Jon Hamm în Corner Office - Clubul cinefililor

Există filme care nu caută să impresioneze prin acțiune, ci prin felul în care îți intră în minte și îți schimbă perspectiva. Corner Office ( sursa foto) e unul dintre acele filme rare care te prind încet, ca o senzație care se strecoară fără grabă și te lasă cu o curiozitate care nu dispare. Atmosfera filmului e construită cu o precizie rece, corporatistă, un labirint în care birourile sunt identice, oamenii se mișcă mecanic, iar lumina pare să aibă o temperatură emoțională. Totul e atât de strict încât devine neliniștitor, ca și cum s-ar pregăti un complot.

În mijlocul acestei lumi apare Jon Hamm, într-un rol care îi pune în valoare toate nuanțele. Hamm nu joacă doar un angajat introvertit, ci un om care începe să perceapă fisurile din realitate. Are talentul de a transforma rigiditatea într-o formă de expresie, de a spune o poveste prin tăceri, prin priviri, prin felul în care se oprește o fracțiune de secundă înainte să răspundă. E unul dintre actorii care pot duce un film pe umeri fără să pară că se străduiesc, iar aici creează un personaj care se desprinde încet de lumea din jur, ca și cum ar aluneca într-o dimensiune paralelă.
Filmul are un umor negru discret. Situațiile sunt atât de absurde încât devin credibile, exact ca în marile corporații unde logica se îndoaie după reguli pe care nimeni nu le înțelege. Ironia nu te face să râzi, ci să observi cu un zâmbet amar cât de straniu poate deveni un loc în care oamenii petrec opt ore pe zi fără să se întrebe nimic.Apoi apare camera. Un spațiu care nu ar trebui să existe, dar care devine refugiul psihologic al lui Orson, personajul interpretat de Jon Hamm, locul unde se simte în sfârșit stăpân pe situații. E evadarea lui din rutina sufocantă, o evadare tăcută. Camera este oglinda minții lui, un loc unde realitatea se rupe și se reface după alte reguli.

Această dualitate între real și imaginar este ceea ce dă farmec filmului. Nu știi sigur dacă ceea ce vezi e adevărat sau doar o proiecție. Filmul nu explică, nu oferă răspunsuri, nu îți spune ce să crezi. Te lasă să plutești în ambiguitate, să observi, să interpretezi, să simți. E o poveste care nu se grăbește, care nu caută efecte, ci construiește o atmosferă care te intrigă și te face curios să descoperi mai departe cauzele acestei vieți de birou paralele.
Corner Office e recomandarea perfectă pentru o seară în care ai chef de un film diferit, inteligent, cu un actor care joacă impecabil. Nu e un film zgomotos, nu e un film care să te ia prin surprindere cu acțiune, ci unul care te prinde prin mister, prin atmosferă și prin felul în care Jon Hamm transformă alienarea într-o formă de artă.
Filmul se bazează pe romanul Camera (titlul original suedez: Rummet) al autorului suedez Jonas Karlsson. Filmul a avut premiera în iunie 2022 la Tribeca Film Festival. In luna august 2023, Corner Office a fost lansat în cinematografe și în format video‑on‑demand. Eu am văzut filmul ieri seara, pe Amazon Prime.

Un strop de răsfăț după o săptămână plină

🌿A fost o săptămână în care mâinile noastre au trecut prin toate. Am pornit un proiect de durată, cu curățenie generală și zugrăvit, iar lucrurile sunt abia la început. Am terminat două camere și un hol mic, dar urmează încă patru camere, bucătăria, baia și holul mare...
Între timp, grădina a cerut și ea atenție. Am tuns gardul viu (pe o lungime de 20 metri), am adunat crenguțele și frunzișul căzut în urma tăierii, am plivit straturile cu flori și am replantat câteva ghivece care așteptau de mult o schimbare.

 

Cu atâta apă, detergenți și pământ, nu e de mirare că pielea mâinilor s-a uscat, unghiile s-au subțiat, iar cuticulele au devenit sensibile. A fost momentul potrivit pentru un tratament de regenerare al unghiilor — simplu, natural și eficient.
Am ales două metode care au fost mereu de ajutor. Le folosesc ori de câte ori este nevoie și le recomand cu încredere.

🧂 Băi cu sare de mare și lămâie
Băile calde cu sare și lămâie curăță, întăresc și revitalizează unghiile. Sarea de mare este bogată în minerale care fortifică unghia și înmoaie cuticulele. Lămâia are efect exfoliant ușor, elimină petele și redă strălucirea naturală. 

Dacă folosești sare de mare îmbogățită, efectul băii este amplificat. De exemplu, sarea roz de Himalaya (care conține peste 80 de minerale și oligoelemente naturale) fortifică unghiile și revitalizează cuticulele. Sarea cu turmeric și lămâie curăță delicat, are proprietăți antiinflamatoare și redă luminozitatea naturală a unghiei, în timp ce sarea cu lavandă calmează pielea sensibilă din jurul unghiilor și oferă un moment de relaxare profundă.
✅Rețetă simplă: Într-un bol cu apă caldă se adaugă o lingură de sare de mare si o linguriță de suc de lămâie. Unghiile se înmoaie timp de 10–15 minute.

🧴 Uleiuri naturale (- ideale sunt cele obtinute prin presare la rece)

După baie, se aplică uleiuri hrănitoare pentru hidratare profundă și întărire. Uleiul de cocos pătrunde în patul unghial, hidratează și întărește unghiile fragile. Uleiul de măsline repară structura unghiei și previne exfolierea. Uleiul de ricin este bogat în vitamina E și acizi grași omega-6, stimulând creșterea unghiilor. Uleiul de argan hrănește și întărește unghiile fragile, oferind hidratare profundă și strălucire naturală. Uleiul de chimen negru calmează cuticulele iritate, are efect antibacterian și stimulează regenerarea unghiei.
✅Recomandare practică: Fiecare unghie și cuticulă se masează cu ulei călduț (nu fierbinte) timp de 5 minute, zilnic sau de 2–3 ori pe săptămână. Eu înmoi o bucățică de vată în ulei – masajul este mult mai ușor astfel.

🔁 Rutină completă (2–3 ori pe săptămână) 💅
– Unghiile se înmoaie în apa cu sare și lămâie timp de 10–15 minute;
– Se usucă ușor cu un prosop moale;
– Se masează cu ulei;
– Se lasă să acționeze peste noapte sau cel puțin 30 de minute.
(Se pot purta mănuși subțiri din bumbac pentru un efect mai intens)

PS: Juhuuuu! 😜 Am scapat de unghiile "Ariel" 😅

Vacanța s-a terminat, dar mai avem brioche!

Ultima zi de vacanță aduce mereu un strop de nostalgie... Așa că, într-un impuls de moment, m-am lăsat convinsă de o poză apetisantă de pe ambalaj și am cumpărat niște brioche cu fistic, gata ambalate, marca Italian Green Bakery. Nu pentru că aveam mari așteptări (știm cu toții cum sunt produsele preambalate), ci mai degrabă ca să păstrez puțin din savoarea vacanței.
🥐 Duminică dimineață, la primul mic dejun acasă, am desfăcut câte o mică surpriză italiană. Ei bine... nu se compară cu cele proaspăt scoase din cuptorul unui fornaio-pasticcere, dar lângă un espresso, au fost chiar plăcute! Ce-i drept, crema de fistic a fost cam timidă... noroc că aveam în dulap un borcan cu cremă adevărată. 😄

Și încă un detaliu: cutia e generoasă ca dimensiuni, dar ascunde doar 4 brioche! 😏
De mâine, îl las pe Helmut să savureze surogatul de vacanță — eu revin la Müsli. După fiecare vacanță, parcă mai avem nevoie de câteva dimineți cu mic dejun... apoi dispare pofta și ne întoarcem la rutina noastră: fără mic dejun, fără fistic, fără vacanță. 😄

În vacanță – Povești de pe terasă

De când îl avem pe Leo, chiar și în concedii suntem… relativ matinali. Adică ne trezim cel târziu la ora 7! 😄 

Acasă, Leo se bucură de libertatea lui – cât timp temperaturile sunt suportabile, lăsăm zi și noapte ușa glisantă de la terasă întredeschisă, fixată cu un lemn de fag, exact cât să-i permită accesul. Astfel, Leo poate ieși oricând în curte, chiar și noaptea, pentru o scurtă plimbare „de necesitate”. 🐾🌞

Dar în concediu… e altă poveste! Aici, la țărmul mării, ne trezim devreme, în jur de 6:30–7:00. Îmi pun halatul peste cămașa de noapte, încalț șlapii și ieșim împreună – eu, Helmut și Leo – pentru o scurtă plimbare pe aleile liniștite dintre bungalowuri. Încă somnoroși, fără să ne fi pieptănat sau spălat pe dinți, ne lăsăm trași de lesă. Leo decide traseul, pentru ca el e deja în misiune ☺ "Citește ziarul” – adică marcheaza fiecare fir de iarba și adulmecă atent fiecare colț, tufă sau urmă lăsată de alți câini. Pentru el, fiecare miros e o sursă de informație: cine a trecut pe acolo, ce stare avea, dacă era prietenos sau dominator. Un adevărat buletin informativ canin, transmis prin limbajul subtil al mirosurilor.🗞️🐶 

Apoi revenim „acasă” și începem ziua. Uneori pregătim micul dejun pe terasa noastră, alteori ne întâlnim cu prietenii Diana, Gelu și patrupedul lor, Tommy, la prima cafenea care se deschide – de obicei după ora 9. Italienii trăiesc con calma, senza fretta, iar asta se vede și în programul cafenelelor. Cum Helmut este un consumator serios de espresso, am venit pregătiți, cu espressorul nostru automat (DeLonghi Magnifica), indispensabil pe tot parcursul zilei. ☕😜

După micul dejun, luam prosoapele sub braț, ieșim pe plajă și rămâneam acolo până la dușul de dinaintea cinei.

Bungalowul nostru e spațios – două dormitoare, două băi, bucătărie, sufragerie, o curticică și o terasă generoasă. Toate mesele le-am luat în aer liber - pe terase. Am mâncat când acasă, când la restaurant, iar când am ales varianta „acasă”, ne-am adunat la noi, că era loc cât pentru șase. Prietenii noștri au un bungalow mai mic, cu frigider mini, două scaune, două farfurii… Așa că a fost firesc să găzduim noi. Și a fost minunat. Moda locului e să atârni baticuri mari în jurul terasei – pentru umbră și un strop de intimitate. E un sat de vacanță, mereu trece cineva pe alee, iar baticurile flutură în briză ca niște perdele de vară. Sub ele, cinele noastre sunt simple și savuroase. Grătar – uneori pui sau curcan, alteori vită ori ceafă de porc… și, într-o seară, mici pregătiți de prieteni după rețeta lor, o surpriză delicioasă. 😊 Alături, salată de roșii, castraveți, ceapă și măsline, nelipsită din meniul nostru. O dată am făcut pulpe de pui la capac, cu mămăliguță și mujdei cu smântână – o masă festivă în toată regula.
Până se încinge grătarul, preparăm un gin tonic răcoritor – cu gheață, felie de lămâie și apă tonică – și ne bucurăm de liniștea serii. Apoi, un vin bun de Soave sau un Prosecco rece acompaniază cina, după poftă. La desert, fiecare ce dorește: cafea, cozonac, panna cotta, înghețată sau... trabuc 😁 I ragazzi mafiosi!  Fiecare seară curge în stil dolce vita!

Mesele sunt echilibrate – doar mic dejun și cină. Nu am exagerat cu mâncarea și... dacă ne-am îngrășat cumva, estet doar din cauza porțiilor de râs 😄.
E sâmbata. Încă mai avem o seară de vacanță...  numărătoarea inversă a început. De marți, vom reveni la ritmul normal – cu treburi casnice, liste și serviciu. Dar până atunci, mai mergem câtiva pași la braț cu vacanța. ❤️

Momentan uzual - Reflexii in oglinda

 

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

 

Sportul si rutina zilnica

Sportul a facut parte mereu din programul meu saptamânal. 

Înca din scoala primara, m-am înscris la volei si ca urmare, am facut parte mai întâi din echipa de junioare a Scolii Sportive din Sibiu, apoi dupa împlinirea vârstei de 18 ani am trecut în echipa CS Steaua Rosie Sibiu. Pe vremea aceea, faceam antrenament de cinci-ori pe saptamâna si în perioadele de competitii, se mai adauga înca o zi, în general duminica, când aveam meciuri. Erau trei zile de antrenament cu mingea, o zi de antrenament-forta - pentru cresterea masei musculare si o zi de "scari" - pentru îmbunatatirea detentei. Am facut sport de performanta si am jucat volei pâna când, femei adulte deja, am devenit rând pe rând mamici. Echipa s-a destramat pe când aveam vreo 25 de ani, însa prietenia care ne-a legat a ramas pâna în zilele de azi. Am colege de echipa care locuiesc mai departe in Sibiu, dar sunt multe care locuiesc în Canada, în USA, în Elvetia... eu în Germania. În primii cinci ani dupa destramarea echipei, ne-am mai întâlnit din când în când pentru un joc la sala, pe gazon sau uneori la strand, pe nisip. Întâlnirile au fost tot mai rare si acum, tinem legatura doar virtual, pe Whatsapp, FB, Insta, rar face-to-face. Asa e viata! Însa amintirile acelea sunt unele din cele mai frumoase ale mele! Echipa de volei m-a format ca om, sunt disciplinata, constiioncioasa si am un spirit puternic de echipa. Aceste calitati m-au ajutat mereu în cariera mea profesionala, ca inginer proiectant (absolventa TCM). Aici în Germania, am jucat câtiva ani volei la nivel hobby, în echipe mixte, ba chiar la un moment dat, am antrenat pentru cateva luni o echipa feminina de volei a unei asociatiei sportive. Timpul zboara... prioritatile din viata noastra se schimba. Nu am mai pus mana pe o minge de volei de mai bine de zece ani - pentru ca nu am mai avut ocazia sau mai corect formulat, nu am mai cautat ocazia. Pentru ca am devenit an de an tot mai comoda ☺

Împreuna cu sotul meu, am facut ani de zile sport, de doua ori pe saptamâna la sala fitness. Cândva sotul meu a renuntat iar eu am profitat de oportunitatea pe care mi-a oferit-o jobul atunci si m-am inscris intr-un club sportiv, vizavi de poarta întreprinderii la care lucram atunci. Practic, treceam strada spre club în fiecare zi! Bineînteles ca nu faceam sport cinci zile pe saptamâna, însa aveam antrenamet macar de doua ori pe saptamâna. În restul de zile aveam programari la masaj acvatic, masaj cu drenaj limfatic sau mergeam la piscina. Toate acestea, dupa orle de serviciu sau la pauza de amiaza. Apoi ... a venit pandemia!!! Programul nostru a fost dat total peste cap. Am lucrat mai bine de un an în Home Office, m-am obisnuit sa stau acasa, îmbracata mai mult în pijama... ba chiar când s-au ridicat restrictiile, îmi era ciudat sa ies pe strada. Doamne mulţam ca a trecut totul!

De doi ani, lucrez într-o firma moderna, poate una din cele mai prospere din Bayern (Fa. Hilti). Bunastarea firmei se reflecta si în modul în care-si trateaza angajatii, precum si in atmosfera degajata de lucru. Lucrez foarte mult - sunt 40 de ore pe saptamâna, plus pauzele, tradus în timp, asta înseama ca plec de acasa la ora sapte jumate/ opt si ma întorc acasa la ora 17:30/18. Imi este practic ocupata toata ziua, si cu toate acestea, ma duc cu mult drag la birou! Nu am condica de semnat, nu stampilez de intrare sau iesire, totul functioneaza pe baza de încredere si constiinciozitate. Am program de lucru flexibil, nu exista "miez-de lucru" dar bineînteles trebuie sa tin seama de meetingurile programate si de termenele de predare. Câteodata fac ore suplimentare, alta data lucrez doar 4 ore sau îmi iau spontan o zi libera din contul meu de ore. Este perfect!

Firma are sediul central in Liechtenstein, are filiale în peste 120 de țări si peste 30.000 de angajati. În Kaufering, unde lucrez eu, sunt peste 3000 angajati - este un mic oras, în oras! Avem pe lânga cladirile cu birouri, laboratoare si uzina de productie, garaje suspendate, restaurant si doua cofetarii, terase de vara, sali de relaxare, parcuri cu alei si fântâni decorative, totul construit modern si ergonomic. Fiecare cladire cu birouri are la subsol sali de fitness, dotate cu cele mai moderne aparate, cu supraveghere si suport profesional si gratuit! Sunt organizate si cursuri tematice, este oferit chiar si un serviciu de consiliere nutritionala. Adevarul este ca toti stim muuulte despre ce e bine de facut...probleme avem majoritatea cu aplicarea sfaturilor in viata reala! În perioada de restrictii pe motiv de pandemie, am devenit foarte lenesa, m-am îngrasat si acum mi-e foarte greu sa-mi re-intru in ritm! Când s-au ridicat restrictiile, am amânat începerea sportului pe motiv - vine concediul de vara, încep dupa! "Dupa" mi-am zis, ah, vin imediat sarbatorile de iarna, încep dupa! Am revenit la serviciu în luna ianuarie si... mi-am reactivat chip-ul pentru fitness! Am reusit sa ma mobilzez si merg deja de patru saptamâni la antrenament, joia, dupa orele de serviciu. Siiiiii... m-am lasat convinsa de alte patru colege si m-am înscris la "La Kossa" - un gen de dans pe ritmuri africane, care combina exerciții de fitness cu muzica, pentru a creste încrederea în tine- însuti, coordonarea, mobilitatea si conștientizarea propriului corp. Denumirea "La Kossa" vine din franceza-cameruneza si înseamna "dans". Ariane Fritzsche, venita pe aripile iubirii in urma cu 18 ani în Germania, a lucrat mult timp ca inginer IT, soltware-developer. În urma cu 5 ani, dupa ce a absolvit si cursuri in domeniul fitness, a lansat un nou concept în domeniul sportului pentru amatori: La Kossa. "Inima noastra danseaza colorat!" este sloganul sub care de mai bine de trei ani, se dezvolta aceasta moda in dansul-fitness si atrage tot mai multi participanti.

Începând de marti - voi fi si eu membru "La Kossa" ☺ Voi reveni cu detalii din sala de antrenament!