C'est fini les vacances! (Paris 5)

(continuare la "Întâilnite de gradul 4" "Fluctuat nec mergitur", "Aux Délices de Manon" si "Promenin-nous")

Cu cele 160 muzee, 200 galerii de arta, 100 teatre si peste 10000 restaurante, Parisul este vesel si primitor chiar si întrun sezon rece si umed. Ploaia si vântul acestui început de octombrie nu ne-au speriat, exuberanta noastra le-a ignorat pur-si-simplu.
Ultima zi a sejurului parisian a început în drum spre Muzeul Orsay - cu o scurta plimbare în Jardin des Tuileries - cea mai importantă și cea mai veche grădină franceză.
În dimineata gri, sub burnita fina, statuile de marmura de pe aleile parcului ne-au aparut mai impunatoare, avantajate parca de degradarea frumusetii naturii înconjuratoare. Tezeu si Minotaurul ( Jules Ramey), Mercur pe calul înaripat ( Antoine Coysevox), Nimfa (Louis Auguste Lévêque), Spartacus ( Louis-Ernest Barrias), Eva, Sarutul (Auguste Rodin), sunt statui maiestoase, pe lânga care nu poti trece nepasator. "Copacul vocalelor" (L'Arbre des Voyelles), semnat de sculptorului italian Giuseppe Penone atrage multi curiosi prin faptul ca, greu poti crede ca opera în bronz nu este un copac cu adevarat dezradacinat. Sculptura se vrea un joc cu ideea de degradare şi de atemporalitate, o meditatie asupra fragilitatii lucrurilor, un memento mori. În imediata-i apropiere, cele cinci piese de sah (regele, regina, tura, nebunul si calul), executate în bronz si risipite pe iarba acoperita de covorulul frunzelor moarte (les feuilles mortes), apartin sculptoritei Germaine Richier - eleva a lui Rodin.
Facând cu grija slalom printre balti, am ajuns la poalele pasarelei Senghor, magnificul pod pietonal ce duce spre Quai d'Orsay. Arcul metalic, îmbracat în lemn exotic brazilian, ofera o splendida priveliste peste Sena si, se spune ca este locul care l-a inspirat pe Claude Debussy în "Nocturna - Norii".
Îndragostitii de acest splendid loc - tinerii visatori, romanticii, au atârnat (fenomen întâlnit în metropolele lumii) pe grilajul de sub balustrada podului, lacate de diverse culori si marimi, ca simbol al micii proprietati si ca legamânt ca se vor reîntoarce. [ :) Noblesse oblige!]
De la jumatatea pasarelei se deschide panorama cheiului stâng al Senei, de unde troneaza în toata splendoarea Muzeul Orsay. Magnifica cladire, conceputa initial ca gara - în vederea întâmpinarii oaspetilor veniti la Paris, la Expozitia Universala din 1900 - adaposteste astazi una din cele mai mari colectii de arta impresionista din lume. Picturi, sculpturi, design, grafica si fotografie, peste 4000 de exponate*, emotioneaza prin frumusete si originalitate. Pe o suprafata de 16000 m² pot fi admirate lucrari ale renumitilor: Cézanne, van Gogh, Degas, Claudel, Gaudí, Gauguin, Monet, Matisse, Klimt, Delacroix, Courbet, Manet, Toulouse-Lautrec, Sisley, Signac, Rodin, Munch Rousseau, Pissarro, Renoir, Redon, si multi alţii. Emoţia ca te afli atât de aproape de picturile pe care le cunosti din albumele de arta este enorma si confera o stare de fericire si optimism.

Am iesit din muzeu cu credinţa că lumea este bună si frumoasă si ne-am îndreptat spre cartierul latin, descoperind în drum o multime de motive sa fim si mai îndragostite de Paris. Aspectul pitoresc al strazilor accentuat de grupurile de muzicanti postati la fiecare colt, arhitectura veche, luminile, cafenelele, aglomeratia... totul fascineaza. Am traversat bulevardul Saint-Germain trecând cu emotie pe lânga "Les deux magots" si "Café de Flore" loc preferat de întâlnire al scriitorilor, poetilor si pictorilor secolului XIX -XX. Paul Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, Sartre, Hemingway, Picasso, Umberto Eco si multi altii, au facut ca numele celor doua cafenele sa fie legate de viata culturala a Parisului.
Am luat la rând fiecare butic cu bijuterii anciens si haine vintage si cu mâinile încarcate de plase cu cumparaturi, ne-am oprit la restaurantul traditional "Cuisine de la montagne", mai mult sa ne odihnim decât sa ne astâmparam foamea :) Apoi, sub pretextul "plimbare pentru o buna digestie" am colindat bulevardul Rochechouart, admirând cladirile unde au locuit Jean Gabin, Gustave Caillebotte, Hôtelul Charleston, Hôtelul Trianon, Elysée Montmartre, cabaretul Le Chat noir , cabaretul La Cigale. Din Place Pigalle am urmat bulevardul de Clichy si am ajuns bineînteles în fata celui mai vestit cabaret din lume - Moulin-Rouge. În ciuda preturilor, în fata intrarii era coada, însa trebuie sa spun ca, la fel de multi erau si cei ce faceau ca noi, doar fotografii în fata celebrei cladiri.
Am hotarât sa servim câte un cocteil în imediata apropiere, în barul "Indiana" - placut surprinse de atmosfera animata, fundalul muzical agreabil si decorul cald creat de nuantele de ocru si ornamentele etnice.
Seara târziu, dupa ce am ascultat ultimele piese întrun club rock cu muzica live, ne-am îndreptat spre Champs-Élysées, am servit câte o prajitura la "Publicis", apoi am urcat în ultimul metrou spre casa.
Am încheiat ziua ca de obicei, la povesti si un pahar de vin.
A doua zi dimineata dupa micul dejun, am împachetat bagajele si ne-am îndreptat spre gara.
Sejurul în Paris petrecut alaturi de prietenele mele dragi este una din cele mai frumoase amintiri.
----------------------------------------------------
*) - Pentru ca fotografiatul în Museé d'Orsay este (de doi ani) strict interzis, am alcatuit cu ajutorul paginii oficiale a muzeului. - un slideshow ce contine cele mai reprezentative picturi si sculpturi ale expozitiilor.