A trecut Adventul...

În Bavaria, perioada de Advent este deosebit de animata. Curatenia generala se termina înca de la sfarsitul lunii noiembrie, pentru luna decembrie sunt lasate doar treburile marunte. Fursecurile se coc la începutul lunii decembrie si vor fi servite pâna în seara de Ajun.

În Advent, toate firmele organizeaza mese festive pentru angajati, deasemenea toate asociatiile sportive sau culturale organizeaza serbari de Advent, dar si vecinii si prietenii obisnuiesc sa initieze seri vesele, cu povesti lungi la o cana de vin fiert, turta dulce si fursecuri. Abia faci fata la atâtea invitatii ☺

Ma las cuprinsa de spiritul Craciunului treptat, pe masura ce fac fursecuri, decorez casa si particip la activitatile de Advent.
Mie îmi face deosebita placere sa fac fursecuri, consider a fi cea mai agreabila pregătire mentală pentru sarbatoarea de Craciun. Cu toate ca am avut o perioada foarte aglomerata la serviciu (cu 42-45 ore lucrate în fiecare saptamâna), mi-am facut timp sa fac 7 tipuri diferite de fursecuri (nu doar într-o zi, nuuuu...în cateva seri la rând).

Am servit în casa aproape zilnic, am dus în câteva rânduri la birou, am dus si la Ulm - fratelui meu, matusii si verisoarei si totusi am avut înca mult prea multe! Asa ca sâmbata seara, am plecat cu fiica mea spre târgul Christkindlesmarkt din centru orasului si am împartit pungute cu fursecuri tuturor cersetorilor de pe bulevard. Ce fete luminoase am vazut! Cât de bine ne-au facut zâmbetele lor însotite de multumiri!
Dupa aceasta actiune, parca si luminitele din brad au fost mai puternice si cele câteva ore petrecute în târg ne-au priit mai bine!☺

În dimineata celei de a IV Duminici de Advent am fost cu Leo la un azil de batrâni, sa daruim fursecuri celor care locuiesc aici. Actiunea nu a fost asa usoara cum ne-am închipuit... a fost nevoie de o cerere scrisa la administratia azilului (câteva zile înainte) si aprobarea a sosit doar la interventia unei colege de serviciu, al carei tata este îngrijit in acest camin. Dar activitatea s-a meritat! Câta bucurie a adus Leo acestor vârstnici, doar prin faptul ca s-a lasat mângâiat ♥
La amiaza am intrat la biserica din localitate, pentru înca un gând bun si câte o lumânare...

Dupa-amiaza am fost invitati la o familie-prieteni - ultima invitatie a acestui Advent 2019. Mâine este Ajunul de Craciun. Doresc prietenilor virtuali si tuturor vizitatorilor acestei pagini de blog sa petreceti un minunat Ajun de Craciun, cu bucurie in sufet si luminite în ochi, alaturi de cei dragi. Sanatate si La multi ani!

Carnavalul muierilor

Pentru ca ne apropiem de lasatul secului (Pastele catolic se serbeaza anul acesta pe 21 aprilie), perioada de carnaval atinge zilele acestea apogeul. De astazi începând, fiecare zi de carnaval are un nume special:
joi - Weiberfastnacht, adica Carnavalul muierilor sau Sarbatoarea Lolelor
vineri - Karnevalsfreitag - Carnavalul de vineri
sâmbata - Faschingssamstag - Carnavalul de sâmbata
duminica - Tulpensonntag, adica Duminica lalelelor
luni - Rosenmontag, adica Lunea rozelor
marti - Fetterdienstag, adica martea grasa (ultima zi în care se mai poate manca "gras")
miercuri - Aschermittwoch, adica "miercurea cenusii" - începutul Postului Pastelui
Astazi a fost "Carnavalul muierilor" - o traditie ce aminteste de Evul Mediu, când femeile erau subordonate barbatilor si carora li se permitea sa "joace rolul de sefa" doar într-o anumita zi pe an :-) Astfel, obiceiul este ca în aceasta ultima zi de joi a carnavalului, femeile sa taie cravata de la gâtul barbatilor, ca semn al preluarii puterii. Barbatii accepta aceasta "degradare" si poarta toata ziua la gât, ciotul de cravata. Femeile poarta la vedere bucatile de cravata taiate - succesul este cu atât mai mare cu cât au reusit sa taie mai multe cravate.

În astfel de zile, este permis chiar si la locul de munca sa se serbeze aceasta zi. Barbatii au grija sa poarte cravate bune pentru sacrificat (de obicei cravate mai vechi sau cu imprimeuri care nu le plac) si de dragul traditiei, poarta cravata si acei barbati care nu au obiceiul sa poarte cravata decat la ocazii absolut deosebite. Ziua de Weiberfastnacht este o asemenea zi deosebita ☺ Toata lumea e vesela, se împart bomboane si se manânca gogosi. Gogosi simple sau umplute cu gem sau cu creme, pudrate cu zahar sau glazurate. La fiecare colt de strada se vând gogosi!
În alti ani, veneau în vacanta nepoteii - mâine începe vacantaîn Bavaria. Anul acesta, pentru ca Leo este în convalescenta, am facut doar o poza: Leo cu cravata si eu cu o masca pe care am pictat-o acum 5 ani.

La cabana din mijlocul orasului

Cunoasteti reclame video care arata cum cineva, din dorinta de a rupe rutina zilnica, viseaza la un concediu într-un loc special si pentru ca dorinta este atât de puternica, se chiar împlineste - personajul reclamei deschide o usa si ... paseste direct în locul visat? ☺☺☺ Teleportarea este posibila în astfel de filme. Noi însa, astazi am trait ceva asemanator, de-adevăratelea! ☺
In fiecare an, firma la care lucrez organizeaza o asa numita "serbare de sfârsit de an", în semn de multumire si respect pentru aportul angajatilor la rezultatele bune obtinute. Anul trecut au ales o locatie speciala - Restaurantul Aposto, de la ferestrele caruia se vede Târgul de Advent, în toata splendoarea lui. Anul acesta am fost invitati într-un parc din centru orasului...la cabana ALM (ceea ce, din dialect bavarez, înseamna "pășune montană"). Nu auzisem înca despre acesta cabana! (si nici nu as fi avut cum, pentru ca aceasta nu exista decât de doua saptamâni si dupa revelion va fi demontata).
La ora la care începe sa se însereze, am abandonat masina într-o parcare din apropierea parcului Martini si lasând în urma forfota orasului, am pasit pe aleea marcata cu led-uri colorate. Ca în poveste, printre ramurile golase ale copacilor se zarea tot mai puternic o lumina calda si pe masura ce m-am apropiat, a devenit tot mai clar ca în fata mea se afla o cabana din Alpi! O cabana rustica direct în centrul orasului! Nedumerita, am pasit podetul spre usa de intrare si pe cealalta parte a usii am regasit atmosfera tipica restaurantelor-cabana din Alpi! Ferestrele mici erau decorate cu crengi de brad încarcate de conuri. În pridvor, o pereche de schiuri statea rezemata de peretele din sindrila. Prima încapere decorata rustic, era dominata de bradul învolt, împodobit în rosu si auriu. In semineu focul ardea molcom si caldura placuta, intensifica parfumul de brad.
Am fost întâmpinata de sefa cabanei, care mi-a urat bun venit si m-a condus spre garderoba, apoi spre sala de mese. Am fost printre primii sositi asa ca am profitat si am fotografiat aperitivele intacte, aranjate la bufet.
Încei-încet, sala s-a umplut si cu toate ca mesele erau aranjate doar pentru cate sase persoane, faptul ca erau dispuse compact, ne-au oferit senzatia ca suntem toti colegii împreuna (200 persoane!).
Aperitivul si l-a ales fiecare singur: salate de ridichi, rosii, rucola, mini-mozzarella, masline, pateuri din ficat, pește, brânza si cascaval. Apoi a început festinul!
Chelneri îmbracati bavarez ne-au servit primul fel de mâncare - o supa crema de cartofi, cu sunca, smântâna si ceapa caramelizata. Felul doi a fost servit rustic - o tava de cuptor plina cu cârnati prajiti, felii de friptura de porc, varza calita si galuste de cartofi. Doua vase de portelan, unul plin cu sos de hrean si altul cu dulceata de merisori si înca un castron mare cu gulas de cerb. La masa noastra am fost doua femei si patru barbati - am mâncat toti pe saturate si mâncare a ramas pentru înca cinci persoane! Am râs si am facut glume, ca niciunul nu a avut în geanta cutii sau pungi de plastic, sa ia mâncarea la pachet. Ne-am zis "sa nu ne certe bucatarul"! ☺ Dupa o scurta pauza de cafea si-un dans, au aparut din nou chelnarii printre mese, purtând tavi de cuptor în mâini. Ne-am zis "astia ne aduc friptura înapoi, pâna când nu mâncam tot, nu avem sanse sa plecam!" ☺☺☺ Însa în tavi era de data aceasta desertul - Kaiserschmarrn. Cu prune calite, fructe de padure si sos de vanilie. Hmmm, ce arome ispititoare! Ne-a venit sa plângem... cum sa renuntam la asemenea bunatate?! Dar unde sa mai încapa?! Am mai închinat câte un pahar cu vin si ne-am facut curaj. Nici de data aceasta nu am reusit sa golim tava. ☺
Am mai servit câte o cafea si am mai ciocnit paharele, am povestit, am râs, am dansat si ne-am distrat ca într-o zi de concediu! Am uitat pentru câteva ore ca abia am parasit birourile si ca mâine va fi zi normala de lucru! Timpul parca se dilatase.
Semnul ca petrecerea este pe sfârsite a fost momentul în care seful personal, ne-a înmânat fiecaruia câte un cadou - un ghid al restaurantelor din Augsburg, cu Vouchere si o punga cu diferite feluri de Lebkuchen .
Am plecat printre primii, pe ring înca se mai dansa. Am iesit din cabana si închizând usa în urma mea, am revenit în centrul orasului... Urmând sirul ledurilor colorate, am ajuns la capatul parcului si m-am urcat în masina.  Am petrecut o seara de vis!

Este vremea Turtei dulci

Turta dulce - acest produs fin si puternic condimentat, care ne inspiteste în multe forme și variante este asociat cumva Adventului si Craciunului.
Cea mai buna turta dulce din lume este produsa la Nürnberg unde producția are o tradiție îndelungată iar retetele sunt certificate si protejate.
Exista turta dulce bruna - Braune Lebkuchen, cu scortisoara, cuisoare, cu ciocolata, cu nuci, alune, fructe glasate, cu migdale sau fistic, turta dulce Oblatenlebkuchen, cu martipan, cu aluat Makronen/congolais, cu glasura bruna sau alba sau fara glasura... Aroma turtei dulci este unica si irezistibila!
Povestea turtei dulci este atât de veche, încât nici nu se mai stie cum si cine a inventat-o. Primele mărturii scrise ale micilor prăjituri cu miere si mirodenii au apărut în jurul anului 350 î.Hr. Dar deja vechii egipteni cunosteau prăjiturile îndulcite cu miere (atestat de Grave goods) . Romanii cunoșteau si ei asa numita "mellitus panis"(mierea era unsa pe tort si asa se introducea in cuptor). Spre deosebire de astăzi, turta dulce era parte din bucătăria de post și era servita alaturi de bere.
Turta dulce în forma cunoscuta azi a fost initial inventata în orasul belgian Dinant, apoi reteta a fost preluata de localnicii din Aachen, îmbunatatita și în cele din urmă preluata de mănăstirile din împrejurimi și din nou ușor modificata. Exista un document din anul 1296 care mentioneaza ca într-o mânastire din Ulm, călugărițele serveau la desert "turtă dulce". În secolul al 14-lea turta dulce este cunoscut în și în jurul Nürnberg-ului. Turta dulce de Nürnberg are originea într-o mănăstire din apropiere de Heilsbronn. Turtă dulce a devenit foarte populara din cauza termenului de garantie lung.
Distribuita mai întâi de calugari, turta dulce a devenit unul din dulciurile preferate de toata lumea. Alaturi de Nürnberg, au aparut patiserii de turta dulce cu lunga traditie: Pulsnitz, Augsburg, Ulm, Köln și Basel. Un document din 1370 arata ca în München un „Lebzelter“ - adica un producator de turta dulce era trecut în registrul fiscal. Specialitatile din München erau decorate cu zahăr colorat iar cele din Nürnberg cu migdale sau cubulete de lamaie confiate.
Între timp si tarile vecine (cehii, polonezii si austriecii) au preluat reteta turtei dulci si la începutul secolului 20 devine cunoscuta turta dulce Ratiborer si turta dulce Thorner.
Apariția prafului de copt la sfârșitul secolului al 19-lea a avut de asemenea, un impact asupra perfectionarii retetei de turtă dulce. Praful de copt a ridicat aluatul plin de arome si astfel, patiseriile au început sa produca turta în diferite forme, pastrând în oarecare masura gustul și textura turtei dulci originale.
Toate turtele dulci sunt delicioase, însa atunci când primesti cadou turta dulce de Nürnberg, înseamna ca esti foarte apreciat! Biroul nostru primeste în perioada de Advent de cateva ori pe saptamâna pachete cu specialitati cu iz de Craciun, din Nürnberg. Niciunul dintre colegi nu este slab, fiecare lupta cu sedetarismul si îsi calculeaza in gând caloriile zilnice pe care le introduce în gura... însa când este vorba de turta dulce de Nürnberg, niciunul dintre noi nu rezista tentatiei! Cum fosneste un ambalaj, cum suntem atrasi ca de magnet la masuta în jurul careia de fapt ne adunam dimineata pentru sedinta Shopfloor Management, masuta transformata acum în depozit de dulciuri ☺

Cu colegii de serviciu

Ieri am fost la Oktoberfest - cea originala, din München. Am plecat la pauza de amiaza de la serviciu si ne-am întors în Augsburg un pic înainte de ora 23.
Organizarea a fost excelenta, am avut un bus care ne-a dus si ne-a adus, am avut locuri rezervate în cortul Marstall, la etaj în VIP-box, am mâncat câte un platou bavarez, am baut câte un Maßbier - bere din aceea buna de butoi, am cântat împreuna cu orchestra si ne-am amuzat copios, iar seara ne-am învârtit pe toate Ringispielurile.
Din pacate spre seara a plouat, asa ca ne-a murat bine, pentru ca nimeni din grupul nostru nu a avut umbrela, însa... am petrecut o zi superba! ☺Mai greu a fost astazi la serviciu, dar am supravietuit ;)


Tuturor celor ce mi-au acordat un PING la MfC ( saptamâna 40/2014) le multumesc si le raspund printr-un PINGBACK: Dan, Gianina, Andra, Steliana, Anca, Alexa T, bazarul lui albert, Nima, CRISTI, ina, CălinH, Anastasia, Vania, Iulisa, Fairytale, SoriN, Maria, Motanei, feldefel, pandhora, Floarea bunica, Ileana, Silvia, ♥ E LENA ♥ , Foto de inginer, Mihaela Dămăceanu, Zina, Catalin, Liviu, geanina, Alexandru

Pauza de masa si aiureli imaginate

În ultima zi de serviciu din luna februarie, la pauza de masa am privit pe fereastra operatiunea de înfrumusetare a platanilor de pe bulevardul pe care este amplasata firma la care lucrez.
În jumatate de ora, pâna când eu am mâncat un iaurt cu chifla si o salata de rosii cu ou si piper, echipa de la compania Konze & Laur a reusit sa termine segmentul de strada din dreptul geamului meu.


A fost o zi cu soare si un cer de-un albastru superb, ca pictat. Tare i-am invidiat pe tinerii lucratori pentru munca în aer liber. În plus - am comentat cu colegii de birou (neridicându-ne dorsul de pe scaune), ca iata, acesti tineri îsi întretin starea fizica prin munca pe care o presteaza si în timpul orelor de program, nu ca noi care trebuie sa sacrificam ceva din timpul liber, sa ne antrenam într-un salon fitness si sa platim un abonament anual!

Probabil ca tânarul care s-a balasat pe creanga de platan si ne-a aruncat o privire fugara, si-a spus: "uite la birocratii aia, iau banii degeaba, nu fac nimic, doar privesc pe fereastra si cleventesc despre unii ca noi, care-si câstiga existenta prin munca grea! Asa un job mi-as fi dorit si eu..."

Dedic articolul Mihaelei, plus un buchet de ghiocei, pentru ca ne ofera în fiecare saptamâna meniuri speciale, liste pentru aprivizionare si cele mai bune indicii pentru cumparaturi de calitate la pret corespunzator.

Asa nu mai merge!

Tocmai scriam ieri seara despre "cumplitele" zile petrecute în tara în care gastronomia este ridicata la nivel de arta :) In Franta am mâncat cu o pofta grozava, nu neaparat de foame, ci mai mult din curiozitatea de a testa produsele ce aratau fabulos si apetisant! O saptamâna a tinut "tortura"!
De luni m-am întors la stilul meu de viata... 3 zile! Pâna astazi, când la serviciu - la pauza de amiaza am fost invitati cu totii la masa!....
Saptamâna trecuta un coleg s-a casatorit si un altul a serbat ziua de nastere, au pus ceva bani împreuna si cu ajutorul unui catering-service au organizat "o gustarica" pentru colegii de birou!





Platouri cu mezeluri, salate, brânzeturi si pateuri rafinate, ciupercute umplute, mini-gogosari si ardei înfundati cu creme delicioase, masline, avocado, zucchini, mozzarella si pâine de la cel mai bun brutar al orasului (Wolf), plus câte o portie de Mousse au chocolat ca desert!
Cine sa aiba taria sa refuze o asemenea invitatie?! Ma gândesc însa cu groaza daca mai încap în rochia de gala, pentru ca sâmbata suntem invitati la nunta unei verisoare?! ;-)

Ziua berii germane

Începând cu anul 1994, în Germania se serbeaza la data de 23 aprilie Ziua Berii, mai exact se celebreaza ziua in care a intrat în vigoare Legea privind standardele pentru vânzare și compoziție a berii. Legea a fost semnata în orașul Ingolstadt din ducatul Bavariei la 23 aprilie 1516 (mai exista un Decret neaplicat, din anul 1487). Acest "Bayerischen Reinheitsgebots" adica "Legea Germană a Purității" (engleza: "Bavarian Purity Law") este regulamentul cu privire la producția berii în Germania si conform textului original, singurele ingrediente admise în producția de bere sunt apă, orz și hamei. Legea stabilea de asemenea, prețul de 1-2 Pfennig pentru "ein Mass Bier" - aproximativ un litru de bere.
Abia în secolul 19, legea a fost modificata si în reteta berii, pe lânga celalalte componentele admise, a fost introdusa si drojdia.
Primul act care atesta producerea de bere în Germania dateaza din anul 736 si mentioneaza existenta unei beri speciale, obtinuta în orasul bavarez Geisenf. Cel mai vechi act ce atesta existenta unei fabrici de bere este unt document de livrare din anul 766 apartinând mănăstirea Sf. Gallen din localitatea Geisingen an der Donau. Istoria berii însa ne duce cu 6000 de ani în urma! Daca sunteti curiosi sa cititi amanunte interesante, va recomand articolul "Bere"
Despre bere si festivalurile berii, am scris de nenumarate ori: Cea mai veche berarie, Cea mai mare sarbatoare populara din lume,  Interviu, Cort de bere, Salutari de la Oktoberfest, Moda  Oktoberfest 2012, Cei cinci magnifici, Distractii la Oktoberfest, Oktoberfest 2012, Hit-uri la Oktoberfest, Plimbare în München, D'ale festivalului, Oktoberfest, S-a încheiat Oktoberfest, Plärrer,Plärrer- târgul de Paste, Plärrer Augsburg, Oktoberfest, Parada, Plärrer, etc!
Acum am sa povestesc când si cum am început eu sa servesc cu placere bere!
Având ca toate româncele (exceptii sunt f.putine!) idei preconcepute, cum ca "berea face burta" sau "a bea bere nu e elegant si nu se potriveste unei doamne", pâna în anul 2000, adica pâna la venirea mea în Germania, nu obisnuiam sa beau alcool decât la ocazii speciale - câte un paharel de lichior sau visinata. Habar nu aveam ce gust are berea... Nu cunosteam nicio marca de bere, chit ca în orasul meu se producea una din cele mai bune beri ale României, la fabrica "Trei stejari" (Sibiu).
Ajunsa în Augsburg, ieseam deseori cu colegii sau cu prietenii la "un pahar de vorba". Ei comandau toti bere, eu "cuminte" suc. Daca ceream Fanta sau Cola, paharul meu de 250 ml. era la fel de scump ca o halba de bere (500 ml.)! Toti râdeau de mine ca eu plateam totdeauna cel mai mult si apoi îmi aratau cât zahar si chimicale am servit! Nici sucurile naturale nu ma încântau... în primul rând pentru ca majoritatea sunt facute din concentrat cu adaos de aroma si în plus, pentru ca au o gramada de calorii!
Despre lichioruri?! Prima data când am comandat un lichior în Germania, am fost întrebata ce cantitate? Obisnuita cu "unul mic" care înseamna 50 ml în România, m-am trezit ca mi s-a servit un "degetar" cu 15 ml... mai mult lichior a ramas pe peretii paharului, decat am baut eu! Dar la pret... ah, preturile sunt "adevarate"! aici! ;)
Dupa numeroase experiente negative, m-am hotarât sa servesc o bere mica, adica 320 ml. Mi-a fost recomandata Weizen si... am constatat ca drojdiuta îmi face bine la stomac, am citit ca este un produs pur si natural, am platit cât pentru un pahar cu apa minerala si chiar asa gust rau, cum mi-am închipuit, nu a avut! :)) Apoi am devenit curioasa si de cate ori s-au mai ivit ocazii si am iesit la o bere, am comandat diverse tipuri pâna când berea "dunkles Weissbier" a devenit preferata mea! Are culoarea chihlimbarului brun - foarte închis, un gust puternic si bine definit, usor picanta, cu arome patrunzatoare de malt, o bere spumoasa si racoritoare! Cea mai buna bere este cea produsa la Mânastirea Andechs si cea de la Mânastirea Weltenburg!

Astazi la serviciu, la pauza de masa de la ora 12, vom servi specialitati bavareze: Wurstsalat (mezel taiat fidea, amestecat cu oțet, ulei si ceapa rondele), Eiersalat (ouă fierte, tocate si amestecate cu maioneză si sos de iaurt, sare, piper, ardei iute și muștar), Käsesalat (cuburi de brânza de oaie, gogosar, porumb fier, ulei de masline) si vom bea câte o bere "Altenmünster Brauer-Bier", rustica si picanta!
Totul e aranjat si bunatatile ne fac cu ochiul... Hmmmmm, oare când e ora 12, ca dupa stomacul meu ar fi trebuit sa fie deja acum doua ore!?! :))
 
PS: nu doresc sa fiu inteleasa fals! Ordinea sarbatoririi, nu este cea din postare ;-)
Mentionez ca deasemenea astazi este Ziua Mondiala a cartii si a dreptului de autor. Sarbatoarea este organizata de UNESCO din anul 1995.
România a adaugat acestei sarbatori si Ziua bibliotecarului.[ dupa orele de serviciu ma duc sa-mi cumpar si o carte :) ]
Indiferent ce serbati si daca serbati, va doresc o zi minunata!
♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡♥♡

Povestea "cozonacului" german

Așa cum cozonacul este un desert tradițional pe masa de Craciun a românilor, așa este Christstollen (sau simplu Stollen) pe masa nemților.
Cu 700 de ani în urmă, undeva în Germania, a fost scos din cuptor primul Stollen. Originea rețetei este necunoscuta însa ideea de la care s-a pornit a fost aceea de a crea o pâine savuroasa, consistenta si rafinata, care sa poata fi servita lânga cafea, în zilele de Advent. Urmând sa fie consumat în perioada de post, aluatul a fost obtinut din apă, ovăz și ulei din semințe de rapiță, a fost copt sub forma de pâine mai lunguiața si a fost învelit cu un strat gros de zahar pudra, pentru a simboliza scutecele albe în care fost înfasat Hristos, după naștere - în Bethleem. Toata lumea a început sa serveasca acest produs, care însa... avea gustul pe masura ingredientelor sarace.
Prima referire scrisă în legatura cu acest cozonac dateaza din 1329, când orasul Naumburg din landul Saxonia-Anhalt (Germania) a facut cadou un Stollen, bischofului Heinrich von Grünberg.
În anul 1430 prințul Ernst von Sachsen si fratele acestuia - contele Albrecht, si-au facut curaj si au scris o scrisoare Papei Nicolae V, prin care rugau ridicarea interdicției privind untul, doar pentru aluatul de cozonac. Papa a refuzat categoric.
În anul 1491, Papa Inocențiu al VIII-lea a trimis vestita scrisoare cunoscuta sub numele "Depeșa untului" prin care aproba înlocuirea uleiului din reteta de Stollen, cu untul, cu conditia ca cei care-si asuma acest "pacat", sa plateasca o anumita suma de bani - bani folositi ulterior la construirea Catedralei Friedberg.
Scrisoare era adresata doar casei de guvernământ și furnizorilor bucatariei, dar acestia au interpretat-o foarte generos. Brutarul Heinrich Drasdo din Torgau (Sachsen) a înlocuit rapid uleiul cu untul si a îmbunatațit rețeta de pâna atunci, adaugând în cozonac, multe fructe aromate. Aceasta este rețeta dupa care înca si astazi se pregateste vestitul Dresdner Stollen - Cozonacul de Dresda.
"Anno 1474" a devenit anul de referinta al creări Stollen-ului ce purta pe atunci numele de "Striezel" (= tort de Craciun) dupa locul în care se vindea - "Dresdner Striezelmarkt", cel mai vechi târg de Craciun al Germaniei. Numele de "Stollen" adica "tunel", l-a capatat acest cozonac mai târziu, când se prepara în întreaga Germanie, datorita formei lunguiete pe care o are.

Reteta oficiala a acestui cozonac este: 3 kg de unt, 6 kg de fructe uscate (stafide) - rosine, sultanine si corinte - plus coaja de portocala si lamâie glasate, 10 kg de făină, oua, lapte, drojdie și sare. Pe parcursul sutelor de ani, au aparut variante de Stollen cu marțipan, cu mac, cu nuca, cu brânza proaspata, cu rom, sampanie sau cu vin rosu.
Dupa coacere, acest Stollen se va pastra la rece cel putin trei saptamâni înainte de consumare, spre deosebire de cozonacul românesc care se poate servi aburind, imediat dupa scoaterea din cuptor.
Expertii spun ca cel mai savuros Stollen este cel tinut spre maturare în mina de ardezie de la Willingen. Supranumit "Der Stollen im Stollen", cozonacul este pastrat timp de patru saptamâni în mina dezafectata, la temperatura de 8°C si umiditatea constanta ce oferă condițiile ideale pentru dezvoltarea aromei mirodeniilor. Pentru ca rafinamentul sa atinga apogeul, pe lânga ingredientele fine ale retetei clasice, în acest Stollen se mai adauga vanilie din Mexic, cardamom din Sri Lanka, ienibahar jamaican, cuișoare din Zanzibar si nucusoara din Noua Guinee. Este un cozonac unic si foarte scump, nu am mâncat înca niciodata, însa... La sfârsit de an, colectivul biroului nostru a facut deja traditie în a se rasfata cu un produs deosebit. Daca acum trei ani am probat cea mai delicioasa cafea din lume, anul trecut am servit Kobe beef, anul acesta am comandat un Willinger Christstollen! În ultima zi de lucru din acest an - joi, 20 decembrie, vom servi câte o felie din cel mai delicios cozonac ;)
PS: Inscriu aceasta postare - cu mare întârziere, la rubrica Povesti parfumate - initiata de Mirela
Update: 20.12.2012 - Willinger Christstollen :)))