Se afișează postările cu eticheta apus de soare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta apus de soare. Afișați toate postările

miercuri, 20 mai 2026

Ochiul magic - Miercurea fara cuvinte 21/2026

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfCHappy Wordless Wednesday! ☺☺

marți, 18 noiembrie 2025

Din Memmingen la Sibiu

Băieții mă lasă la poarta aerului...
Intrarea devine prag.

Trei pași — o descoperire:
două prietene vechi, același avion.
Anii se topesc în zâmbete și îmbrățișări.

Avionul se desprinde.
Norii se deschid ca niște continente albe.
Plutesc.

Sub mine — trei țări.
Munți ca niște spade.
Râuri ce taie lumina.
Lacuri ca oglinzi.
Două capitale trec sub aripa mea.

Cerul arde în apus.
Sibiu mă primește.
Plouă mărunt peste oraș.
Aeroportul e marginea unei povești.
Seara epilog — Pyjama party 
Eu si Mama.

joi, 30 octombrie 2025

Flăcările cerului la sfârșit de octombrie


Spre sfârșitul lui Brumărel, lumina zilei se scurtează cu fiecare amurg, iar seara se așterne devreme, aducând cu ea un spectacol tulburător pe cer. 
Apusul de soare devine o desfășurare dramatică, în care norii dansează lent, ca niște cortine de mătase, modelând forme efemere ce par sculptate de vânt și lumină.
Culorile se aprind într-un crescendo de nuanțe — roșu aprins, portocaliu incandescent, roz pudrat, violet imperial și albastru adânc. Se amestecă, se împletesc într-o armonie vizuală ce taie respirația. Fiecare secundă aduce o nouă paletă, o nouă emoție. 
Reflexiile luminii se joacă pe cer și se preling peste lume ca o șoaptă tandră, mângâind frunzele, acoperișurile și apele într-o simfonie de sclipiri ce par să murmure povești. Atingerile lor pictează în noi amintiri și aprind scântei de visare. Sunt clipe suspendate între zi și noapte, între vis și realitate, clipe în care timpul pare să se oprească doar pentru a contempla frumusețea pură.
Norii se frământă încet, se întind, se destramă, se adună din nou, ca niște gânduri care nu-și găsesc locul. Fiecare formă pare să spună ceva, dar dispare înainte să o înțelegi. Apoi deodata, totul se topește în întunericul de catifea.
Apusul de octombrie nu e doar lumină. E melancolie, e dor, e frumusețea care se află în trecere, în schimbare. Niciun apus nu se repetă la fel și tocmai în această unicitate stă vraja lui.

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare.
Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:💛💛💛

vineri, 17 octombrie 2025

Cu viteza melcului

 
Ieri după-amiază, mă întorceam spre casă pe autostradă. Drumul meu obișnuit, de la parcarea firmei până la garajul casei, durează maxim 25 de minute — dacă totul decurge normal. Mai aveam vreo 4 kilometri până acasă când... s-a produs blocajul.
Un "Stau" — cum spun nemții (se pronunță [ștau]). Am pornit semnalizatorul de avarie, am format banda de salvare pe mijloc și am rămas pe loc — așa cum se face corect. Am stat muuuult, deși mai aveam doar câteva minute până acasă. Au trecut câteva autovehicule speciale — pompierii, poliția, ambulanța, mașini cu platformă de tractare — mi-a fost clar că era vorba de un accident serios. 
În stânga mea, apunea soarele... L-am admirat în toate fazele și am ascultat muzica mea specială de pe stick. În mod normal, nu reușesc să o ascult cap-coadă, de data aceasta aproape am reușit.
La un moment dat, traficul s-a repornit — cu viteza melcului. Ruta a fost deviată, am ieșit cu toții de pe autostradă...

Am ajuns acasă pe întuneric, cu o întârziere de o oră și jumătate. Dar nu m-am enervat. Nu mă enervez niciodată în astfel de situații. Îmi spun mereu: Dumnezeu m-a ferit — puteam să fiu eu într-una dintre mașinile implicate în accident...
A doua zi, am aflat din știrile locale că autostrada fusese închisă timp de patru ore. Au fost implicate patru autoturisme și au existat trei răniți, transportați de urgență la clinica centrală din Augsburg.
P.S. Apropo de viteza melcului... 
Se întâlnesc doi melci în pădure. 🐌🐌 Unul avea un ochi vânăt. Celălalt îl întreabă: 
— Ce-ai pățit? 
— Făceam jogging... când deodată, din pământ a țâșnit o ciupercă! 🍄

joi, 24 iulie 2025

Seri de vis în Malcesine – Zen pe malul lacului Garda / RIO 30-2025

Apusul de soare admirat de la balconul camerei noastre se contura în nuanțe calde, reflectate pe luciul lacului – un spectacol vizual care ne-a invitat la visare. În fața, un turn cu creneluri în codiță de rândunică, desprins parcă dintr-o poveste, se profila elegant pe fundalul cerului. O vilă veche, cu aer nobil și misterios, ce părea să vegheze tăcută asupra lacului. Umbrele crenelurilor se topeau în lumina blândă a serii, adăugând un strop de magie priveliștii.
Era vremea ideală pentru a porni plimbarea de seară, însă Leo era atât de obosit, că nu mai voia să-și scoată nasul dintre perne. Totuși, ne-a urmat, pentru că toți trei aveam nevoie de mișcare, de relaxare activă – după spațiul restrâns din mașină, care ne ținuse cuminți și tăcuți ore în șir.În oraș, atmosfera era vie și veselă. Turiștii se plimbau agale pe străduțele pietruite, terasele erau pline de râsete și clinchet de pahare, iar aerul vibra de energia unei seri estivale. Malcesine pulsa de viață, dar fără agitație – cu un farmec discret, cald, familiar.
Pe măsură ce ne apropiam de malul lacului, forfota se estompa treptat. Promenada ne-a întâmpinat cu liniște și lumină blândă. Aici, totul devenea altfel: pașii se domoleau, vocile se topeau în șoapte, iar Lacul Garda, calm și cristalin, reflecta cerul în nuanțe de acuarelă. Era romantic pur – o liniște care nu era gol, ci plin: de sens, de frumusețe, de prezență.

Soarele cobora încet în spatele munților, îmbrăcându-i în tonuri delicate de albastru. Lămpile de pe faleză se aprindeau una câte una, iar lumina lor se juca pe suprafața apei. Aerul era curat, ușor sărat, iar sunetul blând al valurilor aducea o stare profundă de pace. O sesiune de zen în aer liber — fără cuvinte, fără grabă, doar noi și natura, într-o armonie perfectă.
Nu ne-am făcut planuri pentru acea seară. Nici n-a fost nevoie. Totul s-a așezat de la sine — plimbarea, lumina caldă a soarelui care se stingea devreme în spatele Monte Baldo, oprindu-ne în loc cu frumusețea lui tăcută, și câte o înghețată savurată în tihnă de la o gelaterie tradițională cu vedere spre lac. A fost una dintre acele seri pe care le-ai vrea nesfârșite, doar ca să mai rămâi puțin în vraja ei.
Aici, timpul încetinește, gândurile se limpezesc, iar fiecare seară devine o invitație la simplitate și prezență. Aici, fiecare seară este o poezie scrisă de vânt, apă și lumină...
 
 Pentru ca e joi, nu am uitat de RIO. Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:


PS 1: La hotel, nu mai era nimeni la piscină… Noaptea învăluise bazinele într-un calm de catifea, iar liniștea, ca o pătură nevăzută, se așternuse peste întregul complex.
PS 2: Nu-i așa că semănăm? Se vede de la o poștă că Leo e fiul meu — avem aceeași expresie!!!! ☺☺☺

luni, 14 iulie 2025

Clipa care nu se termină

Pe marginea mării, soarele se destramă lent în fâșii de roșu ars, galben lichid și albastru adânc, precum un cocktail exotic turnat direct pe cer.
Aerul poartă esența sării, a algelor și a scoicilor crăpate sub fierbințeala zilei, ca o amintire a adâncurilor.
Valurile murmură, netezind țărmul cu respirația lor albastră. Nisipul, fierbinte și viu, pulsează sub tălpi.
Lumina diafană se prelinge, topind contururile lucrurilor într-o reverie de culori.
În depărtare, pescărușii se rotesc lent, ca niște gânduri care refuză să fie închise în cuvinte.
Clipa se dilată, fără grabă, fără sfârșit... E vacanță...

joi, 24 aprilie 2025

Salutari din Creta - Reflexii in oglinda 17/2025

Superbele fotografii mi-au fost trimise de catre cumnatul meu, care petrece concediul in Grecia. Pe mine m-au fascinat aceste imagini ♥ Daca si voua va plac reflexiile de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

miercuri, 19 februarie 2025

Pudrate - Miercurea fără cuvinte 8/2025

 
 LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

duminică, 2 februarie 2025

Ah, februarie!

Luna aceasta ne aduce o serie de momente speciale și gânduri calde, în ciuda temperaturilor reci. Este o perioadă perfectă pentru a ne reaminti de importanța iubirii, speranței și a micilor bucurii care ne înfrumusețează viața de zi cu zi. Cu Valentine's Day în mijlocul lunii si cu Dragobete, februarie este, fără îndoială, luna iubirii. Este momentul ideal pentru a exprima afecțiunea față de cei dragi. Așa cum spunea William Shakespeare: "Dragostea nu privește cu ochii, ci cu sufletul."
Deși este ultima lună de iarnă, februarie ne amintește că primăvara este aproape. Florile încep să-și arate bobocii, iar zilele devin treptat mai lungi. Am remarcat cu bucurie ca diminetile, cand plec spre serviciu, pot sa admir rasaritul de soare iar când ma întorc spre casă, pleoapa cerului își închide încet cortina de lumină... Ajung sa parchez inainte ca sigiliul zilei sa închidă orizontul 🥰
Februarie ne încurajează să savurăm micile momente de fericire, cum ar fi o cană fierbinte de ceai sau descoperirea unui film nou cu actorul preferat. O după-amiază liniștită citind o carte ne poate transporta într-o lume diferită... Există multe activități plăcute pe care le putem face în februarie. Plimbările în natură sunt o modalitate excelentă de a te bucura de peisajele simple și de liniștea pădurii. Gătitul este o altă activitate minunată, poți experimenta rețete noi și să îi surprinzi pe cei dragi cu preparate delicioase. Timpul petrecut cu familia și prietenii este, de asemenea, valoros.
Februarie poate fi o lună scurtă, dar este plină de oportunități de a aduce căldură și bucurie în viețile noastre. Nu uita să te oprești și să te bucuri de fiecare moment, pentru ca "Nu sunt anii din viața ta cei care contează. Este viața din anii tăi." (Abraham Lincoln)
Fie ca februarie să fie luna în care să îți umpli sufletul de bucurii și inima de iubire! 🌟❤️🍀
(Inscriu postarea la "Citate favorite" tabel de inscriere la Suzana)

miercuri, 8 ianuarie 2025

De Boboteaza - Miercurea fara cuvinte 2/2025


LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

luni, 2 septembrie 2024

August / Septembrie

 
Prima zi din septembrie este ca o despărțire blândă de vară. 
Pe măsură ce vara se retrage, diferența de temperatură între zi și noapte devine tot mai marcantă. Diminețile încep să fie învăluite într-o ceață fină, care adaugă un strat de mister și frumusețe peisajului. Această ceață matinală, ca un voal delicat, transformă fiecare răsărit într-un spectacol efemer, unde razele soarelui străpung încet norii de ceață, dezvăluind treptat culorile vibrante ale naturii. 
Soarele îmbrățișează pământul cu razele sale calde și scaldă lumea într-o lumină aurie. În aer pluteste o ușoară melancolie, de parcă natura însăși simte că urmează o perioadă de schimbare. 
Florile, își intensifică culorile într-un spectacol final de artă înainte de a se retrage în somnul hibernal. Petalele lor devin pânze vibrante, îmbrăcate în nuanțe aprinse de roșu, galben și violet, ca și cum ar vrea să lase o amprentă de neuitat în inimile privitorilor. 
Copacii șoptesc frunzelor cele mai intime secrete, pregătindu-le pentru dansul final al despărțirii si păsările cântă ultimele lor cântece de vară.
Este o zi în care timpul pare să treacă mai încet, de parcă ne-ar oferi posibilitatea de a constientiza fiecare moment. 
 
Seara, când cerul se colorează în nuanțe adânci de portocaliu si roz, aseaza-te într-un colt de gradina cu un pahar de suc natural în mâna si savureaza-i povestea. Fiecare strop este o explozie de arome, un dans delicat între dulceața subtilă și aciditatea revigorantă. Bulele fine care se ridică la suprafață sunt ca niște stele jucăușe pe cerul nopții. 
Prima zi din septembrie este un dans poetic între despărțire și un nou început, o zi care ne amintește că fiecare anotimp are propria sa magie.

joi, 15 august 2024

De-ale vacantei - Reflexii in oglinda S 33/2024

 
Va invit sa participati la "Reflexii in oglinda"🤗 o rubrica saptamânala initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

miercuri, 7 august 2024

Apus de soare - Miercurea fara cuvinte S32/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

joi, 30 mai 2024

Iesind din München - Reflexii in oglinda S22/2024

... pe timp de ploaie, la apusul soarelui 😍
Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

joi, 28 septembrie 2023

Apus de soare

Pentru ultima miercuri din septembrie am hotarât cu înca trei colegi de birou sa mergem dupa orele de serviciu pe malul lacului Ammersee, sa admiram apusul de soare. Noi am plecat cu doua masini, Thomas cu Franziska si Andrea m-a luat pe mine. 
Thomas a adus patru doze a 0,33l cu bere speciala din Slovenia, unde de curând a petrecut câteva zile de concediu si a propus sa facem o mica degustare. Ei au ajuns primii si au "rezervat" un loc pe dig. Eu si Andrea am pierdut câteva minute pentru ca ne-am oprit sa mâncam înghetata. Am avut pofta de "coacaze negre" si pentru diversitate, am luat si câte o sfera de "castane cu scortisoara"! Un deliciu! Hmmm... 
Când am ajuns la lac, oglinda apei tocmai începea sa capete naunte rozalii... Ne-am descaltat si am intrat scurt în apa, doar pâna la glezne. Cu toate ca între orele amiezii si orele nouăsprezece temperatura atmosferica este în jur de 25-30 grade, apa s-a racit puternic. Nu mai este vreme de baie, chiar daca mai vezi pe ici pe colo curajosi care se balacesc. Temperatura coboara în timpul noptilor sub zece grade. Este toamna...
Ne-am asezat pe piatra calda a digului si Thomas a desfacut prima doza de bere. Franziska a însirat patru paharele si bautura acidulata a fost împartita în mod egal. Culoarea si gustul acestei beri mi-au amintit cumva de socata. Poate o tenta mai amara, dar aceeasi usoara aciditate si mirosul concentrat al verii ☺
Între timp, soarele a mai coborât de-o palma spre lac. Pe promenada forfota a devenit maxima si locurile pe dig tot mai înguste. Noi am mai degustat un tip de bere, una cu aroma florala, blânda, mai picanta ca prima dar mai putin acidulata. "Cin cin", "Cheers", "Salud", "zum Wohl" si "Noroc!" Am râs cu lacrimi când Franzisca - singura îmbracata cu fusta (întâmplator, ieri, noi ceilalti trei am purtat jeans) a spus "no rock" combinând engleza (no) si germana (Rock înseamna fusta) si aratând cu degetul spre noi ☺ Ich, rock... ihr, no-Rock! ☺☺☺ Noroc!
A treia doza de bere a avut o aroma puternica, dulce si fina... Cu toate ca berile pe care le-am avut au fost pure, doar hamei, drojdie si ceva cereale, noi toti am simtit gustul unui fruct! Hahaha, dar fiecare un altul! ☺ Andrea a zis ca ea simte cirese, eu am zis ca ananas, Franzisca a simtit gust de banana... Eticheta zicea ca berea nu contine arome ☺ 
Am facut pauza de câte un sandwich cu peste. De la chioscul de lânga ponton, eu am luat pastrav-Saibling afumat, Andrea si-a dorit hering-Bismarck, Thomas a luat Matjes si Franziska crabi de Marea Nordului. Chiflele proaspete, cu pestele la mijloc si umplute generos cu salata verde si sos, ne-au dat lucru pentru urmatorul sfert de ora... Soarele ne-a învaluit tot mai mult în culoarea mierii, intensificând parca gustul deosebit de placut al sandwichului. Am deschis ultima bere exact în momentul în care discul soarelui s-a pitulat sub linia apei... Acest ultim pahar cu bere a fost cel mai intens, usor amarui, spumant si deosebit de placut.
În spatele nostru, râsul cristalin al unor copii se suprapunea armonios cu acordurile unei chitare, în fata noastra, imensitatea lacului se lasa brazdata de câteva rate în cautare de insecte. Din stânga si din dreapta, se înaltau tipete de pescarusii, iar noi... noi în mijlocul acestei lumi magice! Atâta frumusete, atâta perfectiune! 
Parca nu ne mai saturam privind armonia culorilor si luminilor! Câtiva lilieci si-au pornit zborul în mare viteza, anuntând ca înserarea este din ce în ce mai adânca. 
Vazduhul caldut si nemiscat, împuns de catargele câtorva barci, a lasat întunericul sa curga peste noi...
Ne-am îndreptat în tacere spre parcare si ne-am luat ramas bun de la statiunea Herrsching. 
Luna aproape plina ne-a luminat calea pâna acasa. M-am despartit de Andrea în parcarea firmei, mi-am luat masina si am pornit imediat spre casa.
Am ajuns înainte de ora 21. Leo m-a întâmpinat fericit - "haita" lui este de-acum completa si noaptea poate sa vina! ♥

sâmbătă, 29 iulie 2023

Dansul pe pânza de pictura

Dupa cum am spus în articolul precedent, saptamâna aceasta pentru mine a fost o saptamâna grea, dar plina de activitati dragute. Una din activitati, a fost seara petrecuta alaturi de Andrea la sedinta de pictura. Miercuri am plecat împreuna de la serviciu direct spre Gersthofen, oraselul în care s-a desfasurat evenimentul ArtNight
Tema picturii a ales-o colega mea de birou pentru ca aceasta seara a fost “cadou pentru ziua ei de nastere” ☺ “Dansatoare în lumina lunii” se numeste tabloul original conceput de artista berlineza Maria Degel. Ilustratoare si pictorita de meserie, Maria face parte din echipa ArtNight si asa cum a declarant, ea crede ca în fiecare om exista un artist. Trebuie doar ca fiecare sa aiba încredere în pensula si sa nu-i fie frica de pânza alba ☺ 
Tabloul ei poate fi realizat în trei ore si jumatate si paleta de culori poate fi adaptata dupa preferintele cromatice ale fiecaruia. “Dansatoarea în lumina” este în Germania, unul din cele mai bine vândute motive. Folosind o tehnică simplă care imita pointilismul, utilizând culori acrilice si doar trei marimi de pensule, fiecare din participante a reusit sa creeze un tablou unic. Acelasi tablou, interpretat în stilul propriu. 
Am fost 22 participante si am obtinut 22 dansatoare cu rochii uimitoare, în culori pastel sau efervescente, cu contraste, lumini si umbre, cu stralucire, volum si miscare pe diverse grade de intensitate. Fiecare a lucrat concentrat si totusi ne-am permis fiacare sa servim si câte un cocktail. Am marit atentia doar la alegerea paharului, pentru ca a fost pus pe masa alaturi de cel cu apa pentru spalat pensule ☺☺☺ 
Locatia a fost un separeu în Restaurantul “La Commedia”, cu geamuri spre Piata Primariei si Sala Culturii. La un moment dat, afara a plouat în rafale si apoi, piața a fost învaluita în culorile curcubeului. Ne-am zis: iata un nou motiv pentru pictura!... cu alta ocazie, poate... 
Am pertecut o seara tare placuta si târziu, când culorile s-au uscat pe pânza, ne-am sunat sotii care au venit dupa noi cu automobilul.


vineri, 14 iulie 2023

Party pe malul lacului

Vacanta de vara s-a terminat si… chiar in prima saptamâna de serviciu, am participat la evenimentul estival, organizat de firma la care lucrez – Summer Spalsh ☺ Au fost invitate toate compartimentele care lucreaza în “Inventii-Inovetii”, cca. 150 angajati. Participarea a fost fara obligatie si s-a considerat “timp liber” însa toate costurile au fost preluate de firma. Am plecat la ora 15 din fata intrarii principale, unde ne-au asteptat doua autocare. Am fost ceva mai mult de 120 persoane, câtiva au venit cu automobilul personal. Si noi ne-am gândit ca poate nu ar fi rau sa plecam cu masina, pentru ca invitatia spunea ca autocarele vor pleca înapoi la ora 22!!! Ne-am gândit noi “ce sa facem sapte ore pe malul unui lac?!” Hm… la ora 22 se dansa în jurul focului de tabara si nimeni nu vroia acasa! ☺☺☺ … Dar sa încep cu începutul ☺
 
Stiam din invitatie ca vom merge la Lacul Thannhausen – unul din cele mai mari parcuri cu cablu pentru schi nautic și wakeboard, pentru ca am fost rugati sa ne înscriem pe lista daca vrem sa facem sport nautic si daca suntem începatori sau profi – pentru ca asa cum spuneam mai sus, toate costurile au fost preluate de firma (chiar si pentru echipament închiriat si curs cu antrenor). Si ni s-a mai spus sa ne aducem îmbracaminte lejera, pentru “timp liber” (nu “office loock!)… Mai mult nu am stiut ce ne asteapta. 
Thannhausen este la o ora distanta cu masina, pâna acolo este drum-national (nu autostrada) si soseaua serpuieste printer sate pitoresti si paduri umbroase de conifer si foioase. Din parcarea parcului am fost îndrumati spre zona rezervata exclusiv pentru noi. 
Au fost doua pontoane, o statie de cablu pentru grupul de începatori si o alta pentru profesionisti. Pe malul lacului, barul a fost deschis doar pentru noi – frigiderele pline cu bauturi de toate felurile: cola, fanta, sprite, sucuri de fructe, radler (bere cu limonada), diverse tipuri de bere, vinuri si… am avut doi barmani simpatici, care au preparat fara pauza cocktailuri pentru noi! Tejgheaua supraetajata a barului era plina cu tavi pe care erau asezate cele mai delicioase sandwichuri pe care le-am gustat vreodata la o party!
A început ospatul, ne-am ocupat locuri la mesele asezate nu departe de ponton si pentru început ne-am grupat pe birouri; apoi ne-am amestecat între colegi si a fost o atmosfera superba! Ne cunosteam din sedinte si bineînteles din pauzele de cafea sau mesele la cantina. Acum am avut ocazia sa ne cunoastem mai lejer si sa abordam teme de discutie vesele, uitând total problemele de serviciu! De fapt, acesta a fost scopul principal al excursiei – de a forma un grup compact, vesel, relaxat. Sa descoperim ce hobby-uri commune avem, sa legam noi relații de colegialitate mai strânse și mai armonioase, care sa duca la o colaborare placuta si echilibrată la locul de muncă. 
Pâna când ne-am servit cu bunatatile de pe platouri, deja primii colegi îmbracau vestele de protectie si îsi asteptau rândul la cablul care îi va trage cu viteza maxima peste apa. Eu am probat schiul nautic in urma cu cativa ani, a fost o experienta interesanta însa mi-a ajuns ☺ De data aceasta am fost spectator ☺ Au fost însa foarte multi colegi care au probat schiul si boardul (cel putin 50 persoane). 
Ce amuzament a fost de cât ori a cazut unul sau s-a scufundat! Dar cel mai amuzant a fost ca cei care nu mai reuseau sa se ridice, sa reporneasca tura, erau trasi la malul lacului, într-o pozitie ce amintea de zborl lui Superman ☺☺☺ Atmosfera a fost degajata, ne-am implicat care mai de care în discutii hazlii, am râs si ne-am simtit bine.
Eu m-am atasat de grupul care a jucat beach-Volleyball, altii au jucat fotbal, altii tenis de masa si altii doar au stat la povesti. M-am bucurat ca am jucat volei, pentru ca nu am mai pus mâna pe minge de cel putin 8 ani! Ceea ce ne-a ambitionat sa jucam bine a fost amplasamentul terenului ☺ Intre lac si un canal cu apa plina cu matasea broastei ☺☺☺ De câte ori zbura mingea aiurea, trebuia sa se sacrifice cineva sa scoata mingea din apa! Dupa câteva seturi, jucate în echipe mixte, am revenit la bar sa ne astâmparam setea.
Am constata ca în locul amenajat pentru gratar, se încingeau carbunii. A urmat o serie de gratarele, ceafa de porc, piept de curcan si pui, cârnaciori de toate felurile, ţepuşe cu dovlecei, vinete, ceapă si ciupercuţe, brânzeturi, stiuleti de porumb fiert si o pâine bunaaaa – buna! 
Un coleg cu Spotify s-a legat la boxa si a facut pe DJ. Cu muzica buna a început si dansul sip e masura ce soarele a început sa se retraga, pe locul de gratar s-au pus lemne si s-a încins un foc de tabara de toata frumusetea. 
Când s-a facut ora 22 habar nu am avut! Ne-a parut rau ca a trebuit sa ne urcam în autocare, însa gândul ca a doua zi va fi zi normal de lucru a mai redus din regret ☺ 
Am ajuns din nou în parcarea firmei la ora 23. Era întuneric bezna! Tare ciudat mi s-a parut drumul spre casa, autostrada era aproape pustie si eu… ce credeti?! Eram cu ochelarii de soare înca pe nas (care deasemenea sunt ochelari cu lentile progresive / multifocale, dar cu lentil albastre în degrade)! Nu am avut unde sa opresc sa îmi caut ochelarii uzuali, dar am ajuns cu bine acasa. 
Dupa un dus rapid, m-am bagat în pat, de adormit însa am adormit greu, datorita superactivitatilor traite în cursul zilei.