Barbierul din Sevilla

Saptamâna trecuta am fost la spectacolul de opera "Barbierul din Sevilla" preluat de la Royal Opera House - Covent Garden, London, în transmisie directa la Cineplex, în orasul nostru.

Este genul de spectacol pe care îl frecventam de câtiva ani buni (din pacate ☹️ cu pauza în 2021/2022) si pentru stagiunea 2023, am rezervat bilete pentru înca alte trei spectacole (opera si balet). 

Primul spectacol din acest an a fost opera bufa în trei acte, compusă de Gioachino Rossini în 1816. In regia actuala a lui Moshe Leiser si Patrice Caurier, actul întâi si al doilea au fost interpretate fara pauza si considerate prim act (105 minute), iar al treilea drept al doilea act (65 minute), cu o pauza de 25 minute. În total, spectacolul a durat peste trei ore si jumatate! Mie mi-a fost mult prea lung primul act, însa daca ar mai fi fost introdusa înca o pauza de 25 minute, am fi ajuns acasa mult dupa ora 1 noaptea! 

Este cunoscut faptul ca Royal Opera Hous si Metropolitan Opera din New York, au sub contract cei mai buni artisti ai lumii si ocazia de a-i cunoaste (vedea si auzi) prin aceste spectacole preluate în direct este unica. Cum sa ajung eu altfel la Covent Garden si cum sa-mi permit cazare în Londra si bilete la ROH?! Costurile pentru noaptea de spectacol ar fi echivalente cu un concediu de cel putin o saptamâna în Italia, spre exemplu! 

Apreciez deasemenea si interviurile din pre-show care sunt transmise doar în cinematografe! Iar atmosfera pe care o creaza directorul de Cinema pentru noi, melomanii, este una... destul de apropiata cu cea din ROH! Exista doar 100 de bilete, suntem întâmpinati pe covor rosu si ne sunt luate mantourile la garderoba, ne este oferit un Prosecco de bun-venit iar la pauza dintre acte, suntem invitati sa servim Canapés, nectar de fructe si Prosecco. (întregul pachet costa la Cinema doar 35€ de persoana)

Revenind la spectacol, actiunea operei se petrece în Sevilla (Spania), la jumătatea secolului al XVIII-lea. Alaturi de Figaro - figura centrala, celalalte personaje importante sunt Rosina, Don Basilio, Doctorul Bartolo si Contele Almaviva (personajele secundare sunt Bertha si Fiorello). Opera a fost inspirata din nuvela cu acelasi nume, a lui Pierre Beaumarchais, nuvela ce a stat si la baza operei "Nunta lui Figaro" compuse de Wolfgang Amadeus Mozart (1786). În opera lui Rossini, Contele Almaviva face curte iubitei sale Rosina - pupila doctorului Bartolo, care însusi planuieste sa se casatoreasca cu Rosina. Cu ajutorul tânarul frizer-barbier al orasului, contele se prezinta în casa Bartolo deghizat, în primul act, ca soldat si în al doilea act, deghizat ca profesor de muzica. Figaro ajuta ca povestea de dragoste a celor doi sa se termine cu happy-end, dar asta bineînteles dupa multe situatii nostime, deghizari ridicole, momente palpitante, mituiri, masluiri si alte aranjamente caraghioase. 

În opera lui Mozart, contele Almaviva este deja casatorit de ani buni cu Rosina si flacara dragostei lor este stinsa demult. Contele face ochi dulci servitoarei Susanna, care de fapt este logodita cu Figaro, valetul contelui... nu mai intru în amanunte ☺☺☺ Rolurile comice si încurcaturile de situatii mi-au creat mie personal o stare ciudata, mi-a placut starea de confuzie si am cautat mai departe asemanari exagerate ☺ Astfel încât, mie mi s-a parut ca dirijorul venezuelean Rafael Payare seamana cu Bob Marley ☺ de aceea unduirile lui în fata orchestrei mi s-au parut foarte posibile si pe ritm reggae ☺ La sfârsitul spectacolului, când ovationat de public dirijorul a urcat pe scena alaturi de protagonistii spectacolului, am avut senzatia ca îl vad pe Prince în Purple Rain, sub lumina reflectoarelor ☺ Uite asa am combinat eu opera, cu reggae si cu pop-rock-ul si zau ca am baut doar nectar de portocale (ca eu am fost dealtfel soferul familiei)! ☺☺☺ 

Dar sa revin la seriozitate si sa va spun ca spectacolul merita vazut! 

Pentru dirijorului Pavare, opera "Barbierul din Sevilla" a fost  debutul la ROH. Uvertura a avut o interpretare care mi-a atins sufletul. Dealtfel, întreaga lucrare muzicala are arii care îti topesc inima, iar artistii acestui spectacol sunt de top! Baritonul Andrzej Filończyk în rolul lui Figaro - un barbat frumos, înalt si foarte tânar( are doar 28 de ani), a captat publicul din primul moment în care a urcat pe scena.  Interpret exceptional, acesta cânta cu usurinta cu care noi oamenii normali, ne exprimam prin vorbire - zau, nu exagerez!

Rolul Rosinei este detinut de mezzo-soprana de doar 26 de ani,  Aigul Akhmetshina - pentru mine o alta mare surpriza a serii! Bas-baritonul Bryn Terfel si tenorul Lawrence Brownlee s-au încadrat deasemenea perfect în decorul rossinian. Toti marii artisti de opera detin pe lânga talentul muzical de exceptie si un puternic talent actoricesc, reusind prin gesturi, mișcări, mimica si atitudine, sa întregeasca forma artistica de comunicare. 

Pe întreg parcursul spectacolului am batut tactul si m-am lasat purtata pe aripile povestii departe, în Andaluzia, abtinându-ma cu greu sa nu fredonez cu voce tare ariile cunoscute ☺ A fost ...o noapte a STELELOR!

 

Salzburg - traditii, exigente

Ne plimbam de câteva ore pe strazile romantice (si pline de zapada) ale Salzburg-ului, Leo era obosit si noi cam înghetaseram. De la Casa Mozart am luat-o pe prima straduta spre râul Salzach, sa scapam de aglomeratie.
Nu departe de podul pietonal am descoperit o cafenea cocheta „Café Würfelzucker“ (tradus – „Cubul de zahar“).
Am intrat si asa cum ne asteptam, era plin. Un chelner ne-a salutat si ne-a rugat sa asteptam un moment, pentru ca la una din mese clietii tocmai se pregateau sa plece. Am fost ajutati sa dezbracam hanoracele (plus caciuli, fulare si manusi) în fata garderobei si imediat am fost condusi la masa proaspat eliberata.

Central în cofetarie, frigiderul carusel prezenta torturi si prajituri fabuloase. Gândul cu care intrasem aici a fost sa servim doar un ceai fierbinte, însa în fata unor asemenea ispite, cine poate sa reziste?! Bineînteles ca am comandat cate o felie de tort de ciocolata si în loc de ceai, din îmbietoarea lista de specialitati de cafea, eu am ales „Bidermeier“ (cafea dubla mokka, frisca si 10ml. lichior de caise) iar Helmut s-a decis pentru „Mokka gespritzt“ (cafea mokka stropita cu coniac si rom plus frisca).*
La fel ca si italienii, austriecii au un adevarta cult al cafelei iar Salzburgul este celebru pentru arta de servire a cafelei. Concurenta este mare si doar cafenelele care respecta traditiile primesc calificativul „Excellence“.
Leo s-a tolanit imediat pe paturica lui, sub masa. Oricât de voluminoasa este patura lui Leo, o car în toate excursiile noastre în poseta, pentru ca l-am învatat pe Leo ca unde este paturica lui, acolo are voie sa se aseze.
Fara sa fi solicitat, chelnerul a adus pentru Leo un vas mare cu apa. Dupa ce a primit de rontait cateva bombonele-pentru-catel (am mereu o pungulita la mine) lui Leo nu i-a mai trebuit nimic decât liniste ☺ S-a facut covrig si a adormit.

Cafeneaua promoveaza produsele de casa, obtinute fara adaos de coloranti sintetici sau substituenti artificiali.
Sub scara de lemn ce duce la etajul superior, o pianina deschisa, cu notele rasfirate pe stativ, pregatita gata pentru concert. Nu am întrebat daca sunt seri cu acompaniament muzical sau pianina este doar pentru a rotunji ambientul romantic, noi doar am admirat. Am savurat atmosfera asa cum de altfel te îndeamna de la intrare sloganul cafenelei "Zeit zum genissen" (= E vremea savoarei).
Greu ne-a fost sa parasim aceasta cocheta cafenea, însa cel mai greu i-a fost lui Leo care a tras un pui de somn cu sforaituri – spre amuzamentul vecinilor de masa.
Café Würfelzucker a fost o experienta de care o sa ne amintim mult timp cu placere.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
*) Modul traditional de a savura cafeaua în tarile a caror limba oficiala este germana (apropo - stiati ca germana este limba cu cel mai mare număr de vorbitori din Europa ?) este impreuna cu o felie de tort, prajitura sau studel.

Don Giovanni

Miercuri seara am fost la cinema-opera, motiv pentru care am vizitat abia a doua zi pe cei înscrisi mai târziu la MfC. Din acelas motiv nu am reusit sa public nici obisnuita postare cu pinguri, în noaptea dintre miercuri si joi. Spectacolul la care am fost a durat pâna la miezul noptii si joi am plecat spre serviciu ca de obicei, la ora 6 dimineata! Luuuuuuuunga a fost ziua de lucru, dar sacrificiul s-a meritat!
Royal Opera House a prezentat Don Giovanni într-o regie ce a împletit clasicul cu modernul, sub conducerea directorului Kasper Holten. Succesul deosebit al piesei de opera a fost asigurat de distributia speciala: sopranistele Malin Byström, Véronique Gens și Elizabeth Watts au interpretat cele trei personajele principale feminine din Don Giovanni - Donna Anna, Donna Elvira si tânara taranca Zerlina. Rolul lui Don Giovanni a fost interpretat de tânarul bariton Mariusz Kwiecien, care în interviul live acordat, a declarat ca joaca rolul pentru a suta oara în ultimul deceniu si pasiunea si placerea pentu acest rol cresc cu fiecare productie. Bas-baritonul Alex Esposito, interpreteaza rolul servitorului, tânarul tenor Antonio Poli joaca rolul Don Ottavio, baritonul Dawid Kimberg preia rolul Masseto si basul Alexander Tsymbalyuk, rolul Commendatore. Un grup international de artisti care au oferit interpretari impresionante, acompaniati de orchestra si corul Operei Royale sub bagheta dirijorul Nicola Luisotti . Minunate decoruri de scena completate prin proiectii si  jocuri de lumini si culori.
Cu toate ca am fost preveniti ca datorita uraganului care s-a abatut asupra Marii Britanii s-ar putea sa existe deranjamente, transmisia în direct a fost de calitate si fara nici o întrerupere.
În pauza dintre cele doua acte, am fost din nou rasfatati cu suc de portocale, sekt si sandwichuri cu delicatese. Paralel ni s-a oferit spre vizionare un interviu în direct cu directorul Kasper Holten. Tot special pentru spectatorii din cinematografe a fost înregistrata parerea personala a artistilor despre rolurile interpretate. Consider ca genul acesta de interviuri creeaza o apropiere deosebita între scena si sala, sporind gradul de emotie ce vibreaza între cele doua parti.
Se stie ca Mozart a fost un geniu! Se spune ca acesta avea în minte întreaga opera, el nu compunea, el parea ca scrie notele pe care o voce interioara i le dicta! Era capabil sa puna pe hârtie fara sa stea o clipa pe gânduri, partituri muzicale complexe pentru mai multe voci si instrumente! Si rezltatul era cel final - nu revenea cu corecturi!
În contrast cu aspectul si comportamentul copilaresc al lui Mozart, capodoperele sale sunt profunde, sunt unice, sunt perfecte! Se speculeaza deasemenea ca opera Don Giovanni, care prezinta ultima zi din viata eroului Don Giovanni, ar putea fi influentata de starea pe care însusi Mozart o avea, satul de petreceri si de aventuri, cu patru ani înanite de a se stinge din viata.
Tânarul nobil Don Giovanni (pe italiana sau Don Juan pe spaniolă), calatoreste în Europa însotit de servitorul său, Leporello. Devine din ce în ce mai cunoscut ca șarmeur fara pereche, celebru  prin peripețiile sale galante, iubind cu pasiune toate femeie. În ochii lui Don Giovanii, femeia nu are vâsta si nici rang social, el le ofera senzualitate si tandrete, considerându-se artist, iar femeia o arta. Servitorul Leporello tine într-un carnet contabilitatea exacta a aventurilor si a experientelor avute de Don Giovanni, notând alaturi de numele femeilor si convingerile sale, care se remarcă printr-o bună cunoaștere și descriere a moravurilor epocii. Povestea lui Don Giovanni este povestea barbatului care a sedus 2065 de femei!

 (surse foto: 1 + 2)

În dimineata uneia din zile, dupa o noapte romantica si încarcata de voluptate, Don Giovanni se ciocneste în fata usii cu tatal fetei tocmai seduse si abandonate. În lupta care a urmat, Don Giovanni îl ucide pe Commendatore si de aici, comedia devine tragedie.
Alergând dupa tarancuta Zerlina - noua muza de iubire, hartuit de nevasta parasita (Donna Elvira) si de iubita proaspat abandonata (Donna Anna, care cauta razbunare pentru moartea tatalui), amenintat de logodnicul ultimei cuceriri, agasat de servitorul Lepporello care nu mai vrea sa-i acopere faptele, Don Giovanni cedeaza mustrarilor de constiinta si moare, epuizat.
Ariile sunt pasionale, fabulos dramatice, emotionante, cu colortura muzicala deosebite, cu fraze lungi si multe ornamente. Decorul operei este un complex cu labirinte, ascunzisuri si multe usi, un decor rotativ în continua schimbare, exact ca si mintea si sufletul lui Don Giovanni, care pentru a iesi dintr-o situatie provoacata, deschide o usa si da de o alta, apoi de o alta, marcând carisma si impulsivitatea personajului.
Dirijorul Luisotti este recunoscut ca fiind unul dintre cel mai buni dirijor Mozart, unul dintre putinii care reusesc sa redea atat de bine diversitatea culorilor si finetea fatetelor melodiilor compuse de Mozart. Deasemenea solistii - neasteptat de tineri si frumosi, au dovedit o profunda întelegere a rolurilor si s-au transpus perfect în situatiile jucate pe scena. Finalul operei a fost grandios si filmarea ne-a oferit prim-planuri ale artistilor cu frunti asudate - de necrezut ce consum fizic si emotional intens presupune un asemenea rol!
Am petrecut o seara deosebit de frumoasa! Mai putin frumos a fost ca dupa sepctacol, în parcarea cinematografului a trebuit sa zgâriem gheata formata pe parbriz dupa ploiaia usoara. Soseaua a fost oglida, însa am ajuns acasa fara emotii, deoarece "oamenii normali" dormeau la acea ora târzie ☺

Plimbare în Salzburg

Salzburgul este supranumit "metropola în miniatura" si este orasul cu cele mai multe cladiri baroc pe metrul patrat din lume. Aici - la marginea de nord a Alpilor, se ridica castele, turnuri, catedrale şi biserici atât de frumoase încât întregul oras a fost trecut în patrimoniul mondial UNESCO. Atractiile turistice ale Salzburgului sunt printre cele mai renumite din lume.
Poti sa te plimbi zile întregi pe stradutele orasului vechi fara sa te simti obosit, pentru ca diversitatea muzeelor, frumusetea cladirilor si varietatea magazinelor trezesc în tine o curiozitate ce-ti da puteri. Trecerea timpului o remarci doar daca te uiti pe ceas. Nici macar lasarea întunericului nu scade placerea de a colinda orasul, ba din potriva, acum în prag de Craciun, iluminatul stradal îi sporeste mult frumusetea. Acest lucru l-am remarcat anul trecut (Orasul lui Mozart în prag de Craciun), de aceea am hotarât sa repetam excursia si anul acesta, folosind aceasta data trenul, ca mijloc de transport. Pentru ca veselia si antrenul sa fie mai mari, i-am luat cu noi pe Wolf si Sandra - colegul meu de birou si prietena acestuia.
Dupa exact trei ore am ajuns în Salzburg si imediat vizavi de gara, în prima cafenea, am studiat împreuna harta si am stabilit planul pentru popasul nostru în "orasul muzicii". Am hotarât sa începem prin a vizita cetatea de pe vârful muntelui Festungsberg (542 m.).
Castelul Hohensalzburg - emblema orasului, este unul dintre cele mai mari castele medievale din Europa. Pentru ca vremea a fost deosebit de placuta (neobisnuit de calda pentru un sfârsit de noiembrie) si pentru a putea admira superba panorama a orasului si a muntilor, am ales sa parcurgem drumul pe jos.
Ridicat între anii 1010-1077 sub arhiepiscopul Gebhard, castelul nu a fost niciodata cucerit si pe parcursul timpului a fost extins si perfectionat ca fortareata, aparând diverse interese religioase si politice.
Sub printul Leonhard von Keutschach (1495–1519) castelul cunoaste o puternica modernizare si este transformat din fortareata cu rol strategic, întro bijuterie arhitecturala, folosind fonduri obtinute din comercializarea sarii - la vremea respectiva supranumita "aurul alb".
Vizitarea castelului ne-a oferit o minunata lectie de istorie, o istorie de o mie de ani. Am facut o întoarcere în timp, vizitând numeroasele saloane ale muzeelor, pivnitele, turnurile, galeriile secrete ale castelului, înfricosatoarea sala de tortura si fastuoasa sala de banchet, am urcat si coborât o multime de scari, am strabatut coridoare si curti interioare, am privit uniforme din diferite perioade ale istoriei, diverse tipuri de arme folosite, colectii de vase de argint si de instrumente muzicale, cetrala telefonica, capela St. George si, în final am încununat deosebita experienta servind masa în taverna cu specific medieval.
La ora când am început coborârea spre oras, tocmai s-au aprins fermecatoarele lampinioane în forma de stele, dispuse de-a lungul drumul în serpentine.
Pe timp de Advent, toate drumurile duc spre Christkindlmarkt :)
Târgul din Salzburg, datorita magnificei "culise", este unul din cele mai frumoase din lume. Situat pe partea stânga a râului Salzach, la poalele muntelui Festungsberg de pe care troneaza minunatul castel Festung Hohensalzburg, târgul de Craciun este înconjurat de Salzburger Dom, mânastirea Sankt Peter, cladirea veche a Universitatii, Biserica franciscana, vechiul si noul castel Rezidential.
Ca toate târgurile si aici abunda tarabele cu produse artizanale, articolele tipice pentru Craciun si specialitati gastronomice - ce îmbie prin arome carora cu greu le poti rezista. Chiar daca nu ne-a fost foame, am servit câte o gogoasa cu mujdei si varza calita si o împletitura cu mar. În jurul standurilor cu vin fiert, pluteste în aer aroma de scortisoara, cuisoare si portocala, asa ca si aici ne-am oprit sa servim câte o cana cu vin. Muzicantii ambulanti, costumati traditional sau tipic pentru Advent, aduna bani în scopuri caritabile si înveselesc atmosfera, interpretând melodii acompaniate la flaut si chitara.
La ora 18, din turnurile Domului au rasunat clopotele, vestind "annus ecclesiasicus". Pentru putine sarbatori din an sunt puse în miscare toate cele sapte clopote (ce cântaresc în total 32 tone), de data aceasta am avut noroc sa le ascultam, pentru ca... întâmplator, ne-am aflat la locul potrivin, la timpul potrivit. Impresionant si clar de remarcat, sunetul baritonal al clopotului pe nume "Salvator" unul din cele mai mari clopote de biserica din lume (câtareste peste 14 tone), a facut ca sunetul clopotelor din Neue Residenz ce au batut simultan, sa para clinchete de abia sesizabile.
Fatada Domului este acoperita cu marmura si este dominata de cele doua turnuri impunatoare si înfrumusetata de statuile celor patru evanghelisti (alte amanunte aici). Biserica romano-catolica este construita în stil baroc si are o lungime de 101 metrii si o latime maxima de 70 metri. Înaltimea celor doua turnuri este de 81 metri, a cupolei de 71 metri. Biserica asigura 900 locuri de sezut.
La intrarea în Dom, privirea îti este atrasa de frumusetea celor trei porti din bronz: Poarta iubirii, Poarta credintei si Poarta sperantei, executate de sculptori impresionisti de renume. Poarta sperantei, este executata de Ewald Mataré, un sculptor german ce si-a inspirat mult creatiile din Constantin Brâncuși.
În interior, peretii albi sunt terminati în cupole pictate si sunt împodobiti cu dantelarii în marmura. Fresce si tablouri în ulei impresioneaza sufletul si ochiul.
Cele 5 orgi plasate în sala bisericii, sunt un triumf al lumii sonore, special concepute pentru a prezenta muzica polifonica baroca de biserica. Orga principala, în partea de vest, poseda 58 registre muzicale si poate fi admirata de aproape, vizitând muzeul de la primul etaj. Unul din obiectele deosebite gazduite de muzeul catedralei este vasul in care a fost botezat Mozart.
De cate ori intru întrun asezamant de cult si credinta, îmi fac cruce de trei ori - asa cum am învatat în religia mea ortodoxa si îmi place sa ascult câteva momente din slujba, sa iau loc pe una din banci si, pe lânga a admira operele de arta si a aprecia valorea arhitectonica, îmi place sa aprind lumânari gândindu-ma la cei dragi, atât la cei în viata, cât si la cei stinsi. Cele câteva momente de reculegere, sunt adevarat balsam pentru suflet.
În continuare, am petrecut timpul colindând stradutele Salzburgului, admirând vitinele, citind placile comemorative ale caselor, minunându-ne de frumusetea pasajelor ce fac legatura între strazile principale. Orasul este fascinant, localnicii prietenosi, muzica rasuna din fiecare curte interioara. Ca turist, pornesti spre Salzburg cu bucurie si te întorci spre casa întotdeauna nostalgic dar multumit ca ai reusit sa cunosti o particica în plus din superbul oras de pe malul râului Salzach...