Început de toamna în Alpi - Miercurea fara cuvinte 41/2019

05.10.2019 - Breitenberg


Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (5)

continuare la "Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (4)"
Dupa ce ne-am odihnit un pic la racoarea apartamentului, am hotarât sa iesim din nou la plimbare. Mama a propus un loc surpriza, numit “Montana Garden” – un complex turistic inaugurat la sfârsitul anului 2017, aflat la intrarea în satul Rasinari (12 km de Sibiu).
Soarele se pregatea sa apuna când am parcat masina în incinta gradinii si un tablou de basm ni s-a prezentat în fata ochilor. Înconjurate de verdeata si flori, filigorii, o terasa-restaurant rustica, tarcuri cu animale si pasari deosebite (cocosi pintenati, gaini decorative, cu penaj colorat si lucuios ca matasea, porumbei de rasa, gâste, rate autohtone dar si exotice, lebede, pauni) lacuri, fântâni arteziene si podete de lemn, casute (cu locuri de cazare pentru cei care vor să rămână câteva zile în zona Rășinariului)... Este un loc deosebit pentru relaxare, cu o priveliște superbă spre munții Păltinișului. Nu este kitsch, dar este… Rallywood ☺ Exact asa este! Daca va intrebati ce înseamna Rallywood, nu gasiti cuvântul în dictionare, pentru ca este un cuvânt pe care l-am inventat eu acum. Daca Hooywood este centrul industriei de film USA si Bollywood este eticheta filmelor hindi, produse în Bombay, atunci "Montana Garden" este Rallywood, pentru ca "studiourile de filmare" sunt in Rasinari ☺


Restaurantul are în jur de 120 de locuri și oferă mâncăruri tradiționale românești. Pentru ca era duminica seara, terasa era plina ochi. Abia am gasit un loc sa bem câte un suc. In parc alergau multi copii, în jurul lacului stateau la pescuit câtiva barbati cu undite în mâna, grupuri vesele se plimbau de colo colo – a fost un amestec pestrit de oameni într-o o atmosfera deosebit de placuta.


Chiar si Leo si-a gasit companie. O domnisoara-catel a încercat sa-l seduca, folosindu-si toate farmecele. Dar nu a reusit… Leo este umblat prin lume, dar experiente cu dame înca nu are ☺
Dupa ce am facut un tur complet al parcului, ne-am urcat în masina si ne-am întors acasa. Am hotarât sa revenim aici într-o zi în cursul saptamânii, sa evitam aglomeratia. Si asa am incheiat prima zi la Sibiu. (va urma)

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (4)

[continuare la "Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (3)"]

Centrul vechi respecta regulile oraselor romane si are strazi lungi, drepte si perpendiculare între ele. Daca iesi din Piata Mare, pe lânga fostul meu liceu - liceul Gheorge Lazar, ajungi în capat pe strada Cetatii. Inscriptia stradala - tablita albastra cu scris alb, indica "Strada Cetatii. Cea mai frumoasa strada din Sibiu". O tablita inedita si in niciun caz, o lauda goala! Strada Cetatii este o adevarata carte de istorie. Si... este singura strada din Sibiu pe care "locuiesc" si dinozaurii ☺De câte ori trec pe lânga Muzeul de istorie naturala imi aduc aminte ca la începutul anilor '80 aici s-a filmat un serial din filmul "Lumini si umbre" si pe atunci, am facut parte din grupul de figuratie. Tin minte ca era vacanta de vara insa trebuia filmata o scena de toamna. Intregul parc din fata muzeului a fost stropit cu culori ruginii... O alta amintire legata de acest muzeu ma duce spre broscuta testoasa pe care am adus-o acasa dintr-o vacanta petrecuta la bunica, la Berca (judetul Buzau), la Vulcanii Noroiosi. Botezata de mine Tereșkova (dupa prima femeie cosmonaut), broscuta a fost partenerul meu de joaca pentru trei ani. În anii '80 nu erau multi copii care sa aiba broaste testoase si nu erau nici modalitati sa te informezi despre alimentatia lor. De aceea m-am dus la muzeu si împreuna cu un angajat, specialist in animale anfibie am aflat despre ce are nevoie micuta mea partenera de joaca.
Sala Thalia (Filarmonica de Stat) este o cladire speciala, atât prin arhitectura cât mai ales prin evenimentele culturale pe care le gazduieste. Zidurile ei se întind pâna pe artera principala a Sibiului, b-dul Coposu (pe vremea copilariei mele, b-dul 23 august).

Zidul dintre Piaţa Unirii (Cazarma 90) şi Turnul Dulgherilor a fost construit în 1357- 1366 si a scapat de planul de sistematizare întocmit de regimul ceausist. Portiunea de zid între Turnul Dulgherilor si Turnul Olarilor a fost restaurata în secolul XV. Zidul gros din caramida cu arcade simetrice, are în partea superioara un coridor din lemn si acoperis cu tigla. De cealalta parte a strazii, martore peste veacuri, casele cu porti zidite si geamuri înalte. "Un culoar armonic între trecut și prezent, împodobit cu ceva romantic, care bucură ochiul în orice anotimp".
De aici începe si Parcul Cetatii, o zona de promenada mult iubita de sibieni. Un loc de poveste, cu cafenele si restaurante, cu terase amenajate cu mult bun gust. Localul "Pardon"ofera un decor fermecator. Stiati ca Sibiul este si singurul oraş din România cu trei stele Michelin? si ca anul acesta, Sibiul va fi Capitală Europeană Gastronomică? Sibienii sunt foarte mândri cu aceste succese si în urmatorii ani, vor sa extinda planul hotelier si gastronomic si sa dea în functiune un han, amenajat în stil rustic, specific perioadei interbelice în care sa poata fi servite preparatele traditionale românesti.
În capatul strazii, înainte sa cobori scarile prin poarta din zid spre bulevardul Coposu, este laboratorul-cofetarie Aroma. De cand eram copil, aici cumparam pentru acasa, cele mai bune fursecuri si cele mai bune prajituri! De cate ori revin la Sibiu, cumpar de aici saleuri, fursecuri si Işlere. Işlere ca aici nu exista nicaieri în lume!

(va urma)

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (3)

(continuare la „Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (2)
Duminica, 26.05 - Dupa micul dejun am plecat cu nerabdare spre centrul orasului.
Am parcat masina la Piata Teatrului, în fata salii Scolii Sportive la care am jucat volei timp de ~ 15 ani. Nu este o cladire speciala - fatada nu este deloc spectaculoasa, însa iubesc aceasta sala! Niciodata nu pot sa trec pe aici fara sa nu intru si sa arunc o privier în sala în care am avut antrenamente de 4-5 ori pe saptamâna. Pe locul în care acum exista automatul pentru plata parcarii era un chiosc de unde dupa antrenament ne cumparat “ciocolata cu 1 leu”… Ce vremuri! Si noslagia ma învaluie…
Sibiul nu este orasul meu natal (sunt nascuta în Bucuresti) dar este orasul meu de suflet. Familia mea s-a mutat la Sibiu în vara anului în care am început clasa a I-a si deci, aici am legat cele mai frumoase si trainice prietenii, aici s-au petrecut unele din cele mai importante evenimente din viata mea, aici s-au nascut fetele mele. În anul 2000 când am plecat din Sibiu, pentru mine “timpul Sibiului” s-a oprit asa cum opresti un video si de cate ori revin în oras, pornesc timpul si mai filmez o secventa. Cumva, amintirile mele s-au blocat în stadiul din 2000 si când sunt aici, ma astept sa vad pe strada figurile cunoscute atunci, uitând ca exact asa ca si pentru mine, pentru toti au trecut între timp 19 ani. Sunt sentimente foarte ciudate si extrem de greu de descris. În orice caz, ma bucur mult sa revad locurile îndragite pe atunci… Spre exemplu, bulevardul N.Balcescu îl strabateam zi de zi, din statia de autobuz de la Teatru si pâna la liceul meu, liceul Gh.Lazar.

Exact asa am facut acum – am urcat scarile din Piata Tetrului spre poarta din Zidul Cetatii si am ajuns pe bulevard, la “Farmacia 24”. Pe vremea când eram eleva, nu existau terasele din fata restaurantelor si ale cofetariilor, însa centrul era mereu animat. Chiar daca între timp toate cladirile istorice au fost renovate, mi se pare ca centrul avea atunci mai mult farmec… acum este mult prea comercial. Dar “ochii” au ramas neschimbati… Acesti ochi care veghează din toate direcţiile viaţa sibienilor, acum exact ca si în evul mediu…
Am strabatut bulevardul si am încercat sa-mi amintesc ce magazine erau în stânga si în dreapta… În capatul bulevardului, dupa farmacie, era un magazine de suveniruri si artizanat. Intram in el ca într-un muzeu. Vizavi de cinematograful Pacea (care acum a fost transformat în centrul commercial Galeriile Pacea), cumparam vara înghetata la cornet la “Tanti Sar’na” (ne aliniam întreaga gasca si salutam vânzatoarea in cor cu un “Saru’mâna”). La libraria Humanitas (care acum a primit si numele marelui Noica) lucra verisoara unui coleg de clasa si mereu ne punea carti speciale de o parte… cât pretuiam aceasta prietenie! La parterul Hotelului “Împaratul romanilor” era un shop supravegheat de securisti, de aceea, ocoleam întotdeauna aceasta vitrina, trecând pe celalalt trotuar. Câte si câte amintiri… În Piata Mare acum domneste fântâna arteziana si statuia lui Lazar. Este frumos însa îmi amintesc cu nostalgie de parculetul cu banci si minunatul rondou cu flori de sezon.
Am facut o multimer de poze, piata este inconjurata de cladiri frumoase ce ofera un decor special.
Apoi am intrat în Biserica romano-catolica, pentru ca sotul meu a dorit sa aprinda o lumânare. Nu am gasit si supraveghetoarea a mentionat “asa e la catolici – ei nu aprin lumânari!” hahaha! Doamne, ca mare ti-e gradina!


Apoi am trecut prin poarta din Turnul Sfatului si ne-am îndreptat sper "Podul Minciunilor” - cel mai vechi pod din fonta aflat în serviciu pe teritoriul României. La capatul pasarelei am facut pauza de o limonada si cate un pahar cu vin sec rosu. Café Atrium ofera un ambient magic, nu doar prin decorul stradal unic ci si prin programul de muzica live, al unui pianist. [Sotul spune la un moment dat ca doreste sa faca o donatie pentru minunata interpretare; eu traduc mamei si adaug ca pianistul mi se pare foarte cunoscut si încerc sa-mi amintesc cum îl cheama. Mama zice “nu e Clayderman?!” Eu zambesc, crezând ca e o gluma, dar mama sustine cu tarie ca e Clayderman. O privesc ciudat si dintr-o data înteleg faza si izbucnesc în râs. Scaunul mamei era cu spatele la coltul cu pianul si ea si-a închipuit ca ascultam muzica mecanica. Cat ne-am amuzat!].
Masa de prânz am servit-o la “Casa Haller”. Trebuie sa spun ca aproape in fiecare zi am mâncat mici si ca înca nu m-am saturat.

(va urma)

Jurnal de vacanta mai-iunie 2019 (2)

(continuare)
Vineri, 24.05 – Am fost la serviciu pâna la ora 14. Pentru ca am încarcat bagajele în masina înca de joi seara, am pornit la drum înainte de ora 15.
Am împartit ruta în doua si am facut prima pauza luuunga, dupa primii 700 km, adica imediat dupa ce am trecut din Austria în Ungaria.
Am facut rezervarea online, cerând camera cu pat dublu (sau doua paturi), cu baie (cu dus sau cada), cu parcare privata (in garaj sau în curte) si bineînteles, intr-un hotel/motel cu receptie deschisa 24 de ore (pentru ca am socotit noi ca vom ajunge la destinatie între orele 22 si 23), în care sa fie acceptat si catelusul nostru. Si toate acestea, nu departe de autostrada - ca sa nu ne abatem prea tare de la ruta si cazarea sa fie la un pret care sa nu treaca peste 60 de euro (fara mic dejun). Am gasit un motel-camping în localitatea Mosonmagyaróvár. Am ajuns seara târziu. Receptionerul ne-a condus in camera si ne-a aratat ca toaletele sunt pe coridor, la comun!!! In primul moment nu am mai stiut sigur daca am precizat ca doresc sa am baie privata, asa ca “am înghitit galusca” si nu am comentat. Imediat ce am ramas singuri în camera, am verificat rezervarea si era clar trecut “camera cu baie cu dus”.
În camera noastra se intra printr-un holisor în care era un dulap cu doua usi, un support pentru valiza si un raft pentru pantrofi. Camera era mobilata modest, avea doua paturi, o masuta pentru televizor si un birou cu scaun, pe care era montata o oglinda. Tja, unde e baia?! M-am dus la receptie si cu dovada în mâna (am pregatit telefonul cu rezervarea pe display) am reclamat ca aceasta camera nu corespunde cu rezervarea mea. Hahaha, tipul s-a amuzat, pentru ca probabi siretlicul pe care îl foloseste motelul la care este el angajat, a pacalit mai multi turisti. Foarte calm, a venit cu mine din nou în camera si mi-a aratat ca… usa din hol spre camera, usa care eu credeam ca sta deschisa la perete în mod normal, era de fapt o usa cu rol dublu. Daca o închideai, se bloca accesul în camera dar oferea acces în baie! O mini-baie, cu chiuveta si o cadita de dus cu draperie de musama! Mai sa fiu! Ce arhitect este acela care nu s-a gândit sa mai lase înca o jumatate de metru patrat sa se poata monta si un WC?! Tja… am ramas paf! De ce v-am povestit toate acestea?! Ca sa fiti atenti cum formulati cererea de rezervare la hoteluri, pentru ca puteti avea surprize de acest gen daca nu specificati concret ceea ce doriti! Cui sa-i treaca prin cap ca o camera de hotel poate avea “baie privata” dotata doar cu chiuveta si dus, dar fara WC?!?! Ei… bine ca în cazul nostrum a fost doar pentru o noapte!
Am facut dus si am adormit imediat, toti trei.




Sâmbata, 25.06 - De dimineata, am iesit sa facem plimbarea obisnuita cu Leo. Abia atunci am observant ce mare este curtea motelului. Pe gazonul din spatele cladirii cu camere si restaurant, erau o multimer de corturi! Nici macar nu incepuse luna iunie si aici sezonul de camping era deschis! E drept ca terometrul arata 26°C… la 7 dimineata!
În curte, sub geamurile camerelor, o multimer de stânjenei si trandafiri. La geamurile restaurantului atârnau muscatel rosii. Minunat!
Am iesit din curte si am descoperit ca în imediata apropiere, curge râul Leitha – un afluent al Dunarii. Ne-am plimbat pe cursul râului si am savurat linistea diminetii. Dupa o ora, ne-am întors la motel si am servit micul dejun. Apoi am pornit din nou la drum.
A urmat jumatatea mai grea a rutei: 330 km în Ungaria (cu 330 km autostrada, în doua ore si jumatate) si înca 400 km si ceva pâna în Sibiu (cu doar doua tronsoane de autostrada a câte ~140 km). Nu stiu cum se lauda câte unii ca reusesc sa parcurga traseul Nadlac-Sibiu în doar trei ore!?! Noua ne-au trebuit sase! E drept ca noi am facut 2-3 pauze de cate un sfert de ora. Dar, daca esti atent la gropi si respecti toate idicatoarele de restrictie de viteza, nu poti sa strabati drumul mai repede de 5 ore!
Ajunsi in fata blocului la mama, am parcat si am descarcat bagajele. Seara am petrecut-o la povesti si un pahar de Recas alb, lânga un pastrav la gratar, cu mujdei si mamaliguta.
(va urma)

Jurnal de vacanta, mai-iunie 2019

24.05 (vineri)
Calatorie Augsburg – Mosonmagyaróvár
25.05 (sâmbata)
Calatorie Mosonmagyaróvár – Sibiu
26.05 (duminica)
Plimbare prin Sibiul Vechi: B-dul Nicolae Balcescu, Piata Mare, Piata Mica, Str. Cetatii.
Seara, plimbare la Rasinari
27.05 (luni)
Plimbare în Paltinis, Orlat si Rasinari.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Sibiu, apoi in Muzeul Satului Sibiu.
28.05 (marti)
Calatorie la Brasov. Plimbare în Piata Sfatului, urcat cu telefericul pe Tâmpa.
Seara, mers la bunici, la cimitir în Brasov.
29.05 (miercuri)
Plimbare în Poiana Brasov, urcat cu telefericul pe Vârful Postavarul.
Seara, vizitat Diana.
30.05 (joi)
Calatorie spre Sibiu cu oprire în Fagaras – vizitat Cetatea Fagarasului).
Seara, plimbare în centrul Sibiului.
31.05 (vineri)
Plimbare în Cisnadioara, vizitat Biserica fortificata (sec. XII).
La amiaza, în Arpasul de Sus – Complexul Albota.
Dupa-amiaza, urcat la Bâlea Cascada.
1.06 (sâmbata)
Calatorie Sibiu – Mosonmagyaróvár
2.06 (duminica)
Calatorie Mosonmagyaróvár - Landshut - Augsburg
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
PS: Fiecare zi de vacanta va avea o postare în care voi povesti pe larg si voi atasa fotografii. Pe masura ce voi publica postarea, voi atasa aici linkul respectiv ☺

La drum - Miercurea fara cuvinte 22/2019

Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

Simboluri regasite - Duzina de cuvinte

Excercitiu de imaginatie literara  "Duzina de cuvinte" (211): vesmant, aglomerat, echipament, structura, candela, maraton, turla, cos, scobit, culoare, spatiu, special. Tema: Simbolul regasit

Ieri am vazut la tv un reportaj despre superba insula din Marea Baltica, insula Rügen. De mult o am pe lista cu teluri de vacanta si cândva, în viitorul apropiat, sper ca ma voi bucura si eu de briza marii si de frumusetea salbatica a acestei insule. Ceea ce însa m-a fascinat în acest film a fost scurta prezentare a unui atelier-galerie de arta. Proprietarii - Benjamin si Juliane, l-au numit sugestiv “O zi la mare” (“Ein Tag am Meer”). Ceea ce am vazut în acest atelier m-a impresionat atât de puternic, încât am cautat imediat mai multe informatii pe internet. Si am gasit ☺Ben si Jule, traiesc ceea ce eu doar visez sa pot face, cândva - mai mult ca probabil, într-o alta viata 😉.
Cei doi locuiesc la malul marii, simplu, decent, departe de centrul aglomerat, lasându-si în voie imaginatia si creativitatea sa faca ce le place. Ei nu sunt adeptii ideii “viata ca un maraton”, Ben si Jule traiesc linistiti, în perfecta armonie cu natura.
Ei fac plimbari lungi pe faleza cu cate un cos de rafie pe brat in care aduna tot ce le ofera plaja - scoici, pietre, alge, bucati de sfoara, chihlimbar, lemne si cioburi de sticla, erodate poate ani si ani de zile de nisip, de apa sarata a marii si uscate de vânt si soare. În atelier nu au echipament special, pentru ca practic ei nu schimba forma materialelor ci pastreaz structura acestora, transformându-le în obiecte de arta. Sunt partizani ai asa numitei “upcycling”. În mâna lor, fiecare ciot de lemn poate devein un personaj simpatic - o balena, un pirat sau un duh al marii. Orice bat scobit de crabi sau de vreun vierme de nisip, poate deveini breloc dupa ce capata o fata haioasa si vesmânt marinaresc. O scoica tuguiata poate fi folosita pe post de turla într-un tablou, un ghioc retezat de furtuna poate devein candela. Cu un strop de culoare si imens talent, cei doi creeaza tot felul de suveniruri, cercei, ceasuri de peretei si obiecte de decor, în cele mai diverse marimi. Întregul spatiu al atelierului e plin cu unicate ale caror singur numitor comun este tema marina. Pictand manual si folosind doar culori naturale, cei doi au creat un mic univers în care domneste armonia.
Cu siguranta, oricine va pasi pragul acestui atelier-expozitie va fi deosebit de încântat.

~~~~~~~~~~~
*Upcycling = un fel de reciclare, prin intermediul careia sunt selectate reziduri sau deseuri din mediul natural si mai departe, acestea sunt folosite în combinatii care le schimba si le ridica valoarea. Deasemenea, prin upcycling se reduce consumul de materie prima noua, se reduce consumul de energie si nivelul de contaminare al mediului natural.

Eurovision 2019 - Provocare muzicala

Mai sunt doua saptamâni pâna la cea de a 64-a editie Eurovision si toate statele participante si-au anuntat melodiile pentru concurs. Germania va fi reprezentata de grupul S!sters si a lor melodie Sister. Cele doua interprete nu sunt surori - Laura Kästel si Carlotta Truman au format acest duet doar pentru Eurovision. Laura (27 ani) a fost în grupul de acompaniament pentru concertele live ale renumitelor: Lena si Sarah Connor. Carlotta (20 ani) a câstigat concursurile nationale Das Supertalent la doar 10 ani si The voice of Kids, la 15 ani. Cele doua interprete vor concura pe scena din Tel Aviv Convention Center în Israel. Mie personal mi se pare melodia prea teatrala, gen musical... însa juriul national a decis ca duetul S!sters are cele mai bune sanse în concurs. Vom vedea!
Mega-surpriza spectacolului de anul acesta este showul Madonnei (60 ani), care a anuntat ca va prezenta nu una, ci chiar doua melodii! Madonna a fost invitata la spectacol de omul de afaceri israeliano-canadian, Sylvan Adams. Acesta va suporta toate cheltuielile pentru echipa Madonnei (circa 65 persoane), atât pentru scena cât si pentru sejurul-complet. Adam este un mare fan al Madonnei, supranumita "regina muzicii pop". Cu siguranta spectacolul din 18 mai va fi colosal!
Ca in fiecare vineri 😊 Friendship Friday 😊 create with joy!

♥ Dar din dar ♥

Am primit floricele de la Emma si de la Greta insa pentru ca astazi este joi, eu le daruiesc mai departe tuturor participantilor la Miercurea fara Cuvinte din saptamâna 20/2018. Cu mult drag pentru: Rux Copilarim, Diana, Zina, AlexAlex, Suzana, Poteci de dor, Flaviana, GhitaB, Laura, ELENA, Cristi, Matilda, prietena-japoneza, Nima, Maria, Daurel, AlexB, Calin, Liana, Alexandru, Gianina si Floarea.
O saptamâna vesela si parfumata va doresc în continuare! Sa ne reîntâlnim sanatosi si voiosi miercurea viitoare la o noua editie MfC.
PS: Temele propuse sunt înregistrate in articolul: Miercurea fara cuvinte 2018. Saptamâna viitoare ne vom întâlni prin muzee ☺ Sper ca tema va oferi tuturor surprize placute!

Sâmbata, finala Eurovision Song Contest 2018

Sâmbata este din nou vremea pentru ESC! Cea de a 63-a editie a concursului muzical international va prezenta faza finala, din capitala Portugaliei, din sala Altice Arena - Lisabona.
Fiecare tara a votat cu luni in urma melodia preferata. Acum finalistii îsi asteapta plini de emotie momentul în care vor prezenta lumii întregi piesa, sperând sa cucereasca inimile Europei ♥
Reprezentantii României - The Humans (Cristina Caramarcu, Alexandru Cismaru, Alexandru Matei, Alin Neagoe, Adi Tetrade) vor intrepreta în engleza melodia "Goodbye".
Reprezentantul Germaniei - Michael Schulte va interpreta  în engleza melodia "You Let Me Walk Alone".

Sa le tinem pumnii si sa le uram succes!
Pe lânga cele doua piese aici prezentate, printre preferatii mei de anul acesta se numara si: Sennek - A Matter of Time (Belgia), Mikolas Josef - Lie to Me (Cehia) si Alfred y Amaia - Tu canción (Spania).

Chiar daca pare ca aceasta competitie muzicala si-a pierdut din franchețe si autenticitate, eu sper în fiecare an în echipe de jurii fairplay. Fie ca anul acesta sa câstige cei mai buni!

Apoteoza Savchenko-Massot

Acesta este titlul pe prima pagina a celor mai mari reviste de sport din întreaga lume!
Cuplul Aljona - Bruno a emotionat juriul Campionatelor Mondiale de patinaj artistic (Milano 2018) si a ridicat în picioare spectatorii aplaudând. Un spectacol de vis, perfectiune, gratie, frumusete! De 22 de ori nota 10,0 si un punctaj final de 245,84 a adus aur celor doi patinatori germani.
Aljona este nascuta in Ucraina si patineaza de când a invatat sa mearga ☺ S-a stabilit în Germania din anul 2002 si aici si-a continuat marele vis, patinajul artistic. Si... patineaza ca o zâna! Constituatia eu fina (1,53 m / 46 kg) se potriveste perfect cu statura atletica a lui Bruno (1,84 m / 90 kg). Bruno s-a nascut în Franta si din 2014 s-a stabilit în Germania, devenind cetatean german. Antrenorul lor comun, Ingo Steuer este cel care a descoperit potentalul artistic al acestui "cuplu de aur". Actual, cei doi sunt antrenati de Alexander König si Jean-François Ballester. Dupa aur la Jocurile Olimpice Pyeongchang 2018, iata din nou aur la Campionatul Mondial Mailand 2018.
Tare dragalasa, Aljona a declarat într-un interviu imediat dupa ce a obtinut medalia de aur, ca sotul ei (Liam Cross - angajat în armata britanica si detasat în Oberstdorf-Germania pâna in august 2018) a rugat-o "fa-mi un copil si dupa aceea poti sa-ti continui cariera în patinaj artistic" ☺ Si pentru ca Aljona a împlinit 34 de ani, a declarat ca se gândeste tot mai seios la a deveni mamica. Este foarte probabil ca acest CM sa fi fost ultima mare competitie la care Aljona a luat parte.
Bruno are 29 de ani. Probabil ca el înca nu se gandeste la încheierea carierei... Va mai avea însa sansa sa întâlneasca o partenera atât de perfecta precum Aljona?!
In fotografii, Bruno cu logodnica lui - Sophie Levaufre, Aljona cu sotul - Liam Cross si cei doi antrenori actuali ai patinatorilor.

Perfectiune

De Sfântul Valentin...

... trimitem gânduri bune, din Biserica Sf. Valentin ♥

O bucurie mai mare nici ca ne gândeam sa avem! Eu înca tot tu imi revin, ma minunez iar si iar si ma întreb, oare prin ce conexiuni în acest Univers, ne-a fost dat noua sa traim asa ceva?!
Pentru a ma face înteleasa mai bine, trebuie sa precizez ca de când ne-am casatorit, nu ne facem cadouri de Ziua Îndragostitilor ci obisnuim sa serbam Ziua Sfântului Valentin petrecând un weekend prelungit undeva unde sa împletim wellness cu excursii culturale si poate cu ceva schi. În fiecare an, un alt hotel, o alta regiune.
Anul acesta am renuntat la wellness si hotel, pentru ca în viata noastra, de anul trecut a intrat Leo.
Acum câteva luni am cautat pe internet o locatie pentru mini-concediul nostru, un apartament într-o zona frumoasa, în care sa putem face plimbari în natura, vizite într-un oras marcat de istorie si cultura, sa fie piste de schi în apropiere si calatoria de acasa sa nu fie mai lunga de cinci ore!
Din multitudinea de oferte, am optat pentru Bad Reichenhall pentru ca este la 230 km de casa, este la 10 km de Salzburg - orasul natal al lui Mozart si, pe o raza de 25 km sunt cinci centre de schi-alpin cu peste 50 de piste dotate cu telecabine, telescaune si teleschi! Am gasit un apartament superb si la pret acceptabil si iata-ne aici.
În prima zi, dupa ce ne-am instalat, am iesit sa vizitam statiunea - cunoscuta international pentru saline si ape termale.
Astazi a fost o zi rece (-6°C), dar cu soare si cer perfect albastru. Pulbere de zapada acopera câmpurile cât vezi cu ochii dar în statiune, strazile sunt perfect curatate /uscate. De jur împrejur se vad crestele albe ale muntilor, atât de aproape, ca ai impresia ca se rostogolesc peste case. Zona este superba!
Centrul statiunii este marcata de Castelul Marzoll - ridicat în secolul 15 în stil Renaissance. Am afta ca vizitarea se poate face doar cu programare si astazi nu a fost posibil - vom încerca în zilele urmatoare.


În imediata apropiere a castelului se vede turnul unei biserici. Curiosi, am intrat sa o vizitam siiiiii... Biserica este patronata de Sf. Valentin si poarta numele acestuia! ☺ Exact de Sf. Valentin, am descoperit aceasta cocheta biserica varuita în roz! Aceasta nu poate fi coincidenta, nu, nu! ♥
La ora amiezii, biserica era închisa, am fotografiat-o doar din exterior. La panoul parohial am citit ca astazi-seara va avea loc o slujba în cinstea patronului bisericii. Asa ca ne-am propus sa participam.
A fost extrem de placut! Am fost profund impresionati, slujba a fost ca un balsam pentru suflet.

Dupa slujba, am intrat vizavi în restaurantul hotelul cu baza de tratamente, un hotel de cinci stele.
Am servit o cina super-gustoasa: supa-crema de homar, file de salau si creveti prajiti cu cartofi pai, respectiv cartofi natur cu patrunjel verde; la desert Crêpe Suzette cu portocala, flambata în lichior de portocale.

Asa o zi frumoasa de Sf. Valentin înca nu am trait niciodata! ♥
(continuare: O zi cu soare, o zi cu ceata si ninsoare")

Final de Carnaval

Astazi este "Martea grasa" (Fetter Dienstag / Mardi Gras / Pancake Tuesday) - cea mai lunga, mai bogata si mai dinamica zi de carnaval, pentru ca este si ultima. Mâine este "Mirecurea cenusii" (adica, lasarea Postului - peste 40 de zile, în tarile occidentale se va serba Pastele).

Multi colegi si-au luat zile libere (din concediu) pentru a aprticipa la petrecerile si paradele organizate pe strazile oraselor. Eu astazi am lucrat... însa duminica am serbat Carnavalul cu tot tam-tam -ul si cu tot Pipapo -ul. Eu ca Vrajitoare, am avut companie pe masura: Freche Göre (o verisoara de-a lui Pippi Långstrump) si Printesa roz. Am dansat, am cântat si am râs cu gura pâna la urechi... Mai putin Leo care s-a simtit jignit când i-am pus peruca de clown peste urechi si... mi-a zis "mascheaza-te tu ca clown!". Țac-pac, ca într-o vraja, pentru a doua jumatatea a petrecerii m-am transformat în clown.

Am mâncat prajituri si piscoturi (traditionalele gogosi nu-i sunt Gretei pe plac, asa ca am renuntat unanim ) si ne-am distrat pâna seara când fetele au fost preluate de parintii lor. Emma nu a vrut sa se schimbe pentru calatoria cu masina, a plecat acasa în costumatia Freche Göre (Freche Göre este o fetita încapatânata si pusa mereu pe sotii).

Alti ani de "Martea grasa": Fasching, Martea grasa, Carnaval.

Un albastru infinit

continuarea articolului "Ultima zi a anului la cota cea mai înalta"

Statia meteorologica si antenele ce o înconjoara, plantate în imensitatea de gheata, piatra si zapada, creeaza cumva o imagine de science-fiction. Tot ce vezi este impresionant si doresti sa explorezi mai mult. Totul pare salbatic însa esti constient ca te afli într-o zona lipsita de primejdii. Întâlnesti oameni de toate vârstele si din toate națiunile pământului, veniți să se bucure si sa simtă înaltimea, libertatea, puritatea. Deasemenea sunt si multi catei (☺ Leo a marcat cota 2964☺).


Am coborât scara de metal spre terasa inferioara si cu tot vântul acela puternic, am facut totusi o tura.
Apoi ne-am refugiat la etajul doi, în cladire, la restaurant. Am gasit o masa libera direct lânga fereastra. Am servit un gulaș fierbinte si iute, sa ne încalzim rapid si am admirat prin fereastra sclipirile de diamant ale muntilor încarcati cu zapada, mângâiati de razele soarelui.
Am iesit din nou pe terasa si am trecut podetul pe partea austriaca. Si aici tot atât de multi turisti! Ne-am reîntors în Germania (☺) si am coborât cu telecabina peste ghetar în Platoul Soarelui.







Cu sufletul si ochii încarcati de albastru si alb-pur, ne-am reîntors la statia Zugspitze si am urcat în cabina care ne-a coborât la cota 1000. În vale soarele tocmai îsi retragea ultimele raze. Ceata forma pâlcuri si plutea usoara în aer, aproape de suprafața pămîntului acoperit cu o patura subtire de zapada. Daca la cota 2964 metri, înaltimea zapezii depasea 2,7 metri, aici la Eibsee, zapada abia daca mai avea 20 centimetri.
Am traversat padurea si ne-am regasit masina parcata la margine de sosea. Pe drum, ne-a depasit trenuletul care asigura transportul turistilor în parcarile mari din alte localitati, cei care au fost nevoiti sa îsi lase masina mult mai departe decât norocosii de noi ;-)


Drumul spre casa a fost superb - am surprins câteva imagini si le-am postat în articolul "În Ajun de Anul Nou"