Poveste de Advent

Doar patru saptamâni ne mai despart de Ajunul Crăciunului. Este "Luna Cadourilor" una din cele mai frumoase perioade ale anului. Chiar dacă unii dintre cititorii mei mai vechi îsi vor aminti povestea - din blogul de anul trecut, sunt sigură ca pentru multi va fi o descoperire emotionanta, exact potrivita pentru timpul de Advent
Hârtia aurie pentru cadoul de Craciun
Într-o zi, tatăl tocmai sosit acasă, îsi găseste biroul răvăsit si descoperă că din rola de hârtie fina aurie, păstrată "pentru ocazii deosebite" a mai rămas doar un rest si acela ciopârtit. Nervos peste măsura, începe sa strige la fetita lui de 6 ani, o ceartă si apoi încheie amenintând-o:
"În câteva zile este Crăciunul. Pentru tine nu o sa fie nimic sub brad!"
În seara de Ajun, când tatăl s-a întors de la serviciu, fetita l-a asteptat în hol, i-a întins o cutie împachetată în hârtia aurie si cu voce vinovată a spus: "Este pentru tine Tati. Crăciun fericit!"
Tatăl înduiosat si cumva rusinat pentru felul în care a reactionat câteva seri înainte, o mângâie pe părul buclat, îsi dezbracă paltonul, îl agată în cuier si curios, desface repede pachetelul. Dar...spre surprinderea lui...cutia este goala! Si atunci simte din nou cum sângele îi clocoteste de mânie si strigă:
"Ai risipit hârtia asta scumpă pentru a împacheta o cutie goala?!"
Fetita, cu lacrimi în ochi, abia reuseste sa mai îngâne înainte de a izbucni în plâns:
"Dar Tati, am pus atâtia pupici în ea, până am umplut-o!"
Câteva secunde, colericul tată nu-si revine din stupoare, apoi înduiosat peste masura, îngenunchează în fata fetitei si o mângâie, negăsind nici un cuvânt potrivit!
Câteva luni mai târziu, fetita este lovita de o masină si...devine îngeras.
Dupa înmormântarea fetitei, tatal a păstrat cutia aurie întreaga viata, lânga patul lui... În fiecare seară a deschis cutia si si-a luat un pupic, din pretiosul cadou pe care fetita lui dulce i l-a dăruit cu inima curată...

Sensibila poveste am găsit-o în editia de luna aceasta a revistei locale Der Lechhauser (Augsburg). Cu greu mi-am stăpânit o lacrimă...si mi-am amintit cum am plâns, copil fiind, când bunica mi-a citit "Fetita cu chibriturile"/Hans Christian Andersen. Ani în sir am fost impresionată de trista poveste pertecută în preajma Crăciunului, neîntelegând de ce nimeni nu a ajutat-o pe fragila fetita...
Cui îi sunt de folos remuscarile tardive?!
De aceea - spun eu - nu ar fi rău sa privim mai atenti în jurul nostru, sa ne luăm mai mult timp pentru a judeca lucrurile din mai multe puncte de vedere, mai ales atunci când decizia pe care o luam e importanta în viata unui om. Poate ca nu vom mai avea niciodata sansa de a schimba o hotarâre pripită.
Celor dragi noua sa le arătăm zilnic dragostea pe care le-o purtam, sa avem întelegere si rabdare cu cei mici sau foarte tineri, dar si cu cei vârstnici. Totodata sa apreciem la adevarata valoare fiecare gest de gingasie venit din partea copiilor nostri. Si sa ne bucuram de sanatate - este darul cel mai de pret pe lumea aceasta!
În perioada de Advent, se organizeaza peste tot actiuni de strângere de fnduri cu scopuri caritabile; este de asemenea un moment în care trebuie sa aratam ca nu suntem indiferenti fata de cei mai lipsiti de noroc. Fiti spendabili... Sarbatorile de Craciun vor fi mai frumoase ca oricând!
*************************************************************************************
pingback: Carmen, Vania, Teo, Cristian, Madi-Onu, Sorin Usca, Elisa, Ana Usca, Daurel, Zâna, Paul.