Vacanța s-a terminat, dar mai avem brioche!

Ultima zi de vacanță aduce mereu un strop de nostalgie... Așa că, într-un impuls de moment, m-am lăsat convinsă de o poză apetisantă de pe ambalaj și am cumpărat niște brioche cu fistic, gata ambalate, marca Italian Green Bakery. Nu pentru că aveam mari așteptări (știm cu toții cum sunt produsele preambalate), ci mai degrabă ca să păstrez puțin din savoarea vacanței.
🥐 Duminică dimineață, la primul mic dejun acasă, am desfăcut câte o mică surpriză italiană. Ei bine... nu se compară cu cele proaspăt scoase din cuptorul unui fornaio-pasticcere, dar lângă un espresso, au fost chiar plăcute! Ce-i drept, crema de fistic a fost cam timidă... noroc că aveam în dulap un borcan cu cremă adevărată. 😄

Și încă un detaliu: cutia e generoasă ca dimensiuni, dar ascunde doar 4 brioche! 😏
De mâine, îl las pe Helmut să savureze surogatul de vacanță — eu revin la Müsli. După fiecare vacanță, parcă mai avem nevoie de câteva dimineți cu mic dejun... apoi dispare pofta și ne întoarcem la rutina noastră: fără mic dejun, fără fistic, fără vacanță. 😄

Dolce Mattina - Magia unui Mic Dejun Italian

Când spui Italia, te gândești la artă, la Vespa, la gesturi largi și la... micul dejun? Da, daaaa! Pentru italieni, diminețile sunt un ritual dulce și aromat, o clipă de răsfăț înainte de agitația zilei.
Imaginează-ți o cafenea mică, cu mesele rotunde din fier forjat, undeva pe o străduță pietruită din Veneto. Aerul miroase a espresso proaspăt și a vanilie. Pe tejghea, te așteaptă delicii care îți fac ochii să strălucească - brioșe pufoase și gogoși umplute cu cremă de vanilie, ciocolată densă sau fistic catifelat. Unele sunt presărate cu fulgi de migdale crocante, altele ascund surprize dulci în interior.
Dar adevărata vedetă? Espresso doppio – intens, aromat, servit în ceașcă mică, dar cu o personalitate cât o poveste întreagă. Nu e doar cafea. E un moment! E Italia, turnată în porțelan ♥
Micul dejunul italian nu impresionează prin cantitate, ci prin rafinament și bucuria momentului. E o clipă de răsfăț dulce, care îți deschide ziua cu un zâmbet și o aromă de espresso autentic.
Scriu aceste rânduri cu soarele Italiei pe umeri și cu gust de espresso pe buze. Dacă ajungi pe-aici, lasă-te purtat de mirosul de cafea proaspăt râșnit și de vitrinele pline cu cornetti pufoși, brioche umplute și biscuiți de casă. Intră într-o cafenea mică, comandă ce-ți face cu ochiul și trăiește clipa. Aici, diminețile nu se grăbesc. Se savurează.

La băruleț 😀 RIO5/2025

Cât pe ce să nu observ reflexiile delicate din farfurioara ceștii de espresso și din staniolul bomboanei de ciocolată, din cauza vitrinei din fața mea, în care se oglindeau cele două sticle cu design retro ale băuturilor Macario. Wow! Strălucire și eleganță. Nu erau de vânzare, dar etichetele lor deosebite mi-au captat atenția. Reflexiile sticlelor în oglindă au creat un joc fascinant de sclipiri și glamour, ca pe o scenă la parada modei! O paradă a modei vintage... ce idee faină! 

Am verificat în internet dacă se pot comanda undeva acele superbe sticle... Da, se pot, dar doar en-gros. Zau ca aș fi cumpărat, indiferent ce gust ar fi avut sucurile! ☺

Daca va plac reflexiile, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Hundertwasser Village

... este un complex de cladiri construite în stilul tipic Hunderwasser - pereti viu colorati, faianta si sticla colorata încastrate în ziduri, acoperisuri tuguiate, turle si deschideri din piatră sau din metal, combinând cele mai ciudate elemente: rulmenti, potcoave, chei, cârlige, suruburi sau piulite. Între si peste toate acestea, copaci, arbusti si plante agatatoare. Pentru ca punctul principal al arhitecturii cladirilor proiectate de Hundertwasser a fost îmbinarea omului cu natura. 

Satul Hundertwasser nu este construit pe un teren viran, ci are la baza un atelier de vulcanizare scos din functiune. În loc sa se distruga atelierul, Hundertwasser a ales sa foloseasca textura existenta a cladirii și sa o îmbunatateasca prin culoare și forma, prin conversii, extinderi si piloni de fixare. 

Pe acoperiș a crescut o mica padure, spre deliciul locuitoarelor înaripate, iar în interior, s-a nascut ceva de genul unui bazar oriental, sinuos, romantic, în care îți place sa te plimbi, sa observe si sa casti ochii. Nu iti doresti sa fugi, asa cum obisnuim sa fugim de punctele de vânzare obisnuite si sobre. 

Scari spiralate, pereti strâmbi si podele cu denivelari, fântâni de ambient în care apa sursura glisând pe pereti de marmura sau gresie, oglinzi obtinute din cioburi aranjate geometric iregular în care daca te privesti, nu ai cum sa nu râzi :-) Satul Hundertwasser este ca un sat din povesti, este deschis 365 de zile pe an si intrarea este gratuită. 

Dupa ce am cumparat câteva suveniruri, am facut o pauza de espresso în cafeneaua vesela si… daca ajungi pe aici, îti dau un sfat bun: verifica bine scaunul înainte sa te asezi! Podeaua este la fel de denivelata, ca nisipul pe o plaja scaldata de apa marii ☺

(postarea este continuare la "Plimbare în Belvedere")

Piombino

(continuare la "Prima zi în Poimbino")

Piombino este un oraș din regiunea italiană Toscana, provincia Livorno.
Portul Porto Felesia datează din epoca romană. Pâna în secolele 12/13 a fost cel mai important port din regiune, apoi a fost întrecut de Pisa.
Piombino a fost capitala Principatului Piombino, care avea inclusa si o mare parte din insula Elba. A fost oraș-stat independent si pâna în anul 1634 a fost condus de prinți din dinastia Appiano. Apoi principatul a fost cumparat e lorzii Boncompagni, apartinând familiei nobiliare Assisi.
În anul 1805, principatul apartinea imperiului francez si Napoleon I l-a daruit  surorii sale, Elise Bacciocchi. Congresul de la Viena a returnat principatul familiei Boncompagni în anul 1815.
Până în anul 1860 Piombino s-a afla sub suveranitatea Toscanei, din 1860  a aparținut Regatului Italiei.

Centrul orașului este aproape complet conservat si contine multe elemente istorice din evul mediu. Iubesc atmosfera oraselor toscane, cu stradute înguste, cu case înalte si geamuri acoperite aproape permanent de obloane, cu flori la pervaz, cu curti pavate si împrejmuite de ziduri - nu pentru a feri casa de ochii trecatorilor ci pentru a feri locuitorii casei de puterea soarelui. Florile sunt în majoritate plantate în ghivece, însa cele mai multe garduri ale curtilor din fata caselor constau din oleandrii, bougainvillea în toate culorile sau Gelsomino bianco  (de unde stiu exact acest nume?!☺ Treceam într-o zi pe o straduta învaluita în parfum fin, ceva între tei-salcâm-iasmin... un parfum fantastic! Am cautat si descoperit sursa - un arbust tuns pe post de gard viu, o planta cu floricele mici albe. Pe când ne minunam noi cât de bine miros acele floricele, a aparut la poarta proprietarul si ne-a zis mândru cum se numeste planta. Ne-a mai povestit ca el a locuit cu multi ani în urma în Mannheim. La despartire ne-am salutat, el cu Auf Wiedersehen, noi cu arrivederci ☺)

Între orele 11:30 si 17 doar turistii se încumeta sa se plimbe prin oras, localnicii se retrag si îsi fac siesta.
Bisericile - în majoritate catolice, sunt deschise permanent si ofera oricui loc de reculegere. Este atâta liniste si pace! Aprindem în fiecare biserica vizitata câte o lumânare si multumim pentru fiecare zi minunata de vacanta!
În jurul portului vechi, devenit loc de promenada, sunt deschise magazine de suveniruri, gelaterii, pizzerii, baruri si restaurante. În plimbarile noastre prin oras am descoperit o pizzeria "Lo Scalino" care face cele mai bune pizzas! Despre înghetata sau espresso, nu putem sa declaram un câstigator - peste tot unde am servit, produsele au fost delicioase! Tipic italieesc ;-)

Ceea ce m-a impresionat este ca Piombino s-a autodeclarat oras-protector al animalelor de companie. Motiv pentru care, chiar si la cumparaturi în magazinele cu alimente, ai voie sa intri cu catelul! Exista cosuri speciale în care poti sa transporti catelul printre rafturi ☺ În prima zi am intrat doar eu la cumparaturi, Helmut a ramas la intrare cu Leo. Când m-am întors, doua doamne îl mângâiau pe Leo si pentru ca nu s-au putut întelege cu sotul meu, m-au asteptat si mi-au spus despre aceste cosuri speciale. De atunci, Leo ne însoteste mereu la cumparat: Grissini, Pecorino, Gorgonzola, Prosciutto, Ciabatta sau pomodori ☺

(va urma)

Un caffè, per favore!

În Italia, daca ceri "un caffè", primesti un espresso mic! Asa ca, mai bine studiaza cartea de cafele mai întâi, ca sa stii ce sa comanzi! Însa... daca studiezi cartea de cafele, chiar nu mai stii ce sa comanzi! Ai dori sa probezi TOTUL :)))

Toate sorturile de cafele si toate sorturile de ciocolate calde sunt mai mult decât apetisant descrise!


La barul Al Drago - Lazise, eu am probat Vov (sirop zabaione, espresso, spuma de lapte si cacao) si Nocciola (sirop de alune,  espresso, spuma de lapte si alune)... Hmmmmm! Mille grazie!