Flori, fulgi de zăpadă, gogoși și un brad încăpățânat

Vremea s‑a încălzit de pe o zi pe alta, ca și cum anotimpurile ar fi încurcat scenariul și iarna ar fi intrat pe scenă purtând costumul primăverii. Aerul miroase a pământ reavăn, iar iarba, încăpățânată și verde, se ridică precum un cor de șoptitoare care anunță o renaștere ce nu are încă dreptul să înceapă. E o liniște caldă, înșelătoare, ca un compliment spus pe fugă, fără intenție reală.
În casă, ritualul sfârșitului de sărbători s‑a desfășurat cu aceeași solemnitate cu care se închide o carte dragă. Am tot oscilat între a despodobi bradul imediat și a‑l mai lăsa o săptămână, dar „primăvara” neașteptată de afară m‑a făcut să mă hotărăsc. Am despodobit nu doar bradul, ci am adunat toate decorațiunile de iarnă. Leo m‑a „ajutat” în felul lui — m‑a urmat peste tot și a stat lângă mine, atent și serios, ca și cum ar fi vrut să se asigure că șiragul de mărgeluțe, ghirlanda de LED și restul podoabelor ajung în cutiile lor. Am dus totul în pivniță, unde liniștea se va așeza peste rafturi, până la următorul decembrie.
Am tras bradul rămas gol pe terasă. Acolo, în suportul lui, părea un soldat în permisie — încă în uniformă, dar fără misiune. Părea că a acceptat fără protest să aștepte în soare ziua de colectare programată.
După‑amiaza însă, natura, capricioasă ca o actriță care schimbă tonul în mijlocul replicii, a decis altceva. Vântul s‑a pornit brusc și a tulburat cerul, ca o mână care șterge praful de pe o oglindă. Apoi a început o ninsoare măruntă, ca mazărica — o ploaie de puncte albe, jucăușe și imprevizibile. Părea că cineva arunca biluțe de polistiren care, ușoare, în loc să se așeze, erau purtate de rafale în toate direcțiile.
Ninsoarea continua mărunt când am ieșit din casă cu gândul să cumpăr doar pâine, nimic mai mult. Dar lalelele din vitrina florăriei m‑au atras ca un magnet — galbene, roz, albe și roșii, toate întinse spre stradă ca niște zâmbete. Am intrat fără să stau pe gânduri și am ieșit cu trei buchețele în brațe.
La brutărie, am cerut pâinea feliată și, în timp ce eram servită, priveam vitrina cu gogoși — irezistibilă! Am hotărât să iau doar două: una cu blueberry și una cu glazură albă și inimioare. Dar, într‑un impuls delicios, am cerut și una cu cremă de cappuccino. Vânzătoarea mi‑a spus că, dacă mai aleg una, o primesc pe a cincea gratis. Așa că am adăugat încă o gogoasă cu ciocolată și una cu cremă de piersici.
Și uite‑așa am ajuns acasă nu doar cu pâine, ci și cu flori și cu o porție de gogoși pentru cel puțin două zile!
Am împărțit lalelele în două vaze — una pentru living și una pentru sufragerie — și am așezat gogoșile pe platou. M‑a bufnit râsul când mi‑am dat seama că, deși dimineață casa încă păstra aerul sărbătorilor de iarnă, acum avea deja veselia ajunului de carnaval, ca un mic Fasching — deși, în realitate, mai e o lună bună până atunci.
Iar afară, vremea și‑a continuat spectacolul — spre seară, granulele s‑au transformat în fulgi, iar fulgii au umplut aerul de o tăcere albă, densă.
Și atunci s‑a întâmplat magia — bradul nostru fără podoabe a prins viață. Sub stratul proaspăt de zăpadă, arăta ca un brad dintr‑o stațiune montană, în toiul iernii adevărate. Un brad care, pentru o clipă, părea din nou în elementul lui.
L‑am privit cu admirație, cu acel amestec de nostalgie și surpriză care te cuprinde când ceva obișnuit se transformă sub ochii tăi.
Vremea ne poartă de la o extremă la alta ca un montagne‑russe meteorologic, de parcă cineva, undeva, se distrează schimbând setările din telecomandă.

O poveste de ianuarie cu brad, Stelari și ninsoare

Astăzi m-am gândit că ar fi timpul să strâng bradul. De obicei îl despodobesc după ce trec Stelarii — moment care pentru mine marchează sfârșitul sărbătorilor de iarnă. Dar anul acesta nu au mai ajuns până la mine.
Îi aștept în fiecare an cu aceeași bucurie. Vin patru copii de la școala primară din cartier, cu obrajii roșii de frig și cu acea emoție serioasă în priviri, pregătiți să-și joace rolurile. Repetă sceneta cu entuziasm și poartă cu mândrie costumele. Trei sunt regii – Caspar, Melchior și Balthasar – iar al patrulea este Sternträger, cel care duce Steaua. Patru mogâldete adorabile, însoțite de un adult din parohie.
În fiecare an strâng donații pentru o cauză frumoasă, iar tema de acum a fost «Școală, nu fabrică!», un apel nobil de a aduna fonduri pentru a le oferi copiilor din alte colțuri ale lumii șansa la educație și la o copilărie adevărată.

Dar gerul din ultimele zile a fost prea aspru. Au reușit să ajungă doar la câteva case, apoi au trebuit să renunțe. Și e firesc; sănătatea este în prim‑plan. Așa că azi, fiind deja 8 ianuarie și anunțați că Stelarii nu mai vin, m‑am gândit că e vremea să strâng bradul.
Înainte să mă apuc de treabă, am făcut câteva poze pentru rubrica de joi „Reflexii în oglindă”. Bradul strălucea atât de frumos, iar luminițele se oglindeau în globuri ca niște mici universuri. Mă învârteam în jurul lui, lângă ușa glisantă spre terasă, căutând unghiul perfect pentru poze, când am observat că începe să ningă. Întâi timid, apoi tot mai des, tot mai hotărât. Și mi-am zis «ei bine, de ce să strâng bradul acum? E încă proaspăt, verde, cu crengile semețe, arată minunat!».

Era pauza mea de amiază – lucrez remote astăzi – iar ninsoarea părea o invitație. M-am îmbrăcat în roșu, Leo la fel, să contrastăm cu albul imaculat, apoi am ieșit în parc (voi reveni într-o altă postare).
În funcție de cum evoluează vremea, poate îl voi strânge duminică… sau poate îl mai păstrez până weekendul viitor 😊 Ninsoarea asta aduce înapoi un strop din magia Crăciunului. Și muuuuultă nostalgie.

♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Ajun de Crăciun cu zăpadă, brad în roșu și libertate culinară

Seara de 23 decembrie am luat în serios prognoza meteo care spunea că este posibil ca la noapte să ningă. Așa că, precauți, am băgat bradul în casă și dacă tot l-am fixat în stativ, i-am pus și ghirlanda luminoasă. Dimineața de Ajun ne-a întâmpinat cu o bucurie uriașă… într-adevăr, afară era totul alb. Meteorologii au avut dreptate și curtea arăta ca o felicitare de Crăciun. După muuulți, mulți ani, în sfârșit avem parte de Crăciun alb. Ce sentiment minunat!
Cu energia dată de ninsoarea proaspătă, ne-am apucat să împodobim bradul. Anul acesta am ales globurile roșii, rafinate, în toate formele și mărimile. Mi-a luat ceva timp până am găsit echilibrul perfect al pomului, dar în cele din urmă a ieșit exact cum mi-am dorit.
Apoi am agățat cu o fundiță roșie coroana de vâsc deasupra intrării în sufragerie, am făcut ultima tură cu aspiratorul și casa a avut exact prospețimea pe care pe care mi-o doream.
La bucătărie, responsabilitățile au fost împărțite clar. Eu doar desertul, iar Helmut s-a ocupat de cuptor și de plită, amesteca zâmbind în oale și dădea senzația că totul este sub control.
De mulți, mulți ani nu am mai fost singuri în seara de Ajun. Tocmai de aceea am decis să gătim exact ce ne era dor, fără să ținem cont de preferințele sau alergiile vreunui musafir. Libertate culinară totală.
Am început cu un cocktail de creveți regali — un fel de salată cu crème fraîche, creveți sotați în ulei de măsline, bucățele de sparanghel fiert în apă cu sare și ceapă, mandarine din compot, mărar și piper. O delicatețe!
Am ciocnit un pahar de crémant de Alsacia și... tot din Alsacia, am continuat cu escargot în unt aromatizat cu ierburi fine. Delicios!
Felul principal a fost doradă la cuptor, cu cartofi gratinați, un pește care ne place mult și care aduce și un strop din tradiția serii de Ajun.
La desert am avut creația mea cu mascarpone, dulceață de trandafiri și biscuiți speculaas, aromele acelea de iarnă care te duc direct în copilărie.
După un espresso bine-meritat am căzut frânți de oboseală. Ne-am întins puțin și am și ațipit vreo oră și ceva.
Seara s-a așezat peste noi cu o liniște plăcută. Ne-am cuibărit pe canapea, cu un film de Crăciun în fundal și cu sentimentul acela rar că totul este exact cum trebuie. Vacanța își trăiește în sfârșit ritmul ei frumos.

 

🍀🎄 Craciun fericit! 🎄🍀

Craciun fericit! - Miercurea fara cuvinte 52/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Tihnă - Miercurea fara cuvinte 51-2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺
 

Arome de fursecuri și magia bradului la birou - Miercurea fara cuvinte 50/2025

  LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺
 

Alesul nostru cu parfum de sărbători

Ca în fiecare an la inceputul lunii decembrie, am mers azi la târgul de brazi din curtea bisericii de cartier.
Este deja o tradiție, să alegem împreuna bradul. Îl cumpărăm mereu de la același furnizor, în care avem mare încredere. Brazii lui sunt de soi bun, cu o culoare intensă și un parfum proaspăt, abia tăiați.
În alți ani ne plimbam și câte o oră printre rândurile cu brazi, până găseam „alesul”. Anul acesta însă, l-am ochit în primele cinci minute – parcă ne aștepta! Am luat și câteva mănunchiuri de ramuri de brad, pe care le voi folosi să acopăr trandafirii și să fac câteva decorațiuni pentru grădină. Am încărcat mașina și ne-am întors fericiți acasă. 

Bradul nostru stă acum cuminte în curte, într-o găleată cu apă, așteptând ziua de Ajun. Îl vom împodobi, ca întotdeauna, în seara de Ajun, respectând tradiția care ne aduce bucurie și emoție în fiecare an.

În seara de Ajun

...am împodobit bradul și am aranjat masa, așteptând cu nerăbdare sosirea familiei. 

Am hotărât să folosesc mult roșu, alb și argintiu pentru decorarea mesei. Suporturile ornamentale în formă de îngerași au adăugat un aer șic iar numele invitaților le-am scris pe cartonașe în formă de inimioare... Din obișnuință, am scris și numele Adelei si... am păstrat inimioara cu numele ei pe masă. Pentru ca, planul inițial a fost ca ambele fete să vină cu prietenii lor la masa de Ajun de Crăciun. Însa, pe 22 decembrie, fiica cea mare a decis să plece la prietenul ei, care nu a mai putut veni din cauza schimbării planului de serviciu. Deși am fost puțin tristă că nu pot avea toți copiii lângă mine, cel mai important a fost ca cei doi tineri să fie fericiți și împreună. Asa ca, am ramas doar eu si Helmut, Raluca, prietenul ei, mama acestuia și bineînțeles cei doi patrupezi, Leo și Chico.

Masa festivă a fost un adevărat festin pentru simțuri. Am început cu o supă cremă de roșii, delicat condimentată, alături de crutoane crocante cu usturoi, urmată de o salată mixtă cu dressing de rodie și păstrăv afumat... Un dans de arome! Platoul cu gustări asortate (singurul pregatit de mine): moși Crăciuni din ouă și maioneză, oameni de zăpadă din mini-mozzarella, brăduți din brânză de burduf, cu mărar și decorați cu rodie, ouă umplute cu cremă de avocado, mușchi de porc afumat, pastramă afumată, roșii și ridichi. Pentru întregul meniu, Helmut a primit de la noi maximul de Stele Michelin! 💝 Deliciul principal: rața la cuptor, umplută cu portocale și stafide, gustul rafinat al sărbătorii, o simfonie de savoare acompaniată de varză roșie călită cu mere și găluște de cartofi cu prune și sos de legume. Desertul, un mousse dublu de ciocolată și lămâie, a încununat un dineu perfect.

În atmosfera caldă și veselă, am despachetat cadourile în jurul superbului brad, am râs, am povestit și ne-am fotografiat, creând amintiri de neuitat. 

Seara de Ajun ne-a adus împreună și ne-a umplut sufletele de bucurie. 🌟🎄✨Crăciunul, cu magia sa inegalabilă, ne-a adunat pe toți laolaltă pentru o minunată seară de Ajun 💗 

PS: am pus si poza Adelei in colaj - am facut fotografia in seara cand a adus cadourile pregatite pentru brad si bineinteles sa ne luam la revedere pâna dupa revelion.
PS2: La întâmpinarea musafirilor am servit la cate un pahar de Crémant d'Alsace, pe care noi fetele l-am îndulcit cu sirop si flori de hibiscus. La friptura, Helmut a oferit din colectia lui de vinuri un Cabernet Sauvignon, Merlot - 2011 Clos Margalaine!!! Iar la desert am servit câte un paharel de Ice Wine ☺ Bineînteles am avut si suc de rabarbăr si de portocale. A fost mai mult decât perfect! ♥

Am împodobit bradul - Miercurea fără cuvinte S52/2024

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Sa serbam împreuna Craciunul din 2066!

Dedicatie: pentru Rux, care este înca în modus Craciun 😏 (si pentru ca "în Germania, sfarsitul lui martie e pe 31")

Mi-as dori să sărbătoresc Crăciunul 2066 leganându-ma în balansoar lânga bradul împodobit, înconjurata poate de 22 de nepoti... Poate ca meteorologii vor spune că nu va fi zăpadă, poate ca Moș Crăciun va împarți cadourile dintr-o mașină plutitoare si poate ca prietenii ne vor trimite felicitari si cărți poștale de pe Marte... 

Da, mi-as dori să sărbătoresc Crăciunul 2066!. E clar ca vremurile se vor schimba, vom îmbătrâni... Cine ar putea spune ce ne rezervă viitorul?! Un singur lucru este adevarat acum si va fi si atunci adevărat: Crăciunul este perfect atâta timp cât îl petrecem cu familia si cu cei dragi! 

Lumea este atât de nesigură și sunt atâtea nestiute! 

Dacă ar fi sa mi se promita îndeplinirea unei dorințe, mi-aș dori pentru noi toți să profităm acum de șansa pe care o mai avem! 

Stelele ne luminează cu optimism, pentru ca ele cred în noi si stiu ca soarta tuturor este în mâinile noastre! 

.... Acestea sunt câteva idei desprinse din textul acestui minunat cântec...

Cine se mai înscrie la serbarea Crăciunului 2066?  😀💓😄

Sarah Connor  a lansat anul acesta o superba colectie de melodii pentru Craciun si Revelion si iata, melodia "Christmas 2066" are un minunat official video (în care apare si Delphine, fiica lui Sarah). 

Sub numele "Not So Silent Night - The Cozy Edition" - albumul a fost lansat la data de 17.11.2023 ca un dublu CD (inclusiv studio + versiune live) în digipack, un DVD, Blu-ray și ca 2LP. 

Cu ocazia lansarii, Sarah a declarat „Pentru mine, așa cum exprimă titlul discului, Crăciunul nu este doar o sărbătoare contemplativă. Pentru o mamă care lucrează, Crăciunul înseamnă mult mai mult decât un timp contemplativ”. Colectia are trei piese noi care suna pe alocuri în Motown-Feeling sau sunt transmit mesaje de pace. Deasemenea a inclus înregistrarea concertului de Crăciun de la Verti Music Hall din Berlin, 2022 (pe DVD și Blu-Ray). Însa nucleul noii ediții este format din cele 13 piese de pe celebrul album original „Not So Silent Night”, care a ajuns direct No.1 în urmă cu un an. Potrivit lui Sarah Connor, acest album „nu este un album clasic de Crăciun cu „Ave Maria” și „Silent Night”, ci un disc cu melodii noi de Crăciun pe care le-am scris noi. Ascultati euforicul „Ring Out The Bells” si contemplativul „ 24th” dar mai ales melodia de titlu „Not So Silent Night”... Acestea descriu un Crăciun tipic la noi acasă” ☺

Mici ornamente de Craciun - Miercurea fara Cuvinte 52/2023

 

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Ajun de Craciun 2023

Prima bucurie a zilei a fost sa împodobim bradul. 

Conform solstițiului de iarnă, zilele au început sa creasca, însa vrmemea turbata cu vânt si ploaie, mentine cerul întunecat mai toata ziua. Helmut a trebuit sa fixeze bradul în suport direct în camera si în loc ca frunzele uscate dintre crengile bradului sa se scuture pe terasa, în curte, anul acesta au aterizat direct pe podea (dupa ce toata casa era luna-bec si stele☺). 

Abia când bradul si-a desfacut crengile am realizat cât de mare este pentru casa noastra! ☺ Ocupa tot spatiul din fata usii glisante. Dar este OK! ;-)     

 Din punctul meu de vedere, întunericul m-a ajutat, pentru ca întotdeauna aranjez luminitele în brad cu instalatia aprinsa. Apoi am început sa agat globurile. 

Afara, steluta decorativa se zmucea sub rafalele de vânt si se izbea de geam, ca si cum ar fi fost o pară de box, lovita cu putere la antrenament. 

În fiecare an spun, wow, bradul acesta este cel mai frumos dintre toti pe care i-am avut vreodata! ☺ Adevarul este ca iubesc sarbatorile de Craciun si tot ce fac, fac cu pasiune.

M-am grabit la bucatarie pentru ca mi-am propus pentru aperitiv un bradut din foitaj. 

Am uns o foaie de aluat frantuzesc cu cème fraîche, am pus un rând de bacon si unul de brânza pentru sandwich. Am taiat fâsii si am pliat treptat inegal, precum crengile unui brad de la baza spre vârf. Am înfipt o tepusa subtire si am pus "brâdutii" în cuptor, pe foaie de copt. I-am asezat pe farfurii si am ornat cu rosii-cerry. Pentru "vârful bradului" am taiat cu forma de steluta, felii de castravecior. Am asezat masa si abia am mai avut timp sa fac dus înainte ca fetele sa sune la usa. 

Va doresc un Ajun de Craciun fericit, un Mos Craciun darnic si un Craciun de poveste! Sarbatori fericite, cu sanatate si bucurii!

O lume colorata - Reflexii în Oglinda S49/23

Caruselul pentru copiii prescolari mi se pare cel mai dragalas loc din târgul de Advent din orasul meu 😍 

Va invit sa participati la rubrica Reflexii în Oglinda initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

S-a deschis Târgul de Advent din Augsburg - RIO S48/23

Deschiderea oficiala a târgului de Advent din Augsburg a fost anuntata pentru luni, 27 noiembrie, ora 18. Eu locuiesc de 23 de ani în Augsburg si în fiecare an imi place sa fiu de fata atunci când se aprind luminitele în târg.

Chiar daca teoretic nu este nimic nou, atmosfera acestui moment este magica! 

Stiind ca Helmut nu (mai) este amator (da, Fiordaliso ma întelege cel mai bine), am convins-o pe Andrea - colega si prietena mea sa vina cu mine. Nici ea si nici logodnicul ei nu au participat niciodata la deschiderea târgului din Augsburg (der Augsburger Christkindlesmarkt) asa ca am plecat mai devreme de la serviciu si ne-am înteles sa ne întâlnim în tramvai (am cumparat bilet la oferta de "grup" dus-întors si am economisit câte 5 euro fiecare). 

Când am plecat spre casa, fulguia atât de frumos! Am ajuns acasa, m-am schimbat repede de haine si m-am îmbracat cu altele mai calduroase si foarte comode. Leo a fost extrem de dezamagit ca nu are voie sa vina cu mine, însa la un asemenea eveniment, daca esti mic, esti calcat în picioare! Am iesit punctuala în statia de tramvai si am asteptat sa soseasca tramvaiul in care s-a urcat Andrea (trei statii ne-au despartit). A început sa bata un vânt puternic, sa ma ia pe sus nu alta!

Fulgii zburau în toate directiile si se izbeau de toate obstacolele înainte sa ajunga pe pamânt. "Brrrr!" mi-a scrsis Andrea, "suntem in tramvai. Urca în ultimul vagon." Ce bine a fost în tramvai! Incalzit, curat, cu scaune comode... Andrea era bine "împachetata" ☺ avea si caciula si manusi. M-a întrebat îngrijorata "Tu nu ai nici macar gluga?!" Eu fandosita, am zis ca am un clop de blanita în rucsac, dar îl voi folosi doar in caz extrem! ;-) 

Ajunsi în centrul orasului, am constatat ca ninsoarea s-a transformat în lapovita. Mi-am scos palariuta si mi-am acoperit parul. 

În zona pietonala, asa cum era de asteptat, toate instalatiile electrice stradale erau stinse. Straluceau doar decoratiunile vitrinelor. Pe masura ce ne-am apropiat de Piata Primariei, a devenit tot mai aglomerat. Trecerea tramvaielor era blocata cu un microbus al politiei, parcat de-a curmezisul strazii principale. Lumea statea ciorchine la intrarea laterala în piata. I-am tras de mâna pe cei doi însotitori ai mei, am format un "trenulet" si ne-am strecurat pâna pe aleea principala din fata balconului primariei vechi. Am gasit un loc din care puteam sa vedem cladirea primariei foarte bine.

Toate tarabele aveau lumina stinsa si erau acoperite partial cu prelate. Este total interzis vânzarea produselor înainte de deschiderea oficiala a târgului. 

Târgul a început sa fie construit în primele zile ale lunii noiembrie. O vedere de sus a Târgului aici . Arhitectura este clara, amplasarea tarabelor-casute este stabilita cu mult-mult timp înainte În plus, nu oricine primeste licenta de vânzare aici. Sunt mestesugari si antreprenori cu traditie, care transmit din tata-n fiu aceasta îndeletnicire. 

Piata este înconjurata de Primaria veche, Turnul Perlach, magazine si restaurante si Primaria noua. Geamurile superioare ale primariei noi sunt decorate în fiecare an ca un calendar de Advent. Exista 24 de ferestre, în fiecare zi se trage draperia si apare la vedere un tablou dragut. Pâna la Întâi decembrie sunt însa toate ferestrele acoperite.

Nici macar bradul nu se observa în întunericul ce devenise adânc. Pomul de Crăciun este considerat centrul simbolic al pieței. Bradul Nordmann este o donație din regiune, a avut cca. 33 de ani, depaseste 18 metri înălțime și cântărește în jur de patru tone. Ziarele au scris ca decorul pomului este format din aproximativ 300 de stele aurii și aproximativ 1000 de luminițe. Bradul a fost împodobit pe 7 noiembrie. 

În fata primariei, a fost construita o scena din lemn. În fiecare zi vor avea loc aici mici spectacole si concerte tematice de Advent. Acum, o cântareata de opera intrepreta cele mai îndragite colinde, acompaniata de pian: Kling, Glöckchen, klingelingeling (Sună, clopoțel, sună), Leise rieselt der Schnee (Zăpada cade liniștit), Stille Nacht, heilige Nacht (Noapte tăcută, noapte sfântă), O Tannenbaum (O, brad frumos!) si Ave Maria. 

Târgul de Craciun din Augsburg - unul din cele mai vechi târguri din Germania, existând înca din secolul al XV-lea, a capatat acum 75 de ani denumiera oficiala „Christkindlesmarkt”. Pe lânga acest jubileu, anul acesta se serbeaza si 44 ani de când are loc sceneta "Cântecul Îngerilor" (Das Augsburger „Engelesspiel“). Traditional, la ora 18 fix, în balconul si ferestrele primariei vechi, apar rând pe rând îngerasi. Aruncând o privire în culise, îngerii sunt eleve la scolile si liceele din Augsburg, special selectate pentru aceste roluri. Pe lângă o expresie facială încântătoare, sunt necesare grație în mișcare, muzicalitate și, desigur, sa nu aiba rau de înălțime ( pentru a nu se întâmpla nimic atunci când îngerii se arata în ferestrele primăriei). Sunt 23 de ferestre cu îngerasi si în balcon, muzicantii. Inspirat dintr-un tablou de Hans Holbein (pictor nascut la Augsburg în anul 1497, unul din cei mai reprezentativi artiști germani din perioada Renașterii) sceneta "Engelsspiel" a fost inventata în anul 1977 de fostul director de turism din Augsburg, Fritz Kleiber. 

Sapte îngeri apar în balconul primariei, îmbracati în costume medievale si simuleaza interpretarea câtorva piese de epoca. 

    

În piata rasuna muzica, melodiile vocale și instrumentale sunt ascultate de catre spectatori, cu respiratia oprita... În mod normal... ca de data aceasta, a început sa ploua cu galeata! S-au deschis sute de umbrelele, copiii au început sa se agite, sa-si strige parintii, masa de oameni a început sa se miste, unii au cautat adapost sub acoperisul tarabelor, altii s-au adapostit lânga zidul Primariei Noi. Zapada de pe acoperisuri a început sa alunece... În plus, am fost înconjurata de un grup de italieni galagiosi (ups, este pleonasm?!). Greu am putut savura momentul... Nu mai pomenesc despre tentativa de a filma sau fotografia. Aceasta activitate s-a dus pe apa... nu sâmbetei ci a zilei de luni - ca luni s-a întâmplat toata povestea asta! ☺☺☺ Totusi, pentru cei care nu au vazut niciodata, spectacolul a fost foarte frumos! ♥ 

Dupa ce îngerasii s-au retras, primarita Augsburgului a declarat târgul deschis si în aplauze, luminile au fost aprinse în toata zona pietonala centrala. Bradul a stralucit în toata spendoarea, vârful piramidei a început sa se învârta, tarabele si-au deschis vânzarea.. Bineînteles, primele cozi s-au format la tarabele care vindeau vin fiert si la cele pentru mâncare. 

 

Am început si noi cu un vin fiert. Servit în pahare înalte, cu toarta, cu emblema târgului... Vin delicios, aromat si fierbinte. Ce bine ne-a prins! Vântul se mai îmblânzise însa ploaia ne biciuia, apriga! Am luat câteva înghitituri si am râs ca daca nu ne grabim, ploaia o sa umple si o sa dilueze mereu vinul... am fi putut bea câteva ore! ☺

Mi-am tras palaria pâna la ochelari, simteam manusile ude... Am servit si câte o chifla cu steak de porc, dar pânea s-a cam umezit... Am facut o tura scurta printre tarabe, sperând ca ploaia se va potoli, însa nu a fost sa fie. Am trecut pe lânga standul cu castane prajite (poza este dedicatie pentru Rux) (locomotiva) si ciudat, nu cumpara nimeni... Tja, ploaia bat-o vina!

     

Nu am rezistat aromei de "cartofi turbo" (acelia taiati spirala si infipti pe tepusa, prajit în ulei clocotind) dar nici de acestia nu am avut hazna. Pâna când am mâncat jumatate, cealalta jumatate s-a sleit! (cum s-ar zice, am luat teapa si aici). 

         

Simteam ca umezeala mi-a patruns prin captuseala mânecilor... Am decis sa ne grabim spre casa, altfel s-ar putea ca mâine sa fim bolnavi! 

Macar la tramvai am avut noroc. Nu am avut de asteptat nici macar un minut! Am calatorit tacuti, plouati, murati... I-am scris lui Helmut pe WhatsApp rugându-l sa porneasca sauna, ca sosesc în douazeci de minute, înghetata bocna. M-am despartit de cei doi prieteni si am alergat spre casa. Leo m-a întâmpinat la intrare, dar s-a retras si el dezgustat de îmbracamintea mea umeda. 

M-am dezghetat treptat, în aburii parfumati. Am facut trei serii de infuzii, cu aroma de pin, de portocala si de salcâm. Mi-am recapatat buna-dispozitie si mai târziu, cuibarita confortabil în pat si cu Leo în poala, am facut retrospectiva zilei si am concluzionat ca totusi seara a fost placuta! ;-)

Sper ca v-a facut placere sa ma însotiti în Târgul din Augsburg, v-au placut reflexiile din fotografii si videoclipuri ♥ Va doresc o zi de joi minunata si va invit sa participati la aceasta rubrica, initiata de SoriN si preluata aici, de mine. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, o imagine sau un clip pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel: