotolii. Am dat si ture, sa discutam cu toate fețele cunoscute din firma, pentru ca asa se cade, la asemenea ocazii. Am râs, am cântat, am povestit (seara, acasa, am constatat ca sunt ragusita ☺), am mâncat si baut, ne-am distrat de minune!

Diferite feluri de aperitive, portionate în cupe, astfel încât sa poti servi ce si cât vrei. Au fost multe salate, chiftelute, piept de pui la tepusa, curmale prajite în mantie de sunca, etc. De toate si pentru cei vegetarieni sau vegani. Apoi au urmat mâncarurile calde: gogosi de cartofi cu sos de ciupercute si verdeturi; gulas de cerb cu garnitura de mar în vin si jeleu de gutuie; file de dorade cu risotto si salatica; pancakes din cartofi cu carne de rata si sos de merisoare, pancakes cu file de somon-afumat si salata Romana cu sos de lamâie; pancakes cu sos de mere, smochine si nuci crocante; piept de pui în crusta de marone, cu crema de bostan si salata de rucola si morcovi. Fiecare a putut servi ce si-a dorit si de câte ori a avut pofta! Armata de chelneri a umblat mereu printre mese si a adunat farfuriile, tacâmurile si paharele goale. Atmosfera a fost absolut fantastica!

 

Timpul a zburat... Petrecerea a început la ora 17 si oficial a durat pâna la ora 23. Jinnu este în primul semestru de sarcina, a plecat pe la ora 19 acasa, eu si Andrea am plecat pe la orele 21. Ea a fost preluata cu masina de catre logodnicul ei, eu am urcat cu liftul în garaj - de dimineata abia am gasit loc de parcare la etajul 10 ☺☺☺ De obicei parchez la etajele 3,4 sau cel mult 5. Dar miercuri a fost o zi speciala si ca dovada, toata lumea a fost prezenta la birouri.

La iesire, lânga garderoba era postata o caruta cu pungulite pentru luat acasa, pline cu migdale prajite în zahar caramel. Multe tablite cu urarea "Craciun fericit" în diverse limbi ale lumii au îmbracat panourile spre garderoba. Angajatii firmei formeaza o mare familie, o comunitate multi-culti din peste 40 de natiuni, ingineri si specialisti de înalta calificare din toate continentele planetei (India, Japonia, China, Vietnam, Turcia,Ungaria, Austria, România, Ucraina, Franta, Portugalia, Spania, Italia, Polonia, Grecia, Croatia, Tunisia, Camerun, Pakistan, Mexico, Venezuela, Brazilia, etc).

Sper ca v-au placut reflexiile si luminile din fotografii si videoclipuri si va invit sa participati la rubrica Reflexii în Oglinda, initiata de SoriN si preluata de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

A sosit VACANTAAAA...

“La Kossa” a intrat în vacanta de vara! ☺ Saptamâna aceasta o închei obosita, ca pe ultima suta de metri a unui maraton. 

A fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute, activitati care pe de o parte m-au încarcat cu energie pozitiva, pe de alta, m-au sleit de puteri ☺ E drept ca ar trebui sa îmi amintesc mai des ce vârsta am, sa pun frâna si sa o iau mai încet… dar pot?!? ☺ 

Ma bucur ca macar vremea s-a mai racorit si cel putin somnul mi-e mai linistit. La noi în Bavaria s-a racorit bine de tot!!! De la 38-40°C cât am avut timp de aproximativ doua luni, acum … ne-au mai ramas doar 12-15°C ☺ O diferenta crasa! Am trecut la ghetute si geci captusite, gata cu sandalele si tricourile!!!

Vremea cica se va reîncalzi probabil în a doua saptamâna a lunii august! Deocamdata cerul este mai tot timpul acoperit, ploua des si ne bucuram ca macar nu sunt furtuni si nu bate vântul. În saptamânile 32/33 am concediu si vom pleca în Alsacia… normal ca îmi doresc soare! Sper ca prognoza meteorologilor sa se adevereasca ☺ 

Cursul de “La Kossa” va reîncepe abia în octombrie. Pâna atunci.. calm down - vorba cântecului ☺ 

Ultimul antrenament s-a desfasurat foarte placut! ☺ Am hotarât sa facem înca un filmulet pentru ca la videoclipul anterior au lipsit foarte multe colege. Fiecare din noi a ales un move si Susi, antrenoarea, le-a boteza “Carmen-move”, Tasia-move”, Sandra-move”, s.a.m.d. (al meu a fost primul). Nu a trebuit sa memoram ordinea, a fost suficient ca ea sa strige numele si fiecare a stiut ce urmeaza ☺ La repetatul pasilor ne-am cam împotmolit, pentru ca Susi uita mereu ☺☺☺ Zicea “repetam Natalie-move de doua ori” si când se filma, ea facea de trei ori, sau de sase ori!!! Am întrerupt si reînceput cred ca de zece ori! ☺☺☺ Ca l-am si zapacit pe baietelul Tinei, care spontan ne-a fost cameraman. Pustiulica are doar 10 ani si a dansat cu noi la încalzire. Apoi a iesit pe terenul de fotbal pâna am stabilit noi coreografia. 

Când dansul a fost fix, l-am chemat în sala sa ne filmeze. Am râs cu lacrimi ca dupa ce am înterupt de câteva ori filmarea pentru numaratoare gresita sau pentru ca melodia ajungea prea devreme la final, în sfârsit totul decurgea perfect, zâmbeam toate degajat spre camera, eram pe la mijlocul dansului si zice Andrée “Mami, sa-mi spui când sa pornesc filmarea” ☺☺☺ 

Acesta e singurul filmulet complet ☺☺☺ Nu a iesit bine (avem multe greseli), însa sosise deja grupa care avea antrenament dupa noi, asa ca nu am mai refacut, asa a ramas:

Bineînteles ca intrarea în vacanta s-a lasat cu serbare ☺ Nu din cauza ca nu ne-am mai putea vedea (ca noi lucram în aceeasi firma ☺) dar asa... am cautat si gasit pretextul sa iesim seara împreuna undeva! Antrenoarea nu a putut sa vina ca a avut înca un curs, Natalie a avut altceva programat, dar noi celalalte patru am fost la un restaurant mexican ☺☺☺ Am facut o seara multi-culti ☺ Hola! Am mâncat bine (ensalada de Sierra Madre si gambas al ajillo) si am profitat de câte un Cocktail Happy Hour ♥ Salud!!!

Party pe malul lacului

Vacanta de vara s-a terminat si… chiar in prima saptamâna de serviciu, am participat la evenimentul estival, organizat de firma la care lucrez – Summer Spalsh ☺ Au fost invitate toate compartimentele care lucreaza în “Inventii-Inovetii”, cca. 150 angajati. Participarea a fost fara obligatie si s-a considerat “timp liber” însa toate costurile au fost preluate de firma. Am plecat la ora 15 din fata intrarii principale, unde ne-au asteptat doua autocare. Am fost ceva mai mult de 120 persoane, câtiva au venit cu automobilul personal. Si noi ne-am gândit ca poate nu ar fi rau sa plecam cu masina, pentru ca invitatia spunea ca autocarele vor pleca înapoi la ora 22!!! Ne-am gândit noi “ce sa facem sapte ore pe malul unui lac?!” Hm… la ora 22 se dansa în jurul focului de tabara si nimeni nu vroia acasa! ☺☺☺ … Dar sa încep cu începutul ☺

 

Stiam din invitatie ca vom merge la Lacul Thannhausen – unul din cele mai mari parcuri cu cablu pentru schi nautic și wakeboard, pentru ca am fost rugati sa ne înscriem pe lista daca vrem sa facem sport nautic si daca suntem începatori sau profi – pentru ca asa cum spuneam mai sus, toate costurile au fost preluate de firma (chiar si pentru echipament închiriat si curs cu antrenor). Si ni s-a mai spus sa ne aducem îmbracaminte lejera, pentru “timp liber” (nu “office loock!)… Mai mult nu am stiut ce ne asteapta. 

Thannhausen este la o ora distanta cu masina, pâna acolo este drum-national (nu autostrada) si soseaua serpuieste printer sate pitoresti si paduri umbroase de conifer si foioase. Din parcarea parcului am fost îndrumati spre zona rezervata exclusiv pentru noi. 

Au fost doua pontoane, o statie de cablu pentru grupul de începatori si o alta pentru profesionisti. Pe malul lacului, barul a fost deschis doar pentru noi – frigiderele pline cu bauturi de toate felurile: cola, fanta, sprite, sucuri de fructe, radler (bere cu limonada), diverse tipuri de bere, vinuri si… am avut doi barmani simpatici, care au preparat fara pauza cocktailuri pentru noi! Tejgheaua supraetajata a barului era plina cu tavi pe care erau asezate cele mai delicioase sandwichuri pe care le-am gustat vreodata la o party!

A început ospatul, ne-am ocupat locuri la mesele asezate nu departe de ponton si pentru început ne-am grupat pe birouri; apoi ne-am amestecat între colegi si a fost o atmosfera superba! Ne cunosteam din sedinte si bineînteles din pauzele de cafea sau mesele la cantina. Acum am avut ocazia sa ne cunoastem mai lejer si sa abordam teme de discutie vesele, uitând total problemele de serviciu! De fapt, acesta a fost scopul principal al excursiei – de a forma un grup compact, vesel, relaxat. Sa descoperim ce hobby-uri commune avem, sa legam noi relații de colegialitate mai strânse și mai armonioase, care sa duca la o colaborare placuta si echilibrată la locul de muncă. 

Pâna când ne-am servit cu bunatatile de pe platouri, deja primii colegi îmbracau vestele de protectie si îsi asteptau rândul la cablul care îi va trage cu viteza maxima peste apa. Eu am probat schiul nautic in urma cu cativa ani, a fost o experienta interesanta însa mi-a ajuns ☺ De data aceasta am fost spectator ☺ Au fost însa foarte multi colegi care au probat schiul si boardul (cel putin 50 persoane). 

Ce amuzament a fost de cât ori a cazut unul sau s-a scufundat! Dar cel mai amuzant a fost ca cei care nu mai reuseau sa se ridice, sa reporneasca tura, erau trasi la malul lacului, într-o pozitie ce amintea de zborl lui Superman ☺☺☺ Atmosfera a fost degajata, ne-am implicat care mai de care în discutii hazlii, am râs si ne-am simtit bine.

Eu m-am atasat de grupul care a jucat beach-Volleyball, altii au jucat fotbal, altii tenis de masa si altii doar au stat la povesti. M-am bucurat ca am jucat volei, pentru ca nu am mai pus mâna pe minge de cel putin 8 ani! Ceea ce ne-a ambitionat sa jucam bine a fost amplasamentul terenului ☺ Intre lac si un canal cu apa plina cu matasea broastei ☺☺☺ De câte ori zbura mingea aiurea, trebuia sa se sacrifice cineva sa scoata mingea din apa! Dupa câteva seturi, jucate în echipe mixte, am revenit la bar sa ne astâmparam setea.

Am constata ca în locul amenajat pentru gratar, se încingeau carbunii. A urmat o serie de gratarele, ceafa de porc, piept de curcan si pui, cârnaciori de toate felurile, ţepuşe cu dovlecei, vinete, ceapă si ciupercuţe, brânzeturi, stiuleti de porumb fiert si o pâine bunaaaa – buna! 

Un coleg cu Spotify s-a legat la boxa si a facut pe DJ. Cu muzica buna a început si dansul sip e masura ce soarele a început sa se retraga, pe locul de gratar s-au pus lemne si s-a încins un foc de tabara de toata frumusetea. 

Când s-a facut ora 22 habar nu am avut! Ne-a parut rau ca a trebuit sa ne urcam în autocare, însa gândul ca a doua zi va fi zi normal de lucru a mai redus din regret ☺ 

Am ajuns din nou în parcarea firmei la ora 23. Era întuneric bezna! Tare ciudat mi s-a parut drumul spre casa, autostrada era aproape pustie si eu… ce credeti?! Eram cu ochelarii de soare înca pe nas (care deasemenea sunt ochelari cu lentile progresive / multifocale, dar cu lentil albastre în degrade)! Nu am avut unde sa opresc sa îmi caut ochelarii uzuali, dar am ajuns cu bine acasa. 

Dupa un dus rapid, m-am bagat în pat, de adormit însa am adormit greu, datorita superactivitatilor traite în cursul zilei.

Summer Team Event (partea III)

(continuare la "Summer Team Event - partea a II-a")

Excursia noastra a inclus deasemenea un tur-per pedes, cu ghid, prin orasul vechi, având titlul " München, 860 de ani de istorie". 

Am pornit bineinteles din Marienplatz (piata cu coloana Sf Maria, cu Primăria Nouă - în stil neogotic, al cărei Glockenspiel popular cântă melodii și povești din secolul al XVI-lea, cu Vechea Primarie si cu Fântâna-cu-pesti), ne-am oprit în Viktualienmarkt - paradisul gastronomic, cea mai renumita piata din Germania cu peste 140 de tarabe, 8 fântâni si pâraie subterane.

Plimbarea noastra a continuat cu vizitarea Hofbräuhaus si o scurta incursiune în istoria berii germane (Kloster Weltenburg are atestul brimei beri din lume, in anul 1050) si a puritatii („Reinheitsgebot“ semnat în 1516) prin care toate manufacturile de bere au semnat ca in bere nu va fi introdus nimic altceva decât din hamei, malț (orz), drojdie și apă! Fara adaos de siropuri, concentrate sau alte arome! 

A urmat Piata Max-Joseph, cel mai impozant loc al Münchenului, flancat de Opera, Teatrul, Palatul rezidential si monumentul ce-l reprezinta pe Regele Max I. Joseph. 

Urmatorul popas a fost în Piata Odeon, cu impresionantele trepte din fata Feldherrnhalle, pazite de cei doi lei din marmura. Este o clădire-replică a Loggia dei Lanzi din Florența, finalizata în 1844 în numele lui Ludwig I și ridicat în onoarea armatei bavareze. De cealalta parte, biserica Teatina Sf. Kajetan, ridicata la sfârșitul secolului al XVII-lea în stilul baroc târziu italian.

Fara intentii de shopping, am ajuns în unul din cele mai selecte centre comerciale "Cinci Curti" un ansamblu cosmopolit-elegant, achiziționat de magazine și restaurante, în principal în intervalele superioare de preț. În total "Fünf Höfe" oferă vizitatorilor aproximativ 60 de magazine, opt cafenele și restaurantele si Salonul de arta Hypo-Kunsthalle, care prezintă expoziții temporare pe teme, artiști și epoci în schimbare. Unele dintre curți și pasaje sunt decorate cu opere de artă („Grădinile suspendate” ale Titei Giese, 317 m² de mozaicuri din paiete de sticlă realizate de Mayer’schen Hofkunstanstalt, „Sfera” din plasă de oțel, realizata de Ólafur Elíasson). 

Reluînd directia Marienplatz, ne-am oprit în fata bisericii Fraunechirche sau Catedrala Maicii Domnului, este reperul inconfundabil al orașului München.Ridicata în stil gotic târziu din secolul al XV-lea, catedrala are două turnuri caracteristice cu inaltime de 100 de metri (Turnul de sud este deschis vizitatorilor și oferă o vedere asupra întregului oraș). Interiorul bisericii este impresionant si ca atractii turistice speciale: monumentul Wittelsbacher, cripta episcopului și Teufelstritt (Amprenta arată un picior uman cu pinten pe călcâi. O veche legendă spune ca aceasta urma este a diavolului, care a vrut sa distruga catedrala).

Ultimul popas a fost în fata hotelul „Bayrischer Hof” (cel mai de lux hotel din München).

Hotelul a fost construit în 1841 si a fost cel mai vândut hotel din Germania din 2011 până în 2015, dar a pierdut acest rang în fața Estrel din Berlin în 2016. Hotelul de 5 stele -lux, oferă 337 de camere mobilate în diferite stiluri, inclusiv 74 de apartamente, 40 de săli de evenimente, cinci restaurante, o sală de mic dejun, o grădina de pe acoperiș și șase baruri. Deasemenea hotelul are studioul de fitness si propriul centru SPA, ce se întinde pe trei etaje. Teatrul "Komödie im Bayerischen Hof" se situeaza la parterul hotelului iar la subsol este clubul de noapte ce ofera spectacole de jazz, blues și soul.

Aici a locuit Michael Jackson de câte ori a venit în turnee în München( 1972 - Jackson Five si legendarul concert din Circus Krone Bau; 1988 BAD WORLD TOUR concert în Münchner Olympiastadion; 1997 History World Tour în Münchner Olympiastadion), dar si privat, în anul 1998, împreuna cu copiii si mama lor, Debbie Rowe). Motiv pentru care, fanii au împodobit monumentul din fata hotelului cu fotografii, transformând statuia din bronz a lui Orlando di Lasso în altar închinatregelui Pop, MJ.

Turul a durat aproimativ trei ore. Obositi si de mersul pe jos dar si toropiti de caldura, ne-am târâit cu ultimele puteri pâna la restaurantul "Herrschaftszeiten - Das Paulaner im Tal" (Din timpurile domniei - în Valea berii Paulaner). Ne-am ospatat cu toate bunatatile, eu am servit Dorada (pește) la gratar, cu cartofi pai si salata asortata, apoi la desert Kaiserschmarrn cu dulceata de prune... Delicios! Am avut tren spre Augsburg la ora 22. La ora 23:15 am intrat în casa! Am facut dus cu apa molâie, sa-mi potolesc arsura talpilor, apoi am adormit bustean! Miercuri la ora 7 m-am trezit pentru o zi normala de lucru ☺

Summer Team Event (partea II)

(continuare la "Summer Team Event - partea I-a") 

Muzeul German, are galerii ce acopera toate domeniile tehnicii si stiintei, de la poduri, trenuri, motoare, baraje, avioane, rachete, sateliti, tractoare, instrumente muzicale, instrumente optice si medicale, robotica, aparatura foto si film... pâna la Planetariu (este cel mai avansat planetariu din punct de vedere tehnologic din Europa). Cu alte cuvinte, muzeul ofera o plimbare de sub pamânt (tehnologia mineritului) pâna la stele!!! O plimbare deosebita ♥ prin salile cu exponate în marime originala, cu machete, cu demonstratii interactive sau experimente live, cu pauze de o cafea, un suc sau o Brezel, cu 19 km de coridoare, sase etaje de exponate si treizeci de sectiuni! 

Pentru masa de prânz am iesit din muzeu dar ne-am reîntors pentru spectacolul de la ora 16 al Planetariatului. 

 

Sper ca v-a amuzat dansul meu sincron cu scheletul 🤣🩻

Urmeaza "Summer Team Event" - partea a III-a

Summer Team Event (partea I)

Ziua de marti a saptamânii calendaristice 23 am fost la München. Am avut "Summer-Team-Event". 

În fiecare an - vara, compartimentul în care lucrez, organizeaza o iesire/ o excursie. Mai întâi se fac propuneri, se alege excursia care întruneste cele mai multe voturi, se formeaza un comitet pentru organizare si planul este pus în cel mai scurt timp în aplicare ☺ (toate costurile sunt preluate de firma).

Anul trecut am fost în Padurea Neagra, la Calw, un orasel pitoresc din landul Baden-Württemberg. Anul acesta excursia a fost fara înoptare, dar a durat o zi întreaga - de la 7 dimineata pâna aproape de miezul noptii!

Cum spuneam, marti dimineata ne-am întâlnit în gara si am calatorit cu ICE-ul spre München (doar 40 minute). Apoi am luat S-Bahnul si am ajuns la Muzeul German (Deutsches Museum), cel mai mare muzeu de știință și tehnologie din lume. Fondat în 1903, muzeul are un spațiu expozițional de 66.000 de metri pătrați, dispus pe mai multe etaje. Muzeul detine o colecție unică de exponate originale si reprezinta o adresa de top pentru cultura tehnică și științifică. 

Pentru mine a fost a treia vizita la acest muzeu, însa de fiecare data poti desoperi alte detalii si niciodata nu este plictisitor, mai ales în compania colegilor de serviciu ☺☺☺ Suntem un grup foarte diferit, atât ca vârsta cât si ca origine si cultura. Suntem 17 ingineri de diverse specialitati, vorbim engleza între noi pentru ca ne-am adunat din 4 continente, respectiv 7 tari diferite ( doar jumatate sunt germani originari)! Per-total, firma are peste 2000 de angajati din 40 natiuni diferite! Suntem o comunitate multi-culti si poate datorita diversitatii, atmosfera de lucru este foarte destinsa. Suntem foarte buni prieteni - ceea ce face munca placuta, tinând cont ca fiecare individ petrece un sfert din viata la serviciu! Dar, sa revin la muzeu... în "Summer Team Event (partea a II-a )"☺ 

UP-DATA: tocmai am gasit fotografii din vremea analoaga ☺☺☺ Eram tot cu o grupa, în anul 2001, pe când faceam un curs de automatizare CAD pentru TCM ☺

Sportul si rutina zilnica

Sportul a facut parte mereu din programul meu saptamânal. 

Înca din scoala primara, m-am înscris la volei si ca urmare, am facut parte mai întâi din echipa de junioare a Scolii Sportive din Sibiu, apoi dupa împlinirea vârstei de 18 ani am trecut în echipa CS Steaua Rosie Sibiu. Pe vremea aceea, faceam antrenament de cinci-ori pe saptamâna si în perioadele de competitii, se mai adauga înca o zi, în general duminica, când aveam meciuri. Erau trei zile de antrenament cu mingea, o zi de antrenament-forta - pentru cresterea masei musculare si o zi de "scari" - pentru îmbunatatirea detentei. Am facut sport de performanta si am jucat volei pâna când, femei adulte deja, am devenit rând pe rând mamici. Echipa s-a destramat pe când aveam vreo 25 de ani, însa prietenia care ne-a legat a ramas pâna în zilele de azi. Am colege de echipa care locuiesc mai departe in Sibiu, dar sunt multe care locuiesc în Canada, în USA, în Elvetia... eu în Germania. În primii cinci ani dupa destramarea echipei, ne-am mai întâlnit din când în când pentru un joc la sala, pe gazon sau uneori la strand, pe nisip. Întâlnirile au fost tot mai rare si acum, tinem legatura doar virtual, pe Whatsapp, FB, Insta, rar face-to-face. Asa e viata! Însa amintirile acelea sunt unele din cele mai frumoase ale mele! Echipa de volei m-a format ca om, sunt disciplinata, constiioncioasa si am un spirit puternic de echipa. Aceste calitati m-au ajutat mereu în cariera mea profesionala, ca inginer proiectant (absolventa TCM). Aici în Germania, am jucat câtiva ani volei la nivel hobby, în echipe mixte, ba chiar la un moment dat, am antrenat pentru cateva luni o echipa feminina de volei a unei asociatiei sportive. Timpul zboara... prioritatile din viata noastra se schimba. Nu am mai pus mana pe o minge de volei de mai bine de zece ani - pentru ca nu am mai avut ocazia sau mai corect formulat, nu am mai cautat ocazia. Pentru ca am devenit an de an tot mai comoda ☺

Împreuna cu sotul meu, am facut ani de zile sport, de doua ori pe saptamâna la sala fitness. Cândva sotul meu a renuntat iar eu am profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o jobul atunci si m-am inscris intr-un club sportiv, vizavi de poarta întreprinderii la care lucram atunci. Practic, treceam strada spre club în fiecare zi! Bineînteles ca nu faceam sport cinci zile pe saptamâna, însa aveam antrenamet macar de doua ori pe saptamâna. În restul de zile aveam programari la masaj acvatic, masaj cu drenaj limfatic sau mergeam la piscina. Toate acestea, dupa orle de serviciu sau la pauza de amiaza. Apoi ... a venit pandemia!!! Programul nostru a fost dat total peste cap. Am lucrat mai bine de un an în Home Office, m-am obisnuit sa stau acasa, îmbracata mai mult în pijama... ba chiar când s-au ridicat restrictiile, îmi era ciudat sa ies pe strada. Doamne mulţam ca a trecut totul!

De doi ani, lucrez într-o firma moderna, poate una din cele mai prospere din Bayern (Fa. Hilti). Bunastarea firmei se reflecta si în modul în care-si trateaza angajatii, precum si in atmosfera degajata de lucru. Lucrez foarte mult - sunt 40 de ore pe saptamâna, plus pauzele, tradus în timp, asta înseama ca plec de acasa la ora sapte jumate/ opt si ma întorc acasa la ora 17:30/18. Imi este practic ocupata toata ziua, si cu toate acestea, ma duc cu mult drag la birou! Nu am condica de semnat, nu stampilez de intrare sau iesire, totul functioneaza pe baza de încredere si constiinciozitate. Am program de lucru flexibil, nu exista "miez-de lucru" dar bineînteles trebuie sa tin seama de meetingurile programate si de termenele de predare. Câteodata fac ore suplimentare, alta data lucrez doar 4 ore sau îmi iau spontan o zi libera din contul meu de ore. Este perfect!

Firma are sediul central in Liechtenstein, are filiale în peste 120 de țări si peste 30.000 de angajati. În Kaufering, unde lucrez eu, sunt peste 3000 angajati - este un mic oras, în oras! Avem pe lânga cladirile cu birouri, laboratoare si uzina de productie, garaje suspendate, restaurant si doua cofetarii, terase de vara, sali de relaxare, parcuri cu alei si fântâni decorative, totul construit modern si ergonomic. Fiecare cladire cu birouri are la subsol sali de fitness, dotate cu cele mai moderne aparate, cu supraveghere si suport profesional si gratuit! Sunt organizate si cursuri tematice, este oferit chiar si un serviciu de consiliere nutritionala. Adevarul este ca toti stim muuulte despre ce e bine de facut...probleme avem majoritatea cu aplicarea sfaturilor in viata reala! În perioada de restrictii pe motiv de pandemie, am devenit foarte lenesa, m-am îngrasat si acum mi-e foarte greu sa-mi re-intru in ritm! Când s-au ridicat restrictiile, am amânat începerea sportului pe motiv - vine concediul de vara, încep dupa! "Dupa" mi-am zis, ah, vin imediat sarbatorile de iarna, încep dupa! Am revenit la serviciu în luna ianuarie si... mi-am reactivat chip-ul pentru fitness! Am reusit sa ma mobilzez si merg deja de patru saptamâni la antrenament, joia, dupa orele de serviciu. Siiiiii... m-am lasat convinsa de alte patru colege si m-am înscris la "La Kossa" - un gen de dans pe ritmuri africane, care combina exerciții de fitness cu muzica, pentru a creste încrederea în tine- însuti, coordonarea, mobilitatea si conștientizarea propriului corp. Denumirea "La Kossa" vine din franceza-cameruneza si înseamna "dans". Ariane Fritzsche, venita pe aripile iubirii in urma cu 18 ani în Germania, a lucrat mult timp ca inginer IT, soltware-developer. În urma cu 5 ani, dupa ce a absolvit si cursuri in domeniul fitness, a lansat un nou concept în domeniul sportului pentru amatori: La Kossa. "Inima noastra danseaza colorat!" este sloganul sub care de mai bine de trei ani, se dezvolta aceasta moda in dansul-fitness si atrage tot mai multi participanti.

Începând de marti - voi fi si eu membru "La Kossa" ☺ Voi reveni cu detalii din sala de antrenament! 

Orele de serviciu si planificarea concediului

Firma în care lucrez a adoptat de multi-multi ani modelul "program de lucru glisant", adica biroul este deschis începând cu ora 6AM si serverul care stocheaza baza de date functioneaza pâna la ora 6PM. Fiecare angajat poate sa-si organizeze în asa fel timpul de lucru încât la sfârsitul lunii sa aiba adunate în cont, orele prevazute prin contractul de munca, tinând seama doar de faptul ca intervalul de timp 8:30AM-4PM este considerat "miez de lucru" - adica toata lumea trebuie sa fie în birou. Exceptie face ziua de vineri când "miezul" este 8:30AM-12AM.
Tot ce se întâmpla neprevazut - o boala izbucnita peste noapte sau o problema personala ce necesita o zi libera sau doar câteva ore, trebuie anuntat la biroul personal pâna la ora 8:30AM, altfel orice întârziere dupa ora 8.30 dimineata se considera nemotivata. În rest nu intereseaza pe nimeni când pleci si când vii.
Cartela magnetica ce foloseste si drept descuietoare de usi, înregistreaza timpul la care intri si iesi din firma, cu exactitate la minut. Fiecare angajat are acces la contul de timp si poate vizualiza în orice moment stadiul în care se alfa. În cazul în care într-o saptamâna ai facut "minus", te straduiesti ca saptamâna urmatoare sa echilibrezi contul si pâna la sfârsitul lunii sa ajungi macar la zero, daca nu cu ceva ore în plus. La mai mult de zece ore minus, îti este taiata automat o zi din concediu.
Orele suplimentare le poti lua liber sau poti cere sa-ti fie platite, niciun minut nu se pierde. Eu spre exemplu, prefer sa iau orele suplimentare ca zilele ce fac punte între sărbătorile legale şi sfârşitul de săptămână.
Cât priveste programul de lucru, eu prefer sa încep serviciul cât mai devreme, pentru a putea pleca spre casa devreme; deasemenea prefer sa adun câteva ore suplimentare de luni pâna joi, pentru ca vineri sa am zi scurta.
Se întâmpla de multe ori sa fiu prima care ajunge în birou si atunci pâna când computerul porneste si-mi verifica parolele, deschid toate geamurile sa aerisesc biroul, apoi merg în bucatarie si pornesc espressorul, scot canile de cafea din masina de spalat si le aranjez în dulap apoi îmi fac prima cafea. Când ma întorc în birou închid geamurile si ma cufund în lucru.
Într-o zi, când sa închid geamul, am observat ceva mic si ciudat pe partea opusa a bulevardului - mentionez ca sediul firmei la care lucrez se afla în centru orasului, pe unul din cele mai circulate bulevarde. Era o veverita ce vroia sa traverseze! A topait de câteva ori înainte si-napoi pentru ca permanent trecea o masina. Am luat repede aparatul de fotografiat din poseta si am reusit sa o surprind în plina actiune ☺ Fotografiile nu au calitate buna, era 6 dimineata si biroul meu se afla la etajul trei. Însa... traversarea strazii a fost cu succes! ☺


Referitor la concediul de odihna, fiecare angajat are dreptul la 30 de ziel calendaristice, în fiecare an.
În firmele mari - ca la noi spre exemplu, concediile se planifica pâna la sfârsitul lunii mai. În cazul în care din cauza unor termene de lucru nu poti sa pleci în concediul programat, firma plateste daune si cheltuielile ce reies prin pierderea vacantei - însa la noi în birou nu s-a întâmplat niciodata asa ceva. Deasemenea daca din motive personale, doresti sa modifici programarea initiala a concediulu, în functie de numarul de colegi aflati în acea perioada în concediu, se poate miza pe o rezolvare favorabila.
Eu prefer sa fac planificarea înca la începutul anului si pâna în luna martie sa fac deja rezervarile la agentiile de turism, în primul rând pentru a beneficia de reducerile ce se acorda pentru rezervarile timpurii si în al doilea rând, sa pot alege ce perioada de timp doresc, nu ce ramâne dupa ce s-au înscris toti colegii în tabel. Bineînteles ca în vacantele scolare, prioritate au colegii cu copii mici - dar atunci si preturile biletelor sunt maxime (atât la hotel cât si la mijloacele de transport).
Asa se face ca eu înca în luna martie stiu exact când si unde îmi voi petrece concediul din anul respectiv.

Primavara strazilor

Asa cum la început de primavara fiecare face curatenie acasa si prin curtea proprie, asa si orasul are acum parte de câteva operatiuni de înfrumusetare: scurtarea crengilor copacilor de pe marginea strazilor, sadirea florilor de sezon în rondouri pe spatiile verzi, maturarea soselelor si a trotuarelor, desfundarea canalelor si... spalarea carcasei lampilor.

Pe strada pe care îsi are sediul firma la care lucrez, ieri au fost curatate lampile de pe partea opusa geamului biroului meu si astazi, operatiunea s-a efectuat pe partea noastra. Chiar sub fereastra mea am urmarit cu câta seriozitate se face aceasta lucrare de primavara si m-am bucurat ca banii nostri, ai contribuabililor nu sunt aruncati în vânt! ;)

PING-back participantilor la MfC - saptamâna 11/2014: Diana, KARMAPOLICE, Dan, Andra, Spunsieu, Floarea bunica, Poteci de dor, 13angi, Gianina, Daurel, Antoaneta, kristi, Alexandra Ali, Pauza de ceai, Fairytale, Larisa, CălinH, Lecturi de mamica, thinkIknow, lichiresti, Mihaela Dămăceanu, Cristi, Anca, Nima, Claudia, Ghindaa, *ELENA*, Silvia, Soft Blog, Petala Calatoare, CipBtRO, Liviu, Ileana, Rux - Copilarim, geanina, PANDHORA, Lumea lui Alexandru, Iulisa, Sorin, DomnuIo si STELIANA.

Pauza de masa si aiureli imaginate

În ultima zi de serviciu din luna februarie, la pauza de masa am privit pe fereastra operatiunea de înfrumusetare a platanilor de pe bulevardul pe care este amplasata firma la care lucrez.
În jumatate de ora, pâna când eu am mâncat un iaurt cu chifla si o salata de rosii cu ou si piper, echipa de la compania Konze & Laur a reusit sa termine segmentul de strada din dreptul geamului meu.


A fost o zi cu soare si un cer de-un albastru superb, ca pictat. Tare i-am invidiat pe tinerii lucratori pentru munca în aer liber. În plus - am comentat cu colegii de birou (neridicându-ne dorsul de pe scaune), ca iata, acesti tineri îsi întretin starea fizica prin munca pe care o presteaza si în timpul orelor de program, nu ca noi care trebuie sa sacrificam ceva din timpul liber, sa ne antrenam într-un salon fitness si sa platim un abonament anual!

Probabil ca tânarul care s-a balasat pe creanga de platan si ne-a aruncat o privire fugara, si-a spus: "uite la birocratii aia, iau banii degeaba, nu fac nimic, doar privesc pe fereastra si cleventesc despre unii ca noi, care-si câstiga existenta prin munca grea! Asa un job mi-as fi dorit si eu..."

Dedic articolul Mihaelei, plus un buchet de ghiocei, pentru ca ne ofera în fiecare saptamâna meniuri speciale, liste pentru aprivizionare si cele mai bune indicii pentru cumparaturi de calitate la pret corespunzator.