Calendarul si coronita de Advent

Povestea calendarului îsi are originea la mijlocul secolului al XIX-lea. Adevăratul sens al sezonului de Advent (în latină "adventus" înseamna "sosirea / întâmpinarea") este pregătirea mentală și spirituală pentru cea mai mare sarbatoare creștina al anului - nașterea lui Iisus, în noaptea de 25 decembrie.
Adventul include cele 4 duminici din-nainte de Crăciun (începând sa numaram prima duminică de după 26 noiembrie). Sezonul Adventului se încheie pe 24 decembrie după apusul soarelui, când începe Ajunul de Crăciun.
În biserica romană (arta romană s-a dezvoltat pe teritoriul Imperiului Roman) au existat inițial între patru și șase duminici în perioada de Advent până când Papa Grigore I cel Mare (pontificat 590-604) a fixat numărul lor la patru.
Calendarul de Advent a fost creat în secolului al XIX-lea în țări de limbă germană și a avut mai multe pre-modele, create mai mult sau mai puțin simultan, în diferite localitati. În acea perioadă, Biserica Catolică a aprofundat Adventul si pe timpul slujbelor au fost citite pasaje biblice, au fost recitate versete referitoare la perioada din-naintea Nasterii Domnului, crestinii s-au rugate împreună și au cântat cântece ce prevesteau nasterea lui Iisus.
Deoarece timpul este o cantitate abstractă și deosebit de dificil de înțeles pentru copii, părinți au început să vină cu diverse idei pentru a face tangibil pentru copii, timpul rămas pâna la Craciun și pentru a sublinia aspectele speciale și festive ale Adventului. Copiii au nevoie de un exemple vizuale spre a înţelege...
Parintii au agățat în trepte, pe perete sau pe fereastră, 24 de poze cu motive de Crăciun. Într-o altă variantă, părinții au marcat pe ușile de dulap sau pe cantul ușilor 24 de linii cu cretă - duminicile cu linii mai lungi sau colorate. Copiilor li s-a permis apoi să șteargă o linie în fiecare zi.
În unele familii s-au folosit lumânari - în fiecare zi a fost aprinsa o nouă lumânare si astfel a crescut intensitatea luminii, simbolizând sosirea iminentă a lui Iisus Hristos - lumina Lumii.
Spre sfârșitul secolului XIX, părinții creativi au făcut așa-numitele "ceasuri de Crăciun" - un disc rotund cu 12 sau 24 de divizii, cu indicator ce putea fi deplasat manual, în fiecare zi, o diviziune mai departe. Subdiviziunile erau prevăzute cu versuri sau versete biblice. Ilustrând timpul rămas, calendarul de Advent a devenit cronometrul zilelor până în Ajunul Crăciunului.
Primul „ceas de Crăciun” tipărit pentru copii a fost realizat în Hamburg în anul 1902 și publicat de editura Friedrich Tümpler. A costat 50 Pfennig.
În 1904, calendarul de Advent „În Țara Copilului Hristos” a fost publicat ca supliment al unui ziar din Stuttgart - bazat pe ideea lui Gerhard Lang (1881-1974). Acest calendar nu avea ușite pentru deschis, ci consta din două părți tipărite. O foaie cu 24 de imagini pentru decupat și o cutie de carton pe care au fost tipărite versete pe 24 de câmpuri, fiecare compuse de Lang însuși.
În fiecare zi copiii aveau voie să taie o poză, să citească un verset și să lipească poza pe ea. Pe 24 decembrie, urma sa fie lipita o imagine cu copilul Hristos îmbrăcat în alb (vezi foto).

Câtiva ani mai târziu, în anul 1920 Lang a reusit sa-si îmbunatateasca propria idee, realizând un calendar cu usite, în spatele carora sunt mascate figuri de ciocolata, calendare care pâna în ziua de azi, încânta în aceeasi masura pe cei mici si pe cei mari!
De atunci toata lumea stie... Crăciunul este atunci când deschidem ultima uşita.
În legatura cu Coronita de Advent exista o poveste venita din Hamburgul anului 1839, care spune ca teologul Johann Hinrich Wichern slujitor în Biserica Evanghelică-Lutherană avea în îngrijire un mic orfelinat. Pentru ca în perioada de Post, cei mici întrebau zilnic "cât mai este pâna la Craciun?" preotul a pregatit o coronita din brad cu 19 lumânari mici rosii si 4 lumânari mari albe, a aprins zilnic câte una rosie, seara în zilele lucratoare si câte una mare alba, duminica dimineata. Asa s-a dezvoltat ideea Coronitei de Advent.