joi, 31 ianuarie 2019

Invitatie la barul virtual - Un Pelican, va rog!


Cocktail Pelican
(reteta calculata pentru un pahar)

3 cl Bourbon Whisky
1 cl Cointreau
6 cl Suc de portocale
1 cl Zeama de lamâie
1 cl Sirop de zahar
1-2 cirese în sirop de migdale – pentru garnisire

Se pun componentele în Cocktail -Shaker împreuna cu 2 cuburi de gheata si se scutura energic. Se toarna prin sita într-un pahar-cupa. Se înfig ciresele pe o tepusa speciala si se orneaza paharul.
Cocktailurile pe baza de Whisky se recomanda a fi servite dupa masa de seara sau seara-târziu.

Îi invit pe toti participantii la Miercurea fara cuvinte la barul virtual: Diana, ZuzuNima,  MariaPoteci de dorFloareaPetruPunctpesanatatecafeauaconsumatoruluiAlexCatrim si Gina. 
Sanatate, bucurii si sa ne reîntâlnim cu placere si miercurea viitoare, la MfC
PS: Orice consum cu masura este placere, orice abuz devine chin!

miercuri, 30 ianuarie 2019

Cocktail... cu gheata - Miercurea fara cuvinte 5/2019


Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW

sâmbătă, 26 ianuarie 2019

Clubul cinefililor - Nominalizari Oscar 2019

De acum stim si care sunt nominalizarile la Oscar 2019… Ca de obicei, diferenta între lista cu nominalizarile pentru Golden Globe si cea pentru Oscar nu este mare, în competitie sunt cam aceleasi filme. Pe 24 februarie vom cunoaste si câstigatorii.
De când a fost oficiata lista nominalizarilor pentru Golden Globes am reusit sa vad “A star is born” si nota mea este 7. Povestea mi s-a parut atât de trasa de par… ;-) Singura nota buna o primeste felul în care arata Bradley Cooper, cel care prin acest fiml si-a facut si debutul de regizor, film în care joaca si rolul principal. Este un scenariu amestecat din mai multe filme vechi, un fel de repunerea in scena a filmelor muzicale cu acelasi titlu din 1937 cu Dorothy Parker, cel din 1954 cu Judy Garland si cel din 1976 cu Barbara Streisand.
Am vazut “The favourite” si nota mea este 8,5. Stilul de prezentare este mai deosebit si mi-a amintit cumva de filmele mute, datorita împartirii actiunii filmului pe capitole cu titluri luate din dialogul secventei.
Filmul “Boy erased” m-a impresionat mult, pentru ca noi, aici în Europa nu cunoastem acest tipar de viata ce înca este aplicat în SUA. Este un film biografic. Nota mea 9.
Am vazut însa si filme, în afara listei celor intrate în competitie pentru premiile Oscar sau Golden Globe. Mi-a placut mult:
♦ mini-serialul You (2018) – un psiho-thriller. O tânara studenta, sedusa si tinuta sub control de un tânar sarmant, proprietarul unei librarii, care de fapt era un…. nu va spun! Trebuie sa vedeti filmul ☺Nota mea 9.
♦ Everybody knows (2018) – deasemenea un psiho-thriller. Un film care m-a captat mai greut. Tema este simpla - o nunta în sat si cu toate acestea... filmul transmite enorma emotie! I-am admirat pe Penelope Cruz si Javier Bardem, care chiar si la a doua tinerete, tot fermecatori sunt. Nota mea 10.
♦ Serialul Berlin station a ajuns anul acesta la sezonul 3, îl urmaresc cu deosebita placer, nota mea este un 10 clar. Ultimul episod mi-a lasat cumva gust amar, amintindu-mi cumva de evenimentele din decembrie 89 petrecute în România. Ce usor tes scearii marile puteri politice!…
Dr. Knock (2017) este o comedie draguta- un remake al filmului omonim din 1951, care pe lânga glume, tinde sa puna în lumina si afacerile necurate ce stau în spatele dezvoltarii unora din cabinetele medicale private si a statiunilor de tratament - si aici… râsul are un pic gust amar 😉 Nota mea 9
♦ Un film trist, deosebit de bine jucat: The children act (2017) – având la baza romanul omonim al lui Ian McEwan. Este povestea unei judecatoare deosebit de corecta si devotata meseriei pe care o practica, care la un moment dat a avut de luat o decizie în legatura cu viata unui tânar sectant. Filmul nu este cu happy end si demonstreaza imposibilitatea de a lua o decizie care sa salveze tânarul, fara a impune încalcarea principiilor morale proprii. Nota mea 10.
♦ Un alt film trist pe o tema teoretic posibila în realitatea de azi – “American Hangmann” (2019) – un asa zis proces transmis live, în care rolul judecatorului îl joaca telespectatorii, judecatul este un fost judecator si acuzatorul, un criminal bestial! Nota mea 9
♦ O comedie draguta, despre o tânara ce crede în meseria ei de moderator si redactor TV “Morning Glory” (2010) – nota 9
♦ “The best of all worlds” (Die beste aller Welten - 2017) – este un film dramatic, dupa un caz real al unei mame dependente de droguri, un film dupa scenariul si în regia celui ce a fost copilul aestei mame. Nota mea 10.
♦ Unknown (2011) – un film psihologic si de actiune. Un film deosebit de interesant, în care binele învinge la final. Nota mea 9
♦ Doua filme cu suspans avânt ca tema calatorii cu avionul: Non-stop (2014) - mystery-action si Flight (2012), inspirat din cazul real Alaska Airlines Flight 261 – Doua filme cu actori deosebiti, cu roluri jucate excelent. Le-am notat cu 8, pe fiecare în parte.
Source code (2011) - un exelent SF thriller, nota mea 10
Case 39 (2009) - un film din categoria supernatural psychological horror... Nu prea urmaresc asemenea filme, însa pe acesta am vrut sa-l vad, datorita actorii din rolulurile principale: Renée Zellweger si Bradley Cooper ☺ Filmul mi-a placut, m-a captat si mi-a creat mari emotii ☺ Nota mea 10.
Io (2019) – un film categorisit la post-apocaliptic si SF-Drama cu elemente Fantasy. Sincer... în afara defrumosul fragment pe care l-a mentionat Nima în articolul ei, filmul nu mi-a transmis prea multe... Nota mea 7.
Ce am mai vazut si nu va recomand neaparat:
Brexit (2019) – nu am putut sa vad decat jumatate… Este un film prea greoi... poate ca voi mai incerca sa îl urmaresc intr-o zi când am dispozitia necesara si sunt foarte odihnita.
Johnny English (2018) – un film de la care asteptam mai mult. Nota mea 8
Wildlife (2018) – un film cu Jake Gyllenhaal si Carey Mulligan în rolurile principale. Nota mea 8
State like sleep (2018) – Nota mea 7

Capul și inima - Provocare muzicala 4/2019

Un nume ciudat pentru o formatie de muzica folk-rock ☺ The Head and the Heart/ Capul și inima... dar ce mai e ciudat în ziua de azi?! Indiferent de domeniu, important este sa fie autentic si de calitate. Aceasta formatie americana fondata în anul 2009 în Seattle, îndeplineste pe deplin aceste criterii.
Dupa ce a concertat pe scenele locale, în anul 2011 a lansat albumul de debut, cu care a urcat automat pe locul 109 al topului de album USA. Au urmat luni de turnee si în anul 2013 grupul (format din Jonathan Russell - voce/E-chitara,Josiah Johnson - voce/E-chitara, Kenny Hensley - pian, Chris Zasche - bass, Charity Rose Thielen - vioara/voce si Tyler Williams - percutie) a lansat al doilea album, care a urcat pe locul 10! Ultimul album - Signs of Light (2016) ocupa locul 5 în topul american. Singleul "City of Angels" (2017) ocupa locul 10 în topul Triple A.
Din repertoriul lor am ales aici: "Another Story" si "All We Ever Knew". Videoclipurile sunt sustinatoare adevarate ale frumoaselor versuri si melodii.

Tuturor, un weekend plin de armonie!

joi, 24 ianuarie 2019

Cum ti-e si cu soarta!

Pâna acum patru ani, plecam la serviciu cu o singura masina - o Opel Insignia spatioasa, confortabila (ideala mai ales pentru concedii). Conducea sotul meu, mai întâi ma lasa pe mine la birou, apoi pleca mai departe la el la birou, iar seara, în drum spre casa trecea sa ma ia. Dupa ce Helmut a ramas acasa în pensie, am fost nevoiti sa mai cumparam o masina. Una mica - ma gândeam ca ar putea fi chiar si numai cu doua usi, dar neaparat sa aiba transmisie automata. Aceasta a fost singura mea dorinta. Dupa câteva saptamâni de cautari si negocieri, am gasit masina potrivita - o Suzuki Alto. Surpriza mare a fost ca masina este albastru sidefiu - exact culoarea mea preferata! Ne-am înprietenit imediat si acum, are deja100.000 km la bord!
Anul trecut, Raluca - fiica cea "mica", a avut nevoie neaparat de masina si a început sa caute, ceva ieftin si bun ☺ Nu a avut pretentie la nimic special. A gasit o Citroen C2, trei usi, transmisie manuala si dotata cu strictul necesar. Galbena.
De o jumatate de an lucreaza în Ingolstadt, sunt circa 85 de km si vine acasa la fiecare sfârsit de saptamâna.
Anul acesta, Adela - fiica cea "mare" s-a hotarât sa-si cumpere si ea masina, sa poata calatori fara teama - indiferent de ora sau de starea meteorologica. Din familia noastra, ea este cea mai pretentioasa - ca si acum ☺ Masina ei a trebuit sa aiba toate dotarile moderne si zero km la bord! A început sa caute si în functie de economiile ei s-a oprit la o masina Opel Adam. Saptamâna aceasta, luni, a cumparat-o, e superba si... ce cuoare credeti ca are masina ei?! Rosie! Ce am mai râs când am realizat ca masinile noastre au culorile steagului României! ☺ Nici daca vroiam, poate ca nu se potriveau asa! ☺

Înca de luni ne-am propus ca astazi, de Ziua Unirii, sa ne întâlnim toate trei si sa facem fotografii. Nu sunt prea clare pentru ca era deja întuneric - am încins "hora" pe la ora 18, dupa programul de serviciu, în parcarea firmei Adelei. Tocmai începuse sa fulguiasca si gerul se-nmuiase un pic.
Am fost gând în gând cu toti românii care sărbătoresc Ziua Unirii Principatelor Române! La multi ani România!
La multi ani si românilor frumosi care au participat ieri la Miercurea fara Cuvinte/4: Gina, Matilda, Cartim, Karmapolice, floarea bunica, Lumea lui Alexandru, Poteci de dor, Maria, PuiulMamii, Zuzu, monologpeblog si Diana. Sa fiti sanatosi si fericiti! ☺

miercuri, 23 ianuarie 2019

POVESTE NETERMINATA

Cele 12 cuvinte propuse de Eddi penru "Duzina de cuvinte (200)": alee, anonim, luni, mesaje, cheie, aleatoriu, filigran, pasi, acceptare, nori, avara, fluturare. Tema propusa: Povesti neterminate


Aveam doar sase ani si eram de câteva luni orfana.
Am fost retrasa din orfelinatul supra-plin si plasata la o mânastire, în asteptarea actelor de înfiere. Aici eram doar o mâna de copii – “privilegiatii” carora autoritatea tutelara reusise sa le descopere vreo rubedenie. Nu legasem prietenii - eram toti tristi si foarte tacuti. Luam parte docili la programul zilnic, organizat special pentru noi. Doar noptile erau sonore. Imediat ce se dadea stingerea, din dormitorul comun se auzeau scâncete înabusite. Noptile aveam curaj sa dam frâu liber lacrimilor. Plânsul anonim ne facea bine, ne linistea sufletelele.
Nu voi uita niciodata ultima zi petrecuta aici. Dupa micul dejun, o maicuta m-a invitat sa fac câtiva pasi alaturi de ea, în parc. Toate maicutele aratau la fel, doar ca aceasta purta o cheie legata la centura ce-i strângea vesmintele în jurul taliei. Ne-am oprit pe alee în dreptul cladirii administrative. M-a privit cu ochii mari si albastri, ca un cer lipsit de nori si cu o fluturare de surâs pe buze, mi-a spus ca sunt o norocoasa. Urma sa fiu încredintata unei matusi de gradul doi.
Nu m-am bucurat. Stiam de la alti copii ca acele rude care asteapta zeci de mesaje din partea autoritatilor pentru a se prezenta sa ne înfieze, au cu totul alte motive decât dragostea.
Am fost invitata într-o încapere cu perdelute albe, brodate. Inspectorul de autoritate tutelară mi-a facut semn sa ma apropiu, în timp ce o asigura pe femeia asezata pe scaun, ca economiile parintilor, precum si pensia ce îmi revine, îi vor fi virate pe cont înca in cursul zilei. Am ghicit îndata firea avara a matusii si cât eram de mica, am înteles ca pentru ea, nu reprezint decât o sursa financiara – un venit aleatoriu.
Nu o cunoscusem niciodata înainte dar când s-a ridicat si s-a întors spre mine mi s-a parut ca o stiu de undeva - scunda, uscata si strâmba de slaba! Purta haine cenusii – o fusta lunga ponosita ce-i atingea vârful ghetelor si o camasa cu mâneci largi, din care bratele-i pareau si mai subtiri. Foarte agila, dintr-o singura miscare a fost lânga mine si când mi-a întins mâna, mi-a parut ca a sarit un sarpe sa ma muste. Cu voce pitigaiata si usoar tremurânda mi-a spus “Sunt tus-ta Veta”. Am privit-o îngrozita, sperând sa descopar totusi ceva placut pe chipul ei, însa nici macar cerceii în filigran cu pietre rubinii, ce atârnau sub basmaua neagra legata la spate nu reusisera sa dea lumina fetei smochinite.
Functionarul a zâmbit mecanic si si-a facut de lucru, ordonând pe masa actele proaspat semnate. Maicuta mi-a aratat valiza gata pregatita cu cele câteva lucrusoare ce-mi apartineau si m-a sarutat pe frunte. Nu am fost întrebata nimic si nimeni nu a asteptat din partea mea vre-un semn de acceptare… Am fost pur si simplu lasata sa plec alaturi de aceasta vrajitoare.

Incremeniri - Miercurea fara cuvinte 4/2019


Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW

duminică, 20 ianuarie 2019

AKIANE - povestea de viata a unui talent neobisnuit

Am descoperit-o pe Akiane în urma cu cativa ani întâmplator, rasfoind "pagini" din internet. De atunci urmaresc mereu si cu deosebita încântare videoclipurile de pe canalul ei YouTube - ultimul, înainte de Craciun; am tot amanat sa scriu pe blog despre ea, dar simt ca parca daca nu v-o prezint, nu sunt crestin adevarat.
Akiane s-a nascut pe 9 iulie 1994 si la vârsta de 8 ani a pictat tabloul pe care l-a intitulat "Prince of Peace" - sustinând ca Iisus i-a vorbit înca de când avea patru ani, încurajând-o să deseneze, să picteze si sa-si faca viziunile cunoscute.

Foarte pe scurt, Akiane are 24 de ani, a început să deseneze la vârsta de patru ani (aici mai sus, 4 desene facute de Akiane la vârsta de 5 ani!), la șase ani picta și a început să scrie poezii filozofice la șapte.
Picturile Akianei sunt majoritatea alegorice și spirituale - portrete ale lui Isus, copii, animale si autoportrete. Inspirația ei principală provine din viziunile ei despre Cer și din învataturile si experiențele ei religioase. La vârsta de 12 ani a prezentat în expozitie șaizeci de tablouri în format supradimensional. Unele dintre lucrările ei au fost achiziționate de Ambasada SUA în Singapore.
În total a semnat peste 200 de lucrări de artă și 800 de lucrări literare. A publicat două cărți, ambele bestseller. La vârsta de 10 ani, Akiane a fost invitata la emisiunea TV The Oprah Winfrey Show. La vârsta de 12 ani, ea a fost intervievata de CNN. A apărut în episodul 68 al emisiunii "The Late Late Show" cu Craig Ferguson (2005) și în eposodul 21 al Talk-Show-ului Katie (2012).
Viata Akianei este fascinanta si vocea ei este ca o mângâiere. Sper ca pentru fiecare, acest film autobiografic va fi ca un balsam pentru suflet. Pentru cei care nu înteleg engleza, am incercat o traducere, asa cum m-am priceput mai bine:

"... În 1994, familia noastră trăia într-o casa dărăpănată, permanent inundata, la marginea unui câmp de porumb, nu prea departe de o uriașă centrală nucleară. Tata, venit din zona ghetto-ul din Chicago, mama emigranta din Lituania, încercând sa scape de regimul sovietic.
Mama m-a nascut acasa, singură, fără sa fie asistata de moașă sau doctor - la fel ca si pe cei doi frați mai mari. Când m-am născut, tatăl meu s-a îmbolnăvit si a fost la un pas de moarte si cea mai plauzibila cauza au fost toxinele din apa potabila și a pesticidelor cu care se stropea si peste casa noastra, atunci când erau tratate plantele de cultură. Nu aveam nici bucătărie, nici măcar un mobilier, cu excepția unei saltele, a unui scaun, a unui mic raft, a câtorva cărți de buzunar, a trei farfurii, două oale si un arzător portabil. Găuri mari, urâte și doar pete de vopsea existau pe placajul crăpat. Pereții scorojiti, cu crăpături profunde, au fost singurele noastre decorațiuni. Am spălat vasele într-o chiuvetă la subsolul nostru, care practic era în permanență inundat.
Mama ne-a dus pe noi copiii în comunitatea rurală cea mai apropiata, în speranța de a ne găsit prieteni, dar usile ni se închideau în nas, una după alta. Nimeni nu vroia sa-si faca de lucru cu noi. Ba chiar un vecin ne-a amenințat cu represalii daca ne mai vede la biserica, un alt a încercat să ne împuște câinele. Într-o zi, cineva a provocat intentionat un incendiu în apropierea casei noastre si în panica produsa de flacari, am cazut pe scari si cicatricea de pe frunte mi-a ramas amintire pe viata.
Deoarece starea de sănătate a tatălui meu se înrăutățea permanent si nu a mai putut sa mearga la lucru, singura noastra sansa a fost ca mama sa gaseasca o slujba sa întretina familia. A început ca vânzator ambulant al unor alge si mirodenii. Ne-a implicat pe toti copiii în efortul vânzarilor si o iarna întreaga, m-a purtat în spate, prin nameti de zapada de jumatate de metru - am umblat din ușă în ușă, din cartier în cartier.
Incredibil cum afacerea mamei a prosperat si în mai putin de doi ani, a adunat atâtia bani încât parintii si-au permis luxul de a închiria vila Frank Lloyd - de trei mii de metri pătrați, în Rolla, Missouri.
Unele din cele mai frumoase amintiri ale mele, sunt legate de acești patru ani petrecuti aici. A fost ca un vis frumos! Ma jucam ziua întreaga împreuna cu fratii mei, fara nici-o grija. Înotam în piscina interioară, faceam curse de scutere de-a lungul coridoarelor, pescuiam în micul nostru lac, ne împleteam coronite din păpădii, urmaream cu se dezvolta fluturii din coconi și alergam alaturi de câinele nostru urias (rasa Newfoundland) peste dealurile de golf.
Chiar dacă biblioteca noastră s-a extins la douăzeci de mii de cărți, nu am fost niciodată orientata spre lectura. Mi-au plăcut mai mult experiențele de viață reale. Si pentru ca am crescut fără rude, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult era sa petrec timpului cu familia mea. Frații mei mai mari au fost cei mai buni mentori și tovarasi de joacă, iar părinții - idolii care au reusit întotdeauna sa faca lumină în cele mai întunecate situații. Cu râs si glume, am reusit sa depasim cele mai dificile momente.
Dupa ce sănătatea tatălui meu s-a îmbunătățit, mama a abandonat afacerea în plin succes si parintii au hotarât sa ne mutam din vila si sa reducem cheltuielile la minimul de supravietuire, pe principiul ca nimic nu este mai important decât sanatatea si timpul petrecut cu familia. Parintii si-au dedicat noua tot timpul, acordându-ne multă afectiune, atenție și îndrumare. Dacă nu ar fi luat această decizie, probabil ca nimeni nu ar fi observat înclinațiile mele artistice și fără sprijinul lor zilnic nu aș fi devenit artistul care sunt astăzi.
Ne-am despatit de vila superba, de biblioteca, de mobilierul nostru, am parasit minunatele noastre locuri joacă, dar am câștigat mult mai mult - pe mama, să ne educe cu normă întreagă. Am savurat atenția ei deosebita. A avut timp sa mă asculte, uneori ore întregi, despre visele mele în cele mai mici detalii, despre viziunile mele spectaculoase ale viitorului și ale altor lumi. Era singura care credea că ceea ce descriam nu erau fantezii fabricate, ci experiențele mele reale și ea a notat totul cu meticulozitate în jurnalul ei.
La fel ca matematicienii, teoreticienii și fizicienii cuantici care datorita unui instinct special si extrem de dezvoltat, au o percepție deisebita asupra lumii, asa am crezut că am și eu un alt fel de simț de percepere al universul. Privind retrospectiv experiențele mele spirituale, au existat multe intamplari inexplicabile, însă nimic nu a afectat familia la fel de mult ca întâmplarea pe care o voi povesti, când într-o zi ploioasă am dispărut. Aveam doar cinci ani.
Sute de vehicule din micul nostru oraș au fost oprite pentru inspecție si fotografia mea a fost distribuită în toate dispeceratele locale. Ciudat a fost faptul ca eu puteam sa-i vad pe toti cei implicati în cautarea mea - pe fiecare ofițer de poliție, pompier, câine de căutare sau vecin. Toti suspectau o rapire, îi auzeam si îi vedeam, dar nimeni nu ma putea vedea! Culmea este ca eu îi vedeam pe toti simultan, indiferent de timp sau spatiu.
Dupa câteva ore, am fost din nou vizibila si am reapărut chiar lângă ferestrele din coridorul în formă de semilună al casei noastre, în mijlocul numeroșilor martori oculari. Nici familia mea, nici ofițerii de politie, nici eu nu am putut sa înțelegem ce sa întâmplat cu adevărat, nimeni nu a putut da o explicatie plauzibila. Singurul lucru concret din acea zi este ursuletul de plus pe care l-am primit de la dipseceratul de poliție.
Din acest moment, am început sa desenez si sa pictez asiduu. Ca si când as fi avut de îndeplinit un plan. Mama îmi punea la dispozitie creioane colorate, vopsele si hârtie. Formatul standard al colii de hârtie nu ma mai multumea, simteam ca am nevoie de o suprafata mult mai mare sa exprim ceea ce simt si exploziile mele de nemultumire începusera sa se înmulteasca. Mama nu m-a mustrat niciodata pentru crizele mele de nervi si a salvat multe din schitele pe care eu le-am aruncat la gunoi. Eram atât de frustrata si plângeam foarte des. Refuzam sa învat de la cineva, însa stiam ca singura nu-mi voi putea îndrepta greselile din pictura. Si atunci, tot mama m-a ajutat cu multa rabdare si tactica - a fost... ca si când mi-ar mai fi daruit o pereche de ochi. Apoi, tot ea a fost cea care m-a sfatuit sa învat alti copii sa picteze si astfel sa-mi autofinantez materialele pentru pictura. Mama mi-a spus: "Un palmier este singurul copac care poate supraviețui unui uragan fără a se rupe. Se poate îndoi până la pământ, pentru ca are rădăcinile elastice si robuste, antrenate pe timpul furtunilor repetate. Talentul tău, Akiane, este ca un palmier. Va fi mai puternic dacă vei lucra cu alți copii, nu împotriva lor. Chiar dacă aceasta munca seamănă acum cu un uragan." Si tot mama mi-a spus sa nu ma compar niciodata cu un alt copil. "Un mare artist nu este mai bun decât alți artisti, Akiane. Un mare artist îi face pe alți oameni să se simtă mai bine. Si un artist adevărat este acela care-si termina lucrarile începute." Ea avea mereu dreptate.
Am început scoala exact când s-a născut Ilia, cel de-al treilea frate al meu, dar nu am rezistat acolo mai mult de un an și jumătate. Toti profesorii încercau sa ma faca sa vad liniile si culorile asa cum doreau ei si toti considerau ca asa cum fac eu este gresit. Am fost retrasa si înscrisa la scoala parohiala, unde am urmat cursurile de arta si sculptura religioasă. Aceasta mi-a influențat foarte mult atracția ulterioară asupra figurilor legendare. Pentru prima dată am ajuns să aflu despre viziunea lumii asupra a ceea ce trebuia să fie divinitatea, dar în profunzime am simțit că eu am perceput totul într-un sens mult mai larg și mai profund. Mi se părea că majoritatea oamenilor erau complet ignoranți față de alte realități sau că realitățile pe care le-au perceput erau văzute doar dintr-un unghi foarte îngust. 
Visul vieții tatălui meu a fost să se mute în Occident, așa că atunci când a găsit un serviciu în domeniul hotelier, ne-am mutat la Coal Creek Canyon, Colorado, la doua mii de metri deasupra nivelului mării. Mutatul noastru a coincis cu tragica zi de 11 septembrie (2001).
Au fost cele mai grele zece luni din viata familiei noastre, cu multe accidente sau îmbolnaviri. Covorul albastru, închis de cincizeci de ani în casa pe care o închiriasem era îmbâcsit de praf, la fel ca si pereții și plafoanele. Fratele cel mic a fost la un pas de otrăvire. Toxicoza s-a manifestată prin tulburări gastro-intestinale și respiratorii deosebit de periculoase. Vizitele la medici si diverși specialiști nu au schimbat situația. Frații mei mai mari s-au rănit - Jean Lu, la spate și picioare, iar Delfini a suferit o arsura severa. Eu am suferit permanent de migrene, am pictat din ce în ce mai rar si parca si încrederea în arta mi-a fost diminuata. Am abandonat desenul si pictura si la îndemnul mamei, am început sa-mi exprim emotiile prin scris. Am compus texte si poezii pecare le-am tradus din engleza în rusa si lituana si le-am publicat în reviste literare, însa aceasta activitate nu mi-a adus entuziasm.
După ce tatăl meu a fost concediat, am decis să ne mutăm din nou, de data aceasta în nordul Idaho - locația care a fost dezvăluită într-una din viziunile mele. Am continuat să ne îngrijim de bolnavii noștri si sananatea lui Ilia a început sa se recupereze.
Mama mi-a amintit de talentul meu deosebit si mi-am regasit pasiunea pentru artă. Viziunile mele s-au întors, treptat.. Stilul meu de viata s-a schimbat profund, am început sa ma trezesc foarte devreme de dimineața ca să pictez. Am lucrat pe panouri tot mai mari si cu materiale din ce in ce mai diverse. I-am cerut mamei să mă ducă în vizita la ferme pentru a schița animale și pentru a găsi modele umane, în activitati specifice. Îmi amintesc reactia mamei când i-am prezentat prima mea pictura în ulei. M-a îmbratisat si a spus: "Akiane, aceasta este o capodoperă. Chiar daca nu vei mai reusi nimic mai mult în viața ta, tu ai lăsat deja ceva pentru posteritate! "Suportul ei moral si emotional a fost deosebit de important pentru mine. Si... ea a fost singura care mi-a apreciat munca. Nimeni altcineva nu a recunoscut talentul meu în devenire. Când mama a sugerat să expunem lucrarile mele, a existat un protest copleșitor de la restul familiei. Pe de o parte, ei au vrut din toată inima să mă protejeze de criticile negative, pe de altă parte, ei însisi nu vedeau nimic remarcabil în picturile mele. După câteva luni de tensiune și negocieri, mama a invitat câtiva cunoscatori de arta locali, sa îsi spuna parerea si...  a avut parte de indiferență și cinism. Părea ca nimeni nu întelege arta mea. Dar mama nu a renuntat, a continuat să scrie scrisori către diverși sponsori, organizații, agenții și mass-media, sperând că cineva ar putea vedea talentul meu. Dar nimeni nu i-a împărtășit entuziasmul.
Realizând că nimeni cu excepția mamei mele nu îmi prețuieste munca, am devenit din ce în ce mai deziluzionata. Odată nemultumita de ceea ce pictam, am aruncat tabloul afara în ploaie. Dar mama l-a prins, înainte sa aterizeze în baltoaca.
Ca printr-o minune, exact când dezamăgita nici eu nu mai credeam ca arta mea va mai avea viitor, a aparut un om la usa casei noastre. Un expert de arta s-a arătat interesat sa ma reprezinte ca artist si sa îmi comercializeze lucrarile. Deja a doua zi dupa ce am semnat contractul, acesta ne-a  ridiculizat familia. Acest agent a început să ne exploateze încrederea, manipulându-ne în cele mai revoltătoare moduri și chiar furându-mi picturile. Din nou, mama a fost tare si nu a renunțat. A continuat să-mi ridice moralul si, cu complimente și multa afecțiune, m-a încurajat să perseverez, să pictez și să ignor toți scepticii. Așadar, investind ultimele economii pe vopsele am încercat să pictez din nou. Cu jumătate de angajament. Șovăielnic. Treptat. Fara un plan anume... Am pictat asa cum am simtit și am lucrat fără așteptări, fără nevoie de aprobari sau recunoașteri și fără să știu ce urmează. Am început să observ o viață obișnuită într-o lume extraordinară și o viață extraordinară într-o lume obișnuită. Cu cât am pictat mai mult, cu atât mai mult am simțit că arta a fost adevărata mea misiune. Dorinta de a rezilia contractul cu agentul a fost din ce în ce mai mare si soluționarea litigiului a venit prin medierea în instanța judecătoreasca. Imediat dupa acest succes, am primit o invitație neașteptată de a zbura la Chicago spre a fi oaspete la Oprah Show. Ca prin farmec, lumea s-a schimbat și toate persoanele, inclusiv familia mea și cunoscuții nostri, au văzut brusc ceea ce văzuse mama mea de-a lungul timpului. A fost ca și cum cineva ar fi disipat ceața... La puțin timp după aces eveniment, am avut o expozitie personala într-un muzeu. Aproximativ două mii de oameni așteptau să-mi vadă lucrarile. Mi-a luat ceva vreme să înțeleg că toți aceea au venit sa admire arta MEA! Aceasta a fost ziua în care am înțeles sensul viziunii, iubirii și perseverenței, apreciind-o pe mama ca fiind cea mai perfecta busolă care m-a ajutat sa navigez prin toate furtunile tumultuoase ale călătoriei mele intense în Artă.
De-a lungul anilor mei de adolescență, după ce sa născut cel de al- IV-lea frate al meu, am parcurs lumea alaturi de familie în treizeci de țări, am trăit pe trei continente și ne-am angajat să ajutam si alti oameni care aveau nevoie de îndrumare și de inspirație. Am schimbat impresii cu alte familii despre arte, relații, culturi, ingeniozitate și educație holistică. Am colaborat la armonizarea diferitelor grupuri seculare și spirituale pentru o comunicare pașnică și rezolvarea conflictelor și am vizitat sute de școli din întreaga lume. Ideile noastre au ajutat multe organizații și familii să scape de mediocritate și să maximizeze potențialul copiilor nelimitat și, în unele cazuri, vederile noastre au generat valuri ce au adus schimbări pedagogice imense. Unul dintre cele mai semnificative proiecte de inimă a devenit o unitate globală prin intermediul artelor literare, de film, de performanță și de artă și a ajutat alți artiști aspiranți, tineri și bătrâni din întreaga lume să-și atingă visele. 
Pentru ca visele copiilor să devina realitate, este suficient sa existe o singura persoană care crede și susține talentul și misiunea lor... Așa cum mie mi s-a întâmplat."
Tuturor, o duminica binecuvântata!

vineri, 18 ianuarie 2019

Peste 40 de ani pe scena - Provocare muzicala 3/2019

Bryan Adams este unul din cei mai îndragiti interpreti de rock si pop contemporani si cariera lui muzicala a început în anii 1975/1979. De atunci artistul a compus si interpretat o multime de piese ce au ajuns hit-uri internationale si daca ar fi sa amintesc aici doar melodiile premiate, atunci acestea ar fi: "Cuts Like a Knife"/ 1984, Juno Awards, "Reckless"/1985 Album of the Year, "It's Only Love"/ 1986 MTV Video Music Awards, "Waking Up the Neighbors"/ 1993 Best Selling Album , "Can't Stop This Thing We Started"/1992 Juno Awards, "(Everything I Do) I Do It for You"/ 1992 American Music Awards si 1992 Grammy Awards.
Nu doar melodiile lui sunt încântatoare ci si versurile melodiilor sunt profunde si în general foarte romantice, de aceea nu e de mirare ca Bryan are foarte multe admiratoare. Baladele "Have You Ever Really Loved A Woman"(1996) sau "All For Love" (1994) sunt fredonate de orice om îndragostit.
Artistul nu a fost niciodata casatorit. Bryan are locuinte în Chelsea, Londra și Paris.
La un moment dat au existat zvonuri cum ca adupa divortul Printesei de Wales, ar fi exista o relatie între Bryan si Diana. Invitat de Andy Cohen într-un TV-live Show "Watch What Happens"/25. Juni 2018, Brian Adams a fost întrebat daca este adevarat ce a publicat Butler-ul Dianei? Acesta sustine ca l-a introdus pe Bryan Adams de multe ori "fraudulos" în Kensington Palast. Bryan Adams a spus doar ca el si printesa au fost "prieteni foarte buni"("great friends"). Bryan a lansat piesa "Diana" (1984) si textul descrie o femeie Diana - "regina tuturor viselor mele", casatorita cu un barbat care "nu este suficient de bun pentru ea". Se fac specualtii ca ar fi vorba despre Printesa Diana, mai ales ca după moartea printesei în anul 1997, Bryan nu a mai interpretat niciodata acest cântec.
Bryan are doua fete (n.2011 /n. 2013) împreuna cu asistenta sa Alicia Grimaldi - mandatar și co-fondator al fundației B. Adams, o fundație dedicată ajutării oamenilor din întreaga lume.
Bryan Adams este vegan din anul 1989 si totodata militant activ pentru Greenpeace si pentru drepturile animalelor (PETA). Artistul este deasemenea foarte angajat în activitati cu caracter umanitar, pentru adunare de fonduri dupa catastofe naturale si organizarea de concerte cu scop caritabil.
Anul acesta Bryan a lansat un nou album "Shine A Light" si artistul pregateste un turneu international.
Pentru provocarea muzicala de astazi am ales piesa care da numele albumului, precum si una din cele mai frumoase balade ale tuturor timpurilor Please Forgive Me.

ca în fiecare vineri  Friendship Friday  Create With Joy  Un weekend minunat tuturor!

joi, 17 ianuarie 2019

CAMERA DE EVADARE

Cele 12 cuvinte propuse de Eddi penru "Duzina de cuvinte (199)": opac, capcane, minte, gasire, ton, chei, timp, valori, scara, as, reusita, cifru. Tema propusa: "Amintiri arhivate"

Daca vrei sa faci ceva mai deosebit în timpul liber, invita-ti prietenii la o runda în “Escape room”. Este un joc de gasire a celei mai rapide modalitati de a iesi dintr-o încapere amenajata special, bazându-te pe logica, intuitie si spirit de observatie.
Inventat de japonezi si inspirat din filmele politiste, SF sau de aventura, jocul se desfasoara în camere concepute pe o anumita tema – o cabana de vânatoare, o sala cu oglinzi, un birou, o celula de puscarie, un salon de psihiatrie, o cabina de vapor ori de nava spatiala, o încapere dintr-o poveste cu vampiri, pirati sau din Egiptul antic - imaginatia organizatorilor nu are limite! Orice alegeti si indiferent de decor, principiul de desfasurare al jocului este acelasi. Si bineînteles, distractia se afla pe primul loc!
Primiti la intrare câteva indicatii pe care le pastrati în minte si apoi pe baza propriilor simturi, cautati obiectele ascunse, dati sensul corect simbolurilor, dezlegati ghicitoarea si reusita va va fi asigurata! Timp de o ora, echipa trebuie sa gaseasca si sa interpreteze o multime de semne, sa deschida câteva dulapuri cu cifru sau sertare cu chei si sa evite anumite capcane. Orice indiciu trebuie observant, indiferent ca sta ascuns sub un paravan opac sau pe un perete transparent.
În echipa nu exista o scara ierarhica si important este ca fiecare participant sa actioneze fara panica, sa se exprime clar, sa foloseasca un ton calm si sa asculte parerile celorlalti. Exuberanta, spontaneitatea si spiritul de echipa sunt adevaratele valori castigate în timpul acestui joc.
Daca ti-a placut experienta, arhiveaza-ti amintirile si foloseste-le pentru urmatoarea “camera de evadare”. Cunostintele dobândite vor fi ca un “as în mâneca” indiferent daca participi într-o noua grupa sau alaturi de aceeasi prieteni. Distractie placuta!

miercuri, 16 ianuarie 2019

Clubul MfC în ianuarie 2019

Parca din saptamâna în saptamâna suntem tot mai putini la întâlnirea de miercuri... Am mai remarcat ca în general interesul pentru blogosfera a scazut mult în ultimii ani si ca în anul 2019 au ramas tot mai putine bloguri active...
Cu toate acestea eu înca mai sper ca jocul fotografiilor neînsotite de text în articolele de miercuri va reînflori . De aceea, tin sa multumesc prietenilor care au ramas fideli rubricii: MariaVeroCatrim, AurelAlexfloarea bunica, ghemulet, Poteci de dor, iwillneverlookback2017, Zuzu, Diana si Gina. O saptamâna vesela si colorata sa aveti!

marți, 15 ianuarie 2019

Omagiu - Miercurea fara cuvinte 3/2019


Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW

duminică, 13 ianuarie 2019

Lipseste ceva?! Poate proteza? ☺


PS: Astazi este prima zi de 13 din an si din fericire, este o zi de duminica. Anul 2019 va avea doar doua zile de "vineri, 13" una în luna septembrie si alta în decembrie. Oricm ar fi, nu uitati sa râdeti în niciuna din zilele saptamânii! ☺

sâmbătă, 12 ianuarie 2019

Filmele premiate sunt chiar filme bune?! - Clubul cinefililor

Nu am mai scris de foarte mult timp un articol în cadrul acestei rubrici - din lipsa de timp, dar va asigur ca am ramas la fel de cinefila ca întotdeauna. Astazi va provoc la o noua discutie pe tema celei de a VII-a arte.
Nu stiu cât sunteti de la curent cu decernarea Globurilor de Aur 2019, eu am reusit sa vad doar 30% din filmele si serialele nominalizate (aici, lista cu filmele cu cele mai multe nominalizari si premii).

Din filmele din acest tabel nu am vazut decat doua si notele pe care le-as fi acordat eu (pe o scala de la 1 la 10) sunt: Green Book - 9 si Roma - 6
♦ La Green Book m-a impresonat întreaga poveste si mai ales povestea din spatele povestii - scenariul filmului este scris de catre Nick Vallelonga, fiul adevarat al "soferului" din film (Toni Lip Vallelonga). Este povestea adevarata a pianistului de culoare Don Shirley, care pe timpul unui turneu în SUA anilor '60 are nevoie nu doar de un sofer de încredere ci si de un bodyguard neaparat alb. Este povestea emotionanta a doi oameni din lumi diferite, cu educatii diferite, care cu mult bun-simt, leaga o prietenie durabila si frumoasa. Este o poveste despre depășirea prejudecăților într-un vreme umbrita de ura de rasa si a conservatismului social.
♦ În filmul Roma, m-a impresionat mult atitudinea pe care au avut-o membrii familiei bogate fata de dadaca / menajera, dar si de sensibilitatea si devotamentul acesteia fata de cei patru copii. Filmul însa a avut multe pasaje plictisitoare sau cadre fara însemnatate filmate fix si pret de cateva lungi secunde, ce mi-au creat impresia ca filmul s-a blocat cumva. Mexico anilor '70, un film care ancoreaza povestea casnica în situatia social-politica a acelor vremuri, facând referiri la momente istorice reale. De fapt si aceasta poveste este inspirata din viata reala, scenaristul declarând ca textul este un omagiu doicei ce a avut grija de el în vremea copilariei.
Dintre serialele si filmele de televiziune premiate, am vazut urmatoarele:
The Americans - un serial pe care-l urmaresc de doi ani, ultimul sezon fiind numarul sase. Este foarte palpitant si actorii joaca superb, nu m-am plictisit niciodata! - Nota 10
The Kominsky Method - nu am reusit sa vad decat 3 episoade si am renuntat, mie îmi este foate plictisitor (sincera sa fiu, poate pentru ca Michael Douglas mi-a fost întotdeauna antipatic) - Nota 5
Bodyguard - are doar sase episoade, l-am vazut într-un weekend, film dupa film... Excelent! - Nota 10
Ozark - un serial crime/ drama/thriller care m-a fascinat din primele secvente si la care abia am asteptat sa fie lansat sezonul urmator. Acum astept sezonul trei - Nota 10
• Filmul The Tale m-a lasat fara cuvinte. O poveste cutremuratoare si o interpretare fermecatoare! Ai impresia ca totul este autentic! Din pacate, povestea este chiar adevarata si este inspirata din experienta traita de scenografa si regizoarea fimului - Nota 10
• Serialul Seven Seconds mi-a placut deasemenea -  Nota 10
• Serialul "The Assassination of Gianni Versace: American Crime Story" m-a captivat din primele secunde si povestea m-a cutremurat. Interpretarea este fantastica, nominalizarile si premiile sunt primite în acest caz pe drept - Nota 10
Dintre filmele anului 2018 care nu apar deloc pe lista nominalizarilor, dar care dupa parerea mea ar fi trebuit, recomand spre vizionare:
Bel canto. Este un film bazat pe romanul omonim semnat de Ann Patchett. O poveste emotionanta si o interpretare fantastica - Nota 10
The Guernsey Literary and Potato Peel Pie ○ Society - o superba poveste petrecuta în Anglia, pe vremea celui de al II-lea Razboi mondial. - Nota 9
Champions - o comedie spaniloa super-simpatica - Nota 9
Where Hands Touch - o poveste tulburatoare, petrecuta în Germania, pe vremea regimului nazist - Nota 10

vineri, 11 ianuarie 2019

Anii '70 Love' songs - Provocare muzicala 2/2019

Abba - I do, I do, I do, I do, I do -----------------Donna Summer - On My Honor

ca în fiecare vineri  Friendship Friday  Create With Joy  Un weekend minunat tuturor!

miercuri, 9 ianuarie 2019

Parfumul unui vis

Cele 12 cuvinte propuse de Eddi penru editia 198 "Duzina de cuvinte": copil, iarna, rosu, hârtie, poem, cafea, lumina, foc, speranta, iubire, brad, multumesc. Tema propusa: Parfumul unui vis

Am pasit pe vârfuri în camera învaluita în lumina galbuie raspândita de lampadarul cu abajur din hârtie cerata. Bunica motaia în balansoar, învelita cu salul ei rosu tricotat. Motanul vargat, facut colacel, torcea fara griji în poala ei.
La dreapta bunicii, pe masuta, lânga vaza cu crengi proaspete de brad, erau pregatite cupele din cristal, dulceata de gutui si doza cu sita pentru pudra de scortisoara. De cealalta parte a masutei, în fotoliu, bunicul citea cu intonatie un poem dintr-un volum gros, cu coperti din piele. A abandonat lectura si a sarit sprinten ca un copil sa ma îmbratiseze. Apoi s-a dus la bucatarie sa puna de cafea. Motanul a sarit în urma lui si a zbughit-o pe usa. Bunica s-a trezit si vazându-ma, ochii ei albastri s-au luminat de bucurie.
Ca în fiecare duminica de iarna, le-am adus un pachetel cu smochine si bunica m-a sarutat pe amandoi obrajii.
Jarul din semineu era înca viu, am mai pus doua lemne pe foc si mi-am tras un taburel lânga masuta. Bunicul a sosit cu tavita de inox si cestile cu cafea aburinda. Ca sa ma rasfete, a desfacut pe-o farfurioara si o portocala, în forma unui nufar. Am întins mâna sa iau o feliuta si… am atins ceva blanos. Lânga mine se gudura Leo (foxterierul), lovind fotoliul cu codita lui în tactul unui metronom. M-a atins pe obraz cu boticul negru, ca o maslinuta.
L-am mângâiat si încet-încet, am realizat ca atipisem în balansoarul din fata semineului, învelita cu salul rosu tricotat de bunica. Pe masuta, în dreapta mea, se usca pe o farfurioara coaja unei portocale, taiata în forma de nufar - asa cum am învatat de la bunicul.
Dumnezeu sa-i odihneasca în pace! S-au dus la cer de câtiva zeci de ani, dar eu nu voi abandona nicicând speranta ca într-o buna zi îi voi reîntâlni, acolo sus, sa le multumesc înca o data pentru imensa iubire pe care mi-au daruit-o!

Ceata lui pitigoi - Miercurea fara cuvinte 2/2019



Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

luni, 7 ianuarie 2019

Am putea ramâne romantici pe viata




Iarna s-a instalat cu bucurie. O minune cum totul se transforma din gri si urât, în proaspat si pur! Inocenta zapezii întareste în fiecare din noi speranta în mai bine si mai frumos.
De undeva din hauri, cad stelute de gheata. Daca pentru o clipa ne-am tine respiratia, am putea sa auzim cum se sparg atunci când cad pe patura imensa de nea. Un clanc si se împrastie în mii de bucatele ce sclipesc ca diamantele. Au viata scurta si menirea lor este doar sa bucure inimile celor care le privesc. Paradoxal cum mici si reci, stelutele de gheata daruiesc caldura sufletelor.
Vi se pare si voua ca iarna, povestile copilariei va pândesc la fiecare colt de strada? Craiese, vrajitori, banuti de argint, pitici, printese si printi, caprioare si iepurasi, toate personajele basmelor îsi dau întâlnire pe aleile pe care va plimbati?... Îndata descoperiti, ramân nemiscati si doar îti fac cu ochiul sa te prefaci ca nu i-ai vazut. Le faci jocul si întelegi ca bucuria aceasta nu este doar a ta - o împarti cu toti cei care îsi fac timp sa îi descopere.
Chiar daca e ger, nametii de nea cheama copiii la joaca si aerul clar si rece face ca clinchetul râsetelor lor sa se ridice si sa ajunga pâna la purtatorii celor mai placide si morocanoase mutre.  Eu cred ca si de-i ascuns în vre-un cotlon umbrit, sufletul-copil va reînvia prin râs în fiecare adult. Si mai cred ca oamenii-de-zapada au fost inventati pentru ca aceasta interventie de resurcitare la viata a celor mai posaci sa aiba succes deplin. Fantezia celor care creeaza oameni-de-zapada nu are limite, la fel cum fara granite este si fericirea. Fiecare avem sanse egale!
Ati observat si voi ca iarna este anotimpul îndragostitilor? Îmbratisarile sunt iarna mai strânse si saruturile mai fierbinti iar pasii îndragostitilor pe zapada sunt atât de armoniosi, încât simfonia hibernala este scrisa direct pe notele acestor pasi. Ideea acestei simfonii este ca iubirea si râsul nu au vârsta. Si nici de vre-un pretext nu au nevoie.
Sa ne eliberam sufletul si sa savuram fiecare clipa! Nimanui nu-i este dat sa stie câte ierni va mai trai. Viata poate fi atât de frumoasa daca e traita din plin.

duminică, 6 ianuarie 2019

Stelarii /Die Sternsinger

La douasprezece zile dupa Craciun, întreaga crestinatate este în sarbatoare, ultima din seria sarbatorilor de iarna.
În bisericile occidentale, este serbata închinarea celor trei magi în fata Pruncului sfânt. În Germania sarbatoarea se numeste "Heilige Drei Könige" (cei trei regi sfinti), în Austria " Weihnachtszwölfer"(a 12-a zi dupa Craciun), în Olanda "Driekoningen" (cei trei regi), în Italia "L'Epifania" (apariția / arătarea lui Dumnezeu) si în Anglia "Epiphany", etc, etc.
Bisericile răsăritene serbeaza ziua botezului lui Iisus și descoperirea Sfintei Treimi. În România sarbatoarea este cunoscuta sub numele de "Boboteaza".
În România preotul umbla cu agheasmă si "botează" apele, oamenii, animalele și casele. În Germania, copiii scolii din cartier - ministrantii, merg din casa în casa în grupuri, îmbrăcați ca magii, recita sau cânta texte închinate Nasterii Pruncului sfânt și strângând fonduri cu scop caritativ. Ca mulțumire pentru donație, ei scriu pe usa crestinilor șirul de litere "C + M + B", încadrate de anul în curs. ("C + M + B" înseamnă "Hristos mansionem benedicat" adica "Hristos binecuvântează această casă").
Obiceiul este cunoscut înca din secolul al XVI-lea si doar începând din anul 1958, copiii si-au propus o misiune în marele proiect "Copiii ajuta copiii". În fiecare an, fondurile sunt donate în scopul ajutarii copiilor fara noroc. Anul acesta Stelarii vor dona întreaga colecta copiilor din regiunile sarace din Peru.
De obicei grupul de colindatori este format din cei trei care-i întruchipeaza pe Caspar, Melchior si Balthasar - cei trei magi/regi de la rasarit, plus purtatorul de stea. Fiecare clasa declara suma de bani colectata si apoi se face un clasament pe scoli, apoi pe orase... Este o competitie deosebita si copiii sunt cu trup si suflet implicati. Actiunea este lansata la nivel national.
Este emotionant sa vezi cât de serios si important este angajamentul lor. Ne-au spus cu mândrie ca anul trecut, fondurile adunate de ei vor ajuta proiectului de stopare a exploatarii copiilor prin muncă din India.
Cum sa nu sprijini cu drag astfel de proiecte?! Cinste copiilor si îndrumatorilor lor!

vineri, 4 ianuarie 2019

Cântec pentru o sirena - Provocare muzicala 1/2019


Superba balada este interpretata de TMC ("This Mortal Coil", adica "Învelisul muritor" - citat din William Shakespeares - Hamlet, actul III, scena I*), un proiect muzical care a activat între 1983–1991 si a reunit numerosi interpreti ce au avut contracte de înregistrare cu Casa de Discuri britanica 4AD.
Melodia face parte din albumul "It'll End In Tears"("Se va termina cu lacrimi") si a fost compusa în anul 1967de poetul Larry Beckett pentru si pe melodia lui Tim Buckley (aici - "Song to the Siren" în interpretarea lui Tim Buckley). Înregistrarea de aici este facuta cu Elizabeth Fraser. Cântecul "Song to the Siren" în varianta aleasa de mine a fost înregistrat în anul 1983 si a încununat piesa cu succesul pe care l-a meritat.
Superba melodie a fost folosita în sound-track-ul mai multor filme: Lost Highway (David Lynch, 1997), The Texas Chainsaw Massacre (Peter Jackson, 2009), HaBuah ( Eytan Fox), Candy (2006), A Song for Rebecca (orah McGettigan, 2005), Wanderlust (S1: E6).

*)[...] "To be, or not to be – that is the question:
   Whether ’tis nobler in the mind to suffer
   The slings and arrows of outrageous fortune
   Or to take arms against a sea of troubles
   And by opposing end them. To die, to sleep –
   No more – and by a sleep to say we end
   The heartache, and the thousand natural shocks
   That flesh is heir to. ‘Tis a consummation
   Devoutly to be wished. To die, to sleep –
   To sleep – perchance to dream: ay, there’s the rub,
   For in that sleep of death what dreams may come
   When we have shuffled off this mortal coil,
   Must give us pause. There’s the respect
   That makes calamity of so long life." [...]
ca în fiecare vineri  Friendship Friday  Create With Joy  Un weekend minunat tuturor!

joi, 3 ianuarie 2019

Primul Om-de-Zapada 2019

Un zâmbet si calde salutari din Alpii Ammergau tuturor membrilor Clubului MfC si tuturor vizitatorilor acestui blog, dar mai ales prietenilor care au participat la prima editie a "Miercurii fara cuvinte" din 2019 ♥
Gânduri bune, urari de sanatate si fericire si un calduros LA MULTI ANI, pentru: Rux Copilarim, Ghemulet, Nima, Carmen, Poteci de dor, Foarea bunica, DianaLumea lui Alexandru si pentru Gina. Sa ne reîntâlnim in fiecare miercuri, cu aceeasi placere si bucurie ca si în ultimii ani!
Blogosfera româneasca are nevoie de bloggeri activi, inspirati, isteti, cu un strop de simt artistic si multa pasiune pentru scris si fotografiat. Haideti sa dovedim ca suntem veseli, puternici, ca stim sa iubim si sa ne bucuram de lucrurile marunte, ca suntem mândri si avem onoare, ca suntem prietenosi si darnici, ca suntem gazde bune, ca ne plac cele sapte arte, ca promovam traditiile românesti, ca suntem toleranti, ca suntem interesati sa cunoastem si alte culturi si traditii, ca avem hobby-uri sau ca facem sport, ca fiecare se straduieste zilnic sa fie un pic mai bun ca în ziua precedenta. Românii sunt oameni frumosi! Haideti sa facem cunoscut lumii! Si Lumea va fi mai frumoasa! În fiecare zi, un pic mai frumoasa! ☺
Anul acesta "Miercurea fara cuvinte" nu va mai avea tematica - fiecare poate participa cu fotografii la lbera alegere. Singura regula este ca articolul înscris în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Oricine se poate alatura membrilor Clubului MfC ☺ Happy WW!
Tabel "Miercurea fara Cuvinte" 2019
Saptamana 1/2019: D'ale Revelionului 2018/19 ~~~~~~~~~~~~~(12 participanti)
Sapt 2/2019: Ceata lui pitigoi~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(14 participanti)
Sapt 3/2019: Omagiu~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(16 participanti)
Sapt 4/2019: Încremeniri ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(14participanti)
Sapt 5/2019 - Cocktail cu gheata~~~~~~~~~~~~~~~~(16 participanti)
Sapt 6/2018 - Sezonul alb~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(15 participanti)
Sapt 7/2018 - ....................~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(11 participanti)
Sapt 8/2018 - Ghiocei~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(14 participanti)
Sapt 9/2019 - Gingasie~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(17 participanti)
Sapt 10/2019 - Zori de zi~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(22 participanti)
Sapt 11/2019 - Capricii ale vremi~~~~~~~~~~~~~(22 participanti)
Sapt12/2019 - Echinoxiu si Luna plina~~~~~~~~~(19 participanti)
Sapt 13/2019 - Spring is in the air~~~~~~~~~~~~~(13 participanti)
Sapt 14/2019 - Parfum si culoare~~~~~~~~~~~~~~(19 participanti)
Sapt 15/2019 - Înainte de Paste~~~~~~~~~~~~~~(21 participanti)
Sapt 16/2019 - Notre-Dame de Paris~~~~~~~~~~(17 participanti)
Sapt 17/2019 - Inspiratie din alte MfC~~~~~~~~~(17 participanti)
Sapt 18/2019 - Hristos a Înviat!~~~~~~~~~~~~~~(16 participanti)
Sapt 19/2019 -Azi, în fata casei ~~~~~~~~~~~~~~(18 participanti)
Sapt 20/2019 - Case pe roti ~~~~~~~~~~~~~(22 participanti)
Sapt 21/2019 - Covorul rosu ~~~~~~~~~~~(16 participanti)
Sapt 22/2019 - La drum~~~~~~~~~~~~~~(14 participanti)
Sapt 23/2019 - Bondarelul~~~~~~~~~~~~(16 participanti)
Sapt 24/2019 - Castelul Linderhof~~~~~~~(15 participanti)
Sapt 25/2019 - Tulipanul sau Arborele lalea (16 participanti)
Sapt 26/2019 - Prietenii stiu de ce~~~~~~~~(13 participanti)
Sapt27/2019 - Muzeul Civilizației Populare „ASTRA“ din Sibiu~~~~(12 participanti)
Sapt28/2019 - La mare ~~~~~~~(15 participanti)
Sapt29/2019 - La malul Mediteranei~~~~~~~~(14 participanti)
Sapt30/2019 - Mic-dejun frantuzesc~~~~~~~~(14 participanti)
Sapt31/2019 - Rasarit de soare~~~~~~~~~~~~(15 participanti)
Sapt32/2019 - În vacanta~~~~~~~~~~~~~~~~(11 participanti)
Sapt33/2019 - În parc~~~~~~~~~~~~~~~~~~~(10 participanti)
Sapt34/2019 - Cu vaporul pe lacul Ammersee~~~~~~~~(15 participanti)
Sapt35/2019 - Sfarsit de vara~~~~~~~~~~~~~~~(12 participanti)
Sapt36/2019 - Scoala de schi nautic ~~~~~~~~~(13 participanti)
Sapt37/2019 - Poze în poze~~~~~~~~ (17 participanti)
Sapt38/2019 - Vara indiana ~~~~~~~~ (15 participanti)
Sapt39/2019 - "Bijuterii" din Avignon~~~~~~(16 participanti)
Sapt40/2019 - Culorile toamnei~~~~~~~~(14 participanti)
Sapt41/2019 - Toamna în Alpi~~~~~~~~(17 participanti)