joi, 28 februarie 2019

Carnavalul muierilor

Pentru ca ne apropiem de lasatul secului (Pastele catolic se serbeaza anul acesta pe 21 aprilie), perioada de carnaval atinge zilele acestea apogeul. De astazi începând, fiecare zi de carnaval are un nume special:
joi - Weiberfastnacht, adica Carnavalul muierilor sau Sarbatoarea Lolelor
vineri - Karnevalsfreitag - Carnavalul de vineri
sâmbata - Faschingssamstag - Carnavalul de sâmbata
duminica - Tulpensonntag, adica Duminica lalelelor
luni - Rosenmontag, adica Lunea rozelor
marti - Fetterdienstag, adica martea grasa (ultima zi în care se mai poate manca "gras")
miercuri - Aschermittwoch, adica "miercurea cenusii" - începutul Postului Pastelui
Astazi a fost "Carnavalul muierilor" - o traditie ce aminteste de Evul Mediu, când femeile erau subordonate barbatilor si carora li se permitea sa "joace rolul de sefa" doar într-o anumita zi pe an :-) Astfel, obiceiul este ca în aceasta ultima zi de joi a carnavalului, femeile sa taie cravata de la gâtul barbatilor, ca semn al preluarii puterii. Barbatii accepta aceasta "degradare" si poarta toata ziua la gât, ciotul de cravata. Femeile poarta la vedere bucatile de cravata taiate - succesul este cu atât mai mare cu cât au reusit sa taie mai multe cravate.

În astfel de zile, este permis chiar si la locul de munca sa se serbeze aceasta zi. Barbatii au grija sa poarte cravate bune pentru sacrificat (de obicei cravate mai vechi sau cu imprimeuri care nu le plac) si de dragul traditiei, poarta cravata si acei barbati care nu au obiceiul sa poarte cravata decat la ocazii absolut deosebite. Ziua de Weiberfastnacht este o asemenea zi deosebita ☺ Toata lumea e vesela, se împart bomboane si se manânca gogosi. Gogosi simple sau umplute cu gem sau cu creme, pudrate cu zahar sau glazurate. La fiecare colt de strada se vând gogosi!
În alti ani, veneau în vacanta nepoteii - mâine începe vacantaîn Bavaria. Anul acesta, pentru ca Leo este în convalescenta, am facut doar o poza: Leo cu cravata si eu cu o masca pe care am pictat-o acum 5 ani.

Vitamine pentru membrii Clubului MFC


pentru cei care au participat la Miercurea fara cuvinte - 9/2019: Cartim, ileana-carmen, floarea bunica, Maria, Poteci de dor, Ioana, Nima, Zuzu, ina02s, Suzana, Diana, Alex si Gina.

miercuri, 27 februarie 2019

Fir împletit

Text cu titlu impus - pentru editia numarul 205 "Jocul cuvintelor" (tabel de înscriere CATRIM)

Legenda Martisorului - Cu foarte mult timp în urma, Soarele întruchipat într-un barbat chipes,  obisnuia sa coboare seara pe Pamânt pentru a dansa hora în sate. Aflând care este noua pasiune a Soarelui, un balaur l-a urmarit si într-una dintre aceste incursiuni pe Pamânt, l-a rapit si l-a zavorât într-un beci, în castelul sau.
Pasarile au încetat sa cânte, florile s-au vestejit, copiii nu au mai râs dar nimeni nu a îndraznit sa-l înfrunte pe balaur.
Într-una din zile, un tânar puternic si inimos a decis sa salveze Soarele. Oamenii l-au însotit în alai, îmbarbatându-l pe curajosul tânar. Calatoria a durat trei anotimpuri: vara, toamna si iarna. Abia la sfarsitul ultimului anotimp, tânarul a ajuns la castelul balaurului unde era întemnitat Soarele.
A început o lupta crâncena, care a durat doua zile si doua nopti pâna când balaurul a fost înfrânt.
Ranit si la capatul puterilor, tânarul a eliberat Soarele, reusind sa-i faca fericiti pe toti cei care-si pusesera ultimele sperante în aceasta victorie.
Natura a reânviat, oamenii au reînceput sa zâmbeasca, doar flacaul nu a mai apucat sa vada primavara venind. Sângele cald din ranile sale s-a scurs pe zapada si pe locul unde zapada s-a topit, au rasarit flori albe - numite de atunci ghiocei. Când ultimul strop de sânge al tânarului s-a scurs pe zapada imaculata, acesta a murit, fericit totusi ca viata lui a servit unui scop atat de nobil.
De atunci oamenii obisnuiesc sa împleteasca un fir cu doi ciucuri: unul alb si altul rosu. La începutul lunii martie, barbatii ofera aceasta amuleta numita martisor, femeilor dragi sau fetelor pe care le iubesc.
Culoarea rosie reprezinta dragostea pentru tot ceea ce e frumos si ramane simbolul sângelui bravului tânar. Albul simbolizeaza puritatea, sanatatea si ghiocelul, prima floare care apare primavara.
Semnificatia literala a martisorului este "micul martie". Un martie mai mic pe care sa-l purtam la piepturile noastre pentru ca iarna sa fie uitata si natura sa redevina proaspata, parfumata si colorata.
Tuturor, start bun în minunatul anotimp! Salutari colegelor de la "Jocul cuvintelor": Diana, Suzana, Vero si nu în ultim rând, organizatorului Eddie.
Un "1 Martie" cu bucurii!

Clipa nefasta

"Jocul cuvintelor nr. 205" cu duzina de cuvinte: ceas, zâmbet, nedumerit, pasare, carte, iubire, risipitor, voce, alb, luminiș, cascadă, rabdare.

Accidentul s-a produs la ceas de seara... Nu-si mai poate misca piciorusele si socul i-a anihilat durerile. Respiră sacadat si mă priveste nedumerit. Îl strâng în brate si nu stiu cum sa îl ajut.
Pierd bucati din suflet pe drumul spre spital.
O echipa de medici îl preia de urgenta si ne asigura ca Leo este pe mâini bune. Asteptam, plângem si ne rugăm. Grijile năvălesc ca o cascadă...
În sala de asteptare, primim câte un ceai. Un ceai alb, risipitor de gânduri negre. Minutele curg, asteptarea e grea. Simt speranta zbatându-mi-se în stomac. E ca o pasare usoara, ce cauta în hătis calea spre luminis. Cred cu putere ca va reusi!
Se deschide usa, doctorita se îndreaptă spre noi. Mi se înmoaie genunchii. Cu voce blândă si zâmbet cald, ne spune ca operatia a decurs ca la carte. Daca pâna dimineată nu vor intervenii complicatii, Leo este salvat. Cu multa răbdare si iubire, în câteva saptamâni va învata din nou sa alerge si sa aibă încredere în propriile puteri.

Gingasie - Miercurea fara cuvinte 9/2019



Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

luni, 25 februarie 2019

Oscar 2019 - Clubul cinefililor

Cea de a 91-a ediție a Premiilor Academiei de Film a avut loc pe 24 februarie 2019 la Teatrul Dolby din Hollywood, Los Angeles.
Pentru prima data, spectacolul nu a avut moderator!
La începutul lunii decembrie, când s-a facut publica lista nominalizarilor, a fost anuntat oficial ca prezentatorul ceremoniei va fi comediantul Kevin Hart. Doua zile mai târziu, datorita protestelor LGBTQ si a criticilor exprimate de actrita Ellen DeGeneres, privind declaratiile homofobe ale lui K.Hart, prezentatorul propus a fost invitat sa-si ceara scuze. K.Hart s-a exprimat prin tweets ca daca l-ar prinde pe fiul sau jucându-se cu o casa de papusi, acesta (actorul) ar distruge jucariile. Deasemenea si-a exprimat in nenumarate rânduri dezgustul vizavi de homosexuali, folosind expresii "gay" si "fag" cu sens peiorativ.
Pe 8 ianuarie, K.Hart a anuntat ca nu va lua parte la spectacolul Premiilor Oscar.
Asadar, nicio editie Oscar nu este lipsita de surprize…
Lista întreaga a premiantilor este aici: Premii Oscar 2019
În tabelul alaturat sunt trecute doar filmele ce au avut parte de multiple nominalizari. Marele câstigator de anul acesta este asa cum ma asteptam: Bohemian Rhapsody, care a primit Oscar în patru categorii ( Cel mai bun actor in rol principal, Cel mai bun ton, Cea mai bună editare sonoră, Cel mai bun montaj). Cel mai bun film al anului a fost ales: Green Book.

vineri, 22 februarie 2019

Hai sa ne pupam si sa ne luam la revedere - Provocare muzicala

Melodia "Kiss and Say Goodbye" lansata de grupul R&B "The Manhattans" în anul 1976, reprezinta cel mai mare succes international al grupului. Balada soul a ocupat pentru multe saptamâni în sir locul unu în cele mai renumite topuri europene si americane.
Grupul s-a înfiintat în anul 1962 si nu a fost dizolvat pâna în prezent.
De-a lungul zecilor de ani, au reusit recordul de a avea 45 de melodii în topul Billboard R&B, dintre care 12 titluri s-au clasificat în Top 10 R&B US si 16 titluri în Billboard Hot 100.
Primul disc de aur l-au obtinut în 1973 cu "There's No me Without You".
Initial, grupul a fost format din: Richard "Ricky" Taylor, Gerald Alston, Walt "Kenny" Kelly, Ed "Sonny" Bivins, Winfred "Blue" Lovett. Dupa ce Ricky Taylor a decedat în 1987 (la doar 47 de ani), grupul a continuat ca si cvartet. Sonny Bivins si Blue Lovett, au decedat în decembrie 2014 (la câteva zile diferenta), ambii la vârsta de 78 de ani si grupul s-a reformat prin atragerea cântaretilor Gerald Alston, Troy May si David Tyson, apoi s-au despartit si s-au reformat... Dupa ce în februarie 2015 a decedat si Kenny Kelly  - ultimul membru inițial al grupului, au existat doua grupuri ce revendicau acelasi nume Manhatten.
La data de 31 iulie 2018, a fost încheiată o hotărâre judecătorească supremă cu privire la un acord de soluționare între familia Bivins, Gerald Alston, Charles Hardy, Harsey Hemphill, Alvin Pazant și Manhattan Entertainment Inc. Toate partile sunt obligate să folosească un identifer atunci când promovează, publicizează și înregistrează numele Manhatten si anume: Manhattan (de Sonny Bivins) și Manhattans feat Gerald Alston.
ca în fiecare vineri  Friendship Friday  Create With Joy 

miercuri, 20 februarie 2019

Ghiocei - Miercurea fara cuvinte 8/2019



Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

marți, 19 februarie 2019

Nu, nu ne-a fost bine deloc...

Marti dimineata am pornit în "vacanta de schi" spre Mitterdorf  (în Padurea Bavareza), statiune turistica situata pe granita  Germaniei cu Cehia si Austria, unde cu câteva luni înainte am rezervat  un apartament. Am încarcat masina cu tot ce ne trebuie pentru o saptamâna - pe lânga îmbracaminte, încaltaminte, produse de igiena corporala si cosmetice, noi luam mereu si propriile noastre lenjerii de pat, cu plapuma si perne; acum în plus schiuri, clapari, snowboots si saniuta. Ca întotdeauna la drum lung, luam în masina boxa lui Leo, pentru o calatorie confortabila si fara griji, atât pentru noi, cat si pentru "copilasul" nostru patruped.

Calatoria a durat ceva mai mult de trei ore. La noi în Augsburg zapada se topise de tot, stiam însa ca în Mitterdorf este zapada din belsug. Pe masura ce ne-am apropiat de statiune, pe marginea soselei zapada era tot mai înalta.
Statiunea era "îngropata" în zapada! Nu mai existau trotuare pentru ca zapada degajata de pe sosea era împinsa spre case si ajunsese pâna la cantul geamurilor. Tare ne-am minunat... era cumva de speriat dar si de admirat.
Am ajuns la destinatie si înainte sa ne cazam, am intrat într-o minunata cafenea, sa servim câte o prajitura si un ceai delicios. Aici am vazut prima data o statie de alimentat telefoane mobile (gratis).

In drum spre cabana noastra, am trecut pe lânga baza pistei de schi, unde exista si centrele pentru reglat schiuri, pentru închiriat echipament de sport si pentru cumparat schipass. Stiam aceasta pentru ca în urma cu zece ani am petrecut aici un minunat concediu. Asa ca ne-am bucurat sa-l gasim pe acelasi Sepp la datorie, i-am încredintat schiurile  pentru serviciul de întretinere (slefuit canturile, uns talpile cu ceara, reglat legaturile). Si... aici am facut ultimele fotografii fericite din acest concediu.


Am ajuns la cabana, ne-am instalat si am pus toate lucrurile în dulapuri. Intre timp, Leo si-a gasit un loc superb pe pervazul interior al geamului, de unde putea privi lung strada.
Pe la ora 16 am hotarât sa plecam într-o plimbare de recunoastere în statiune. Am iesit în fata casei, eu tocmai încuiam usa mare, când... s-a întâmplat nenorocirea! Pe strada principala care trecea direct pe la coltul cabanei, o masina l-a calcat pe Leo - aflat în lesa!
Nu vreau sa intru în amanunte... atâta spun, picioarele din spate îi erau pline de sânge. Blocati de durere si disperati, actionând mai mult automat decât logic, l-am învelit în patura si la indicatiile unor trecatori, am introdus în navigator adresa unui medic veterinar din apropiere (12 km) si am pornit. Aici, medicul depasit de gravitatea accidentului, nu a putut decât sa îi administreze lui Leo un calmant intravenos si a solicitat telefonic ajutorul celei mai apropiate clinici veterinare din regiune, unde ne-a îndrumat.
Am ajuns la Clinica din Fürstenzell dupa un drum de o ora (~70 km de cabana noastra), în conditii meteorologice foarte hibernale si într-o stare psihica extrema. Echipa de interventie ne astepta, ne-au preluat imediat si s-au ocupat atât de Leo, cât si de noi. A durat mai mult de doua ore pâna când l-au scos pe Leo din starea de soc. Au urmat o serie de investigatii si radiografii (a scheletului si a organelor interne). Vestea cea buna a fost ca niciun organ intern nu i-a fost afectat, coloana vertebrala este intacta si la cap nu exista leziuni. S-a constatat însa ca ambele solduri îi sunt sarile din rotule si încheietura labei piciorului drept este fracturata si cartilagiul pe jumatate zdrobit. Planul de operatii a stabilit ca imediat sa îi fie refixate soldurile si abia în ziua urmatoare sa fie rezolvata fractura piciorului. La ora 21 i s-a administrat anestezia totala si Leo a intrat în operatie.
Am asteptat în sala de asteptare... am fost singurii pacienti si am putut sa plângem fara sa ne jenam.
Înainte de miezul noptii doctorita ne-a asigurat ca operatia a decurs bine si ca soldurile i-au fost fixate. Am fost trimisi acasa si sfatuiti sa dormim, pentru ca Leo este sedat si va dormi pâna a doua zi.
Ajunsi acasa, am constatat ca pantalonii mi se lipisera de picioare, atâta sânge a pierdut micutul nostru Leo... Nu am putut dormi... ne-am rugat, am plâns si am atipit, ne-am rugat, am plâns si am atimpit... pâna când s-a facut ora 7. Am plecat spre clinica si la ora 8 am fost primii la usa. Doctorita se pare ca a ramas în spital, a venit imediat la receptie si ne-a spus ca noaptea a decurs bine si ca avem voie sa intram sa îl vizitam pe Leo. Dragul nostru Leo ♥... Am ramas cu el, incapabili sa-l ajutam mai mult decat cu mângaieri si vorbe duioase. La ora 11 doctorita l-a luat pe Leo pentru urmatoarea mare operatie.
Am vrut sa ramânem acolo, însa nu ne-a fost permis - clinica avea program normal de lucru, fel de fel de pacienti  - pisicute si catei, pasari si sopârle, însotiti de prietenii lor bipezi erau în permanent du-te-vino. Telefoanele sunau neîntrerupt, medicii si asistentii medicali alergau pe coridoare de la un cabinet la altul, fiecare era cu treaba lui... Am fost sfatuiti sa mergem într-o cafenea, însa starea noastra psihica nu a suportat muzica si ambinetul vesel, tipic unei statiuni turistice, asa ca ne-am reîntors la clinica si am asteptat în parcare, în masina.
Cu ochii pe ceas, am numarat minutele si când a trecut ora si jumatate (cât s-a estimat a dura operatia), am intrat în clinica. Personalul ne cunostea deja, doamna de la receptie a anuntat chirurgia ca asteptam vesti. Una din dragutele asistente medicale a venit si ne-a spus ca din pacate, soldul stâng a sarit din nou din rotula si din aceasta cauza, lui Leo i-a fost administrata o narcoza puternica si operatia va dura mai mult de 3 ore si jumatate.
Dupa aproximativ trei ore, asistenta ne-a spus ca operatia s-a încheiat cu succes, lui Leo îi este acum montat un fixator si ca va mai dura ceva pâna când doctorita va putea veni sa ne dea amanunte exacte.
Am avut noroc de o doctorita minunata (doamna Körner) - o femeie mignona si deosebit de calma. Ne-a invitat în cabinet si ne-a explicat ce a reusit, ne-a aratat radiografiile si ne-a asigurat ca daca Leo va fi îngrijit mai departe bine, acesta se va reface în totalitate. Soldul drept a trebuit fixat prin coasere (femurul de bazin), legatura ce se va dizolva singura dupa 12 zile. Laba piciorului a fost pusa în pozitie normala si fixata prin bolțuri, legate între ele printr-un cadru din plastic - dispozitiv construit special pentru situatia lui Leo. Pentru protectie si confort, acest cadru este învelit cu burete si vata, fapt ce face ca piciorusul catelului sa para încaltat cu un clapar de schi, marimea 40. Ni s-a mai spus ca Leo trebuie sa mai ramâna pâna dimineata urmatoare în spital sub observatie si ca joi dimineata îl putem lua la noi.
Bineînteles ca nu mai avea niciun sens sa ramânem la cabana pâna duminica - si noi si Leo aveam nevoie de casa noastra adevarata. Am rugat doctorita sa ni-l pregateasca pentru a doua zi pe Leo pentru calatorie.
Ne-am întors în statiunea turistica, am contramandat masa rezervata la restaurant pentru Ziua Sf. Valentin, l-am rugat pe Sepp sa nu închida, sa ne astepte (înca o ora dupa programul oficial de închidere al atelierului) sa ne recuperam schiurile, am dat schipass-urile înapoi... Toata lumea ne-a sprijinit si a avut întelegere pentru situatia în care ne-am aflat.

Ne-am dus la cabana si am împachetat din nou totul, am încarcat în masina si am asteptat sa se faca dimineata. La ora 10, dupa vizita medicala (ca în orice spital) au început externarile si Leo ne-a fost adus la ghiseu. Ras complet pe ambele picioare, cu plasturi mari pe solduri si cu un picior enorm îmbracat in leocoplast verde; palid, speriat, mirosind puternic a spital... Doamna doctor ne-a dat o plasuta cu medicamente (un complex de antibiotic, un comprimat analgezic, tratament fitoterapeutic cu globule de arnică si o solutie cu vitamine si uleiuri pentru refacerea pielii si a blanitei), ne-a sfatuit sa ne adresam acasa imediat unei clinici pentru tratamentul post-operator. Am platit chitanta (3450 de Euro) si am pornit fericiti spre casa. Am trait o zi de Sf. Valentin pe care nu o vom uita niciodata!
Ajunsi în Augsburg ne-am înscris imediat la clinica AniCura si am obtinut deja pentru vineri prima programare. Clinicile au comunicat între ele si toate actele pe perioada de internare a lui Leo au fost trimise pe e-mail la noua clinica.

Ranile arata din zi în zi mai bine, suntem pe drumul bun spre vindecare. Vineri bandajul a fost portocaliu, aseara la o noua programare pentru schimbarea bandajelor, a fost folosit leocoplast albastru imprimat cu Goofy ☺ Ni s-a spus ca daca soldurile ramân la locul lor în primele 12 zile dupa operatie, pericolul de a mai sari pe viitoar este aproape inexistent. Asa ca mi-am prelungit concediul de odihna pâna lunea viitoare... Acasa, Helmut a demontat patul din dormitor, am pus saltelele direct pe covor. În sufragerie am scos masuta dintre fotolii si am intins pe jos o saltaea de camping din burete. Am amenajat întreaga casa in asa fel încat pentru urmatoarele 50 de zile Leo sa nu fie tentat sa sara. Copilul Leo este atât de dulce, atât de cuminte, atât de curajos! Niciodata nu a plâns si a rabdat cu vitejie orice tratament medical - pentru el nimic nu e mai important decât sa ne simta aproape. Are apetit normal, doarme bine si face plimbari scurte în curte sub supravegherea noastra. Au trecut abia 7 zile dar mie mi se pare ca s-a scurs un an!

Multumim tuturor celor care s-au gândit la noi (Poteci de dorDianaRuxSuzanaFlorina CismaruNimaEddieFloareaMariaIzabelaZuzuAlexandru). Ne revedem la Miercurea fara cuvinte numarul 8

sâmbătă, 9 februarie 2019

Clubul cinefililor - Filme 2018

The Wife (2017) – un film care m-a prins mai greu, pentru ca începutul filmului ne introduce în rutina de zi cu zi a unui cuplu de pensionari. Este foarte interesant cum spre ultima jumatate a filmului, camera se focalizeaza pe cu totul si cu totul alta problema. Filmul este pentru mine un omagiu adus FEMEII. Povestea m-a impresionat enorm, pentru ca sotia "celebrului scriitor" simbolizeaza de fapt fiecare femeie care s-a sacrificat în numele casniciei si care in anii ‘50 si ‘60 nu a avut nicio sansa de a se afirma profesional, indiferent de valoarea pe care a avut-o sau de talentul extraordinar pe care l-a posedat (nu generalizez, exista si câteva exceptii). De aceea, Ziua de 8 Martie este pentru mine o zi sfânta, ziua in care omagiem toate femeile ce au luptat si au sacrificat totul, pentru a revendica drepturile femeilor. Sunt fericita ca m-am nascut in vremurile acestea, in Europa, unde, chiar daca inca exista salarii inegale pentru munca egala intre femei si barbati, totusi, drepturile  obtinute si sansa de afirmarea femeii in toate domeniile sunt victorii remarcabile! Nota mea 10.
Widows (2018) – un thriller american, care te capteaza din prima scena si te tine in suspans pâna la ultima secventa. Poate ca nota pe care am acordat-o este un pic subiectiva 😉 sunt fan Viola Davis! Nota mea 9.
♦ Black Earth Rising (2018) – un serial TV pe care-l recomand celor ce sunt interesati de urmarirea penala a criminalilor de razboi international, despre “afacerile” din spatele ororilor, despre delimitarea granitelor statelor africane Ruanda si Kongo, despre decimarea grupurilor etnice Tutsi, Hutu, Twa, despre iertare, împacare si pace. Nota mea 8,5.
♦ Gosnell: The Trial of America's Biggest Serial Killer(2018) – un film American, inspirit din procesul real pentru dovedirea crimelor savârsite de medical Gosnell – ginecolog specializat pe avorturi. Sincera sa fiu, filmul m-a îngrozit si sunt fericita ca în general, în Europa, conditiile spitalelor, clinicilor si al cabinetelor medicale private nici nu se compara cu ce prezinta acest film. Oroare!!! Un tip înfiorator, acest medic, împutit atât în viata personala, cât si în profesie! Nota mea 9.
♦ Beyond the Night (2018) – un film thriller/mystery, despre reîncarnare, în stilul de viata tipic unui orasel american. în Nota mea 8
Bohemian Rhapsody (2018) – film biographic, drama, un film care nu cred ca mai are nevoie de nicio prezentare, oricine aude cele doua cuvinte, le asocieaza imediat cu Queen si Freddie Mercury. Este un film grandios, un film ce categoric va primi câteva Oscar – cum poate altfel sa fie un film despre viata marelui Freddie Mercury?! Excelent structurat, filmul prezinta viata lui Freddie un pic înainte de întemeierea grupului Queen în 1970 si pâna la concertul Live Aid din 13 iulie 1985, pe stadionul Wembley (Freddie a murit pe 24 noiembrie 1991). Scenariul filmului ofera multe amanunte din viata private a gigantului rock, marcând evenimentele principale si lansarea celor mai cunoscute piese din repertoriul grupului Queen. Nota mea 10 plus

vineri, 8 februarie 2019

Dansul banilor? - Provocare muzicala

Pana acum câtiva ani urmaream in mod regulat serialul Suits (2011 a fost lansat primul sezon, anul acesta in luna ianuarie a fost lansat sezonul 8), nu pentru povestea americana despre viata angajatilor dintr-un birou de avocatura de mare succes (care mi se pare pura fantezie), ci pentru dialogurile savuroase, pentru temele atinse în discutiile eroilor din film si nu în ultim rând, pentru aspectul deosebit de placut al actorilor. Atunci am “cunoscut-o” pe Meghan (in film Rachel Zane), care pana la sezonul 7 s-a logodit în viata reala cu Printul Harry si tot atunci, am descoperit formatia Ima Robot, cea care interpreteaza melodia "Greenback boogie" , genericul muzical al serialului.
În general, sar peste generic la seriale (Netflix ofera optiunea “sari peste introducere”), exceptie fac doar la acele seriale care folosesc o melodie speciala – asa cum a avut Twin Peaks (1990) sau acest Suits.
La "Greenback Boogie" am gasit deosebit de placut ritmul melodiei antrenante, apoi, m-a frapat viteza cu care este interpretat textul, din care la prima auditie nu am înteles decat câteva cuvinte. Asta mi-a incitat curiozitatea si am fost mereu si mereu mai atenta sa înteleg despre ce este vorba în aceasta melodie. Apoi am cautat pe internet textul
 si am constatat ca o explicatie clara a titlului, nu poate da nimeni, iar interpretii au ales sa taca si se complac în acest mister.
Ima Robot este un grup american de rock-alternative, fondat la sfârsitul anilor 1990. De-a lungul vremii s-au perindat multi instrumentisti în trupa, leaderul si vocalistul a ramas mereu acelasi: Alex Ebert. Au lansat în total trei albume, însa cel mai mare success international al grupului este aceasta melodie “Greenback Boogie”. Ce înseamna “Greenback boogie”?! Se presupune ca “green” este folosit pentru bani – dolarii americani (sunt verzi), "back" inseamna "inapoi" si “boogie” este dansul “boogie-woogie”… acel dans curat, cu cca. 200 pasi pe minut ☺ Deci, titlul poate însemna “circuitul banilor” sau “dansul banilor” sau… cine stie la ce s-au gândit autorii Ima Robot?! ☺ Oricum, textul e superb, are multe întelesuri, fiecare poate sa-si imagineze ceva – lyrics aici. Videoclipul original este… cu totul altfel ☺ aici official video. Eu am ales sa prezint variant care ofera textul si are imagini din serialul Suits.
Un start bun în weekend!

ca în fiecare vineri  Friendship Friday  Create With Joy 

joi, 7 februarie 2019

Invitatie la ceai

Invit la o ceasca de ceai pe toti cei care au participat la "Miercurea fara Cuvinte 6/2019" : Alex, puiulmamii, monologpeblog, Zuzu, Cartim, Izabela, Suzana, Poteci de dor, Carmen, Floarea, Maria, oana, Nima, Diana, Gina si deasemenea, pe toti vizitatorii care ajung pe pagina aceasta de blog.
Serviti cu încredere, nu este un ceai oarecare... Este un ceai verde japonez, biologic si vegan. ☺☺☺☺ Da, ati citit bine si cu siguranta va întrebati "cum adica vegan?!" Doar ceaiul este o planta!
Producatorii ceaiului sustin ca plantatia nu doar ca îndeplineste toate normele unor plantatii biologice, ba sustin si ca pe frunzele de ceai, nu ajunge nicio insecta! Plantatiile nu sunt stropite, ci sunt acoperite cu plase speciale.
În special cicadele se stabilesc pe terenurile pe care se planteaza ceai. Ele pisca frunza si sug sucurile din frunzele de ceai. Printr-un proces natural, "muscatura" ramasa oxideaza, ceea ce va schimba usor aroma ceaiului. Plantatiile de ceai care accepta parazitul Jacobiasca formosana  pentru a îmbunatati aroma ceaiului, produc tipul de ceai "Oriental Beauty", botezat asa de însasi Regina Elisabeta II.
Ceaiul nefermentat se numește "ceai verde". Ceaiul fermentat în procent de doi la suta, obtinut din muguri si frunze foarte tinere, se numeste "ceai alb". Ceaiul fermentat complet se numește "ceai negru" (sau "ceai roșu"). Ceaiul oolong  cunoscut si sub numele de "ceai semi-fermentat, are perioada de fermentație între cea a ceaiului verde și negru.
Sper ca ati savurat ceasca cu ceai alaturi de mine. Sa aveti o zi buna!

Dilema Olimpiei

Excercitiu de imaginatie literara "Jocul cuvintelor nr.202" cu duzina de cuvinte: zi, fotografie, idee, fereastra, fila, concomitent, misiva, provocare, poveste, colibri, tropical, iasomie. Tema propusa: Dilema

Traia singura într-un apartament mic, confortabil, situat pe bulevardul principal. Scria nuvele si cu toate ca iesea foarte rar din casa, inspiratia îi venea privind lumea de la fereastra.
Examina multimea pestrita, alegea si îsi fixa atentia pe o anumita persoana careia îi observa aspectul fizic, îi examina gesturile, îi analiza îmbracamintea... Câteodata trecea o zi întreaga si fila alba tot intacta ramânea. Alta data dura doar câteva minute pâna când capta o idee. Se aseza la biroul si cuvintele îi veneau cu atâta usurinta, ca si când cineva i-ar fi dictat textul.
O chema Olimpia si nu tocmai întâmplator, folosea o masina de scris Olympia. Era în clasa a cincea când o primise în dar de la bunici. Percepuse cadoul ca pe o provocare în a-si urma visul de a deveni scriitoare. În timp, tastatura din portelan alb capatase formă concavă sub apasarea degetelor ei. Iubea sunetul tastelor la fel de mult ca si aroma cafelei de care era dependenta. Fiecare poveste pe care o scria la aceasta masina îi era publicata si avea succes. Atunci, la Gazeta scolii, acum, colabora cu aceeasi editura de peste doua decenii. Numele Olimpiei era cunoscut, dar nimeni nu stia cum arata, în afara de secretara care concomitent o ajuta si în menaj.
Nu avea prieteni si nu mai avea rude si singura ei mare bucurie, era când primea scrisori sau carti postale de la fostul logodnic. Le citea de zeci de ori si le aduna cu drag într-o cutie speciala, lânga coronita uscata din flori de iasomie pe care o purtase atunci, în ultima zi alaturi de el.
Dupa ce Olimpia a refuzat sa se casatoreasca cu el, sustinând ca maritisul i-ar îngradi cariera, acesta a plecat într-o calatorie fara sfârsit în jurul lumii. Nu s-au mai vazut niciodata si niciodata nu a avut o adresa la care sa-i fi putut raspunde. Doar el îi scria. Era un fel de pedeapsa, un mod al lui de a-i spune “(înca) nu sunt disponibil”.
Îl iubea chiar si acum, dupa atâtia zeci de ani, însa… decizia i-a apartinut doar ei si i-a fost respectata. Se întreba de multe ori, oare chiar nu ar mai fi devenit scriitoarea care este acum, daca s-ar fi casatorit?! Petrecea multe seri si nopti perpelindu-se cu întrebari, regrete si amintiri.
Astazi a primit o noua scrisoare. De fapt, ultima misiva continea o ciudata invitatie. Erau precizate locul si ora întâlnirii, imprimate pe o fotografie cu o plaja de tip tropical. Pe dosul romanticului peisaj, doua versuri din muzica grupului Pasarea Colibri. : “Caci spune-mi cine te-a mai purtat prin nori? / Si spune-mi cine te-a mai visat în culori?”*
Inima Olimpiei a început sa bata cu putere… Cum sa interpreteze invitatia?! Sa fie oare o a doua sansa? Este sau nu prea târziu, pentru ei?... Ce sa faca?!
~~~~~~~~~~~~~
*) versurile sunt din melodia : “Adio, deci pe curand

miercuri, 6 februarie 2019

Sezonul alb - Miercurea fara cuvinte 6/2019


Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme anume pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW

luni, 4 februarie 2019

Clubul Cinefililor - La poarta eternitatii

De pe lista nominalizarilor la Oscar, am vazut zilele trecute filmul "At Eternity’s Gate " - drama biografica inspirata din ultima perioada a vietii lui Vincent Van Gogh - unul din cei mai renumiti pictori post-impresionisti ai lumii. Titlul filmului este tulburator de frumos, nimic nu s-ar fi potrivit mai bine!
Scenariul este inspirat din ultimele luni de viata ale lui Van Gogh, în Provence. Într-adevar este greu sa te referi la viata unui geniu, în doar doua ore de pelicula si... primele minute nu sunt spectaculoase, însa în a doua jumatate a filmului, emotia m-a cuprins si am simtit ca apropierea de personajul real si opera acestuia este din ce în ce mai profunda. Bineînteles ca filmul se adreseaza mai ales acelor spectatori care iubesc picturile lui Van Gogh si cunosc biografia acestuia, pentru ca filmul face posibil sa vizualizam ceea ce am citit pâna acum în istoria artelor, aprofundeaza ideile, ni-l aduce mai aproape pe omul-simplu Van Gogh, sa-l întelegem si sa suferim alaturi de el. Si pâna la urma, pelicula reuseste sa te impresioneze atât de puternic, încât zile întregi dupa film, cugeti, te zvârcolesti si te întrebi oare de ce acest artist cu suflet superb, a trebuit sa traiasca în mizeria în care a trait?! Cât de singur a fost, cât de mult a tânjit dupa un cuvânt bun si dupa o apreciere sincera! El  -  creatorul unora dintre cele mai iubite si uimitoare opere de artă din lume! Este cumplit de trist ca în toată viața, legendarul pictor nu a reusit sa vânda decât o singură lucrare - fiind marginalizat, ridiculizat si nevoit sa traiasca la limita de existenta, din bani primiti de la fratele sau, Theo van Gogh. Si în prezent, pânzele sale valorează zeci și sute de milioane de dolari. Un tablou din seria "Floarea soarelui" s-a vândut în anul 1987 cu 40 de milioane de dolari. Lucrarea "Irișii" a fost vândută la licitație (1987) pentru suma record de 53,9 milioane de dolari; "Portretul doctorului Gachet" a ajuns în fruntea topurilor vânzărilor cu 82,5 milioane de dolari (1990).
Filmul merita vazut, este un superb omagiu adus geniului Van Gogh (consider însa ca nu a reusit sa depaseasca mesajul pe care a reusit sa-l transmita melodia "Vincent" a lui Don McLean în doar 4 minute!)
Din film, un dialog superb:
"Preotul: Spune-mi, de ce zici că ești pictor?
Vincent Van Gogh: Pentru că iubesc pictura si pentru ca simt ca trebuie să pictez. Întotdeauna am fost pictor. Asta sunt.
Preotul: Hm, un pictor înnăscut.
Vincent Van Gogh: Da.
Preotul: De ce esti sigur?
Vincent Van Gogh: Pentru că nu pot să fac altceva și credeți-ma, am încercat.
Preotul: [către Van Gogh, tinând în mâna o pictura de a lui Van Gogh]  Deci Dumnezeu ti-a dat un dar, sa poti picta asa ceva?...
Vincent Van Gogh: Da
Preotul: Dar nu observi? Priveste cu atentie... nu vezi că acest tablou este... cum sa ma exprim sa nu-ti ranesc sentimentele? Nu vezi ca tabloul acesta este neplăcut? E urât!
Vincent Van Gogh:De ce mi-ar da Dumnezeu darul sa pictez lucruri urâte?!... Uneori mă simt atât de departe de tot... 
Preotul: Iti cumpara cineva picturile?
Vincent Van Gogh: Nu...
Preotul: Deci, esti sarac?
Vincent Van Gogh: Da, foarte sarac.
Preotul: Cum traiesti?
Vincent Van Gogh: Fratele meu ma întretine, el plateste pentru mine, dar nici el nu e bogat.
Preotul: Crezi că Dumnezeu ți-a dat darul picturii pentru a te ține în mizerie?
Vincent Van Gogh: Hm...Nu m-am gândit sub aspectul acesta niciodată. Poate că Dumnezeu nu a ales momentul potrivit... Poate ca m-a făcut pictor pentru oameni care înca nu s-au născut.
Preotul: Posibil...
Vincent Van Gogh: Atunci când însamântam, nu dispunem înca de recolta... Eu pictez cu calitatile si defectele mele...
Preotul: Crezi ca Dumnezeu s-a înselat?
Vincent Van Gogh: Eu cred ca sunt un exilat. Sunt un pelerin în desert. "
Vincent Van Gogh: "Am vrut atât de mult să împărtășesc ceea ce văd. Acum mă gândesc la relația mea cu veșnicia."
Înscriu articolul la "Citate favorite"

vineri, 1 februarie 2019

Zidul

Cele 12 cuvinte propuse de Eddie pentru "Duzina de cuvinte"(201): cautare, imagine, foc, carte, semn, selectie, calauza, initiere, lipsa, data, litere, antet. Tema propusa: Zidul

Terminasem Facultatea de Litere si în urma unui concurs de selectie, primisem un angajament de proba la redactia unei reviste de turism. M-am prezentat emotionat la Biroul Personal tinând în mâna invitatia oficiala, cu antet, stampila si semnatura managerului. Dupa doua saptamâni de initiere, mi s-a încredintat un proiect de cercetare, de reusita caruia urma sa atârne decizia de angajare definitiva.
Chit ca eram toba de carte, nu puteam masca lipsa experientei profesionale si în acele momente, tare bine mi-ar fi prins sfatul unui coleg rutinat, dornic de a-mi fi calauza.
Aveam însa un singur coleg care poseda ceva mai multa experiență și cunoștințe practice, iar acesta s-a opus din start oricarei tentative a mea de a lega o conversatie. Lucram în aceeasi încapere, însa parca exista un zid între birourile noastre. Nu ma vedea, nu ma auzea… Singurul semn pe care mi-l adresa, era un salut scurt prin înclinarea capului, la începutul si la sfârsitul programului.
Culmea este ca în pauza de cafea, spunea colegilor din alte compartimente ca as fi un parvenit îngînfat. Situatia ajunsese sa ma preocupe mai mult decât proiectul la care lucram. Chiar si acasa, în timpul liber încercam sa ghicesc care ar putea fi cauza ostilitatii cu care ma trata. Stiindu-ma nevinovat, începusem sa ma gândesc ca poate are probleme personale si eu îmi plâng de mila în loc sa sar sa îl ajut. Ca sa scap de obsesie, m-am pus pe cautare. Am aflat unde locuieste si l-am urmarit. Nu a fost greu sa descopar ca logodnica lui era o fosta colega care întâmplator participase la acelasi concurs cu mine si... picase. As fi putut sa bag mâna în foc ca ei i se datora aceasta imagine gresita pe care o avea colegul despre mine. Am ales însa sa fiu îngaduitor si iertator, asa cum am fost întotdeauna cu superficialii. Poate cândva îsi va da singur seama ca nu am dorit decât sa fim colegi buni, în fond petrecem mai mult de jumatate de zi la serviciu.
Nu am mai sperat sa primesc sfaturi din partea nimanui, am învatat sa ma adaptez situatiei, sa ma bazez pe propriile mele cunostinte, sa cred în mine si sa devin mai puternic, mai ambițios. Am predat proiectul la data stabilita si am avut succes.
Soarta a facut ca cei doi - colegul si logodnica lui, sa se desparta exact în ziua în care eu am semnat contractul de angajare pe termen nelimitat. 

Odata cu destramarea logodnei, s-a darâmat si zidul imaginar din biroul nostru. În fiecare zi a cazut câte un rând de caramida, pâna când în încapere a domnit atmosfera normala de colegialitate.

Voi lupta - Provocare muzicala


Melodia "I'll Fight" în superba interpretare a lui Jennifer Hudson (text Diane Warren) face parte din coloana sonora a filmului RBG (2018), film nominalizat pentru Oscar (2019) în doua categorii: Cel mai bun documentar si Cea mai bună melodie originală. Melodia concureaza alaturi de "When a Cowboy Trades His Spurs for Wings" (din filmul The Ballad of Buster Scruggs), "All the Stars" (din filmul Black Panther), "The Place Where Lost Things Go" (din filmul Mary Poppins Returns) si "Shallow" (din filmul A Star Is Born). Abia pe data de 24 februarie vom afla câstigatorii râvnitului Oscar.
Ce se poate spune despre frumoasa si talentata Jennifer Hudson? Ca are în curând 50 de ani si ca arata ca un fotomodel de 30? Ca pe lânga premiile câstigate cu rolul în Dreamgirls (2006) a obtinut atât un Golden Globe Awards cât si un Oscar? Ca albumul R&B Jennifer Hudson (2008) a dobândit un Grammy Awards? Ca filmele în care a jucat si albumele pe care le-a lansat au fost foarte des nominalizate pentru cele mai importante premii în domeniu? Ca în anul 2017, a mai câstigat un Grammy cu albumul "The color purple" si ca anul acesta, numele ei se afla din nou pe lista nominalizarilor la Oscar? De-a lungul anilor, Jennifer Hudson a dovedit ca este o artista desavârsita! O luptatoare si o învingatoare!
ca în fiecare vineri  Friendship Friday  Create With Joy  Un weekend minunat tuturor!