joi, 8 noiembrie 2018

Naluca din padure

Duzina de cuvinte (195): veioza, coasa, drept, design, intens, mustata, scena, geana, crez, inima, paste, cioc. Tema jocului de cuvinte: Naluca din padure.

Am plecat sa petrecem weekendul la o cabana vânatoreasca, direct in inima padurii, doar eu, mama si tata. Ce bucurie! Mi-am pregatit cu emotie rucsacul si cea mai mare grija a fost sa nu uit sa iau lanterna si binoclul.
Pentru ca tocmai învatam la zoologie despre animalele padurilor carpatine, tata mi-a promis ca vom cerceta padurea si ne vom posta în punctele de observatie ale vânatorilor, sa privim din directa lor apropiere cerbii sau caprioarele, vulpile, ursii sau poate mistretii. E drept ca sunt doar în clasa a IV-a, dar alaturi de tata nu mi-e frica de nimic!
Am pornit vineri dupa-amiaza si am ajuns la cabana pe înserate. Abia ce am descarcat bagajele din porbagajul masinii, ca telefonul tatei a si sunat.
Tata este inginer de design industrial, ne spune mereu ca nu are niciun crez politic si nici nu urmareste sa urce pe scara ierarhica a întreprinderii, însa atunci când este vorba despre proiectele lui, se implica atât de intens, ca uita de familie si promisiunile facute… Ca acum!
Mama s-a obisnuit cu plecarile lui neasteptate, a renuntat de mult sa-i faca vreo scena. Si-a scos din poseta lucrul de mâna si s-a îndreptat tacuta spre fotoliul din coltul sufrageriei. A deschis veioza si a început sa coasa la fata de masa în care pare ca-si împunge de luni de zile toate supararile.
Înainte sa plece, tata s-a aplecat la urechea mea si mi-a promis ca mâine dimineata va fi din nou aici si mi-a soptit: “Sa ai grija de mama. Ramâi barbat în casa, am mare incredere în tine”. Mi-a dat un pupic, m-a zgâriat usor pe obraz cu mustata si a iesit. Am ramas privind în gol spre usa de la intrare. Deasupra ei, un uliu cu cioc încovoiat si aripile desfacute ca pentru atac ma pironise cu privirea. Un sentiment ciudat m-a cuprins si ideea ca ne paste o mare primejdie nu mi-a mai dat pace. N-am pus geana-pe-geana si întreaga noapte am privit pe geam.
Sfertul de luna ce atârna pe cerul de cerneala, învaluia totul într-o lumina pala si laptoasa. Brazii de la marginea padurii pareau acoperiti cu cearceafuri. Se unduiau si se înfoiau în bataia vântului, ca stafiile. Umbrele pe care le aruncau dadeau impresia ca cineva alearga pe carare. La un moment dat, în spatele copacilor chiar am vazut doua luminite si mi s-a parut ca aud un huruit. Luminitele au devenit tot mai mari, huruitul a devenit tot mai puternic… Din ce in ce mai aproape - ca abia m-am stapânit sa nu fug în dormitor, la mama. Mi-era frica, însa eram curios – trebuia sa stiu ce e naluca ce da târcoale cabanei. Inima îmi batea cu putere si mi se uscase gura… Luminile au disparut la marginea gardului. Huruitul a încetat brusc. Mi-am frecat ochii, încercând sa deslusesc ce se întâmpla acolo, departe în semi-întuneric. O umbra neagra parea ca se furiseaza spre portita… Pata neagra a devenit tot mai mare si a ajuns la usa de la intrare. Cred ca daca as fi vrut sa tip, nu as fi avut glas. Când am auzit clanta, m-am ascuns în spatele draperiei si am ciulit urechile. Am auzit pasii pe scari, pâna în dreptul camerei mele.
-Stefan, nu dormi?
Am recunoscut glasul tatalui si i-am sarit în brate. Cu vocea gâtuita de emotie am bânguit: “Situatia este sub control. Misiune îndeplinita!”

7 comentarii:

  1. Ce faina e povestea!
    Dragul de Stefan! :) Cu gandul la sentimentul dat uliul cel cu cioc ascutit imaginatia lui s-a avantat intr-o padure deasa si intunecata de unde poate aparea oricand, de oriunde, orice. :) Ce bine ca era doar tata! :)
    De-ar scrie copiii tot ce-si imagineaza cred ca am avea de citit niste carti super-fantastice.
    Imi plac nemaipomenit de mult fotografiile care ilustreaza povestea si ii dau un farmec aparte - ma introduc in atmosfera. :) Noaptea, luminile accentueaza intunericul si pare ca orice se poate intampla - atat de bine cat si de rau. Noaptea, zonele cu verdeata din cartiere pot fi comparate cu niste paduri mititele. :)
    Mi-a placut mult povestea, Carmen draga! E atat de... vie! Aproape ca simteam dezamagirea micutului, si apoi bucuria lui cand s-a aruncat in bratele tatalui.
    Noapte buna iti doresc!
    Imbratisari si pupici, cu drag, de la trio pentru trio! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. povestea, prin titlul dat a trebuit sa se lege cumva de padure, iar cuvintele impuse m-au dus si pe mine, asa ca si pe tine, la a imagina o poveste copilareasca.
      Nu am mai iesit de mult intr-o excursie la munte cu inoptare, de aceea nu am avut fotografii, dar... asa cum spui tu, mi se pare ca fotografiile trebuie macar sa sustina textul, daca nu chiar reusesc sa induca atmosfera din poveste 🤗 ma bucur mult daca am reusit, asa, cu acestea facute aseara in parc, la plimbarea de la ora 18 cu Leo 😀
      Te imbratisez si trimit ganduri bune si pupici, de la trio pentru trio. Un start bun in weekend Diana draga 😘

      Ștergere
  2. O "naluca" de nadejde si-o poveste de admirat.
    Eu am intarziat ...acum incep sa caut in duzina de cuvinte. Ce nu am inteles, este ziua cand se posteaza. :D Maicaaaa...neuronu' meu duce mai greu.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nima draga, nu cred ai intarziat... nici mie nu imi sunt clare regulile joculuit dar din cate am observat, Eddy publica cele 12 cuvinte si tema compozitiei literare miercuri seara/spre miezul noptii. Iar tabelul de inscriere ramane mult timp activ. Eu l am rugat pe Eddy sa scrie un nou articol in care sa fie punctate regulile actuale, dar... se pare ca inca nu a gasit timpul necesar.
      Te imbratisez Nima draga, abia astept sa citesc povestea imaginata de tine cu cuvintele provocarii 195 😊

      Ștergere
  3. Din ce in ce mai complicat! Frumoasa povestea amintire. Eu nu prea am avut cu cine sa bat muntii, doar cararile umblate le parcurgeam cu mama si imi placea tare de tot. Mereu mi-am dorit mai mult, dar nu prea s-a putut! :)
    Un weekend minunat, draga Carmen! Pupici! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. povestea mea nu este inspirata din vreo amintire personala, nu nu, e pura fantezie. 😊 Meseria de "inginer de design industrial" a aparut dealtfel in ultimul deceniu si... aceasta este varianta imaginata de mine in jurul celor 12 cuvinte date si tema, pe care am vrut neaparat sa o includ. Am facut un "2 in 1" 😀👍
      Este adevarat insa ca eu am facut multe concedii la munte, majoritatea in sezonul de schii. Eu am crescut in Sibiu, pana la Paltinis nu era decat o ora de mers cu autobuzul. Am facut multe excursii vara, la sfarsit de saptamana, cu parintii, cu colegii de scoala, cu prietenii. Am fost mereu atunci, ca si acum, in mijlocul naturii.
      Te pup. Un weekend placut si tie, Suzana draga 😘

      Ștergere
  4. Am citit povestea pe nerasuflate! Kouki dormea si acum s-a trezit si asezat mai bine. Mi-l imaginal si pe el pe acolo prin poveste :))) Sa iti zic de ce. Asta micu' (lol) noaptea, uneori se aseaza in fundulet, la perete si ma pazeste. L-am vazut si eu dimineata uneori. E atat de dragut.... :))))
    Ce aventura pe Stefan ;)! Noaptea in padure, la cabana ;)). Si vanatoreasca.. brrr.

    Pupici cu drag :*!!!

    RăspundețiȘtergere