Se afișează postările cu eticheta imaginatie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta imaginatie. Afișați toate postările

joi, 4 decembrie 2025

Sibiu, orașul care a deschis porțile artei imersive - RIO 49/2025

 
Muzeul Imersiv Sibiu este o apariție recentă în peisajul cultural al orașului, deschis în noiembrie 2025, și reprezintă primul spațiu permanent din România dedicat artei new media. Vizitatorii pășesc într-un univers de peste 600 mp, unde tehnologia audio-video de ultimă generație transformă arta într-o experiență senzorială totală. Încă de la intrare, coridoarele optice pregătesc publicul pentru spectacol, iar atmosfera hipnotică te scoate din realitatea cotidiană. 
Programul actual include patru spectacole distincte — unul cu temă de Crăciun, intitulat „Povești în jurul bradului”, care cucerește prin delicatețea și emoția sa; un spectacol futurist semnat Julius Horsthuis, ce propune o lume din viitor cu spații intercalate; un program cu linii geometrice și altul cu figuri abstracte acompaniate de muzică techno, realizate de artiști precum Nontak și Maotik. Dintre acestea, "Povesti în jurul bradului" se remarcă prin farmecul său și merită văzută înainte de a fi înlocuită cu o temă sezonieră.

La etajul superior, muzeul dezvăluie câteva săli mai mici, împodobite cu oglinzi și lumini venite din toate direcțiile, care dau senzația de plutire într-un spațiu deschis. Deși aceste încăperi ar putea părea copleșitoare, ele transmit un sentiment de siguranță și fascinație. Am observat asta chiar la mama, care a intrat fără teamă și s-a bucurat de experiență.
Într-una dintre încăperile de la etajul superior se află și un stand interactiv, unde o figurină alcătuită din linii reproduce fidel mișcările vizitatorului. A fost o surpriză plăcută și amuzantă: mama a început să danseze, iar noi ne-am distrat urmărind cum silueta din lumini îi imita fiecare pas. Singurul detaliu pe care nu l-am înțeles a fost o mică liniută care se bălăngănea între liniile picioarelor figurinei – un element curios, dar care nu a stricat deloc farmecul experienței.
Tot aici există un colț de relaxare, iar cafeneaua muzeului completează vizita cu un espresso pe care l-am apreciat ca fiind unul dintre cele mai bune din Sibiu – un detaliu ce transformă întreaga experiență culturală într-una rotundă și memorabilă

Pentru cei obișnuiți cu spectacolele imersive din Occident, muzeul sibian poate părea încă modest, lipsit de acei ochelari computerizați care permit călătorii virtuale complexe. Și totuși, pentru oraș și pentru România, deschiderea acestui spațiu este un pas uriaș înainte. Este începutul unei povești care va crește odată cu investițiile viitoare și cu dorința de a crea producții proprii, la fel de captivante precum cele pe care le-am văzut la München, dedicate spre exemplu — lumii faraonilor sau universului lui Dalí și Hitchcock. Poate că mai sunt detalii practice de îmbunătățit – de pildă, lipsa unei garderobe face ca în sezonul rece să fie destul de neplăcut să cari paltonul după tine. Până atunci însă, proiecțiile actuale rămân o invitație la descoperire și la bucuria de a trăi arta într-un mod diferit. Felicit Sibiul pentru curajul de a aduce acest concept în inima orașului și pentru faptul că a oferit publicului un loc unde tehnologia și emoția se întâlnesc.
PS: Muzeul Imersiv Sibiu - programul de vizitare este zilnic între orele 10:00 și 22:00, ultima intrare fiind la ora 21:00. Muzeul se află pe strada Nicolae Bălcescu nr. 13 într-o clădire reamenajată special pentru a găzdui această premieră culturală, lipită de ceea ce sibienii numeau odinioară „Telefoanele Centrale”. 
🪞Înscriu articolul la rubrica saptamânala: reflexii în oglinda"🪞
♦ Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau oglinda retrovizoare.Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

duminică, 19 octombrie 2025

19 Octombrie 2025 — Bulgaria între tradiție, euro și prietenie balcanică

🙏 Bulgaria și Biserica Ortodoxă Bulgară îl pomenește azi pe Sfântul Ioan de Rila, cel care a ales muntele și tăcerea și a lăsat în urmă o mănăstire care încă respiră.
Astăzi e liniște în orașe, e lumină în biserici și... undeva pe pagina Google, apare un acordeon uriaș care leagă două siluete în port popular. Este un Google Doodle special, nu e doar un desen. E o poveste...
Îmi imaginez că povestea e despre două suflete care nu s-au întâlnit niciodată, dar care se recunosc. Nu sunt personaje dintr-un tablou, ci dintr-un sat care poate că nu mai există, dar care trăiește în amintirea cuiva. Două siluete care nu se ating, dar se caută.
Acordeonul îi leagă. Între ei curge muzica. Burduful e întins, ca o respirație comună și sunt susținuți de o codită de trandafir. Fir subțire, dar puternic — Bulgaria e cunoscută pentru trandafiri... Poate aici floarea nu e doar decor. E legătură, un semn. Sau poate că siluetele nici măcar nu sunt oameni — poate că sunt idei! Poate că simbolizeaza tradiția și viitorul. Și uite așa, povestea lor continuă...
Bulgaria se pregătește la 1 ianuarie 2026 să treacă la euro. Pe moneda de 1 euro va fi tipărită icoana Sfântului Ioan de Rila. Această trecere e lină — aceeași icoană a fost imprimată și pe aversul bancnotei de 1 leva, emisă în 1999. Semn că tradiția nu se pierde, se duce mai departe.
Cinste și binecuvântare poporului bulgar!

Știați că românii și bulgarii nu sunt doar vecini? Sunt legați prin gesturi care nu se explică, ci se simt! Am un coleg căsătorit cu o bulgăroaică și povestim adesea despre tradiții. Descoperim, cu fiecare conversație, cât de multe lucruri ne unesc — obiceiuri, simboluri, ritmuri, credință.
Și ce e cu adevărat fascinant? Aceste tradiții sunt comune doar nouă — românilor și bulgarilor. Sunt unice în lume. Niciun alt popor nu le are:
🌸 Mărțișorul – simbol al primăverii și al renașterii, celebrat doar în România și Bulgaria pe 1 martie.
🧄 Noaptea de Sânt' Andrei / Kukeri – ritualuri de alungare a spiritelor rele, cu măști și dansuri, în preajma iernii.
🧵 Broderia tradițională – motive geometrice și florale similare, cusute manual pe ii și cămăși populare.
🎶 Muzica folclorică cu caval, gaidă și nai – instrumente comune în ambele culturi, cu ritmuri care îți mișcă sufletul.
🍞 Colacul de nuntă și pâinea ritualică – folosite în ceremonii religioase și sociale, cu semnificații aproape identice.

vineri, 4 iulie 2025

Din litere în kanji: Călătoria numelui tău spre Japonia imaginară

Zilele trecute, în timp ce „răsfoiam” Facebook-ul, am dat peste o postare intitulată „Scrie numele tău în japoneză” — un joc simpatic în care fiecărei litere din alfabet îi corespunde o silabă japoneză. E simplu, creativ și chiar amuzant: un mic exercițiu de imaginație lingvistică, cu un strop de Zen. Circulă mai multe astfel de „coduri alfabetice”, iar după regulile fiecăruia, îți poți transforma numele într-o versiune stilizată japoneză. Nu e o traducere reală, desigur, dar e fascinant să descoperi cum sună numele tău „japonezizat”. (sursa foto: @misuunderstand1)
Numele meu a ieșit Mikashirinkuto. Fetele mele sunt: Adela – Katekutaka și Raluca – Shikatadomika. Sunt absolut fabuloase aceste versiuni! 🎴 Sună ca niște personaje dintr-un anime de aventură sau ca membrii unei trupe pop japoneze: Mikashirinkuto – voce, Katekutaka – chitară electrică și Shikatadomika – shamisen electric, probabil cea cu stilul rebel. 😄
Chiar dacă știam că totul e doar o fantezie, n-am rezistat. Curiozitatea a câștigat, așa că am intrat în joc și am mers mai departe. Folosindu-mă de câteva liste cu cele mai comune caractere kanji — de pe greelane.com, ro.wikipedia.org și yubrain.com — am descompus fonetic aceste nume-imaginare, le-am analizat și le-am dat o tentă simbolică, inspirată din semnificațiile obișnuite din cultura japoneză.

Pentru Mikashirinkuto:
Mi (美) – frumusețe
Ka (花) – floare
Shi (志) – voință, aspirație
Rin (凛) – demnitate, grație rece
Ku (空) – cer, spațiu
To (翔) – a zbura, a plana
În interpretare poetică, „Mikashirinkuto” ar putea însemna „floarea frumoasă cu voință demnă ce plutește liber în cer”. Sună ca o eroină dintr-o legendă japoneză sau o stea pop cu o aură misterioasă și elegantă.
Pentru Katekutaka:
Ka (花) – floare
Te (手) – mână, acțiune
Ku (空) – cer, spațiu
Ta (太) – mare, puternic
Ka (香) – parfum, esență
„Katekutaka” ar putea însemna „mâna care atinge cerul cu forța unei flori parfumate”. O prezență delicată, dar puternică, ce îmbină grația cu acțiunea — ca o artistă care transformă aerul în muzică.
Pentru Shikatadomika:
Shi (志) – voință, aspirație
Ka (佳) – frumos, rafinat
Ta (多) – mult, abundență
Do (道) – cale, drum
Mi (美) – frumusețe
Ka (火) – foc, pasiune
„Shikatadomika” ar putea însemna „voința nobilă ce urmează un drum al pasiunii și al frumuseții.”. O fire intensă, cu un drum propriu, care arde cu sens și stil — o artistă rebelă, cu foc în privire și poezie în gesturi.

M-am jucat, m-am amuzat și recunosc, m-am lăsat purtată de val. A fost o combinație de curiozitate, imaginație și un pic de copilărie lingvistică. ☺☺☺ Dacă ai chef de o pauză simpatică și vrei să-ți vezi numele cu ochi de anime, îți recomand să încerci și tu. Cine știe ce personaj japonez se ascunde în spatele literelor tale? 

duminică, 8 iunie 2025

O dimineață italiană, acasă

Ne-am trezit cu dorința unei dimineți senine, visând la o cafea aburindă pe terasă, înconjurați de liniștea aceea rară care se așază doar în iunie. Dar cerul s-a închis ca o carte neterminată, iar vântul a început să răsfoiască grădina cu degete reci. Nu ne-am lăsat tulburați. Planul fusese creionat cu o zi înainte, iar călătoria în trei acte prin gusturi și amintiri urma să înceapă în dimineața aceasta. Italia nu a fost o destinație, ci o stare de spirit - pe care am lăsat-o să ne umple casa, în ciuda norilor de afară.
Masa noastră din sufragerie, așezată lângă fereastra sudică ce dă spre grădină, s-a transformat azi într-un colț de amintire și răsfăț. Am întins fața de masă primită cu ani în urmă, în Piombino, de la gazda noastră din acea vacanță — albă, cu broderie delicată de frunzulițe albastre și margini de dantelă fină, însoțită de șervete asortate. Am scos din vitrină serviciul de mic dejun din porțelan subțire, cu flori albastre, aurii și argintii, fragil și elegant, păstrat pentru momente speciale.
Pentru un plus de atmosferă, am aprins o lumânare lângă vaza cu bujori, tăiați proaspăt din grădină. Nu a fost nevoie de mai mult. Totul era deja acolo — lumina, amintirea, răsfățul.
Am aranjat platourile cu grijă, fiecare cu rostul și farmecul lui. Pe cel dulce, două cornetto-uri cu cremă de fistic, moi și parfumate, alături de două brioșe calde. Eu mi-am uns brioșa cu miere de lavandă și miere de castane – una cu parfum de flori mov răsfățate de soare, cealaltă cu gust adânc, de coajă arsă și pământ cald. Helmut a ales mierea de salcâm, cu ecou de ciorchini albi și cer senin.
Platoul sărat a adus un contrast binevenit — felii de pepene galben, reci și dulci, învelite în prosciutto crudo, alături de bucăți de pecorino cu rucola (o brânză densă, străbătută de firicele verzi, cu o notă ușor picantă, vegetală, care a echilibrat totul cu discreție).
Leo, bineînțeles, s-a așezat și el la masă, pe scaunul lui, așa cum face de fiecare dată. A primit farfurioara cu bunătăți pregătită special pentru el și o feliuță de prosciutto, pe care a acceptat-o cu acea bucurie calmă și sigură, obișnuit fiind să fie tratat ca parte din familie.
Cafelele ne-au însoțit firesc. Eu am băut un espresso doppio, intens și adânc. Helmut și-a făcut un espresso macchiato, cu spumă de lapte care i-a domolit tăria. În fundal, muzica italiană curgea ca o prelungire a dimineții — Toto Cutugno, Zucchero, Gianna Nannini, Eros Ramazzotti, Laura Pausini, Adriano Celentano. Fiecare voce aducea cu ea o bucată de amintire, o piațetă, o coastă de mare, o emoție.
Helmut zâmbea din spatele ceștii, iar eu știam că simțea același lucru — că ne-am oferit un dar. Nu mare, nu rar, dar prețios.
Pe masă, flacăra lumânării pâlpâia ușor, aruncând umbre calde peste cești. Dinspre geam, lumina dimineții trecea prin perdeaua de cristale și se împrăștia în sclipiri fine, ca niște reflexe de apă. În aer plutea miros de cafea și muzică italiană. Era Italia noastră, aici și acum — nu o replică, ci o trăire.
După ce am strâns masa, ne-am mutat în salon și ne-am lăsat în canapelele moi, continuând parcă să visăm la Italia. Încă purtam în noi gustul cafelei și ritmul muzicii, care se stinsese încet în fundal.
Butonând telecomanda, fără vreo intenție clară, am dat peste un concert Verdi — Quattro pezzi sacri. A fost ca o cireașă pe tort. S-a potrivit perfect cu tema micului nostru dejun italian.
Acum ne pregătim de o plimbare. După atâta răsfăț, puțină mișcare nu e doar binevenită — e chiar necesară. 
Ne-am propus să mergem în Parcul Simțurilor, cu bazinul Kneipp și traseul pentru mers desculț. E exact ce ne trebuie ca să ducem starea de bine mai departe, în mijlocul naturii - voi reveni cu detalii 😀 (updata aici)

sâmbătă, 7 iunie 2025

Călătorie în farfurie – Italia, Spania, Franța. Ziua în care "vom pleca"… fără să plecăm.

E început de vară și aerul miroase a promisiuni nerostite.
Soarele zăbovește mai mult pe cer, serile se lungesc, iar în mine crește dorul de ducă… Visez cu ochii larg deschiși la dimineți leneșe cu briza mării în păr, la cafele sorbite pe terase cu vedere la Mediterană și la cine sub felinare, în grădini care miros a lavandă și vin alb.
Așa sunt eu — visez și din vis se nasc idei. Multe. Colorate. Parfumate.
Concediul nu mai e departe — mai sunt doar patru săptămâni. Dar când gândul e deja acolo, printre valuri și nisip fierbinte, timpul pare că se derulează cu încetinitorul... Și-atunci, intervine imaginația mea — bogată, neobosită, mereu gata de zbor. Uneori, ideile îmi vin ca valurile - neașteptate, jucăușe și imposibil de ignorat. (Apropo, știți cum se numesc aceia care au mereu idei?... Nici eu nu mai știu denumirea exactă… dar sigur, aceia nu se plictisesc niciodată! 😜)
Soțul meu mă privește cu acel amestec de amuzament și resemnare tandră. Cred că s-a obișnuit că lângă mine, fiecare zi poate deveni o aventură. Așa că atunci când i-am spus cu ochii sclipind, că vreau să aduc vacanța acasă pentru o zi, a zâmbit larg și a zis: „Delicios! Hai să facem lista de cumpărături!”
Care este de fapt ideea?!
Să ne jucăm de-a concediul. Duminica, toată ziua! Să transformăm bucătăria într-un aeroport al amintirilor, cu lingura drept busolă și cuptorul ca motor de decolare. Să luăm micul dejun în Italia, prânzul în Spania și cina în Franța — fără însă să ieșim din casă.

🌅🥐 Micul dejun în stil italian, va fi o călătorie gustativă prin amintirile noastre din Roma, Veneția, Trieste, Verona, Piombino, Pisa, Florența, Siena și Napoli. Fiecare aromă, o rază de soare, fiecare înghițitură, o piațetă plină de viață...
Diminețile italiene nu se grăbesc. Se întind leneș, ca o rază de soare pe faianța caldă din Trastevere. Începem cu un cornetto pufos, umplut cu cremă de fistic — verdele acela catifelat care amintește de grădinile romane. Alături, o cafea ristretto, mică, dar intensă, ca un sărut furat pe o stradă îngustă din Verona. Pe farfurie vom așaza câteva felii de prosciutto crudo, o bucățică de pecorino maturat și o linguriță de miere de castan — sunt gusturile care vorbesc în șoaptă despre dealurile Toscanei. Va fi un mic dejun care nu va cere conversație, ci contemplare. (updata aici)

💃☀️ Prânzul va fi o călătorie iberică prin amintirile noastre cu gusturi adunate din Barcelona, Figueres, Valencia, Malaga, Granada și Sevilla. Fiecare gust - o plimbare printre portocali, piețe colorate și ritmuri de flamenco.
Vom începe cu crema de calabaza y naranja – o supă-cremă de dovleac și portocală, catifelată, cu note citrice și parfum cald, ca un apus blând pe o terasă din Sevilla.
Apoi, o paella reinventată: orez cu șofran, fructe de mare și chorizo picant, un dans între mare și foc. Alături, o salată de portocale cu măsline negre și ceapă roșie — un contrast care nu ar trebui să funcționeze, dar o face! Ca un tablou de Dalí, undeva între Figueres și Valencia.
Desertul? Crema catalană, cu scorțișoară și coajă de lămâie, arsă ușor la suprafață. Gustul soarelui de după-amiază, prins într-o linguriță, ca o amintire dulce din Barcelona.

🗼🍷 Cina o vom servi în Franța, cu un strop de Paris în eleganță, o adiere sărată din Saint-Malo, farmec gotic de Mont Saint-Michel, o notă alsaciană din Strasbourg și Colmar, prospețimea alpină din Chamonix și căldura sudului din Perpignan. Fiecare aromă, o poveste dintr-un loc trăit.
Seara va începe cu un pahar de vin alb din Alsacia, rece și floral, acompaniat de melci de vie gătiți cu unt, usturoi și pătrunjel — o reamintire că uneori, cele mai neobișnuite lucruri pot deveni delicii.
Felul principal este Flammkuchen cu pere și șuncă — o tartă subțire și crocantă, unde dulceața perelor și nota sărată a șuncii dansează împreună pe papilele gustative. Un omagiu adus serilor tihnite din Strasbourg sau colinelor din jurul Mont Saint-Michel.
O lumânare aprinsă. Un vibe în stil Claude Nougaro — jazz franțuzesc cu ritmuri urbane și poezie în aer. Muzica va curge, vinul va fi rece, iar seara va continua firesc, fără grabă...

Această zi culinară nu va fi neapărat despre gătit. Va fi despre reamintire. Despre cum poți transforma o duminică obișnuită într-o călătorie extraordinară, doar cu puțină imaginație și multă grijă pentru detaliu. Fiecare masă va fi o hartă a simțurilor. Fiecare gust, o destinație.
Acum facem lista de cumpărături și ne pregătim de... „zbor”.
Iar duminică seara, promit să revin cu fotografii, povești și poate chiar cu o rețetă sau două. Cine știe?
Poate vă inspir și pe voi să vă jucați de-a vacanța, chiar și într-o zi obișnuită.

vineri, 2 mai 2025

🐞 Mămăruțe la taclale 🐞

 
- Salut, dragă! Ce mai faci?
- Bună, ce surpriză plăcută să te întâlnesc aici!
- E mereu o bucurie să te revăd! Însa oamenii... ai observat cât de fericiți sunt oamenii când ne descoperă?! Oare de ce?
- Ne consideră aducătoare de noroc! Copiii chiar ne cânta:
🐞Mămăruță ruță, urcă in caruță
Și adu noroc,  cu zâmbete și joc.
  Rița - gărgărița a-mbracat rochița
  Haide-hai la soare, unde-i nuntă mare.
 Ruță- mămăruță, suie-mă-n căruță 
 Si mă du la vale,  unde-i sărbătoare!🐞
- Drăguț! Pe mine mă amuză când ne invită să urcăm pe degetele lor. Ai văzut ce degete enorme au? Mă bufnește râsul și abia îmi pot menține echilibrul!
- Haha, daaa! Apropo, furnicile nu au deloc umor și nici timp de taclale! Ieri am întâlnit o furnică care alerga, aproape să mă răstoarne!
- Eh, furnicile... mereu ocupate! Sunt workaholicele naturii. Știai că albinele le consideră rivale?  
- Mda, totul e o competiție în lumea insectelor! Dar hai să recunoaștem, noi mămăruțele, suntem vedetele! Nu muncim ca furnicile, nu bâzâim ca albinele și totuși oamenii ne adoră!
- Absolut! Hei, o vezi pe blonda cu ochelari?! Cred că vrea să ne fotografieze... hai să ne plimbăm în soare, să-i facem pe plac! Poate o inspirăm să scrie o poezie sau măcar să zâmbească!
- Daaaa! Și cine știe, poate că este blogăriță și vom ajunge vedete pe blogul ei!

joi, 13 februarie 2025

Lalele cu "margele" - Reflexii în oglinda 7/2025

 
Astăzi, aici la noi în Bavaria, plouă molcom și sunt opt grade cu plus. 
Atunci când în casă aerul este cald și uscat - ca acum, la mijloc de februarie - lalelele, aceste flori delicate și elegante, își deschid petalele ca aripile unui fluture. 
Am pus vaza cu flori afară, pe masa din curte, pentru ca lalelele să se revigoreze sub atingerea ploii. Picăturile de apă - mesageri ai naturii, purtând cu ele secretele pământului și ale cerului, alunecau grațios pe frunze, tulpine și petale, ca un șirag de perle. Nu stiu ce au soptit florilor, însa lalelele s-au refacut ca proaspat culese din gradina! 🌷💧✨Am adus florile din nou în casa... 
Reflexiile din picături transformă fiecare lalea într-o mică operă de artă... Nu mă mai satur să le admir și să le fotografiez...
 
 Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

miercuri, 6 noiembrie 2024

Sfârșit de toamna - Miercurea fără cuvinte S45

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

marți, 5 noiembrie 2024

Poveste de Halloween

Spre sfarsitul anului, în viata mea mereu se aglomereaza evenimentele (placute) si blogul, ramane pe ultimul plan… De aceea revin azi la ziua de 31 octombrie, ziua de Halloween
Ca in fiecare an, am decorat putin prin casa, în fata casei si în curte… Nu am exagerat (consider ca americanii au denaturant total aceasta sarbatoare!). 
Am plasat bostanii pe care i-am cioplit impreuna cu fetele mele (au ramas toti trei la mine, pentru ca ele au plecat in concediu, una in Berlin, alta în Atena), doi în fata casei si unul în curte, pe masa de pe terasa. Tot în fata casei am avut-o agatata pe Vrajitoarea Verde, iar prin casa am mai avut mini-dovlecei si tartacute împrastiate “artistic” pe pervazele ferestrelor. Pe masa de sufragerie, am plasat platoul din margelute cu motiv portocaliu - dovlecei Halloween si pe fotolii am pus pernutele decorative cu vrajitoare. 
Am cumparat o multime de bomboane, caramele si ciocolatele pentru colindatori si gata pregatirile! Pentru ca Leo a fost singurul din familie care s-a costumat de Halloween, a primit si el o recompense, ca toti copiii care ne-au sunat la usa. Copiii au primit bineînteles dulciuri iar el o noua jucarie! 
Foarte dragut si-au decorat intrarea si vecinii mei (am scris în colaj, cu degetul... sorry ☺).
Si acum… povestea de Halloween
Fiica mea Raluca are o simpatie între fetitele din vecini. Amelie este în clasa întâi si are o surioara-bebelus. Când Raluca iese la plimbare cu Chico si o gaseste pe Amelie stând singura in fata casei,  o invita cu ei la plimbare. Din vorba-n vorba (la mijloc de octombrie), fetita i-a destainuit Ralucai ca ea nu poate sa mearga anul acesta la colindat de Halloween, pentru ca i-a ramas mic costumasul de anul trecut si parintii “au zis ca nu au bani sa-I cumpere altul“. Raluca i-a promis spontan ca îi va face un costum, dar ce costum?! Un unicat! Asa cum nici-un copil din cartier nu va avea! Un costum pe care o sa il creeze ele doua. Amelie va trebui doar sa-si imagineze costumatia si sa o deseneze, iar Raluca se va ocupa de materializare. 
Fetita s-a bucurat enorm si a doua zi a sunat la usa Ralucai cu o coala de hartie pe care se desenase, îmbracata cu o rochita rosie plina cu lilieci. La gât purta o pelerine neagra din dantela! Raluca a asigurat-o ca rochita ei va fi gata înainte de Halloween. Si a venit rapid la mine ☺ “Mama, te rog ajuta-ma” 😉 
Ne-am dus în pivnita si am gasit printr-o cutie veche o rochie rosie. Am spalat-o si am desfacut toate cusaturile. Bineînțeles, Leo ne-a asistat. Apoi am recroit o fustita pe elastic si o bluzita. Le-am cusut la masina, le-a surfilat si Raluca mi-a multumit. Mai departe s-a descurcat singura. A cumparat de la un magazin Teddy lilieci din fetru si paienjeni din plastic si tot acolo a gasit un mileu (un läufer) decorativ, negru, perfect potrivit pentru a devein pelerina! Dupa ce a cusut liliecii si paienjenii pe rochita, a fixat inele de elastic pe tivul “pelerinei” pentru ca pelerine sa stea aproape de brate si… a invitat-o pe Amelie la proba! 
Ce bucurie pe fetita! Topaia si nu-i venea să-și creada ochilor! Au facut o sedinta foto, i-a aratat cum sa-si prinda adecvat parul si ce machiaj decent sa poarte. 
Amelie a fost cea mai fericita fetita din cartier, cu costumatia ei UNICAT!

miercuri, 30 octombrie 2024

Dimineata de octombrie - Miercurea fără cuvinte S44

 
LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

duminică, 9 iunie 2024

O experienta senzoriala exceptionala - Partea III

Convinse ca am parcurs întreaga expozitie, ne îndreptam spre iesire când am observat ca ceilalti vizitatori se asezau ordonat în fata unei draperii grele, din catifea albastra. Sagetile indicau ultimul stand al expoziției - Experiența VR "Spellbound / Hitchcock și Dalí" - o nouă modalitate de a înțelege și aprecia complexitatea și frumusețea operei celor doua genii, dezvăluind straturi ascunse de semnificație și conexiuni simbolice.
Am asteptat la coada preț de cateva minute, curioase ce se întâmpla în spatele draperiei. Am vazut ca pe masura ce se elibera câte o pereche de ochelari VR cu casti integrate, acestia erau (curatati) resetati si oferiti urmatorului vizitator. Ni se promitea o călătorie fascinantă în lumea creativă al lui Hitchcock și Dalí si ni se spunea ca este imposibil să nu fii captivat de geniul creativ al acestor doi artiști geniali, de imaginația lor unică și de abilitatea de a crea atmosfere intense și misterioase.
Am lasat-o pe Raluca în fața mea si am ascultat atenta regulamentul pentru traseul experienței de realitate virtuală (VR).  Am urmat eu si... țac, în secunda urmâtoare m-am trezit în cabinetul unui psihiatru ☺
Din spatele unui birou masiv, mă fixau privirile doctorului Brulov - din filmul Spellbound☺ Voit, figura acestui doctor seamăna puternic cu Sigmund Freud - fondatorul psihanalizei (cel care a sustinut ca visele reprezinta calea regală către inconștient și prin urmare, o componentă importantă în tratarea suferinței psihologice). Scaunul masiv si canapeaua ce mobilau acest cabinet aratau atât de reale! Alaturi de mine se deplasa silueta unui barbat în costum negru elegant, cu camasa alba. Figura acestuia parea acoperita cu o fâsie de tifon alba - nu i se vedeau ochii sau gura. Purta palarie si la rever, în loc de floare, avea un numar. Era Raluca mea si avea numarul 58. Fiecare alt participant pe acest traseu arata identic, doar numarul ne deosebea. Raluca ma vedea pe mine cu numarul 12. 
Ne-am amuzat cât de real ne parea totul în jur, auzeam sunete din casti dar totodata, puteam vorbi cu usurinta una cu alta... Am parasit cabinetul, iesind pe usa capitonata.
Ne-am pomenit într-un peisaj vast și bizar, populat cu imagini distorsionate și simboluri ciudate care caracterizează stilul unic al lui Dalí. Eram la malul unui ocean în care pluteau balene uriașe. Stânci imense ca niște piloni se ridicau din valuri. Deasupra noastră au aparut umbrele colorate... Curioasă, am întins mâna si am apucat mânerul unei umbrele. Am fost ridicata de pe plaja si purtată de vânt... Am strigat Ralucăi "Eu zbor, prinde repede si tu o umbrelă". Ea nu a reușit din prima, dar într-un final ne-am regăsit, plutind printre nori. Am aterizat pe vârful stâncii si umbrelele au disparut brusc! Spre noi zburau acum animale ciudate asemănătoare dinozaurilor... Te simți imediat absorbit de această lume onirică, unde legile fizicii sunt ignorate. În fața ochilor a apărut un portal de foc, totul era atât de real si bestiile acelea cu aripi se apropiau tot mai rapid. Raluca a zis "Trebuie sa trecem prin foc!" Efectiv mi-a fost teama, dar am pașit prin poarta de foc. Am ajuns într-un deșert roz, plin de elefanti cu picioare lungi si subtiri. Nu doar că te poti plimba prin aceste peisaje suprarealiste, dar poți și interacționa cu diversele obiecte sau personaje din cadrul virtual. Poți urmări cum elefantul uriaș pășește ușor pe lângă tine, lăsându-te să simți o senzație de uimire și mirare. Pe lângă aspectele vizuale, experiența include și o coloană sonoră adaptată, care amplifică atmosfera misterioasă și intrigantă. Sunetele ambientale și muzica eterică contribuie la senzația de imersiune totală, făcându-te să uiți pentru moment de lumea reală. Treci din portal în portal si descoperi un alt vis, o alta lume...  Pasesti într-o încapere plina cu ceasuri. Poți atinge un ceas topit și observi cum se deformează sub mâna ta virtuală. Un vis interactiv, generat tehnic, artificial, și totuși atât de real încât de multe ori te poticnești, te îndoiești, uiti ca este generat. A urmat un coridor plin cu ochi. Unii blânzi, altii dusmanosi, unii mari, adânci, altii mijiti, pândindu-te parca... Am iesit pe un balcon si am fost atacate de pescarusi, exact ca în filmul lui Hitchcock "Păsările". Ba chiar mai rau... în secunda urmatoare, placile de sub picioare au început sa se zdrobeasca iar sub noi se casca hăul... Raluca mi-a spus: Hai sa sarim! Eu de-acolo "Nuuuu, nu pot! Mi-e frica!" Raluca râzând: "Mama, e totul simulat, nu ti se întâmpla nimic, hai, sari!" Eu, nu si nuuuu! Scenele cu zdrobitul pardoselei se repetau continuu, nu mai aveam niciun refugui si atunci... am sarit! Uf! Am aterizat cu bine ☺☺☺Experiența VR nu este doar o călătorie vizuală ci și una emoțională, o calatorie în care fiecare detaliu îti captivează simțurile. Imersiunea în peisajele suprarealiste ale lui Dalí provoaca combinații puternice de emoții precum fascinație, uimire, suspans și chiar o ușoară neliniște..
Această conexiune emoțională intensă face ca experiența să fie unica si memorabilă! Este o experiență care încântă ochiul și provoacă mintea, invitându-te să te pierzi în lumea fantastică a lui Dalí și să-ți redescoperi propria creativitate și imaginație. 
Permanent am fost lânga Raluca dar am întâlnit si alti participanti, ne-am ocolit si fiecare si-a vazut de calatoria lui. Cred ca am petrecut acolo circa o jumatate de ora dar senzatia a fost ca am fost o saptamâna în concediu! 
Dupa atâtea experiențe bizare, am ajuns într-o camera placuta, luminata doar de focul din șemineu. Am simtit parca o întoarcer în normalitate... Priveam cartile din biblioteca, tablourile de pe perete când cineva m-a prins de mâna si mi-a spus "Nu va speriati, am sa va trag cu grija ochelarii si castile. Ati ajuns la capatul traseului" ☺☺☺ O doamna micuta de înaltime, în uniforma expozitiei m-a lasat confuza într-o sala plina cu oameni si s-a îndreptat spre standul pentru igienizarea ochelarilor. Un alt angajat al expozitiei a acostat-o pe Raluca si când ne-am dezmeticit, am izbucnit amândoua în râs! Ne gaseam într-o sala enorma, patrata, lipsita de orice mobilier dar plina cu oameni echipati cu ochelari si căști VR. Se deplasau haotic si gesticulau ciudat ☺ Doamne, asa am fost si noi?! În tot acest timp ne-am gasit doar în aceasta încapere?! Nu exista niciun ghidaj, doar sala goala☺☺☺Incredibil dar adevarat! ☺☺☺
Probabil angajatii au vizitatorii monitorizati si stiu care casca trebuie scoasa din circuit pentru ca programul de simulare a ajuns la final.
 
Am trait o aventură digitală ce ne-a oferi o nouă perspectivă asupra artei și cinematografiei si care ne-a reamintit de puterea imaginației și de infinitul posibilităților pe care tehnologia le poate aduce în lumea artei. Experiența VR "Spellbound / Hitchcock și Dalí" a fost cu adevărat captivantă și fascinantă. Parca îmi venea sa mai cumpar un bilet si sa mai traiesc o data aceasta aventura, sa ma las din nou teleportata în lume surreală, plină de suspans și mister, să mă pierd din nou în peisajele mentale unice.Daca aceasta expozitie ajunge si în orasul vostru, neaparat sa o vizitati! 
Atât de puternic impresionata am fost, încât imediat ce am ajuns acasa, mi-am comandat la Amazon dvd-ul cu acest film, pentru a putea întelege mai bine ceea ce am trait în aceasta experienta senzoriala exceptionala! Dar, filmul artistic nu are foarte mult legatura cu filmul din simulatie. 
Ce sa va mai spun?... Când am iesit din expozitie se înserase si am hotarât sa mergem sa mâncam ceva la un restaurant. Zona este plina cu terase, baruri si cafenele. Am ales un restaurant indian. Am gasit o masa draguta pentru doua persoane si imediat un chelner ne-a oferit cartile de meniu si ne-a întrebat respectuos daca am avut parte de o zi frumoasa. Raluca a spus "Da, chiar foarte frumoasa. Venim de peste drum, am vizitat Dalí" Chenerul s-a luminat la fata si ne-a privit cu multa simpatie "Ahaaaa, Delhi! Wow!" ... Hm... what?! ☺☺☺ L-am lasat asa cum a înteles el... na, fiecare cu ce stie! ☺☺☺ Mâncarea a fost delicioasa! 

vineri, 10 mai 2024

Let's talk about...

... păpădii - aceste plante miraculoase. 
Practic, păpădia e buruiana pe care o intâlnim peste tot unde este un pic soare 🌞 Păpădiile sunt copii in miniatura ale soarelui. Mini-discurile galben-aurii inveselesc orice pajiste si... nepretentioase cum sunt, apar chiar si in fisurile din caldarâm. Pentru ca vor neaparat sa aduca o pata de culoare in viata noastra. Asa doar, fara sa ceara nimic in schimb!
Când eram copil, impleteam coronite din florile galbene sau faceam lanturi din tulpinite. Ce distractie era! Imi plăcea sa fac tumbe in iarba plina de păpădii... Imi place si acum sa ma intind pe pajiste si sa inspir parfumul sorilor mici. 
Mai nou am aflat ca se pot prepara "miere", dulceata si sirop din florile de păpădie. Frunzele sunt delicioase in salate, radacinile sunt deasemenea o sursa de sanatate...
Dar parca păpădia devine mai interesanta atunci cand petalele i se transforma in seminte cu parasuta. Sfera sravezie ce se formeaza in vârful tulpinitei este o minune absoluta!  "Antenele" semintelor sunt atat de fine, ca ar putea concura cu pânza de paianjen! 
Cu ceva timp in urma, am incercat sa desenez puful de păpădie. Printr-o metoda mai deosebita 😊 
Am innegrit uniform o coala de hârtie format A4 cu carbune de desen, apoi, cu ajutorul unor gume de șters cu muchii subtiri, am albit ici si colo, creând forma unei papadii gata sa-si imprastie semintele... Este o tehnica deloc usoara! Unde ai sters, gata... nu mai poti reveni cu carbune! In plus, trebuie avut grija mare sa nu mânjesti coala, carbunele fiind foarte sensibil la atingere. Ati incercat vreodata aceasta tehnica? 🤗

miercuri, 8 mai 2024

Scrisori pentru Iepuras / Amintiri din copilaria fetelor mele - MfC S19/2024

 
Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

marți, 13 februarie 2024

Muzeul roman, cultul igienei trupului si a mintii

Iarna, sa vizitezi ceva spontan în Bad Gögging este aproape imposibil... Atât pentru Muzeul roman cât si pentru Turnul Hundertwasser (pentru cine nu stie cine e Hunderwasser) a trebuit sa facem programare. 
La prima încercare de a vizita muzeul roman, am stat in fata usii închise, pentru ca orarul are doar vara un program de vizitare normal, iarna - doar o ora pe zi, însa numai dupa o programare telefonica. Muzeul nu este departe de hotelul nostru, practic în Bad Gögging nu ai nevoie de masina sa te deplasezi, pentru ca statiunea este mica. Într-o plimbare de o ora poti traversa statiunea pe diagonala. De aceea, nu ne-am suparat ca a trebuit sa venim înca o data pentru a putea intra în muzeu. S-a meritat! 
Intrarea în muzeu nu este spectaculoasa, este o intrare moderna, construita însa... direct în peretele Bisericii Sf. Andrei. Biserica ridicata în secolul XIII, a fost restaurata si modernizata în anul 1959, când, în timpul sapaturilor la temelie, a fost descoperita o biserica preromanica, datând din sec. VII/VIII. Crucile votive din metal găsite si datate ca apartinând jumatatii secolului al VII-lea, indica creștinismul viu și consacrat în acest loc în perioade timpurii. Motiv pentru care, vechea biserică a fost imediat rededicată. Practic, muzeul se gaseste la baza turnul bisericii romanice. 
Turnul este cea mai înalta cladire din statiune si în plus, reprezinta rezidenta unei familii de berze ☺ Autoritatile au îngaduit montarea de catre pompierii locali, a unui suport metalic pentru cuibul urias al berzelor. Evolutia puilor de barza este urmarita an de an de întreaga comunitate. Acum, la jumatatea lui februarie, cele doua berze se preocupa sa captuseasca bine cuibul si "savureaza" înca viata în doi ☺ 
În apropierea bisericii preromanice a fost descoperit si un complex roman dedicat îngrijirii corporale. Aceasta locatie a fost înscrisa în patrimoniul UNESCO în anul 2021. 
În muzeu se poate vedea doar o parte din sala principala de baie, o fundatie impresionanta de 56 metri lunga si 30 metri lata. Sunt marcate urmele bazinului cu apa rece, unde apa sulfuroasa avea pe atunci doar 14°C. Se poate observa si locul celor doua cuptoare, care se presupune ca împingeau caldura sub pardoseala în sudatorium, acea sala cu caldura uscata si temperaturi pâna la 80°C 
În urmă cu mai bine de 2.000 de ani, romanii au creat adevarate temple pentru îngrijirea trupului punând cele patru elemente în slujba unei experiențe senzoriale complete: apa (bazine cu apa la diverse temperaturi), focul (pentru încalzirea apei sau a pardoselilor prin sistemul hipocaust ), argila si marmura (pentru crearea unui ambient placut si estetic) si aerul (cald sau rece, combinat cu uleiuri parfumate). Este bine cunoscut faptul ca băile termale romane clasice, pe lânga apodyterium (verstiarul cu bănci din piatră și separeurile în care puteau fi lăsate hainele și obiectele personale), tepidarium (încăperea cu temperatură moderată, pentru o aclimatizare perfecta), caldarium (încăpere în care se afla bazinul mare cu apa încalzita la 40°C în cazane mari de bronz, plasate peste gura unui cuptor), laconium /sudatorium (sauna uscata, cu aer încalzit la 60°C-80°C) si frigidarium (camera de răcire, echipat eventual chiar si cu bazin de apă rece, folosit pentru revitalizare si pentru a stimula circulația periferica), aveau si latrine, sali de gimnastica, ba chiar biblioteci! Sunt dovezi ca pe timpul romanilor se practica epilarea, baile romane având un astfel de angajat - Epictetus Buticosus, care oferea aceste servicii. 
Deseori, în băile romane existau complexe gigantice destinate relaxării, caracterizate de elemente de lux (marmura, ferestre mari și apă filtrată). Aceste centre erau la modă, mulți romani mergeau acolo practic în fiecare zi pentru a discuta și afaceri, nu doar pentru a se relaxa. Civilizația romană a construit structuri de acest tip în toate provinciile imperiului, nu numai în marile orașe sau în împrejurimile acestora, ci și în mediul rural sau în apropierea cazărmilor, atât pentru comandanti cât si pentru soldatii simpli. La doar 15 minute de mers pe jos din statiunea balneara Bad Gögging, sunt ramasitele castelului roman Abusina, cetatea de granita pazita de romani. Legionarii Romei staționați acolo au descoperit rapid efectele benefice ale apei sulfuroase din izvoarele Bad Gögging. Asa ca nu este de mirare că împăratul Traian a construit aici, în anii 80 d.Hr. primele bai publice din zona. 
Eu sunt fascinata de culturile antice si imaginatia mea bogata, poate sa construiasca poduri peste veacuri.... Când ma aflu în astfel de lacasuri, în fata ochilor se deruleaza filme si emotiile mele sunt tot mai puternice... Combin informatii citite cu imagini din albume de arta si locuri reale asemanatoare, vizitate anterior. Vazute poate la Roma, la Baden-Baden, la Phrygien (Turcia de azi), la Herculane sau în Königsbrunn, la doar câteva minute de locuinta mea... Peste tot sunt urme ale romanilor si cultul lor pentru curatenie.... 
"Mens sana in corpore sano" (o minte sănătoasă într‑un corp sănătos”), sau "Bona valetudo melior est quam maximae divitiae" (Sănătatea bună este mai valoroasă decât cea mai mare avere) precum si "Salus Per Aqua" (SPA, sanatate prin apa) sunt câteva citate latine celebre care dovedesc câta importanta dadeau romanii igienei trupului. 
Porțiunea de limes de pe teritoriul Germaniei a fost înscrisă în anul 2005 drept monument cultural în Patrimoniul mondial UNESCO. Limesul (în latină "limes romanus") este frontiera fortificata a Imperiului Roman, care traversa cu unele întreruperi aproape întreaga Europă, de la Nistru și Marea Neagră, până la limesul lui Hadrian din Scoția de azi, cu o lungime totală de mii de kilometri.
(povestea vacantei continua - aici)

sâmbătă, 27 ianuarie 2024

Sa serbam împreuna Craciunul din 2066!

Dedicatie: pentru Rux, care este înca în modus Craciun 😏 (si pentru ca "în Germania, sfarsitul lui martie e pe 31")

Mi-as dori să sărbătoresc Crăciunul 2066 leganându-ma în balansoar lânga bradul împodobit, înconjurata poate de 22 de nepoti... Poate ca meteorologii vor spune că nu va fi zăpadă, poate ca Moș Crăciun va împarți cadourile dintr-o mașină plutitoare si poate ca prietenii ne vor trimite felicitari si cărți poștale de pe Marte... 
Da, mi-as dori să sărbătoresc Crăciunul 2066!. E clar ca vremurile se vor schimba, vom îmbătrâni... Cine ar putea spune ce ne rezervă viitorul?! Un singur lucru este adevarat acum si va fi si atunci adevărat: Crăciunul este perfect atâta timp cât îl petrecem cu familia si cu cei dragi! 
Lumea este atât de nesigură și sunt atâtea nestiute! 
Dacă ar fi sa mi se promita îndeplinirea unei dorințe, mi-aș dori pentru noi toți să profităm acum de șansa pe care o mai avem! 
Stelele ne luminează cu optimism, pentru ca ele cred în noi si stiu ca soarta tuturor este în mâinile noastre! 
.... Acestea sunt câteva idei desprinse din textul acestui minunat cântec...
Cine se mai înscrie la serbarea Crăciunului 2066?  😀💓😄
Sarah Connor  a lansat anul acesta o superba colectie de melodii pentru Craciun si Revelion si iata, melodia "Christmas 2066" are un minunat official video (în care apare si Delphine, fiica lui Sarah). 
Sub numele "Not So Silent Night - The Cozy Edition" - albumul a fost lansat la data de 17.11.2023 ca un dublu CD (inclusiv studio + versiune live) în digipack, un DVD, Blu-ray și ca 2LP. 
Cu ocazia lansarii, Sarah a declarat „Pentru mine, așa cum exprimă titlul discului, Crăciunul nu este doar o sărbătoare contemplativă. Pentru o mamă care lucrează, Crăciunul înseamnă mult mai mult decât un timp contemplativ”. Colectia are trei piese noi care suna pe alocuri în Motown-Feeling sau sunt transmit mesaje de pace. Deasemenea a inclus înregistrarea concertului de Crăciun de la Verti Music Hall din Berlin, 2022 (pe DVD și Blu-Ray). Însa nucleul noii ediții este format din cele 13 piese de pe celebrul album original „Not So Silent Night”, care a ajuns direct No.1 în urmă cu un an. Potrivit lui Sarah Connor, acest album „nu este un album clasic de Crăciun cu „Ave Maria” și „Silent Night”, ci un disc cu melodii noi de Crăciun pe care le-am scris noi. Ascultati euforicul „Ring Out The Bells” si contemplativul „ 24th” dar mai ales melodia de titlu „Not So Silent Night”... Acestea descriu un Crăciun tipic la noi acasă” ☺

miercuri, 3 ianuarie 2024

Între vis si realitate - Miercurea fara cuvinte 1/2024






Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

sâmbătă, 4 noiembrie 2023

duminică, 16 iulie 2023

Doar câteva pietricele

Ieri, înainte sa înceapa canicula, am facut o plimbare pe malul râului Lech, de la baraj si pâna la cascada. Este o portiune de drum foarte frumoasa, cu natura salbatica. Este de fapt o "arie protejata" prin proiectul "Licca liber" adica eliberarea râului din albia artificial costruita si revenirea la cursul natural, având în vedere si conservarea naturii si a habitatelor naturale, protectia animalelor și a plantelor sălbatice. Este o zona cu multe pasari mici, cu rate si gâste salbatice, cu lebede, lisite, bâtlani, cu castori, cu fluturi si libelule, cu flori salbatice de toate culorile si formele, cu copaci batrâni si tufisuri tinere... o încântare pentru minte si suflet.
M-am întors acasa încarcata cu energie pozitiva si... cu câteva pietricele în rucksac ☺
Mi-am facut o cafeluta (în ceasca de Murano ♥) m-am asezat la masa, la umbra marchizei si am dat frâu imaginatiei ☺ Cu ajutorul asistentului meu de design LEO, totul a mers ca uns! 
Am luat doua resturi de scânduri din pivnita, le-am șmirgheluit, le-am vopsit, am taiat câteva crengute din alun si le-am lipit pe scânduri, în chip de scarita. Pe cele trei treapte, am lipit pietricele plate în asa fel încât sa semene cu pisicute. Am pictat pietrele în prealabil si le-am lipit cu ajutorul unui ciocan cu silicon. Am pus mâtelor codite din sfoara de iuta.  
Am lipit câteva margelute de decor si al prins cele doua placute de lemn, una de alta, printr-un lantisor agatat cu inelușe cu șurub.
Mai trebuie sa fac doua orificii pentru agatarea pe perete si... tabloul meu cu mâțe este gata ☺
☺ Va doresc o duminica agreabila! ☺

vineri, 2 iunie 2023

Restante - Despre pictura ca hobby

De saptamâni de zile amân si iata, a venit momentulsa fac o postare în care sa raspund întrebarilor puse de: Mihaela, Rux, Niko, Fiordaliso, Diana si Suzana ♥♥♥♥♥♥
Acesta este tabloul pe care l-am pictat în anul 2000, pe pânza 50x60 cm, în ulei, reprezentând o imagine din padurile carpatine. Este un peisaj imaginat (nu inspirit de carte postala sau alta pictura). 
Abia anul acesta m-am învrednicit sa îl înramez si da, rama schimba mult în bine aspectultabloului. A fost prima mea experienta în ulei. (l-am fotografiat în curte, la lumina naturala).
În colaj, redau si celalalte cinci picturi în ulei, realizate de mine pe pânza, inspirate de pictori celebrii.
Primele doua sunt inspirate de pictorul meu preferat Claude Monet – una este “Camille Monet avec son fils Jean surla colline” si a doua este “Nymphéas” (ambele pe pânza ovala, 40x50). Pentru aceste tablouri ovale, ma gândesc înca prin ce metoda sa le fac rama (ca daca le dau la un atelier, trebuie sa fac un credit la banca!). Deocamdata sunt agatate pe perete asa, fara rama. Tablourile lunguiete, cu nuferii lui Monet, le-am cumparat la Muzeul Orangerie (Paris) ♥
Urmatoarea este dupa un alt pictor pe care-l iubesc: Vincent vanGogh -The Starry Night (Dutch: De sterrennacht) (pe pânza 40x30)  Jos dreapta este la lumina camerei, sus dreapta este la lumina unei lanterne cu ultraviolete, care accentueaza portiunile pe care le-am lucrat cu culori fosforescente ☺
Celalalte doua sunt facute la cursul facut în decembrie'22 si martie'23 - “Sa pictam dupa metoda Bob Ross” – prima picture se intituleaza“Serenity” (40x50), a doua “Cypress Creek” (50x40) 
Deasemenea, prezint vechile mele tablouri pictate pe sticla, între anii 1982-1990. Am pictat cu acryl, iar stilul picturilor este inspirit de vitralii. Vitraliile pentru mine sunt fascinante! 
Sunt primele mele încercari pe sticla, una reprezinta un vânator batrân (vopseaua incepe sa se scorojeasca, nu am facut nicio protectie, pentru ca nu am primit sfaturi de la nimeni, si pe vremea aceea nici nu existau videoclipuri tutoriale ☺); alta este Zeul Ra (40x30), asa cum mi-am imaginat eu si ultima este o nimfa (25x35). Am mai avut un autoportret si un peisaj cu flamingo ♥ Acelea le-am daruit, nu am nici macar o fotografie...
Doresc tuturor cititorilor acestei pagini - un Weekend placut! ☺☺☺

UP-DATA: tocmai am gasit o fotografie (aici e fotografie la fotografie), cred ca din anul 1997 (Alina stie mai bine, ca este anul când s-a logodit). Eram cu Mama si Alina, care venise în vizita la noi la Sibiu; iar pe perete atârnau tablourile acelea pictate pe sticla ♥ Autoportretul si "Fetita cu basma" ☺ Wow ce de ani au trecut!!!! Ce vremuri faine! ♥