Doar încă cinci luni până la Crăciun

Ieri seară am fost invitați de noii noștri prieteni la un grătărel. După masă, stând la umbră cu o bere rece, un spritz cu vin alb sau un Sambuca-Ramazzotti aromat, povesteam una și alta, când Rosi ne-a amintit că exact peste cinci luni vom sărbători Prima Zi de Crăciun. La temperaturile astea parcă nici nu-ți vine să crezi, nu-i așa? Acum ne văităm că ne topim de căldură, iar peste cinci luni probabil ne vom plânge că trebuie să curățăm zăpada și că ne îngheață urechile fără căciulă. Așa suntem noi, oamenii — mereu între două extreme.
De aici discuția a alunecat firesc spre iarnă, iar Rosi și Klaus și-au amintit de ceva drag lor, „Îndrăgostiții” – Zwetschgenmännla. Pentru că eu nu am știut nimic despre această tradiție franconă, Rosi a adus cuplul de figurine și mi-a povestit istoria lor.
Sunt omuleți făcuți manual, cu corpul modelat din prune uscate înșirate pe sârmă subțire, cu cap din nucă și tălpi din alune. Fiecare are câte un accesoriu minuscul, o pălărioară, o mătură, un instrument muzical, ceva care îi transformă într-un personaj. Tradiția acestor figurine datează din secolul al XVIII‑lea, când erau considerați talismane aducătoare de noroc, iar dacă îi păstrai în casă peste iarnă, aduceau belșug, sănătate și liniște.
Există multe variante simpatice, coșarul norocos (der Schornsteinfeger), muzicianul (der Musiker), drumețul (der Wanderer) sau cuplul francon (das Paar). Fiecare are o poveste și un mic gest care îi dă personalitate.
Perechea din poză are deja 47 de ani. Rosi a primit-o de la soțul ei în primul an de căsătorie, iar de atunci îi însoțește în fiecare iarnă — un talisman vechi, păstrat cu grijă, martor al multor seri reci și Crăciunuri trăite împreună.
Și poate tocmai astfel de momente fac locul acesta atât de special — mici povești, tradiții păstrate cu drag și oameni care le transmit mai departe. Abia aștept să trăiesc emoția primului Crăciun aici, în Franconia Superioară, și să descopăr pe rând fiecare obicei și tradiție, păstrate atât de frumos.

Două zile de magie – Crăciun luminos si fericit!

Înca o mică restanță de final de an 

Crăciunul din acest an a avut pentru noi o strălucire aparte. Pentru că Raluca, una dintre fetele mele, a lucrat pe 24 decembrie, ne-am adunat cu toții abia în prima zi de Crăciun – iar cadourile au așteptat sub brad până am fost împreună.
Masa festivă a fost o bucurie în sine. Am început cu aperitivele noastre tradiționale - salată boeuf, salată de vinete, guacamole proaspăt și pateuri fragede. A urmat o supă cremă de roșii, cu smântână și busuioc, iar felul principal a fost o încântare — pulpe de gâscă la cuptor, cu Knödl de cartofi și varză roșie călită. La desert, clătite cu sos de vanilie, umplute cu zmeură și căpșuni proaspete, apoi cafea și fursecuri pentru cine a mai avut loc în stomac.
Am avut o șampanie Grand Plaisir, nectaruri de rodie, piersici și ananas, un Pinot Noir perfect pentru gâscă, iar la desert un vin de gheață, rece și dulce ca o poveste de iarnă.
Pe timpul cinei, Leo și Chico au fost atât de cuminți încât aproape am uitat că sunt acolo. Dar când ne-am mutat în salon, în jurul bradului, pentru a împărți cadourile, zici că au fost trași cu cheița. Alergau de la un pachet la altul, fascinați de foșnetul hârtiei, convinși că totul e un joc inventat special pentru ei. Ne-au făcut să râdem cu poftă.
Fiecare dintre noi a fost încântat de darurile primite. Moș Crăciun a fost foarte generos anul acesta — probabil ne-a trecut pe toți la categoria „copii foarte cuminți”. Am cântat colinde, am ascultat cele mai frumoase CD-uri de sezon, am povestit, am râs și ne-am bucurat de fiecare clipă. Pe la ora 22 musafirii au plecat, iar înainte de miezul nopții casa era deja pusă la punct, ca și cum petrecerea ar fi fost doar o amintire luminoasă.

     
A doua zi de Crăciun am fost invitați acasă la Adela, unde fetele mele au contribuit amândouă la pregătirea meniului festiv. La aperitiv, ne-a fost servită câte o pară coaptă cu brânză, miere și mentă. A urmat un piure fin de cartofi, alături de pulled beef — carne de vită gătită lent, desfăcută pe fibre, cu sos de legume și morcovi caramelizați. La desert am avut ceva cu adevărat spectaculos — conuri de brad comestibile, adevărate opere de artă — un muffin de ciocolată ca bază, acoperit cu fulgi de cacao și ciocolată care imitau perfect zimții conului, servite cu înghețată de vanilie și măr copt cu stafide.
Am băut prosecco, vin, sucuri după pofta inimii, cafea și încă un pahar de vin de gheață. Atmosfera a fost la fel de caldă și de frumoasă ca în prima zi, pentru că în fond, asta contează de Crăciun — să fim împreună, în liniștea și lumina casei.
Au fost două zile superbe, pline, luminoase, cu mese bogate, râsete, colinde, cadouri, povești și multă iubire.

Räuchernächte — nopțile suspendate ale iernii

În Bavaria, nopțile dintre Crăciun și Bobotează sunt considerate magice și poartă numele de Rauhnächte — cele douăsprezece nopți sacre care se întind de la 25 decembrie până în ajunul Epifaniei, sărbătoarea celor Trei Regi Sfinți. În această perioadă, lumea se reașază în tăcere, iar casele sunt purificate prin fumigație. Sunt nopți cu propria lor respirație, un spațiu suspendat între ani, în care totul se așază altfel. Numele este german, dar ceea ce desemnează vine dintr-un timp mult mai vechi — pre‑germanic, pre‑creștin, pre‑celtic, dintr-o Europă care încă nu se împărțise în popoare.
Așa cum yoga are un nume sanscrit, deși practica ei a depășit de mult granițele Indiei, la fel și Räuchernächte este doar eticheta modernă pentru un ritual european străvechi. În zona Alpilor — Bavaria, Austria, Tirol și Elveția — tradiția s-a păstrat cel mai coerent, pentru că oamenii au continuat să o trăiască firesc, ca parte din ritmul iernii. Documentele medievale germane o surprind în detaliu, iar în gospodăriile alpine obiceiul a rămas viu până în secolul douăzeci, apoi a continuat natural, adaptat în forma în care este trăit astăzi.
Magia acestor nopți nu vine din fum, ci din felul în care timpul pare să se reașeze. Între Crăciun și Bobotează, zilele și nopțile au o densitate aparte, ca și cum ar purta fiecare o temă nevăzută. Uneori e trecutul care cere să fie lăsat în urmă, alteori e o limpezire a spațiului, a gândurilor, a lucrurilor adunate fără să fie observate. Sunt seri dedicate protecției, viselor sau drumurilor care se pregătesc să se deschidă. În această succesiune de seri liniștite, ritualul fumului devine un reper al iernii, un gest care leagă interiorul de exterior și deschide un început.
Strămoșii observaseră că în aceste zile natura stă într-o pauză cosmică. Lumina începe să crească încet, iar oamenii simțeau această schimbare în felul lor. Știința modernă ar vorbi despre ritmuri circadiene, psihologie sezonieră și efectul liniștitor al aromelor naturale. Tradiția însă șoptește că în aceste nopți energiile lumii se reașează, iar noi putem participa la această reașezare.

Fiecare noapte are o temă — trecut, prezent, viitor, familie, sănătate, curaj, vise, protecție, recunoștință. Oamenii aprind amestecuri de plante — salvie, ienupăr, pelin, rășină de brad, tămâie — și lasă fumul să circule prin casă, ca un mesager între lumi. Ierburile deschid mirosul prin flacăra lor rapidă, rășinile dau un fum lent și dens, cu profunzime. Amestecurile rămân simple și naturale, exact cum se pregăteau în gospodăriile vechi.
Räuchernächte nu s-au născut din astrologie, ci din ritmurile iernii, din agricultură, din viața rurală și observația naturii. În lumea modernă, tradiția a fost reinterpretată, iar astrologia a devenit un strat contemporan de sens, nu un adevăr istoric.
Nu e un ritual solemn, ci o mișcare firească, aproape instinctivă, ca și cum ai aerisi o cameră în care ai stat prea mult. Fumul se ridică lent și creează o atmosferă care pare desprinsă dintr-un vis. Magia vine din liniștea cu care se schimbă aerul, din felul în care spațiul se limpezește. În aceste nopți, liniștea are altă consistență, gândurile se decantează, iar ceea ce rămâne este esențial.
Fumul nu curăță în sens literal, ci în sensul în care un gest repetat de secole creează o continuitate, o punte între oameni și timp. E ca și cum te-ai prinde de un fir vechi care vine dintr-o Europă de demult, dintr-un timp în care oamenii trăiau după ritmul anotimpurilor și simțeau că orice trecere are nevoie de un moment de purificare. În aceste nopți, anul vechi se retrage încet, iar cel nou își face loc cu o delicatețe pe care o observi doar dacă te oprești. Este clipa în care fumul se ridică și simți că ceva, undeva, se reașează.
Suntem la sfârșit de 2025, într-un decembrie care poartă în el oboseala unui an intens și scânteia unuia care se apropie cu pași moi. Räuchernächte devine o invitație să lăsăm în urmă ce nu ne mai servește, să păstrăm ce ne hrănește, să facem loc pentru ce urmează.
În aceste nopți suspendate, trecerea devine firească. Lăsăm în urmă ce s-a încheiat, păstrăm ce rămâne viu și deschidem un loc pentru ce urmează. Așa se naște 2026, cu o lumină pură, sigură, care se așază în noi cu liniște.

Respirația sacră a Divinității

În seara de Ajun, lumea creștină sărbătorește nașterea Mântuitorului. Însă, indiferent de apartenența religioasă, nimeni pe această planetă nu poate contesta că acum două mii de ani a trăit cu adevărat un om numit Iisus. Mesajul său a dăinuit peste veacuri. Însă din existența fizică a lui Iisus din Nazaret nu ne‑a rămas nimic palpabil — niciun sarcofag care, în caz de îndoială, i‑ar putea fi atribuit fără echivoc, niciun portret desenat de contemporanii săi. Căutarea Sfântului Graal s‑a dovedit zadarnică, iar Giulgiul din Torino este, cu o probabilitate care se apropie de certitudine, un obiect apărut la câteva secole după Hristos...
Și totuși, există o legătură care ne unește pentru totdeauna cu Iisus. O legătură pe care nu credința o țese, ci știința. Este vorba despre argon, un element gazos care reprezintă aproximativ 1% din atmosfera terestră. Fizicianul american Harlow Shapley a făcut următorul calcul — cu fiecare respirație, omul inspiră aproximativ 30 de trilioane de atomi de argon. Păstrăm acești atomi câteva secunde în corp, apoi îi expirăm neschimbați, deoarece argonul nu intră în reacție cu alte substanțe. Argonul rămâne într‑un ciclu etern în atmosferă. Cantitatea uriașă de atomi ai acestui gaz nobil, care străbate orice om de‑a lungul vieții, se răspândește pe întregul pământ. O parte dintre acești atomi sunt inspirați și expirați, din nou și din nou, la fiecare respirație. Este o mică parte din atomii de argon care au trecut prin ființa fiecărui om ce a existat vreodată pe acest pământ.
Raportat la Iisus și la cei treizeci și trei de ani ai vieții sale, se poate calcula că, la fiecare respirație, inspirăm aproximativ o sută șaizeci de mii de atomi de argon pe care și Iisus i‑a avut, pentru câteva secunde, în trupul său. Drept urmare, fiecare dintre noi poartă în fiecare clipă o adiere a suflării divine – și voi și eu, chiar acum, în acest moment.
🎄🍀 CRĂCIUN FERICIT! 🍀🎄

PS: Superba fotografie am primit‑o de la un bun prieten și poartă protecție cu watermark

PS2: textul de aici este propria traducere a unui fragment auzit la radio, pe Bayern 1

Târgul de Crăciun din Augsburg – magie și poveste în inima orașului

Unul dintre cele mai vechi și mai frumoase târguri de Crăciun din Germania, Augsburger Christkindlesmarkt – Târgul Pruncului Sfânt – transformă orașul într-o poveste de iarnă. Cu peste cinci sute de ani de tradiție, atmosfera lui atrage în fiecare an aproape un milion de vizitatori.
Întregul târg se desfășoară pe o suprafață de aproximativ opt mii de metri pătrați, cuprinzând Rathausplatz și străzile din jur, de la Maximilianstraße și Martin-Luther-Platz până la Philippine-Welser-Straße și Moritzkirche. Printre cele aproape o sută cincizeci de căsuțe de lemn, vizitatorii găsesc vin fiert, turtă dulce, cadouri artizanale și decorațiuni care dau culoare și parfum sărbătorii.
În centrul târgului tronează bradul natural, anul acesta cu o înălțime de peste douăzeci de metri și o greutate de șase tone. Împodobit doar cu steluțe de staniol auriu și luminițe calde, el păstrează tradiția veche și oferă un contrast de sobrietate și frumusețe față de fastul modern al altor piețe. Alături se înalță piramida cu lumânări, rotindu-se necontenit și adăugând târgului un aer de poveste, completând imaginea unui târg unde tradiția rămâne vie.
Dar ceea ce face ca acest târg să fie cu adevărat unic sunt momentele speciale care îi dau identitate și magie. Cel mai cunoscut dintre ele este Engelesspiel, spectacolul îngerilor pe fațada Primăriei, inspirat din altarul lui Hans Holbein. Este clipa de grație care a devenit simbolul Augsburgului și care nu se regăsește nicăieri altundeva în Germania. Pentru cei mici există Kinderweihnachtsmarkt, o piață dedicată lor, plină de povești, jocuri și un calendar de Advent care aduce surprize zi de zi. Un alt specific al orașului este Strada Poveștilor, unde vitrinele se transformă în scene de basm și plimbarea devine o aventură de copilărie. Iar pentru dorințele scrise cu emoție, Christkindles-Postamt, oficiul poștal al Pruncului Iisus, le oferă copiilor locul unde își pot trimite scrisorile către sărbătoare.

Un element spectaculos îl reprezintă uriașul Calendar de Advent al Primăriei. În fiecare zi din decembrie, câte o fereastră se deschide și dezvăluie o imagine nouă, transformând clădirea într-un calendar viu. Este un ritual care simbolizează așteptarea Crăciunului și aduce emoție atât localnicilor, cât și vizitatorilor, fiecare seară devenind un moment de întâlnire și bucurie comună.
Plimbarea printre căsuțele decorate cu lumini calde, mirosul de scorțișoară și vin fiert, colindele cântate de coruri și zâmbetele vizitatorilor creează o atmosferă de comunitate și bucurie. Nu e doar un târg, ci o călătorie în timp, unde tradiția se împletește cu magia Adventului.
Tradițional, târgul se închide la ora 12 a Zilei de Ajunului de Crăciun, însă magia creată rămâne în aer și conferă o continuitate naturală spre sărbătorile sfinte — Seara de Ajun, Prima și A doua zi de Crăciun — momentele în care bucuria comunității se retrage în intimitatea fiecărei familii.

„The Holdovers” – un film care mângâie sufletul - Clubul Cinefililor

Dacă ești în căutarea unui film de acțiune în sensul clasic — cu lupte spectaculoase și efecte speciale care-ți taie respirația — atunci acest film nu este pentru tine!
Dar dacă simți că ți-e dor de o poveste adevărată, despre oameni și suflete, despre prietenie și verticalitate, despre acele detalii esențiale care se ascund în spatele superficialității cu care din păcate ne-am obișnuit să trăim… atunci „The Holdovers” este "o bijuterie" pe care o recomand cu tot dragul (se poate viziona pe Amazon Prime).
🎄 Așezat în decorul unui internat din anii ’69–’70, în timpul vacanței de Crăciun, filmul ne poartă într-o călătorie emoționantă alături de un profesor rigid și un elev rătăcit, care învață să se vadă unul pe celălalt dincolo de aparențe. Este o poveste despre singurătate, despre pierdere și despre ce ne face oameni. Dar mai presus de toate, este despre punțile emoționale care prind contur acolo unde te-ai fi așteptat cel mai puțin.

🎬 Poate te gândești că "The Holdovers" nu se încadrează sezonului actual, este însa o alegere perfectă oricând, indiferent de vreme—pentru că atmosfera de Crăciun este discretă, fin sugerată, fără să abunde în clișee sau în melodii tipice. Tocmai această delicatețe îl face potrivit în orice moment.
Nu e un film care strigă, ci unul care șoptește. Nu te copleșește cu dramatism, ci te emoționeaza cu sinceritate. Și dacă îl lași, îți va rămâne în suflet mult după ce se termină...

🎶 Coloana sonoră, compusă de Mark Orton și completată cu piese atent alese din anii ’60–’70, este o adevărată poezie muzicală. 

Fiecare acord, fiecare vibrație muzicală amplifică emoțiile și adaugă profunzime atmosferei de epocă, fără să devină invazivă. Muzica nu conduce emoția — o însoțește cu delicatețe.

🎼Pentru "The Holdovers" au fost folosite instrumente vintage, iar acest lucru a fost o alegere intenționată pentru a reda autentic atmosfera anilor ’70. De la sunetele discrete ale pianului și ale instrumentelor vintage, până la ritmurile vibrante din “Venus” de Shocking Blue (1969), muzica nu doar însoțește povestea — o îmbrățișează cu delicatețe.

Mark Orton a colaborat cu regizorul Alexander Payne pentru a evita sunetele moderne. De la pianul electric Wurlitzer și chitarele Gibson Les Paul și Fender Telecaster, până la orgi cu pompare, cimbaloms și clopote metalice, sunetul este cald, nostalgic și discret. S-a renunțat la tehnologia Dolby Atmos, preferându-se un mix mono, ce evocă eleganța cinematografiei clasice. Toate aceste alegeri au fost făcute pentru a susține subtil emoțiile și estetica filmului. Este un soundtrack care completează delicat, memorabil.

Un moment muzical marcant este piesa „Crying, Laughing, Loving, Lying” de Labi Siffre  (1972), care apare în secvențe-cheie și pare compusă special pentru această poveste... Versurile sunt foarte simple și melancolice.

"Crying, Crying never did nobody no good, no how
That's why I don't cry
Laughing, Laughing sometimes does somebody some good somehow
That's why I'm laughing now
Loving, Loving never did me no good, no how, no how
That's why I can't love you now
Lying, Lying never did nobody no good, no how, no how
So why am I lying now?"

Traducere: 

Plânsul, plânsul n-a adus nimănui vreun bine, nicicum, De asta nu mai plâng.
Râsul, râsul, uneori, aduce cuiva un pic de bine, cumva, De asta râd acum.
Iubirea, iubirea n-a fost niciodată bună pentru mine, deloc, deloc, De asta nu pot să te iubesc acum.
Minciuna, minciuna n-a ajutat niciodată pe nimeni, deloc, deloc, Atunci de ce mint acum?

---

PS: Nu știu de ce, dar în mintea mea, această melodie a declanșat imediat o asociere cu stilul folk soft și influențele de easy listening din "Castles in the Air" de Don McLean. Iar titlul piesei m-a dus, într-o clipă, la romanul Eat, Pray, Love de Elizabeth Gilbert... Haha, cine știe ce scurtcircuitări neuronale s-au produs în „greierașul” meu! 😄

---

PS2: înscriu acest articol și la "Citate preferate" tabel de înscriere la SUZANA 👌

Magia Crăciunului: O Cină de Neuitat

În aceeași atmosferă de sărbătoare ca în seara de Ajun, prima zi de Crăciun a fost, de asemenea un prilej de bucurie și reuniune familială. Invitați sa luam masa la fiica mea, Raluca, am retrăit magia Crăciunului într-un cadru intim și elegant.
Verdele, simbol al speranței și al renașterii, a fost culoarea predominantă în decorarea mesei, imprimând un aer proaspăt și festiv. Meniul, atent pregătit, a fost o adevărată încântare pentru simțuri. Cu toții am fost încântați de combinațiile gastronomice, iar Helmut a fost fericit să vadă cum discipolul și-a depășit maestrul. 

Am început cu un aperitiv rafinat: o salată cu dressing de zmeură și balsamico, completată de fâșii de bacon crocant prăjite, o combinație perfectă de arome dulci și sărate. Felul principal a fost o capodoperă culinară: friptură de purcel în mantie de fistic și smochine, acompaniată de cartofi gratin și fasole verde cu morcovi caramelizați. Fiecare îmbucătură a fost o explozie de gusturi, o armonie perfectă între texturi și arome. Desertul a încununat festinul: kadayf cu fistic și praline de înghețată, servit alături de o cafea aromată. Am savurat fiecare moment, în timp ce colindele se auzeau discret, aducând un plus de căldură și veselie. 

Ne-am simțit cu toții foarte bine, ne-am bucurat de compania celor dragi și de atmosfera magică a Crăciunului. A fost o zi de neuitat, plină de zâmbete și voie bună. 🎄😊

Straluciri de Craciun - RiO S52/2024

Acasă la mine, Crăciunul este o simfonie de lumină și căldură. Pomul de Crăciun, anul acesta împodobit cu globuri albe și argintii, învăluie camera cu o strălucire caldă. 

Spiritul Crăciunului se simte în fiecare colț al casei. Mirosul de brad proaspăt umple aerul, aducând o notă de prospețime și sărbătoare. 

Plasat în fața ușii glisante din sticla, bradul încărcat cu luminițe se oglindeste și se dublează într-un joc de strălucire, cu ghirlanda care atârnă pe afară, de jur împrejurul casei. 

Acasă la mine, Crăciunul este mai mult decât o sărbătoare; este o stare de spirit, o celebrare a iubirii și a legăturilor care ne unesc. Este un moment de reflecție și recunoștință, o ocazie de a ne reaminti cât de norocoși suntem să avem un loc pe care să-l numim "acasă". 

Crăciunul este o perioadă în care ne bucurăm de liniște și de frumusețea momentului. În această perioadă, ne oprim din agitația zilnică și ne concentrăm pe lucrurile care contează cu adevărat.

Fie ca lumina și căldura Crăciunului să vă însoțească mereu! 

Daca va face plăcere, vă invit cu drag să participați la ultima editie din acest an a "Reflexiilor în Oglindă"(rubrica este preluata de la SoriN). Tuturor, sărbători fericite și un An Nou plin de împliniri!

Cutia magica

Ne mai despart doar câteva zile de sărbătorile Crăciunului. Vremea este indecisă, vântul șuieră și ropotele de lapoviță și ninsoare alternează, nu iesim din casa decât pentru cumparaturi.

Ieri seara am hotărât să transform o banală cutie de carton într-un cadru magic pentru fotografiile de Ajun-de Craciun. Am gasit în pivnita o cutie de marime mijlocie, am lipit cu banda adeziva laturile, asa încât din cutie sa nu ramâna decât peretii laterali. Apoi am îmbracat cutia în catifea verde, asemanatoare cu haina unui spiriduș de Crăciun. Dar, vai, catifeaua s-a terminat mai repede decât aș fi dorit! Nicio problemă, am zis eu, și am scos din dulap un prosopel cu ștrasuri, strălucitor ca stelele de pe cerul nopții. Am acoperit bucata rămasă de carton cu prosopul, creând un contrast fermecător și neașteptat. Am fixat catifeaua si prosopul cu ace cu gamalie.

Pe marginea cutiei, am prins cu ace de siguranță o beteală verde, unduind-o ca pe o liană de smarald. Am împodobit-o cu globuri mici de diverse culori. 

În timp ce lucram, mă gândeam la bucuria pe care o vor aduce aceste fotografii. Bineînteles ca Leo m-a ajutat si când cutia a fost gata, a pozat de proba. 

Speram ca fiecare clic al aparatului de fotografiat să surprindă nu doar chipurile zâmbitoare ale familiei și prietenilor, ci și magia și spiritul sarbatorilor. La urma urmei, nu-i așa că cele mai frumoase amintiri sunt cele în care am pus o bucățică din sufletul nostru?

Sarbatori magice! ✨🎄 LA MULTI ANI! 🎄✨

Au mai ramas doar doua zile până la Ajunul de Crăciun

 

Aseară a nins, frumos ca-n povești, cu fulgi mari și desi. Un strat subțire de zăpadă s-a așternut peste curtea tăcută. 

Dimineața, totul părea pudrat cu zahăr, dar soarele amiezii a topit aproape totul. Se pare că nu vom avea Crăciun cu zăpadă... ❄️✨ E însa frig si bate vântul. 

Helmut s-a întors de la cumparaturi si mi-a adus un buchet de trandafiri alb-roz, fragili și grațioși. Mirosul lor proaspăt, deși abia perceptibil, aduce o notă de tandrețe și emoție în mijlocul acestui anotimp rece.🌹❄️✨

Bradul așteaptă răbdător în curte, mai sunt doar două zile și va fi împodobit pentru marea sărbătoare a anului. 

Astăzi am pregătit pungi cu mici cadouri pentru vecinii de pe stradă. 

Mâine, în a patra duminică de Advent, vom bate din ușă în ușă și vom lăsa micile surprize, cu speranta de a răspândi bucuria sărbătorilor în cartier. ✨🎄

Felicitari speciale de Craciun

Crăciunul a fost întotdeauna o sărbătoare magică în casa noastră, mai ales de când le am pe cele două fiice ale mele. 

Îmi amintesc cu drag de anii când erau mititele, când magia sărbătorilor începea devreme, cu micile scrisori către Moș Crăciun, pline de dorințe și speranțe. Ma amuzau teribil stradaniile lor de a iesi in evidenta prin cumintenie, în luna decembrie. Au crezut în Moș Crăciun până după clasa a doua, iar acei ani au fost plini de frumusete și inocență.

 

Casa noastră a fost mereu plină de veselie si de agitatie placuta, în perioada de Advent. Mereu se întâmpla ceva important, fie că era vorba de curatenia generala, de pregătirea prăjiturilor sau de cântatul colindelor. Acum, fiecare dintre ele are propriul apartament, iar noi, eu și Helmut, am rămas în casa doar cu Leo, baietelul nostru blanos si cu patru picioare ☺

Anii trec, curățenia într-o casă atât de mare ne ia tot mai mult timp, dar veselia încă domnește. Oricât de grea ar fi ziua de lucru, Leo reușește prin giumbușlucurile sale să alunge stresul cotidian și să readucă echilibrul și armonia în viața noastră. 

Cât despre zilele de Crăciun, le-am serbat mereu împreună - Crăciunul rămâne o sărbătoare a iubirii și a familiei. Fiecare din cele trei zile de Craciun sunt frumos marcate, în familia noastra. Bradul îl împodobim in ziua de Ajun, apoi începe masa festiva, iar dupa aceea, desfacem cadourile de sub brad, depuse discret si din timp. Ascultam colinde si cântam, povestim amintiri dragi, Leo si Chico - catelusul Ralucai, se joacă veseli printre picioarele noastre si atmosfera este deosebit de plăcută. Seara se încheie cu toți adunați în jurul șemineului, savurând o cană de ciocolată caldă sau vin fiert. Este un moment de liniște și reflecție, în care ne amintim de cei care nu mai sunt printre noi și ne bucurăm de prezența celor dragi. Seara de Ajun de Craciun este o seara speciala! 

Prima si a doua zi de Craciun, sunt serbate deasemenea cu fast. Meniurile sunt alese si pregatite cu multa dragoste si grija. Pâna acum doi sau trei ani, am obisnuit sa serbam toate cele trei zile acasa la noi, acum fetele au preluat fiecare una din zile si îsi etaleza personal atât maiestria culinare, cât si cea de gazda, asa cum au învatat de la noi ♥ Anul acesta suntem toti invitati pe 25 decembrie la Raluca si pe 26 decembrie la Adela (apropo zile sfinte, pe Adela am botezat-o si Cristina, deci Ziua Nasterii Domnului este ziua ei onomastica, iar pe Raluca am botezat-o su Stefania, iar ziua de 26 decembrie este Ziua Sfântului Stefan, deci ziua ei onomastica). 

Revenind la Seara de Ajun si cadouri, trebuie sa recunosc ca nu mai sunt creativa... Pâna acum câtiva ani, umblam din magazin în magazin, în cautarea cadoului perfect. Asta înca mai fac, dar doar pentru prieteni si vecini. Pentru familie, am devenit mai practica - daca se poate numi asa. Am hotarât ca nu are rost sa cheltuim bani pe ceva ce nu ne este neaparat necesar. De aceea, eu si Helmut ne dorim ceva si cumparam de comun acord; nu mai este o surpriza, însa este totusi o bucurie, o împlinire. Iar pentru fete, cumparam ceva mic-simpolic, alaturi de care punem un voucher - pentru un spectacol, pentru un hobby sau poate pentru coafor. În plus, eu si fetele avem o traditie:  întotdeauna ne scriem câte o felicitare, prin care ne exprima sentimentele și ne reaminti cât de mult ne prețuim una pe cealaltă. În fiecare an avem fotografii cu Adela cu ochii plini de lacrimi ♥ Adela, fiind cea mai sensibilă dintre noi, își lasă lacrimile să curgă de fiecare dată când citește ceea ce i-am scris. Lacrimile ei nu sunt doar de emoție, ci și de recunoștință și dragoste. 

Anul acesta, am decis să scriu același mesaj atât pentru ea, cât și pentru Raluca, pentru a le spune cât de mândră sunt ele. Felicitarea este identica si am cumparat-o special pentru ca mi-a amintit de un biletel pe care mi l-au scris ele cândva, când erau mici (în loc de semnatura, au desenat atunci doua capete de îngerasi ☺). Iar banii, nu îi voi pune doar asa în plic ci, anul aceasta m-am gândit sa confectionez un gen de felicitare cu motiv de Craciun. 

  

Am decupat carton colorat - acum, ca felicitarile sunt gata, ma gândesc ca ar fi fost poate mai potrivit carton rosu, dar... eu am folosit acest carton galben, asortat la felicitarea cu îngerasul. Pe o coala de hârtie, vernil pentru Raluca si bleu pentru Adela, am lipit usor cu banda adeziva, cateva bancnote. Apoi cu ajutorul unei folii transparente, am copiat locul unde se vad sumele, astfel încât, pe cartonul galben sa pot desena "globuri" ferestre. Am decupat, începând sa tai din partea de sus a cartonului, în linie dreapta, ca si când acolo ar exista "snurul pentru glob". Am lipit cartonul peste coala cu bani, am colorat putin marginile "ferestrelor" si am scris cu auriu si rosu "Frohe Weihnachten!"

 

Ceea ce a rezultat, se vede aici. Raluca si Adela stiu sa aprecieze si cu siguranta surpriza va aduce un zâmbet pe chipurile lor. 

În seara de Ajun știu că vom trăi din nou acele momente de neuitat, pline de emoție și căldură. Ne vom îmbrățișa, vom râde și cu siguranta vor curge câteva lacrimi de bucurie. Crăciunul nu este doar despre daruri materiale, ci despre a fi alături de cei dragi și a împărtăși sentimente sincere și profunde. 🎄✨

~~~~~~~~~~~*******~~~~~~~~~~~********~~~~~~~~~~~~~~~~~

Înscriu postarea la AFEC - Niko

Spărgătorul de nuci

Nico a lansat invitatia la AFEC 2024 si mâinile pricepute - Diana, Rux, Suzana, Mihaela, Liliana, Pompilia, s-au înscris cu o multime de creatii! 

Eu, în continua criza de timp, nu am reusit pâna acum sa preiau decât doua teme, un gen de felicitare pentru Craciun (o sa revin in alta postare) si "spargatorul de nuci" pe care il prezint aici.

Initial am vrut sa fac o figurina pentru intrarea în casa, de cca.1,2 metri. Însa fetele au acceptat ideea doar pentru o mini-figurina... si acum, sincera sa fiu, ma bucur, pentru ca nu as fi avut timp. Abia am reusit si asa, si asta cu cu muuulte ajutoare! 

L-am rugat pe Helmut, înca de la începutul lunii decembrie sa îmi faca din lemn figurina. A mesterit în atelierul lui din pivnita si... figurina a iesit perfecta! Lemn, plastic sârme si suruburi. Nici ca am visat asa ceva! A avut ca model unul din Spargatorul de Nuci din colectia pe care am adunat-o de-a lungul anilor. În total am avut sapte... acum avem opt ♥ Este cel mai înalt din colectie, masoara 39 centimetri. 

Nu am stiut cum ar fi mai bine sa colorez figurina, gata asamblata sau piese separate. Pentru ca nu am avut niciun plan, mi s-a parut mai avantajos asa, gata asamblata, însa m-am cam chinuit. A fost bine pentru ca am putut asorta treptat culorile însa a trebuit sa fiu foarte atenta sa nu mânjesc piesele in imediata apropiere. Am folosit culori acryl, pe care le-am aplicat cu pensula, fara a folosi apa. Deasemenea am avut si "carioca" tot pe baza acryl.  La fata soldatelului am folosit creioane "acuarela".

Am inceput prin desenarea ochilor si aplicarea blanitei albe, în chip de par si barba. Privindu-mi colectia de soldatei, am constatat ca nu am niciun batrânel. Asa ca am lipit fâsii de blanita si in zona mustății a sprâncenelor. Apoi am hotarât sa folosesc culorile traditionale de Craciun: rosu, verde, alb, auriu si argintiu. Jachetei albe i-am asorta butoni albastri, din "diamante" din plastic. Acelas tip de "diamante", de culoare verde însa, am folosit pentru a împodobi cizmele negre. Coroana am împodobit-o cu margelute galben-aurii. Fara ajutorul lui Leo nu as fi reusit! Spargatorul de Nuci este creatie de familie! ♥ 

Înscriu cu bucurie aceasta figurina în tabelul creatiilor de decembrie.

Succes tuturor mâinilor pricepute! Un sfârsit de decembrie cât mai creativ si vesel! 

PS: Cred ca Vero nu va avea timp din cauza celor doi motaneii nazdravani, totusi, o invitam si pe ea la AFEC24, deasemenea pe Gina, Ioana, Potecuta si NIMA.

 

Înca un pas mai aproape de Crăciun - Miercurea fără cuvinte S50/24

 

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Decor de Advent - Miercurea fără cuvinte S49/2024

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

Hornul si fumul

Nu-i asa ca am uitat sa va arat casuta pe care am achizitionat-o anul trecut în luna decembrie? Este micuta (ca un cub cu latura 10 cm ), simpluta, confectionata din tabla. Acoperisul este detasabil si în interiorul casutei exista un suport pentru un "con-fumator"... alta traducere mai adecvata nu am gasit.☺ 

Casuta foloseste la aromarea aerului din casa, deci... pe lânga casuta, trebuie cumparate si micile "conuri-fumatoare" - un fel de carbune care arde fara flacara si emana o aroma usoara, fina, placuta. Eu am cumparat "conuri" cu aroma de brad, altele cu aroma de scortisoara si o cutie cu aroma de tamâie de Craciun. 

Istoria acestor conuri se pierde în negura timpului, dar prima atestare a productiei de Räucherkegel - asa cum conurile-fumatoare se numesc pe germana, a fost în anul 1750, în regiunii Crottendorf din Muntii Metaliferi. Aici se extrageau dintotdeauna rasini si materiale biotice aromatice si se produceau diverse amestecuri utilizate mai ales la ceremoniile religioase. Odata cu aparitia traditiilor moderne de Craciun - pe la mijlocul secolului al XIX-lea, folosirea acestor conuri parfumate s-a raspândit si dincolo de muntii Erzgebirge. 

Calitatea acestora a capatat renume si astazi sunt protejate prin licenta. Lumânarile fumigene de Crottendorf sunt renumite international si au doar componenti naturali: rasina, carbune de lemn, faina de cartofi, lemn de santal, faina de fag, miere si arome naturale. Componentele se amesteca formând un aluat umed, aluatul se pune in forme si se lasa la uscat. 

Pe lânga aromele traditionale ("aroma de Craciun", de brad sau de scortiosoar si mar) exista o gama larga de arome, potrivite fiecarui anotimp - pe baza de esente florale, pentru ambient, dar si cu mirosuri care sa alunge insectele.

Eu folosesc lumânrelele fumigene pentru a parfuma aerul din camere. Este tare placut ♥

Vacanta de iarna...

... s-a sfârsit 😔 Am avut 16 zile de concediu si... au zburat ca vântul! Ohooo, apropo de vânt (la propriu) am avut parte din plin zilele acestea. Temperaturile au oscilat între 5 si 15 grade iar amiezile pareau zile de primavara!

Prima saptamâna a fost minunata! Pregatirile pentru Craciun, împodobitul bradului, familia adunata în jurul Pomului de Craciun, mesele festive, serbarea revelionului. 

Apoi în prima zi a Anului Nou, vizita la gradina zoo în magica expozitie de lumini, muzica si culori.

Marti, miercuri si joi au fost zile de tândăleală. Am servit filme "pe pâine"! Cred ca am vazut chiar si patru filme pe zi... [Mi-am dereglat total somnul, am fost treaza pâna la trei dimineata si am dormit pâna la orele 9:30. Însa, începând de luni, va trebui sa revin la rutina saptamânii de lucru cu 40 ore! Înca nu stiu cum voi reusi... mai sunt doar câteva ore pâna când va trebui sa ma prezint la birou.]

Vineri... m-a lovit un dor enorm de zapada! Cum sa închei "vacanta de iarna" fara sa fi vazut zapada?!

La aproximativ 150 km de noi, în Alpii Allgäu, într-o mica statiune montana stim ca iernile sunt mereu îmbracate în nea... Este un fenomen ciudat, pentru ca altitudinea nu depaseste 1500 metri, dar Balderschwang are zapada din plin! De jur împrejur este totul verde, în statiune însa patura de nea depaseste 70 cm iar pe vârfuri, zapada este mult peste un metru. 🛷

Asa cum ne asteptam, parcarile erau arhipline! Cei mai multi erau veniti la schi. A trebuit sa dam trei ture, pâna când am gasit un spatiu legal de staționare! Dar s-a meritat! 

Am luat saniuta si ne-am îndreptat direct spre pista de săniuş. Nu era aglomerata, erau doar câtiva copii... Am facut câteva ture, Leo a fost membru permanent al echipajelor ☺ Leo & Carmen si Leo & Helmut ☺ Am uitat ce greu este sa urci dealul! Ne-a iesit sufletul si pâna în vale, ajungi în mai putin de un minut! Este corect?! In plus, ba ne-a fost cald, ba ne-a luat frigul... Doamne, când eram copii, alergam zi-lumina si nu simteam nici gerul si nici oboseala! Uitam si de foame si de sete, chiuiam de bucurie pe panta în jos, alergam si râdeam alaturi de prieteni si ne întorceam acasa abia când se întuneca.  

"Prin omătul amintirii trece săniuţa copilăriei. Cu ecou de clinchet şi dangăt..." (citat N. Petrescu-Redi)

Pe la ora 15 a început sa ninga. ❄️🌨️ Am intrat la restaurant si am baut câte un ceai negru cu rom. Nu mi-era foame, dar mi-am comandat o portie mica de cartofi pai - miroseau apetisant. Leo s-a asezat pe bancuta, între noi (cum altfel?! ☺) si a tras un pui de somn.

Ne-am reîntors pe pista însa ne scazuse mult elan. Aveam plumb legat la picioare! Dupa doar doua ture am transpirat si sub limba! Am hotarât ca e vremea sa ne întoarcem acasa, ningea tot mai puternic si vizibilitatea devenea tot mai redusa. 

Pe masura ce ne-am îndepartat de munti, ninsoarea s-a transformat în lapovita, apoi în ploaie. Am ajuns acasa înainte sa se lase întunericul si dupa ce am facut dus, am adormit ca bolovanii ☺ 

Sâmbata am continuat cu filmele - am reusit sa vad toate nominalizarile la Golden Globes si Oscar cu exceptia filmului „Killers of the Flowers Moon“ (acesta era pe lista Amazon "de împrumutat" pentru 14 euro!). 

🎄Astazi am despodobit bradul, cu toate ca arata înca foarte bine! Cum l-am scos pe terasa (asa, cu stativ cu tot) cum a început sa ninga... Si ninge, si ninge... Meteorologii spun ca noptile vor fi cu multe grade în minus! Deci iarna s-a hotarât sa ne bata la usa! Asta se întâmpla exact acum, când practic pentru mine nu mai conteaza cum este vremea afara! Plec de acasa spre serviciu pe întuneric, ma întorc acasa pe întuneric si îmi petrec întregul timp într-un birou cu temperatura constanta - indiferent ca e vara sau iarna; lucrez la un birou cu doua monitoare enorme, toate jaluzelele la geamuri sunt trase, luminile pe plafon functioneaza 20 de ore din 24! Pentru mine acum important ar fi doar ca soselele sa fie curatate. Fac zilnic 27 km dus, 27 km întors... Si tot începând de mâine sunt anuntate greve în multe domenii! Ce este sigur este ca fermierii vor bloca multe sosele cu tractoarele si utilajele agrare... exact nu stie nimeni, care sosele vor fi afectate. Vom trai si vom vedea!

PS: înscriu postarea la rubrica "Citate preferate" - tabel inscriere Suzana