Se afișează postările cu eticheta concediu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta concediu. Afișați toate postările

luni, 17 noiembrie 2025

Luni cu ploaie și vibe melancolic


Ziua de luni s-a trezit cu un oftat al cerului. Ca un pictor melancolic, dimineața a amestecat griul ploii cu argintiul norilor și a presărat umbre reci peste oraș.
Playlistul naturii s-a schimbat. După multe zile cu soare chill, azi rulează în loop un soundtrack de ploaie și vânt. Picăturile bat în geam într-un ritm alert, iar frunzele dansează haotic, ca niște confetti risipite.
Atmosfera e pustie și rece. Străzile sunt goale, umbrele grăbite, aerul e tăios și vântul aduce parcă vestea iernii ce se apropie. Ninsoarea a ajuns până la poalele Alpilor, nu departe de noi. Aici încă nu a nins, dar senzația că totul e pe muchie de schimbare devine tot mai puternică.
De mâine sunt în concediu, iar astăzi lucrez de acasă — un mic lux care mă scutește de drumurile prin vremea neplăcută și îmi dă câștig de timp. În casă e liniște, Leo moțăie cuibarit în pătura caldă. Tastatura mea răsună ca o claviatură de blues, făcând parcă duet cu ploaia — ca un mix între muncă și poezie, între taskuri și visare. Pe birou, ceașca de ceai fierbinte răspândește aburi calzi, aducând echilibru acestei zile reci.
În hol, valiza mea stă încă deschisă. Nu am hotărât ce haine să iau. Mâine dimineață am bilet de avion, iar după-amiază voi fi la Sibiu. Buletinul meteo de acolo e schimbător, dar mai am timp să decid până diseară. Se poate să ningă la noi chiar în această seară, în timp ce la Sibiu e soare și târgul de Crăciun s-a deschis deja. Paradoxuri ce se prelungesc în mine, între bucuria că merg la mama și tristețea că plec singură, lăsându-i pe băieții mei acasă.
Este o zi de luni plină de contraste, semne de întrebare și emoții amestecate. O trăiesc fragmentar — ca un jurnal de stări, nu ca poveste liniară...
De mâine, poveștile mele vor veni din România. La bună recitire, reauzire și revedere! ❤️😘

joi, 14 august 2025

Gyor - Pe malul râului Raba - Reflexii in oglinda 33-2025

  Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

luni, 21 iulie 2025

Când te încrezi în GPS

 
Ne-am obișnuit ca în drumul de vacanță la Marea Adriatică să facem o pauză de o oră și jumătate la dus în Verona, iar la întors — pe malul lacului Garda. Drumul total are între 650 și 700 km, așa că plecăm dis-de-dimineață. La dus e ușor, pentru că plecăm de acasă. La întors însă, trebuie să părăsim satul de vacanță în jur de ora 6, când toată lumea încă doarme... e neplăcut (și regulamentul interzice zgomotele înainte de ora 7:30). În plus, trebuie sa lăsăm cheia la portarul de noapte, nu la recepție, cum ar fi normal.
Așa că am căutat o soluție. Anul trecut am făcut o pauză cu înoptare la prietenii noștri din Soave, lângă Lago di Garda — o prelungire plăcută a concediului. Anul acesta am rezervat o cameră la un hotel în Malcesine, una dintre cele mai frumoase stațiuni de pe malul lacului.
Am plecat din satul de vacanță pe la ora noua si jumatate, pentru că navigatorul ne-a spus că avem nevoie de aproximativ trei ore până în Malcesine. Totul a decurs perfect... cât timp am fost pe autostradă. Ne-am bucurat și când am intrat pe Gardesana Orientale — drumul de coastă de pe malul estic al lacului Garda. Peisajul este superb, de o parte albastrul lacului, de cealaltă munți cu vârfuri înalte.
Dar... când mai aveam doar 25 km până la destinație, navigatorul ne-a scos de pe șoseaua principală și ne-a urcat pe un drum șerpuit, în vârf de munte. La început nu ne-a fost clar, de ce... Am înteles însa rapid - ca să avem de unde coborî! Coborârea ne-a adus pe un drumeag pe care, sincer, nu cred că mașina noastră ar fi încăput cu oglinzile deschise! Helmut era un pachet de nervi, eu încercam să găsesc o rută alternativă pe telefon... dar sus pe munte nu am avut semnal! (apropo ce "greseli" sa nu faci în vacanta!)
Helmut a decis să nu mai înaintăm pe acea cărare „pentru măgari cu desagi sau, cel mult, pentru un Fiat”, cum a spus el. Nici țipenie de om. Până la urmă, am întâlnit un turist austriac care a râs de pățania noastră — și el fusese trimis cândva de navigator pe același drum - programatorul trebuie arestat!!! Ne-a recomandat o rută „normală” și, brusc, navigatorul ne-a spus că mai avem 40 km până la hotel! Super...suntem tot mai aproape!
Am răsuflat ușurați când am revenit pe șoseaua de-a lungul lacului. Cândva am zărit indicatorul cu „Malcesine”, iar navigatorul ne-a anunțat că mai avem 1700 m până la destinație. Dar... ne-a cerut să virăm strâns la dreapta, într-o curbă de 180° - de pe o sosea foarte îngusta -- imposibilă pentru orice altceva în afară de bicicletă sau Vespa! Am continuat înainte și... iar 8 km până la hotel!
 
Într-un final glorios, am ajuns la Hotel Laura Cristina. Aici, altă provocare: fiind pe o culme de munte, parcarea din față avea locuri pentru doar cinci mașini și jumătate, unde cinci erau deja parcate! Helmut s-a chinuit un sfert de oră să găsească o poziție care să nu blocheze traficul. Cu fața, cu spatele, pe diagonală... nimic nu mergea. Am lăsat mașina cum am putut și am urcat, transpirați și cu nervii întinși, la recepție. Holul, spațios, curat, răcoros — o oază de liniște. Domnișoara de la recepție ne-a spus că parcarea pentru oaspeți este în grădina de măslini din spatele hotelului. Generoasă, umbroasă... altă viață!
Am descărcat bagajele (da, chiar și pentru o noapte avem multe — mâncarea lui Leo, farfuriile lui, salteaua lui... și, desigur, pernele noastre preferate), am urcat cu liftul și am găsit o cameră draguță, complet echipată, cu balcon și o panoramă superbă spre lac!
În sfârșit! Universul și-a recăpătat echilibrul! Am făcut duș, ne-am schimbat și am coborât la barul cu piscină, să bem ceva și să ne relaxăm. Este încă vacanță! Cin-Cin! Salute!

sâmbătă, 19 iulie 2025

În vacanță – Povești de pe terasă

De când îl avem pe Leo, chiar și în concedii suntem… relativ matinali. Adică ne trezim cel târziu la ora 7! 😄 
Acasă, Leo se bucură de libertatea lui – cât timp temperaturile sunt suportabile, lăsăm zi și noapte ușa glisantă de la terasă întredeschisă, fixată cu un lemn de fag, exact cât să-i permită accesul. Astfel, Leo poate ieși oricând în curte, chiar și noaptea, pentru o scurtă plimbare „de necesitate”. 🐾🌞
Dar în concediu… e altă poveste! Aici, la țărmul mării, ne trezim devreme, în jur de 6:30–7:00. Îmi pun halatul peste cămașa de noapte, încalț șlapii și ieșim împreună – eu, Helmut și Leo – pentru o scurtă plimbare pe aleile liniștite dintre bungalowuri. Încă somnoroși, fără să ne fi pieptănat sau spălat pe dinți, ne lăsăm trași de lesă. Leo decide traseul, pentru ca el e deja în misiune ☺ "Citește ziarul” – adică marcheaza fiecare fir de iarba și adulmecă atent fiecare colț, tufă sau urmă lăsată de alți câini. Pentru el, fiecare miros e o sursă de informație: cine a trecut pe acolo, ce stare avea, dacă era prietenos sau dominator. Un adevărat buletin informativ canin, transmis prin limbajul subtil al mirosurilor.🗞️🐶 
Apoi revenim „acasă” și începem ziua. Uneori pregătim micul dejun pe terasa noastră, alteori ne întâlnim cu prietenii Diana, Gelu și patrupedul lor, Tommy, la prima cafenea care se deschide – de obicei după ora 9. Italienii trăiesc con calma, senza fretta, iar asta se vede și în programul cafenelelor. Cum Helmut este un consumator serios de espresso, am venit pregătiți, cu espressorul nostru automat (DeLonghi Magnifica), indispensabil pe tot parcursul zilei. ☕😜
După micul dejun, luam prosoapele sub braț, ieșim pe plajă și rămâneam acolo până la dușul de dinaintea cinei.
Bungalowul nostru e spațios – două dormitoare, două băi, bucătărie, sufragerie, o curticică și o terasă generoasă. Toate mesele le-am luat în aer liber - pe terase. Am mâncat când acasă, când la restaurant, iar când am ales varianta „acasă”, ne-am adunat la noi, că era loc cât pentru șase. Prietenii noștri au un bungalow mai mic, cu frigider mini, două scaune, două farfurii… Așa că a fost firesc să găzduim noi. Și a fost minunat. Moda locului e să atârni baticuri mari în jurul terasei – pentru umbră și un strop de intimitate. E un sat de vacanță, mereu trece cineva pe alee, iar baticurile flutură în briză ca niște perdele de vară. Sub ele, cinele noastre sunt simple și savuroase. Grătar – uneori pui sau curcan, alteori vită ori ceafă de porc… și, într-o seară, mici pregătiți de prieteni după rețeta lor, o surpriză delicioasă. 😊 Alături, salată de roșii, castraveți, ceapă și măsline, nelipsită din meniul nostru. O dată am făcut pulpe de pui la capac, cu mămăliguță și mujdei cu smântână – o masă festivă în toată regula.
Până se încinge grătarul, preparăm un gin tonic răcoritor – cu gheață, felie de lămâie și apă tonică – și ne bucurăm de liniștea serii. Apoi, un vin bun de Soave sau un Prosecco rece acompaniază cina, după poftă. La desert, fiecare ce dorește: cafea, cozonac, panna cotta, înghețată sau... trabuc 😁 I ragazzi mafiosi!  Fiecare seară curge în stil dolce vita!
Mesele sunt echilibrate – doar mic dejun și cină. Nu am exagerat cu mâncarea și... dacă ne-am îngrășat cumva, estet doar din cauza porțiilor de râs 😄.
E sâmbata. Încă mai avem o seară de vacanță...  numărătoarea inversă a început. De marți, vom reveni la ritmul normal – cu treburi casnice, liste și serviciu. Dar până atunci, mai mergem câtiva pași la braț cu vacanța. ❤️

marți, 15 iulie 2025

Zece greșeli haioase dintr-o vacanță cu mașina — te recunoști și tu măcar într-una?

Vacanța este acea promisiune dulce de relaxare... până în momentul în care realizezi că ai uitat crema solară, banii și încărcătorul telefonului... Da, se întâmplă celor mai buni dintre noi!
Ai planificat totul - ruta spre Veneto, playlistul perfect, opririle strategice și o boxă pe capotă,  bagajul e făcut, GPS-ul actualizat, cățelul instalat confortabil — totul sună ca-n filme. Dar, ca în orice comedie de vacanță, detaliile mici pot transforma călătoria într-un serial cu episoade neașteptate!
Dacă vrei să savurezi cocktailuri - nu crize existențiale, iată ce greșeli e bine să eviți:

Greșeala 1: Pașaportul tău (sau al cățelului) e... în sertar, nu în bagaj ☺
Te-ai ocupat de outfituri, playlisturi și snacksuri, dar ai uitat că nu poți trece de check-in cu un buletin expirat.
Sfat salvator: Fă o listă cu „Documente esențiale” și verific-o de trei ori. Cu ochii larg deschiși!
🧦 Greșeala 2: Împachetezi ca pentru 7 anotimpuri ☺
Ai haine pentru plajă, pentru munte, pentru ploaie, pentru vânt, pentru o gală de seară și eventual, pentru o invazie extraterestră. Dar în vacanță porți aceiași pantaloni scurți și tricoul preferat.
Sfat salvator: Verifică prognoza meteo, gândește-te realist la ce vei face și amintește-ți - bagajul nu trebuie să concureze cu dulapul de acasă!
🪞 Greșeala 3 : Îți încarci mașina ca pe un Tetris pe steroizi ☺
Valize peste valize, cutii, plase, genți „pentru orice eventualitate”, umbrela de rezervă și rucsacul care stă cocoțat deasupra, ca un vârf de tort. Oglinda retrovizoare? Pare ca e acolo doar să-ți amintească "ce bine era când vedeai drumul.”
Sfat salvator: Fă un bagaj cu cap și cu spațiu. Dacă te sprijini de portieră ca să închizi portbagajul, ai exagerat. ☺ Tetris-ul e un joc, nu un stil de viață!
🎶 Greșeala 4: Uiți să-ți faci playlist… și asculți radioul italian cu reclame la cașcaval non-stop!
„Formaggio, formaggio, FORMAGGIOOO!” – iar tu te întrebi dacă e piesa verii sau doar ți s-a făcut foame.
Sfat salvator: Fă-ți un playlist tematic înainte să pleci — ceva care să-ți dea vibe-ul potrivit pe drum... spre exemplu: „Dolce Vita pe patru roți” pentru momentele chill, „Capuccino Vibes” pentru diminețile leneșe, „Bălăceală în Adria” pentru drumurile spre plajă. Ai boxă, ai drum lung, merită să sune bine! ☺
🤹‍♀️ Greșeala 5: Crezi că GPS-ul știe tot… și ajungi pe un drum „pitoresc”!!! „Faceți stânga… și intrați pe Via Garibaldi” ... adică într-o livadă de măslini! Așa începe o aventură de tip rally rural, deși tu voiai doar să ajungi la mare...
Sfat salvator: GPS-ul e smart, dar tu ești mai smart. Dacă o pisică doarme liniștită pe mijlocul drumului, este semn că ai părăsit civilizația!
🅿️ Greșeala 6: Alegi pauza pe autostradă… și ești prins într-un haos organizat!
Visai la o pauză liniștită, dar ai nimerit o parcare aglomerată, coadă la toaletă, cafeneaua plină,  căței semi-frustrați care au suportat prea multe serpentine și nu au avut loc de întins lăbuțele.🐾
Sfat salvator: Oprește-te în locuri mai mici, mai puțin celebre — unde cafeaua e decentă, toaleta liberă și lumea mai relaxată.
📵 Greșeala 7: Te bazezi pe internet, dar... el are alte planuri!
Ajungi la destinație și vrei să arăți biletul sau adresa de cazare din e-mail. Surpriză: nu ai semnal, Wi-Fi-ul cere parolă, iar roamingul e în vacanță și intri în panică!
Sfat salvator: Salvează documentele importante offline sau mai bine, tipărește-le. Hârtia n-a "picat" niciodată din cauza semnalului slab! ☺
💳 Greșeala 8: Bugetul e... o fantezie ☺
„Luăm la noi doar 50€ — ne descurcăm, nu?” Spoiler alert: aproape totul costă mai mult decât crezi!
Sfat salvator: Fă-ți un buget realist și lasă loc pentru cheltuieli spontane — gen eșarfa care „îți schimbă viața” sau rochia „Made in Venezia”  ☺☺☺
🗺️ Greșeala 9: Ai un program fix ca la școală
La ora 9 mic dejun, la ora 10 muzeu, la  ora 11 selfie cu un palmier și la 12 plimbare cu barca ☺☺☺
Sfat salvator: Lasă loc de surprize. Poate descoperi o cafenea magică sau o plajă secretă. #trăieșteclipa
🛍️ Greșeala 10: Lași cumpărăturile „pentru drumul de întoarcere”… și te trezești că nu mai ai unde să le pui! Ți-ai propus să nu cumperi nimic.. apoi ai cedat: ulei de măsline, pecorino, salam, cantuccini și câteva sticle de Prosecco Valdobbiadene....
Sfat salvator: Lasă loc liber în portbagaj și nu subestima atracția...Suvenirul „mic și local” vine de obicei ambalat în folie cu bule 😊🥳

🎉 Adevăratul test al vacanței: Fă poza la plecare și una la întoarcere. Cearcănele spun tot! ☺
Dacă ai supraviețuit traficului, ai găsit loc de parcare și ai reușit să nu te cerți cu GPS-ul, atunci da — ai avut o vacanță italiană autentică. Cu haos, farmec și amintiri cât pentru un an!❤️🍀

marți, 17 iunie 2025

O după-amiază iberică în bucătăria noastră

(continuare la "Călătorie în farfurie – Italia, Spania, Franța. Ziua în care "vom pleca"… fără să plecăm.")

Duminică, ne-am întors din Parcul Simțurilor, cu pașii încă plini de verde și obrajii atinși de vântul obraznic. Ne-am scuturat de frigul neașteptat al acelei duminici de început de iunie și am pășit direct în bucătărie, nerăbdători să ne lăsăm cuprinși de căldura aromelor familiare.
Am risipit pe masă rețetele, ca pe filele unui jurnal de vacanță, cu gândul la plaja Mediteranei, acolo unde soarele miroase a portocală, a scoici și a sare. Am pregătit ingredientele pe farfurii, cu precizia cu care un pictor își așază culorile pe paletă — dovleacul, orezul, șofranul, usturoiul, creveții, portocalele, uleiul de măsline, scorțișoara... Aveam tot ce ne trebuia. Ne-am legat șorțurile și ne-am apucat de treabă.
Meniul a fost inspirat din vacanțele noastre în Spania – o supă catifelată, o paella vibrantă, o salată surprinzătoare și un desert care topește timpul. Fiecare preparat a fost o reamintire a locurilor dragi, a serilor lungi și a bucuriei de a fi împreună.
Am însoțit totul cu un pahar de La Terraza Valdepeñas Gran Reserva 2008 – un vin roșu profund și elegant, cu note de fructe coapte, lemn dulce și o atingere subtilă de vanilie. Nu a fost doar un acompaniament, ci o prezență care a legat toate aromele într-o armonie desăvârșită.
Pentru cei care vor să recreeze această după-amiază iberică în propria bucătărie, am adunat rețetele în apendice – simple, dar pline de suflet, exact așa cum le-am gătit și noi.
🍵 Supă de dovleac cu portocală și șofran (pentru 4 persoane) 🍵

Ingrediente:
400 g dovleac Hokkaido sau Butternut (curățat, tăiat cuburi)
1 ceapă mică, tocată mărunt
1 lingură ulei de măsline
150 ml supă de legume (cativa morcovi, patrunjel, ceapa, praz, telina, gogosar - cu piper, sare si foi de dafin)
100 ml suc proaspăt de portocale
un praf de șofran (înmuiați în 1 linguriță apă caldă)
sare și piper
1 lingură smântână vegetală sau brânză proaspătă maturată
1 lingură semințe de pin prăjite
opțional: coajă de portocală sau ierburi proaspete

Preparare:
Coace dovleacul 25 min la 200°C cu puțin ulei (opțional).
Călește ceapa în ulei până devine sticloasă.
Adaugă dovleacul și supa, fierbe 10–15 min.
Adaugă sucul de portocale și șofranul, mai fierbe 5 min.
Pasează supa, asezonează.
Servește cu smântână/brânză și semințe de pin (noi am folosit seminte de bostan, usor prajite).

🥘 Paella reinterpretată cu șofran și creveți (pentru 4 persoane) 🥘

Ingrediente:
150 g orez pentru paella
300 g creveți decorticați
1 ceapă mică, 1 cățel de usturoi
1 ardei roșu mic, 1 roșie mică sau 2 linguri roșii pasate
500 ml supă de legume sau pește
un praf de șofran (în 2 linguri apă caldă)
1 linguriță boia dulce
2 linguri ulei de măsline
sare, piper
opțional: pătrunjel și suc de lămâie

Preparare:
Înmoaie șofranul.
Călește ceapa, usturoiul și ardeiul. Adaugă roșiile.
Pune orezul, călește 1–2 min.
Adaugă șofranul, boiaua și supa. Nu mai amesteca. Fierbe 15 min.
Adaugă creveții, mai fierbe 5–7 min.
Lasă 5 min acoperit.
Servește cu pătrunjel și lămâie.


🥗 Salată spaniolă cu portocale, măsline și ceapă roșie (pentru 4 persoane) 🥗

Ingrediente:

  • 2 portocale mari
  • ½ ceapă roșie
  • 10–12 măsline negre
  • 1 lingură ulei de măsline
  • 1 linguriță oțet de vin roșu sau sherry
  • sare, piper
  • opțional: pătrunjel sau mentă, chimen sau boia afumată

Preparare:

  1. Curăță portocalele, taie felii.
  2. Ceapa se lasă 10 min în apă rece, apoi se scurge.
  3. Aranjează portocalele, ceapa și măslinele pe farfurie.
  4. Amestecă dressingul și toarnă peste.
  5. Servește rece, cu ierburi proaspete.

🍮 Crema Catalana (pentru 4 persoane) 🍮

Ingrediente:

  • 250 ml lapte integral
  • 2 gălbenușuri
  • 50 g zahăr + puțin pentru caramelizat
  • 1 linguriță amidon de porumb
  • coajă de lămâie
  • 1 bucățică de scorțișoară

Preparare:

  1. Fierbe laptele cu coaja de lămâie și scorțișoara. Lasă 10 min, apoi strecoară.
  2. Bate gălbenușurile cu zahărul și amidonul.
  3. Adaugă laptele cald treptat.
  4. Pune înapoi pe foc, amestecă până se îngroașă (nu fierbe!).
  5. Pune în boluri, răcește 2 ore.
  6. Presară zahăr și caramelizează cu torța (kitchen torch).

luni, 9 iunie 2025

Gust de vacanță și o surpriză neașteptată

Zilele trecute povesteam despre vise și pregătiri pentru vacanța de vară—momentul acela magic când, înainte de plecare, îți permiți să te transpui mental într-o atmosferă de concediu. Și ce mod mai bun de a face asta decât prin mâncare? Povesteam despre cum am hotărât să creez un meniu de o zi, inspirat din Italia, Franța și Spania, cu ingrediente fine, bio, speciale.
Cu această idee în minte, sâmbata am pornit la cumpărături. Circa... 70€ mai târziu (😜), am ajuns acasă, unde m-a întâmpinat Helmut cu o observație directă: „Cam scump, nu crezi?!” Desigur, am argumentat că unele produse vor rămâne pentru mai mult timp, nu doar pentru această zi de răsfăț gastronomic... Și exact în timp ce despachetam cumpărăturile și dezbăteam prețurile, sună cineva la ușă. Helmut deschide și îmi spune: „Mergi tu, trebuie să semnezi, e o recomandată din Italia.” Din Italia?! Nimeni nu m-a anunțat de vreun pachet, prietenii noștri ar fi dat un mesaj pe WhatsApp…
Curioasă, semnez și deschid. Era o amendă pe numele meu—pentru o viteză de cca. 97 km/h într-o zonă de 90 km/h, aplicând toleranța de 5 km/h, adică pentru o depășire de 2 km/h. 😬
Incidentul? 3 iulie 2024 / ora 18:21 - provincia Rovigo, regiunea Veneto. Costul? 70,4€, dacă plătim în primele cinci zile. Dacă nu, 83€. Iar dacă mai așteptăm, poate pentru a consulta un avocat, amenda va urca la 127,5€!!!
Deși ambele mașini sunt pe numele meu, cea mare—folosită și pentru concedii—e mereu condusă de Helmut. Niciun motiv de reproș, însă! O depășire de 2 km/h peste limita legală putea foarte bine să mi se întâmple și mie.
Am achitat imediat online, căci sincer, nu ai șanse* în astfel de situații în străinătate. 
Apoi, uitându-mă la Helmut, l-am întrebat zâmbind: „Și acum? Crezi că meniul nostru a fost scump?” 🥴😅
Uneori, realitatea te surprinde cu ironii de neuitat. Și uite așa, visul unei vacanțe culinare s-a transformat într-un moment de reflecție amuzant despre costuri și surprize neașteptate!

*) Amenda este valabilă! În Italia, autoritățile au până la 360 de zile pentru a notifica șoferii străini despre o contravenție rutieră, ceea ce înseamnă că poți primi o amendă chiar și la un an după ce ai vizitat țara. Dacă nu o plătești, pot exista consecințe, cum ar fi penalități suplimentare sau probleme în cazul unei viitoare călătorii în Italia. Concluzia? Daca am fi fost plecati de acasa, sa zicem pentru înca 20 zile... amenda nu ar mai fi fost valabila!!! 😝

duminică, 8 iunie 2025

O dimineață italiană, acasă

Ne-am trezit cu dorința unei dimineți senine, visând la o cafea aburindă pe terasă, înconjurați de liniștea aceea rară care se așază doar în iunie. Dar cerul s-a închis ca o carte neterminată, iar vântul a început să răsfoiască grădina cu degete reci. Nu ne-am lăsat tulburați. Planul fusese creionat cu o zi înainte, iar călătoria în trei acte prin gusturi și amintiri urma să înceapă în dimineața aceasta. Italia nu a fost o destinație, ci o stare de spirit - pe care am lăsat-o să ne umple casa, în ciuda norilor de afară.
Masa noastră din sufragerie, așezată lângă fereastra sudică ce dă spre grădină, s-a transformat azi într-un colț de amintire și răsfăț. Am întins fața de masă primită cu ani în urmă, în Piombino, de la gazda noastră din acea vacanță — albă, cu broderie delicată de frunzulițe albastre și margini de dantelă fină, însoțită de șervete asortate. Am scos din vitrină serviciul de mic dejun din porțelan subțire, cu flori albastre, aurii și argintii, fragil și elegant, păstrat pentru momente speciale.
Pentru un plus de atmosferă, am aprins o lumânare lângă vaza cu bujori, tăiați proaspăt din grădină. Nu a fost nevoie de mai mult. Totul era deja acolo — lumina, amintirea, răsfățul.
Am aranjat platourile cu grijă, fiecare cu rostul și farmecul lui. Pe cel dulce, două cornetto-uri cu cremă de fistic, moi și parfumate, alături de două brioșe calde. Eu mi-am uns brioșa cu miere de lavandă și miere de castane – una cu parfum de flori mov răsfățate de soare, cealaltă cu gust adânc, de coajă arsă și pământ cald. Helmut a ales mierea de salcâm, cu ecou de ciorchini albi și cer senin.
Platoul sărat a adus un contrast binevenit — felii de pepene galben, reci și dulci, învelite în prosciutto crudo, alături de bucăți de pecorino cu rucola (o brânză densă, străbătută de firicele verzi, cu o notă ușor picantă, vegetală, care a echilibrat totul cu discreție).
Leo, bineînțeles, s-a așezat și el la masă, pe scaunul lui, așa cum face de fiecare dată. A primit farfurioara cu bunătăți pregătită special pentru el și o feliuță de prosciutto, pe care a acceptat-o cu acea bucurie calmă și sigură, obișnuit fiind să fie tratat ca parte din familie.
Cafelele ne-au însoțit firesc. Eu am băut un espresso doppio, intens și adânc. Helmut și-a făcut un espresso macchiato, cu spumă de lapte care i-a domolit tăria. În fundal, muzica italiană curgea ca o prelungire a dimineții — Toto Cutugno, Zucchero, Gianna Nannini, Eros Ramazzotti, Laura Pausini, Adriano Celentano. Fiecare voce aducea cu ea o bucată de amintire, o piațetă, o coastă de mare, o emoție.
Helmut zâmbea din spatele ceștii, iar eu știam că simțea același lucru — că ne-am oferit un dar. Nu mare, nu rar, dar prețios.
Pe masă, flacăra lumânării pâlpâia ușor, aruncând umbre calde peste cești. Dinspre geam, lumina dimineții trecea prin perdeaua de cristale și se împrăștia în sclipiri fine, ca niște reflexe de apă. În aer plutea miros de cafea și muzică italiană. Era Italia noastră, aici și acum — nu o replică, ci o trăire.
După ce am strâns masa, ne-am mutat în salon și ne-am lăsat în canapelele moi, continuând parcă să visăm la Italia. Încă purtam în noi gustul cafelei și ritmul muzicii, care se stinsese încet în fundal.
Butonând telecomanda, fără vreo intenție clară, am dat peste un concert Verdi — Quattro pezzi sacri. A fost ca o cireașă pe tort. S-a potrivit perfect cu tema micului nostru dejun italian.
Acum ne pregătim de o plimbare. După atâta răsfăț, puțină mișcare nu e doar binevenită — e chiar necesară. 
Ne-am propus să mergem în Parcul Simțurilor, cu bazinul Kneipp și traseul pentru mers desculț. E exact ce ne trebuie ca să ducem starea de bine mai departe, în mijlocul naturii - voi reveni cu detalii 😀 (updata aici)

sâmbătă, 7 iunie 2025

Călătorie în farfurie – Italia, Spania, Franța. Ziua în care "vom pleca"… fără să plecăm.

E început de vară și aerul miroase a promisiuni nerostite.
Soarele zăbovește mai mult pe cer, serile se lungesc, iar în mine crește dorul de ducă… Visez cu ochii larg deschiși la dimineți leneșe cu briza mării în păr, la cafele sorbite pe terase cu vedere la Mediterană și la cine sub felinare, în grădini care miros a lavandă și vin alb.
Așa sunt eu — visez și din vis se nasc idei. Multe. Colorate. Parfumate.
Concediul nu mai e departe — mai sunt doar patru săptămâni. Dar când gândul e deja acolo, printre valuri și nisip fierbinte, timpul pare că se derulează cu încetinitorul... Și-atunci, intervine imaginația mea — bogată, neobosită, mereu gata de zbor. Uneori, ideile îmi vin ca valurile - neașteptate, jucăușe și imposibil de ignorat. (Apropo, știți cum se numesc aceia care au mereu idei?... Nici eu nu mai știu denumirea exactă… dar sigur, aceia nu se plictisesc niciodată! 😜)
Soțul meu mă privește cu acel amestec de amuzament și resemnare tandră. Cred că s-a obișnuit că lângă mine, fiecare zi poate deveni o aventură. Așa că atunci când i-am spus cu ochii sclipind, că vreau să aduc vacanța acasă pentru o zi, a zâmbit larg și a zis: „Delicios! Hai să facem lista de cumpărături!”
Care este de fapt ideea?!
Să ne jucăm de-a concediul. Duminica, toată ziua! Să transformăm bucătăria într-un aeroport al amintirilor, cu lingura drept busolă și cuptorul ca motor de decolare. Să luăm micul dejun în Italia, prânzul în Spania și cina în Franța — fără însă să ieșim din casă.

🌅🥐 Micul dejun în stil italian, va fi o călătorie gustativă prin amintirile noastre din Roma, Veneția, Trieste, Verona, Piombino, Pisa, Florența, Siena și Napoli. Fiecare aromă, o rază de soare, fiecare înghițitură, o piațetă plină de viață...
Diminețile italiene nu se grăbesc. Se întind leneș, ca o rază de soare pe faianța caldă din Trastevere. Începem cu un cornetto pufos, umplut cu cremă de fistic — verdele acela catifelat care amintește de grădinile romane. Alături, o cafea ristretto, mică, dar intensă, ca un sărut furat pe o stradă îngustă din Verona. Pe farfurie vom așaza câteva felii de prosciutto crudo, o bucățică de pecorino maturat și o linguriță de miere de castan — sunt gusturile care vorbesc în șoaptă despre dealurile Toscanei. Va fi un mic dejun care nu va cere conversație, ci contemplare. (updata aici)

💃☀️ Prânzul va fi o călătorie iberică prin amintirile noastre cu gusturi adunate din Barcelona, Figueres, Valencia, Malaga, Granada și Sevilla. Fiecare gust - o plimbare printre portocali, piețe colorate și ritmuri de flamenco.
Vom începe cu crema de calabaza y naranja – o supă-cremă de dovleac și portocală, catifelată, cu note citrice și parfum cald, ca un apus blând pe o terasă din Sevilla.
Apoi, o paella reinventată: orez cu șofran, fructe de mare și chorizo picant, un dans între mare și foc. Alături, o salată de portocale cu măsline negre și ceapă roșie — un contrast care nu ar trebui să funcționeze, dar o face! Ca un tablou de Dalí, undeva între Figueres și Valencia.
Desertul? Crema catalană, cu scorțișoară și coajă de lămâie, arsă ușor la suprafață. Gustul soarelui de după-amiază, prins într-o linguriță, ca o amintire dulce din Barcelona.

🗼🍷 Cina o vom servi în Franța, cu un strop de Paris în eleganță, o adiere sărată din Saint-Malo, farmec gotic de Mont Saint-Michel, o notă alsaciană din Strasbourg și Colmar, prospețimea alpină din Chamonix și căldura sudului din Perpignan. Fiecare aromă, o poveste dintr-un loc trăit.
Seara va începe cu un pahar de vin alb din Alsacia, rece și floral, acompaniat de melci de vie gătiți cu unt, usturoi și pătrunjel — o reamintire că uneori, cele mai neobișnuite lucruri pot deveni delicii.
Felul principal este Flammkuchen cu pere și șuncă — o tartă subțire și crocantă, unde dulceața perelor și nota sărată a șuncii dansează împreună pe papilele gustative. Un omagiu adus serilor tihnite din Strasbourg sau colinelor din jurul Mont Saint-Michel.
O lumânare aprinsă. Un vibe în stil Claude Nougaro — jazz franțuzesc cu ritmuri urbane și poezie în aer. Muzica va curge, vinul va fi rece, iar seara va continua firesc, fără grabă...

Această zi culinară nu va fi neapărat despre gătit. Va fi despre reamintire. Despre cum poți transforma o duminică obișnuită într-o călătorie extraordinară, doar cu puțină imaginație și multă grijă pentru detaliu. Fiecare masă va fi o hartă a simțurilor. Fiecare gust, o destinație.
Acum facem lista de cumpărături și ne pregătim de... „zbor”.
Iar duminică seara, promit să revin cu fotografii, povești și poate chiar cu o rețetă sau două. Cine știe?
Poate vă inspir și pe voi să vă jucați de-a vacanța, chiar și într-o zi obișnuită.

duminică, 25 mai 2025

Memento mori

Mai e doar o lună până la concediul de vară, pe care îl vom petrece la fel ca anii trecuți, pe malul Mării Adriatice. Ar trebui să fie o perioadă de entuziasm și planuri, însă anul acesta plecarea noastră va purta o umbră de tristețe...
Acum un an, chiar în ziua aceasta, ne-am întâlnit la restaurant cu foștii noștri vecini – Reinhard, Magdalena și cățelușa lor, Molly. Le-am povestit că urma să plecăm la mare în concediu, iar ei și-au exprimat dorința să ni se alăture. Au reușit să găsească un bungalow vecin cu al nostru, iar la sfârșitul lunii iunie am pornit împreună spre mare. A fost o săptămână plină de povești, plimbări, râsete și nopți târzii încărcate de voie bună. Am trăit acele momente fără să ne gândim că timpul poate fi nemilos, că unele amintiri vor rămâne doar amintiri...
Ieri, l-am condus pe Reinhard pe ultimul său drum. Cu doar două zile înainte de ziua lui, s-a stins, lăsând în urmă o familie îndurerată...
Vara aceasta va fi la fel și totuși diferită... Valurile vor continua să mângâie țărmul, zilele vor fi însorite, briza caldă va purta mirosul sărat al mării, iar serile vor fi scăldate în lumina blândă a apusului. Vom regăsi aceleași peisaje familiare, același ritm tihnit al vacanței, dar Reinhard nu va mai fi acolo să le vadă, să le simtă, să le trăiască alături de noi...
Ne vom gândi la el, la timpul petrecut împreună, la amintirile care ne-au legat. Vom păstra un moment de reculegere, vom aprinde o lumânare și poate, cumva, prin noi, va simți marea, nisipul, serile lungi și atmosfera tihnită a acelor cine împărtășite odinioară...

luni, 31 martie 2025

Bancnota de 0 euro: O amintire prețioasă din zilele de concediu


Bancnotele de 0 euro sunt o modalitate unică și captivantă de a păstra vie amintirea călătoriilor tale, aducând un plus de originalitate colecției tale de suvenirur.
Deși nu au valoare monetară, aceste bancnote sunt adevărate comori pentru colecționari și călători deopotrivă. Realizate cu aceleași tehnici și caracteristici de securitate ca o bancnotă tradițională, ele sunt pline de detalii fascinante: filigrane, fire de siguranță, holograme și numere de serie unice. 
Din anul 2015, bancnotele de 0 euro au devenit populare în întreaga Europă, fiind emise în peste 30 de țări și în mai mult de 2.500 de modele diferite. Fiecare bancnotă spune o poveste, iar unele dintre ele au ajuns să aibă o valoare semnificativă pe piața colecționarilor. 
Aceste bancnote sunt emise de diverse organizații și instituții turistice, cu aprobarea Băncii Centrale Europene (BCE), și sunt tipărite de Oberthur Technologies, o renumită companie de tipărire de securitate din Franța. Conceptul a fost inițiat de Richard Faille, un antreprenor francez, cu scopul de a promova turismul și de a crea suveniruri unice. 
Pentru mine, aceste bancnote sunt mai mult decât simple obiecte de colecție. Ele sunt amintiri prețioase din zilele de concediu. 
Am una care omagiază castelele lui Ludwig II, alta de la Maison Carrée de Nîmes, una care celebrează 300 de ani de la nașterea lui Leopold Mozart și încă una din Viena, cu faimosul Hundertwasserhaus. 
Fiecare bancnotă îmi amintește de locurile minunate pe care le-am vizitat și de momentele frumoase petrecute acolo. 
Bancnotele de 0 euro nu sunt doar suveniruri, ci și instrumente educaționale. Ele ajută la păstrarea memoriei evenimentelor istorice importante și la promovarea unei înțelegeri mai profunde a trecutului. Așadar, data viitoare când ești în concediu, fii atent la aceste bancnote speciale. Ele sunt mai mult decât simple bucăți de hârtie – sunt povești, amintiri și lecții de istorie, toate într-un format compact și fascinant.

luni, 24 februarie 2025

Întâlniri cu Arta: Programul Royal Opera House pentru 2025

Analizând programul stagiunii 2024/2025 transmis de Royal Ballet & Opera la Cinema, am fost convinși că anul 2025 va fi din start un an plin de magie și eleganță. 
Fascinați de promisiunea spectacolelor, am achiziționat din timp bilete, rămânând fideli acestui gen de reprezentații pe care le considerăm absolut MEGA! Pe scena prestigioasă a Covent Garden urcă cei mai buni artiști ai lumii, iar noi vom avea privilegiul de a-i admira în toată măreția lor. 
Am avut bucuria de a începe anul participând la Concertul de Anul Nou. Concertul nr. 2 pentru pian de Johannes Brahms, interpretat magistral de Filarmonica din Berlin sub bagheta inspirată a lui Kirill Petrenko, spectacol ce s-a dovedit a fi o adevărată încântare.
În continuare, pentru 2025, ne-am propus să ne delectăm cu o serie de spectacole care, deși le-am mai văzut în alte distribuții, promit să ne încânte și să ne inspire. The Royal Opera House (ROH) programează un singur spectacol în premieră pe lună și, din lista lor, am ales câteva care promit să aducă o nouă perspectivă și să ne captiveze din nou. În februarie, “Lacul lebedelor” de Ceaikovski, în martie, “Romeo și Julieta” de Gounod, iar în aprilie, “Turandot” de Puccini. În mai, am cumpărat bilete pentru “Die Walküre” de Wagner, dar le-am returnat imediat ce am realizat cât durează spectacolul. Deși opera este minunată, este dificil de urmărit, deoarece se desfășoară de la ora 18 până la miezul nopții! Nuuuuu, nu pot să stau pe scaun în sală timp de șase ore! Cu toată părerea de rău, la mijloc de săptămână, nu am rezistența necesară pentru această încercare wagneriană! Iunie si iulie sunt rezervate concediului si excursiilor, iar în august se incheie stagiunea. 
Pentru 27 februarie, eram extrem de entuziasmată că vom revedea “Lacul lebedelor” - acum cu celebrii Yasmine Naghdi și Joonhyuk Jun în rolurile principale. Cum soarta are mereu un as în mânecă, exact pe 26-27 februarie trebuie să plec în delegație în Zürich! Cu un oftat adânc și un zâmbet amar, am fost nevoită să returnez biletele, pentru că atât pe 26 cât și pe 27 am programate două workshop-uri foarte importante pentru cariera mea profesională. Așa că, în loc să mă bucur de grația lebedelor, voi fi prinsă în mrejele prezentărilor și discuțiilor tehnice. Dar, hei, cine știe? Poate voi găsi un moment să dansez un mic pas de lebădă în pauza de cafea! ☺ 
Cu toate acestea, rămânem optimiști și entuziasmați pentru restul spectacolelor. Fiecare reprezentație este o ocazie de a ne lăsa purtați de magia muzicii și a dansului și de a ne bucura de artă la un nivel înalt. O dată meloman, etern meloman!

vineri, 3 ianuarie 2025

Egiptul, o veșnică fascinație

Civilizațiile antice au fost întotdeauna o sursă de fascinație pentru mine, dar niciuna nu m-a captivat atât de mult ca vechea civilizație egipteană. 
Misterele piramidelor, hieroglifele enigmatice și zeii cu forme fascinante creează un univers de neuitat, plin de povești și legende. Printre toate aceste minuni, marele faraon Tutankhamun ocupă un loc special în inima mea. Descoperirea mormântului său în 1922 de către Howard Carter a fost un moment de răscruce în arheologie, dezvăluind comori incredibile și o privire fără precedent asupra vieții și morții unui faraon.
Tutankhamun, cunoscut și sub numele de Regele Tut, a domnit într-o perioadă tumultuoasă a istoriei Egiptului, dar moștenirea sa a transcens timpul. Masca sa funerară, realizată cu măiestrie din aur și pietre prețioase, este un simbol al splendorii și puterii faraonilor egipteni. 
Ra, zeul soarelui și Nefertiti, cunoscuta pentru frumusețea și influența sa, adaugă un alt strat de fascinație acestei civilizații. 
Acum 20 de ani, am avut șansa să petrec un concediu în El Quseir și să explorez comorile Egiptului. Vizitarea Văii Regilor, Văii Reginelor, a Coloșilor lui Memnon și a templelor magnifice de la Luxor si Karnak, mi-a oferit o conexiune directă cu această cultură fascinantă.
Fascinația mea pentru această civilizație se adâncește cu fiecare detaliu descoperit despre viața de zi cu zi, credințele și ritualurile egiptenilor antici. În ciuda trecerii mileniilor, vechea civilizație egipteană continuă să strălucească prin misterele și frumusețea sa eternă. 🏺✨ Iar astazi, voi merge cu fiica mea in München, la Expozitia imersiva Tutanchamun. Nu puteam scapa acest eveniment! Voi reveni cu impresiile personale.

duminică, 29 decembrie 2024

Doar înca doua zile pâna la trecerea în noul an

A trecut deja o saptamana din vacanta mea de iarna
Am petrecut momente superbe alaturi de cei dragi, am dormit muuult, am mâncat doar bunatati… m-am refacut pe jumatate. Acum, sufletul meu tânjește după puritatea naturii, după plimbări liniștite prin păduri și după aerul curat. 
De asemenea, mi-e dor de magia concertelor, de farmecul spectacolelor și frumusețea expozițiilor. Si spre norocul meu, mai am o saptamâna de vacanta. Este vremea să-mi hrănesc spiritul!
Astazi ne-am plimbat pe marginea oglinzii albastre a Lechului. Este locul în care liniștea și pacea domnesc într-o armonie perfectă cu cerul albastru și inima de gheață a lacului.
Odihna hibernală a pădurii părea ușor tulburată de mângâierea soarelui, iar pudra de nea s-a destrămat în neant. Nu mai era zăpadă; doar ici-colo, fragmentele de peisaj erau acoperite de mantia groasă a brumei. Cristalele de chiciură înfloreau în umbra sălciilor, creând cadre idilice. 
Am savurat fiecare moment, simțind că natura ne-a oferit șansa acestor clipe de răgaz. Nu a fost nevoie de prea multe cuvinte… Contemplând, ne-am conectat la frumusețea simplă a lumii din jurul nostru. Si ne-a fost bine 💙        


 ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️ ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️ ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️ ❄️🌲🦢✨🦢🌲❄️

joi, 12 septembrie 2024

S-a înserat - RiO S37/2024

 
Va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

miercuri, 14 august 2024

De-ale vacantei - Miercurea fără cuvinte S33/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

joi, 11 iulie 2024

Reflexii in Maltova - RiO S28/2024

 
Ultima zi de concediu am petrecut-o cu prietenii nostri Diana si Gelu in Maltova si... cateva ore le-am rezervat pentru un shopping tour in Outlet City. 
Ne-am lăsat soții la umbra unei terase, unde au savurat o cafea... o bere rece, inca o cafea... 😜 Eu si Diana am explorat fiecare colț al mall-ului, admirând vitrinele pline de oferte tentante și reduceri de sezon. 
Fiecare magazin ne-a oferit o nouă experiență, de la haine elegante și accesorii strălucitoare, până la articole sportive și decorațiuni pentru casă. Ne-am bucurat de timpul petrecut împreună, râzând și probând diferite ținute. Am descoperit câteva piese vestimentare perfecte pentru viitoarele noastre evenimente, iar bucuria achizițiilor ne-a făcut ziua și mai frumoasă. 
Vitrinele magazinelor ne-au oferit priveliști strălucitoare, numeroasele articolele de modă se oglindeau într-un joc fascinant de lumini și culori. Fiecare reflexie din geamurile magazinelor ne-a amintit cât de frumoasă poate fi o zi petrecută alaturi de prieteni dragi, savurând plăcerea cumpărăturilor. Am râs, am probat diferite ținute si am realizat cât de mult ne asemanam in gusturi. Vorba aceea "Cine seamana se-aduna"!

Daca va face placere, va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

miercuri, 10 iulie 2024

Plimbare prin Mantova - Miercurea fără cuvinte S28/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

marți, 9 iulie 2024

Vacanta in Italia - Revier-Programm

* Acasa, la mare

* MfC estival : Salutari de la Adria, Estival

* RiO estival: La malul marii, Estival

* Rasarit de soare : Buna dimineata!, Se crapa de zi

* Plimbare prin Chioggia 

* Zile de plaja

* Excursie in Republica San Marino

* Plimbare prin Mantova (Palazzo Ducale)(MfC, Outlet city)

* Din nou acasa: Home, sweet Home 

marți, 2 iulie 2024

Vacanta la mare

Fiecare zi de plaja la Rosolina Mare, pe litoralul Marii Adriatice, este la fel si totuși altfel... 
Leo, cățelul nostru zglobiu, îsi găsește zilnic noi camarazi de joacă, sapă gropi în nisip si dă vesel din coadă. La orele dimineții, când marea este liniștită, Leo se aventureaza curajos în apă, savurând momentele de răcoare si de libertate. 
Cerul albastru fără nori, soarele fierbinte si briza mării încărcată cu sute de nuanțe de alge si săruri, ne ofera o senzatie perfecta de liniste si fericire interioara.
Plaja cu nisipul fin si plin de scoici, umbreluțele colorate, zmeiele atarnând de fire lungi, copiii cu zâmbete largi pe față, cățeii fericiti, valurile spumoase izbindu-se de mal, țipetele de pescăruși, fluturașii si șopârlele mici de la marginea digului... toate acestea înseamnă pură relaxare.