Târgul de Crăciun din Augsburg – magie și poveste în inima orașului

Unul dintre cele mai vechi și mai frumoase târguri de Crăciun din Germania, Augsburger Christkindlesmarkt – Târgul Pruncului Sfânt – transformă orașul într-o poveste de iarnă. Cu peste cinci sute de ani de tradiție, atmosfera lui atrage în fiecare an aproape un milion de vizitatori.
Întregul târg se desfășoară pe o suprafață de aproximativ opt mii de metri pătrați, cuprinzând Rathausplatz și străzile din jur, de la Maximilianstraße și Martin-Luther-Platz până la Philippine-Welser-Straße și Moritzkirche. Printre cele aproape o sută cincizeci de căsuțe de lemn, vizitatorii găsesc vin fiert, turtă dulce, cadouri artizanale și decorațiuni care dau culoare și parfum sărbătorii.
În centrul târgului tronează bradul natural, anul acesta cu o înălțime de peste douăzeci de metri și o greutate de șase tone. Împodobit doar cu steluțe de staniol auriu și luminițe calde, el păstrează tradiția veche și oferă un contrast de sobrietate și frumusețe față de fastul modern al altor piețe. Alături se înalță piramida cu lumânări, rotindu-se necontenit și adăugând târgului un aer de poveste, completând imaginea unui târg unde tradiția rămâne vie.
Dar ceea ce face ca acest târg să fie cu adevărat unic sunt momentele speciale care îi dau identitate și magie. Cel mai cunoscut dintre ele este Engelesspiel, spectacolul îngerilor pe fațada Primăriei, inspirat din altarul lui Hans Holbein. Este clipa de grație care a devenit simbolul Augsburgului și care nu se regăsește nicăieri altundeva în Germania. Pentru cei mici există Kinderweihnachtsmarkt, o piață dedicată lor, plină de povești, jocuri și un calendar de Advent care aduce surprize zi de zi. Un alt specific al orașului este Strada Poveștilor, unde vitrinele se transformă în scene de basm și plimbarea devine o aventură de copilărie. Iar pentru dorințele scrise cu emoție, Christkindles-Postamt, oficiul poștal al Pruncului Iisus, le oferă copiilor locul unde își pot trimite scrisorile către sărbătoare.

Un element spectaculos îl reprezintă uriașul Calendar de Advent al Primăriei. În fiecare zi din decembrie, câte o fereastră se deschide și dezvăluie o imagine nouă, transformând clădirea într-un calendar viu. Este un ritual care simbolizează așteptarea Crăciunului și aduce emoție atât localnicilor, cât și vizitatorilor, fiecare seară devenind un moment de întâlnire și bucurie comună.
Plimbarea printre căsuțele decorate cu lumini calde, mirosul de scorțișoară și vin fiert, colindele cântate de coruri și zâmbetele vizitatorilor creează o atmosferă de comunitate și bucurie. Nu e doar un târg, ci o călătorie în timp, unde tradiția se împletește cu magia Adventului.
Tradițional, târgul se închide la ora 12 a Zilei de Ajunului de Crăciun, însă magia creată rămâne în aer și conferă o continuitate naturală spre sărbătorile sfinte — Seara de Ajun, Prima și A doua zi de Crăciun — momentele în care bucuria comunității se retrage în intimitatea fiecărei familii.

°🫧⋆.ೃ࿔*･ Zăpadă, ceață și lumini de sărbătoare ･*࿔ೃ.⋆🫧°

❄️✨ Înainte de culcare am observat că a început să ningă. 

 Dimineața, Augsburgul era ca într-un basm — o pudră de zăpadă acoperea orașul, oferind un strop suplimentar de magie. A fost superb, dar la amiază s-a topit repede… ca un vis.
Acum, ceața groasă ne învăluie și face ca ziua să pară noapte. 

Însă luminile aprinse în jurul casei aduc bucurie și strălucire. Iar la serviciu, bradul e deja împodobit, pentru că din săptămâna calendaristică 51 cei mai mulți colegi vor fi în vacanță (iar la sfârșitul săptămânii firma se va închide până după Bobotează).
Chiar dacă zăpada a dispărut, magia sărbătorilor e aici și ne încălzește sufletul. Atmosfera rămâne sărbătorească, plină de lumini, culoare și așteptarea Crăciunului.✨❄️

PS: ✨🎄Au mai rămas doar 18 zile până la Seara de Ajun - când vom împodobi bradul și magia va umple casa🎄✨

Ultima duminică din august - grădina unde vara încă visează

E duminică. Ultima zi de vară calendaristică.
Din fericire, grădina nu știe ce e calendarul. Ea trăiește în culori, în parfumuri, în adieri.
Aerul e altfel. Mai blând. Mai înțelept. Soarele nu mai arde, ci mângâie. Vântul nu mai zboară, ci șoptește. E ca și cum natura ar spune „Nu plec încă. Mai stau puțin. Mai dansez o dată.”
Și noi, în mijlocul grădinii, simțim că timpul nu mai contează. Că vara nu se termină cu o filă ruptă din calendar.
Sunt încă bobocei care încă mai au puterea de a înflori. Vara nu se grăbește să plece. Se întinde leneșă pe alei, se agață de petalele trandafirilor, se ascunde în colțuri de lumină și în mirosul dulce al florilor care încă visează. Face tumbe printre dalii și chicotește printre zorele.
E sâmbătă. Ultima din august. Dar în grădină, e încă vară. 

Dacă rămâi o clipă în tăcere, auzi vara cum îți șoptește - „Mai stau. Mai sunt. Mai înfloresc.”

6.06 – O zi care se oglindește în timp

Există date care trec neobservate, ca niște pași ușori pe nisipul timpului. Și există zile care par să aibă o inimă a lor, care pulsează în ritmul unei memorii colective sau al unei chemări interioare. 6 iunie – sau 6.06 – este una dintre ele. O zi care pare să respire altfel, să bată în alt ritm. O zi în care timpul se oglindește în sine și ne privește înapoi.
Privind cifra, 6.06 este o oglindă. O simetrie care nu e întâmplătoare. În numerologie, cifra 6 este legată de armonie, iubire, echilibru și protecție. Repetată, ea devine un ecou – o chemare spre întoarcerea la sine, spre liniștea care nu se găsește decât în mijlocul furtunii. Este o zi în care cifrele se aliniază cu o eleganță tăcută, ca și cum universul ar vrea să ne spună ceva, dar doar în șoapte.
În unele culturi, repetiția cifrelor este considerată un semn – o sincronicitate. 6.06 nu este doar o dată, ci o poartă simbolică. Unii o văd ca pe o zi în care vălul dintre lumi se subțiază, în care gândurile devin mai limpezi, iar alegerile – mai grele, dar mai adevărate. Este o zi în care trecutul și viitorul par să se atingă pentru o clipă, ca două valuri care se întâlnesc în larg. O zi în care poți simți că ceea ce ai visat demult poate prinde contur, dacă îndrăznești să-l urmezi.
În era digitală, ora 06:06 este considerată o „mirror hour” – un ceas care nu doar arată timpul, ci îl simte. Este asociată cu mesaje angelice, cu îndemnuri subtile: „Ai încredere. Ești ghidat. E timpul să-ți echilibrezi viața.” Este ora în care, poate fără să știi de ce, te trezești devreme și simți că ceva s-a schimbat. O liniște diferită. O promisiune nerostită.
Pentru unii, 6 iunie este o zi de comemorare. Pentru alții, o zi de început. Este o zi care a purtat greutatea istoriei, dar și speranța renașterii. O zi în care lumea s-a schimbat, dar și o zi în care, în fiecare an, cineva se îndrăgostește, cineva începe un nou drum, cineva își regăsește curajul.
Privind către 6 iunie, descoperim o zi care nu se lasă prinsă ușor în tipare. Puține creații artistice îndrăznesc să se lege de o dată anume, dar 6.06 pare să fi fost aleasă cu intenție, cu greutate, cu ecou.
În 1956, filmul „D-Day the Sixth of June” aduce în prim-plan nu doar debarcarea din Normandia, ci și fragilitatea iubirii în mijlocul războiului. Inspirat de romanul lui Lionel Shapiro, filmul nu glorifică doar curajul, ci și inimile care bat sub platoșa uniformelor. 6 iunie 1944 devine astfel o zi în care istoria și dragostea au pășit împreună pe același țărm.
Dar nu toate privirile asupra acestei date sunt luminoase.
Într-un contrast aproape ritualic, „The Omen” (2006) a fost lansat pe 06.06.06 — o alegere care nu evocă istorie, ci neliniște. Aici, 666 nu este o dată, ci un simbol. O invocație. O prezență. Dacă 6.06 este o zi care privește înapoi cu ochi omenești, 666 este o umbră care nu clipește. Ele nu sunt surori. Sunt opuse. Una este reală, cealaltă mitică. Una este o oglindă, cealaltă — o mască.
6.06 nu este 666. Nu este o chemare, ci o amintire. Nu este o profeție, ci o oglindă.
Muzica zilei de 6 iunie pare să se așeze undeva între întuneric, coincidență și ecou — o zonă în care sunetul devine memorie.
Piesa „Sixth of June” de It Dies Today poartă în titlu o greutate emoțională greu de ignorat. Versurile sunt criptice, dar simți că vorbesc despre o zi care a schimbat totul. Nu o zi malefică, ci una care doare. O zi care a lăsat urme adânci, nevăzute, dar simțite.
„June 44” de Marduk este un omagiu sumbru adus unei luni în care lumea s-a clătinat sub pașii grei ai istoriei. Atmosfera e densă, apăsătoare, de parcă fiecare notă ar fi o amintire din tranșee. Aici, muzica nu doar evocă — devine martor tăcut al unei epoci în flăcări.
Și totuși, pe 6 iunie 1980, lumea dansa. „Funkytown” de Lipps Inc. era pe primul loc în SUA, iar în UK, „Crying” de Don McLean. Două melodii fără legătură tematică cu data, dar care, prin simpla lor prezență în acea zi, devin parte din poveste. O antiteză sonoră: între dans și lacrimi, între superficial și profund, între uitare și amintire.
... Poate că nu alegem noi zilele care contează. Poate că ele ne aleg pe noi.
6 iunie este o zi care nu se lasă uitată. O zi care te privește înapoi — nu cu groază, ci cu tăcere.
Și poate, dacă o asculți cu adevărat, îți va spune ceva ce ai nevoie să auzi.

Calendarul de Advent

 

Calendarul de Advent a devenit ceva obisnuit, mai ales in casele în care traiesc copii. La mine, exista pur si simplu, pentru ca iubesc acest ritual: când ma trezesc în diminetile lunii decembrie, înainte sa intru la dus, deschid usita calendarului cu numarul zilei, admir pentru o secunda forma bucatelei de ciocolata apoi o savurez! Ma bucur ca un copil mic, numarând în gând câte zile au mai ramas pâna la Craciun ♥

Cumpar în fiecare an calendare, atât pentru mine, Mama si fetele mele, cât si pentru prieteni sau colegi de serviciu foarte buni. Indiferent de vârsta, o bucatica de ciocolata îndulceste griul si frigul zilei ☺

Sa nu credeti ca la noi în casa,  în luna decembrie, se manânca doar bucatica de ciocolata din calendarul de Advent! Nuuuu! Adventul este perioada în care se coc fursecurile si deasemenea se consuma, alaturi de un ceai sau o cana cu vin fiert! Toata lumea în Bavaria manânca fursecuri si turta dulce în perioada de Advent. Pentru zilele de Craciun si de dupa, peste revelion si pâna la Boboteaza, se servesc deserturi speciale, de obicei serbet, mouse (de ciocolata, de vin sau...) în combinatie cu fructe de sezon si eventual prajitura la tava. Fursecurile, numite Plätzchen, se servesc pâna la Craciun. Fiecare încearca sa faca multe sorturi, cel putin 6-7 feluri diferite. Si fiecare este dispus sa le împarta cu familia, vecinii sau colegii de serviciu. 

Anul acesta, la mine este o exceptie, sunt foarte foarte aglomerata pâna pe 16 decembrie. La serviciu. Lucrez cel putin câte 10 ore pe zi... si pentru ca am fost adusa de bufnita - nu de barza (adorm foarte greu, dupa orele 12), ma trezesc mai târziu (abia la 6:30) si deci ajung la birou abia pe la ora 8. Acasa, ajung din nou abia pe la orele 19 (pentru ca pauzele nu sunt încluse in cele 10 ore)! In timpul liber care-mi mai ramâne, rezolv lista "to do"în ordinea prioritatilor si anul acesta "sa fac fursecuri" este trecut pe ultimul loc! Insa... am primit de la fiica mea Raluca si de la doua vecine ♥ Nu ne putem plânge ca nu am avea, marea problema este sa avem grija cu caloriile! ☺☺☺ Luna aceasta, tentatiile sunt foarte mari!!

Va doresc un Advent minunat! 🎄🎅🎇🎆🎈🎉🍎🍏🍐🍩🍬🍭🍮🍯🍰🍡

Calendarul de Advent 2023

Când erau fetele mici, aveau fiecare câte un calendar si dimineata, primul lucru pe care-l faceau era sa deschida urmatoarea usita. Ce bucurie era! Acum, ca nu mai locuiesc demult cu noi, îmi cumpar totusi în fiecare an un calendar si asta nu pentru "surpriza zilei" ci pentru a constientiza mai bine câte zile mai ramân pâna la Craciun!🎄

Exista fel de fel de calendare de Advent: cu ciocolata, cu bijuterii, cu jucarioare, cu cosmetice, cu... câte si mai câte! Originalul a avut mini-tablouri si versuri. Clasicul este cu figurine din ciocolata.🍫

Eu aleg mereu calendare cu ciocolata - cat mai mica posibil! Dar si aici sunt diverse tipuri de ciocolata: Lindt, Milka, Toblerone, Ritter Sport, Schogetten, Feodora, etc... Anul acesta am ales Toblerone ☺

Are forma de brad si este colorat în culorile mele preferate pentru Craciun: rosu, verde, auriu. Ciocolatica este doar un hap. Întregul calendar câtareste 200 grame (l-am atârnat pe perete) si conform tabelului cu informatii nutritionale, 100 grame ciocolata Toblerone reprezinta 527 Kcal. Adica o ciocolatica are 44 kcal... cât 100g portocala (o portocala intreaga cântareste 240g) 🍊, cât 100g Cranberries sau 50g cartofi fierti 🥔... Calculele astea sunt asa, ca sa-mi usurez eu constiinta 😇☺☺

 

Închei cu doua citate frumoase pentru tabelul Suzanei:
♦"Care e diferenţa dintre un vis şi realizarea lui? O dată din calendar..." - Walt Disney
♦"Preţuiesc prietenul care îşi găseşte timp pentru mine în calendar şi îl iubesc pe cel care nu îşi consultă calendarul atunci când îmi oferă din timpul său." - Robert Brault

🎄 Au mai ramas 20 de zile pâna la Craciun! 🎄

29.02.2020

Astazi, anul bisect ne-a facut cadou o zi în plus ☺ O asemenea zi trebuie cumva "sarbatorita" ☺
Eu astazi ma voi întâlni cu o fosta colega de serviciu, la cea mai frumoasa cofetarie din împrejurimi: Chocolaterie Café Müller.
Da, stiu ca s-a lasat postul Pastelui, stiu ca trebuie sa am grija cu caloriile, pentru silueta, dar... am hotarât! Ne vom intâlni acolo la ora 15 si fara mustrari de constiinta, ne vom comanda ce ne va face mai frumos cu ochiul ;-)
Ultima data când am fost la acest "palat al ciocolatei" a fost la mijlocul lunii ianuarie, cu noii mei cunoscuti din România, cu cei trei "M.A.B." Oare v-am spus cum i-am cunoscut?!
Într-o zi, am gasit un comentariu la o postare veche de pe blogul meu, una in care faceam cateva sugestii de vizitare în cazul unui sejur în orasul meu. "Augsburgul meu" se intituleaza postarea ♥
Mădălina mi-a cerut ceva informatii suplimentare si am ajutat-o cat am putut mai bine. Ba chiar, cei trei au revenit înca o data în orasul meu, la distanta de o luna. Si probabil ca vor mai reveni, pentru ca merita - orasul meu si împrejurimile, merita cu adevarat vazute!
Asa cum am scris în articolul din 2013, mi-am oferit gratis serviciile de ghid ♥ Pentru ca Mădă mi-a fost imediat draga. Chiar daca ea este mai aproape de vârsta fetelor mele, am devenit prietene.

Cofetaria a fost construita în stilul arhitectului Gaudi si a devenit una din atractiile turistice în oras. Prajiturile, torturile, pralinele si ciocolatele pe care le comercializeaza sunt delicioase si produse în laboratoarele personale, dar prin minunata cladire, proprietarul a reusit sa atraga si mai multi clieti. In partea dreapta a cofetariei, exista o "fântâna fermecata" peste care troneaza un broscoi-print si nu exista turist care sa nu viseze si sa-si puna o dorinta lânga acest put. Madalina a gasit foarte simpatic acest obicei.

În luna ianuarie, cand au venit prima data, le-am aratat un pic centrul orasului si la a doua vizita (în februarie), am indraznit chiar sa ne aventuram la Castelul Neuschwanstein - cea mai mare atractie turistica în rândul asiaticilor! Oriunde ne-am întors, oricum ne-am învârtit, peste tot am întâlnit mutre tipice chinezilor (ca erau coreeni, tailandezi sau japonezi, Dumnezeu îi stie!) si mereu am auzit pe câte unul tusind sau stranutând... ca na, asa e iarna! Însa, totul e bine când se termina cu bine, nu-i asa? ☺ Noi suntem sanatosi, ei s-au întors acasa cu bine si sunt sanatosi. Când se va mai încalzi vremea si când va trece pandemia, au promis ca vor reveni în Augsburg.

Update: Sabrina a fost colega mea de birou, însa acum doi ani a parasit firma (pentru un post mai bun!). De atunci, vorbim deseori la telefon si din când în când ne întâlnim, asa ca astazi în ultima zi de februarie a unui an bisect. O zi speciala, ce a trebuit celebrata! ;-)

[Sabrina este o fata deosebita! În Germania, cea mai buna nota este 1, iar Sabrina nu a avut niciodata în viata decât nota 1 - la scoala, la liceu si la universitate. A terminat "Matematica pura"cu 1! Dar Sabrina nu are nimic asemanator cu genul de tocilar! Sabrina face dans modern, cânta la vioara, este simpatica, are simtul umorului, este deosebit de sociabila si deosebit de inteligenta. Apreciez mult prietenia ei ♥]

Calendarul si coronita de Advent

Povestea calendarului îsi are originea la mijlocul secolului al XIX-lea. Adevăratul sens al sezonului de Advent (în latină "adventus" înseamna "sosirea / întâmpinarea") este pregătirea mentală și spirituală pentru cea mai mare sarbatoare creștina al anului - nașterea lui Iisus, în noaptea de 25 decembrie.
Adventul include cele 4 duminici din-nainte de Crăciun (începând sa numaram prima duminică de după 26 noiembrie). Sezonul Adventului se încheie pe 24 decembrie după apusul soarelui, când începe Ajunul de Crăciun.
În biserica romană (arta romană s-a dezvoltat pe teritoriul Imperiului Roman) au existat inițial între patru și șase duminici în perioada de Advent până când Papa Grigore I cel Mare (pontificat 590-604) a fixat numărul lor la patru.
Calendarul de Advent a fost creat în secolului al XIX-lea în țări de limbă germană și a avut mai multe pre-modele, create mai mult sau mai puțin simultan, în diferite localitati. În acea perioadă, Biserica Catolică a aprofundat Adventul si pe timpul slujbelor au fost citite pasaje biblice, au fost recitate versete referitoare la perioada din-naintea Nasterii Domnului, crestinii s-au rugate împreună și au cântat cântece ce prevesteau nasterea lui Iisus.
Deoarece timpul este o cantitate abstractă și deosebit de dificil de înțeles pentru copii, părinți au început să vină cu diverse idei pentru a face tangibil pentru copii, timpul rămas pâna la Craciun și pentru a sublinia aspectele speciale și festive ale Adventului. Copiii au nevoie de un exemple vizuale spre a înţelege...
Parintii au agățat în trepte, pe perete sau pe fereastră, 24 de poze cu motive de Crăciun. Într-o altă variantă, părinții au marcat pe ușile de dulap sau pe cantul ușilor 24 de linii cu cretă - duminicile cu linii mai lungi sau colorate. Copiilor li s-a permis apoi să șteargă o linie în fiecare zi.
În unele familii s-au folosit lumânari - în fiecare zi a fost aprinsa o nouă lumânare si astfel a crescut intensitatea luminii, simbolizând sosirea iminentă a lui Iisus Hristos - lumina Lumii.
Spre sfârșitul secolului XIX, părinții creativi au făcut așa-numitele "ceasuri de Crăciun" - un disc rotund cu 12 sau 24 de divizii, cu indicator ce putea fi deplasat manual, în fiecare zi, o diviziune mai departe. Subdiviziunile erau prevăzute cu versuri sau versete biblice. Ilustrând timpul rămas, calendarul de Advent a devenit cronometrul zilelor până în Ajunul Crăciunului.
Primul „ceas de Crăciun” tipărit pentru copii a fost realizat în Hamburg în anul 1902 și publicat de editura Friedrich Tümpler. A costat 50 Pfennig.
În 1904, calendarul de Advent „În Țara Copilului Hristos” a fost publicat ca supliment al unui ziar din Stuttgart - bazat pe ideea lui Gerhard Lang (1881-1974). Acest calendar nu avea ușite pentru deschis, ci consta din două părți tipărite. O foaie cu 24 de imagini pentru decupat și o cutie de carton pe care au fost tipărite versete pe 24 de câmpuri, fiecare compuse de Lang însuși.
În fiecare zi copiii aveau voie să taie o poză, să citească un verset și să lipească poza pe ea. Pe 24 decembrie, urma sa fie lipita o imagine cu copilul Hristos îmbrăcat în alb (vezi foto).

Câtiva ani mai târziu, în anul 1920 Lang a reusit sa-si îmbunatateasca propria idee, realizând un calendar cu usite, în spatele carora sunt mascate figuri de ciocolata, calendare care pâna în ziua de azi, încânta în aceeasi masura pe cei mici si pe cei mari!
De atunci toata lumea stie... Crăciunul este atunci când deschidem ultima uşita.
În legatura cu Coronita de Advent exista o poveste venita din Hamburgul anului 1839, care spune ca teologul Johann Hinrich Wichern slujitor în Biserica Evanghelică-Lutherană avea în îngrijire un mic orfelinat. Pentru ca în perioada de Post, cei mici întrebau zilnic "cât mai este pâna la Craciun?" preotul a pregatit o coronita din brad cu 19 lumânari mici rosii si 4 lumânari mari albe, a aprins zilnic câte una rosie, seara în zilele lucratoare si câte una mare alba, duminica dimineata. Asa s-a dezvoltat ideea Coronitei de Advent.

Prima zi de Advent

1/2 Weekend în multe imagini si cateva cuvinte

Vineri am plecat de la serviciu imediat dupa pauza de masa pentru ca sa fiu acasa când sosesc nepotelele din Memmingen. Nu ne despart decât 90 de kilometri, însa cum fiecare are programul lui - mamarutele cu gradinita si cursul de înot,  noi adultii cu serviciul - ne vedem doar în vacante si din când în când la sfârsit de saptamâna.
Pe Greta care va împlini saptamâna viitoare abia 3 anisori, înca nu avem curajul sa o tinem mai multe zile la noi. Nu doar ca este iute ca argintul viu, darînca nici nu vorbeste foarte clar.

Emma are 6 ani si doua saptamâni ☺ cu ea ne întelegem perfect! Vine cu multa multa placere la noi si îl iubeste tare mult si pe Leo. Prin urmare, surorile au zburdat împreuna prin casa vineri pâna seara (reusind fara probleme sa o întoarca cu josul în sus ☺), apoi Greta a plecat cu parintii ei înapoi. Emma a ramas, sa petrecem împreuna weekendul.
În prima seara ar fi vrut sa doarma cu Leo, pe salteluta lui de catel ☺

Dimineata, prima grija a Emmei a fost Calendarul de Advent si usita cu numarul 2. ( pe Leo l-am ajutat eu ☺☺). Abia dupa ce au savurat micuta surpriza, am putut sa intram în programul normal al zilei: toaleta de dimineata, micul dejun si plimbarea cu Leo în parc.
Mai departe ne-m jucat, am cântat si am mesterit decoratiuni pentru iarna, din hârtie, lipici si sclipici :-) (multumim Angi pentru deosebita idee!)

Masa de prânz am sarit-o dar am mâncat în Christkindlemarkt (târgul de iarna) câte o portie de varza calita si cârnacior prajit la gratar (la o masa sub forma unei sanii uriase ☺) La desert am rontait migdale si alune prajite în zahar caramel. Emma a încalecat pe Rudolf si a dat o tura de carusel iar noi am baut o cana de vin fiert.

Ne-am continuat plimbarea pe firul povestii "Craciun la familia Urs", am aplaudat formatia "Banda maimutelor". La cofetaria Eber am cumparat cele mai bune prajituri - pentru acasa. Le-am servit alaturi de o cescuta cu ceai (si le-am savurat, chiar daca nu au mai aratat atât de bine dupa ce le-a turtit Emma când si-a îndesat manusile si Unicornul în punga, peste prajituri ☺).

Seara am mai facut o tura cu Leo în parc si acum stam pe canapele în salon, fiecare preocupat de hobbyul lui ☺ Emma se joaca pe tableta PC, Leo rontaie o bucata de lemn, eu scriu pe blog si Helmut se uita la un meci de fotbal la TV. Langa noi, o farfurie cu madarine descojite si o punga cu soricei Haribo... Cu alte cuvinte, toata lumea este fericita :-)

Feeria Târgului de Craciun - numaratoarea inversa: 8,...

Mai sunt doar opt zile pâna la deschiderea Târgului de Craciun în orasul meu - renumitul Augsburger Christkindlesmarkt ♥
Am scris în fiecare an despre emotionanta ceremonie de deschidere din târgul central, despre aparitia îngerasilor la ferestrele "salii de aur", despre concertul "Engelesspiel"din balconul primariei si despre feeria beculetelor din oras. Am scris despre supradimensionalul Calendar de Advent din centrul orasului si despre cât este de frumos sa te plimbi pe aleile târgului, printre casutele meşteşugarilor artizani. Am descris aroma de turta-dulce care pluteste peste târg, aroma de mar copt sau de Crêpe pudrat cu scortisoara; am scris despre întâlnirile cu prietenii la o cana de vin fiert si o farfurie cu varza calita si Schupfnudeln, în apropierea piramidei "Engelspyramide". Am pomenit promenada pe firul basmelor (anul acesta povestea "Craciun la familia ursilor") si serile de vals în piata Kö (Königasplatz). Am scris despre Coronita de Advent, despre Presepio, despre concertele de colinde din bisericile de cartier si despre pastrarea si transmiterea traditiilor de Craciun. Am scris despre bunatatea oamenilor si despre maratonul-colectelor în prag de sarbatori, despre armonia din vecinatate... De toate acestea ma bucur în fiecare an si particip activ si cu deosebit entuziasm. Adventul este pentru mine, cea mai frumoasa perioada a anului!

Anul acesta der Augsburger Christkindlesmarkt se va deschide la ora 18, în ziua de luni, 27 noiembrie.
Prima lumânare din coronita de Advent va fi aprinsa duminica, 3 decembrie.
Anul acesta este un an deosebit, caci luna decembrie are cinci zile de vineri, cinci zile de sâmbata si cinci duminici. Se întâmpla doar o data în 823 de ani ☺ Sa fie cu noroc pentru toata lumea!

Manic Monday

6:30. Suna desteptatorul... of, iar este luni! Si ce saptamâna grea am la serviciu! Gandul ma duce la frumoasele The Bangles si a lor melodie Manic Monday: "I wish it was Sunday/ 'Cause that's my fun day"...
Nu m-am putut da jos din pat mai devreme de sapte si jumatate! La birou am ajuns abia la ora opt si jumatate si asta doar pentru ca îmi pregatisem hainele si poseta de duminica seara!
Nu stiu de ce, nu am nicio explicatie logica, însa în ultimii ani am mereu senzatia ca sfârsitul de an mi se scurge printre degete. Cum trece luna octombrie, pe agenda mea se înghesuie programarile. În fiecare zi am câte ceva important/deosebit/necesar de facut si trebuie sa am mare grija nu suprapun planificarile deja fixate. Este un stress în plus pentru ca în fiecare zi mi-e teama sa nu fi uitat ceva, sa nu fi ratat vreun eveniment! Mai mult, faptul ca se lumineaza atat de târziu si se însereaza atât de devreme, îmi induce ideea ca am dreptul la odihna, chiar daca nu sunt neaparat obosita ☺

Dupa ce rezolv tot ce mi-am propus si în sfârsit ajung acasa (dupa ora 18), îmi pregatesc ceva bun de mâncare si apoi ma cuibaresc în fotoliu, înfasurata în patura flausata, lânga un teanc de reviste colorate. Cu o mâna rasfoiesc un magazin de moda si cu alta trag de sfoara la capatul careia atârna bila de plastic cu care lupta Leo, catelusul meu. Dupa o jumatate de ora picam amandoi morti de oboseala ☺
Tja, si mâine este ... marția maniaca!

A doua Duminica de Advent

O minunata zi de Sf. Nicolae! Tihna si pace în suflet sa aveti cu ocazia celei de-a II-a Duminici de Advent! ☺

Seara din-naintea primei duminici de Advent

Perioada din-naintea zilei în care serbam naşterea lui Iisus Christos se numeste Advent (în latina: adventus = sosirea, advenit = el soseste). Este perioada de timp în care functioneaza si Târgul de Advent (care se va închide pe data de 24.12 la ora 14).
Anul acesta, prima duminica de Advent este pe 30.11, a II-a este pe 7.12, a III-a pe 14.12 si ultima duminica înainte de Craciun este pe 21.12.
În legatura cu Coronita de Advent exista o poveste venita din Hamburgul anului 1839, care spune ca teologul Johann Hinrich Wichern slujitor în Biserica Evanghelică-Lutherană avea în îngrijire un mic orfelinat. Pentru ca în perioada de Post, cei mici întrebau zilnic "cât mai este pâna la Craciun?" a pregatit o coronita de brad cu 19 lumânari mici rosii si 4 lumânari mari albe, a aprins zilnic câte una rosie, seara în zilele lucratoare si câte una mare alba, duminica dimineata. Si asa s-a dezvoltat ideea Coronitei de Advent.
Despre Calendarul de Advent se spune ca în anul 1904, Gerhard Lang a avut ideea comerciala de a tipari un calendar al lunii decembrie pâna în seara de ajun, cu figuri de lipit pentru cele 24 arcuri - simbolizând ferestre. Câtiva ani mai târziu, în anul 1920 reuseste sa-si îmbunatateasca propria idee, realizând calendare cu usite, în spatele carora sunt mascate figuri de ciocolata, calendare care pâna în ziua de azi, încânta în aceeasi masura pe cei mici si pe cei mari! Fetelor mele le-am cumparat calendare Smarties, pentru mine Milka.




Adventul marcheaza în casa noastra începutul pregatirilor de Craciun. Încet-încet, terminam curatenie generala si decoram întreaga casa de sarbatoare, montam instalatiile luminoase în jurul casei, scriem felicitari prietenilor, alegem retetele si coacem fursecuri, ne gândim la meniul pe care-l vom pregati pentru zilele de sarbatoare si pregatim în secret mici cadouri care sa ne faca bucurie în Seara de Ajun, când pregatirile vor culmina cu împodobirea bradului. Câta bucurie pentru o singura luna! Luna decembrie este cea mai frumoasa luna a anului!

Mai sunt 4 zile!

Înca patru surprize ascunse în Calendarul de Advent si gata...vor începe sarbatorile de Craciun!

ce înseamna Advent? cititi: Advent
ce înseamna Coronita de Advent? cititi A doua duminica de Advent
ce înseamna Calendar de Advent? cititi: Obiceiuri de Advent
ce înseamna Presepio? cititi Presepio
Stiati ca ideea Pomului de Craciun s-a nascut în Germania? - cititi Istoria Pomului de Craciun

File de calendar

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
10 iunie
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
...anul 1819, s-a nascut Gustav Coubert, cel ce avea sa devina conducatorul miscarii artistice a realismului în pictura franceză din secolul al 19-lea. Viața pictorului coincide cu o perioadă deosebit de furtunoasă din istoria Franței: întoarcerea pe tron a Bourbonilor după căderea lui Napoleon, Revoluția din iulie 1830, Revoluția din 1848, a II-a Republică, al II-lea Imperiu, Comuna din Paris și în final cea de-a III-a Republică. În ciuda convingerilor sale republicane, Courbet nu este legat de niciun regim politic, rămânând fidel "regimului libertății" asa cum însuși obisnuia să spună.
Fara sa fie implicat cu adevarat, este totusi hartuit si urmartit politic. Coubert emigreaza în anul 1871 în Elvetia si nu se mai întoarce în Franța niciodată. Încearcă fără succes să-și salveze bunurile și tablourile, care sunt risipite treptat, fiind vândute la prețuri derizorii. Încovoiat de griji si saracie, moare bolnav la data de 31 decembrie 1877. Creatiile lui ramân sa impresioneze, sa socheze si sa încânte generatii dupa generatii, tablourile purtând semnatura Coubert fiind la ora actuala deosebit de valoroase, unele aflându-se în proprietate privata, altele fiind expuse în galeriile celor mai mari muzee ale lumii.

... anul 1861, s-a nascut la Braila Hariclea Darclée, una dintre personalitățile muzicale cele mai importante ale României. A debutat la 21 de ani, pe scena teatrului din orașul natal si doar datorita vocii sale exceptionale, numele i-a fost gravat cu litere de aur în istoria teatrului liric universal. S-a scris mult despre soprana numarul unu a României, despre farmecul tulburator al vocii, supranumita fiind "privighetoarea din Carpati". S-a scris deasemenea mult despre distinctia, frumusetea si aura enigmatica a artistei, poreclita "Gioconda numita Darclée" dar poate cel mai frumos omagiu ce i-a fost adus este faptul ca marele compozitor Giacomo Puccini i-a dedicat opera Tosca. Premiera a avut loc la 14 ianuarie 1900 la Teatro Costanzi din Roma si succesul a fost colosal! De atunci, toate marile soprane ale lumii au interpretat rolul Floria Tosca, însa Darclée ramâne unica!
"Nefericirea a facut ca soprana de notorietate mondială sa-si fi trăit ultimii ani ai vietii într-un anonimat nemeritat. "Măiastra pasăre de basm", "privighetoarea adorată" - cum a fost numită de critici - a murit în sărăcie, la 10 ianuarie 1939 în Spitalul Filantropia din Bucureşti şi înhumată două zile mai târziu la Cimitirul Bellu -având funeraliile finanţate de către Ambasada Italiei."

... anul 1880 s-a nascut André Derain în localitatea Chatou (lânga Paris) cel are avea sa devina unul din reprezentantii principali ai fauvismului - miscare artistică de la începutul anilor 1900, care pune accent pe intensitatea și puritatea culorilor. A fost coleg cu Pablo Picasso, Henri Matisse, Georges Braque, Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Alice Gery (care-i devine soție) si multi alti artisti, din rândurile carora se afirma prin originalitate, temperament vulcanic și un spirit ordonator. Talentat grafician, sculptor, pictor, Derain se impune printr-o remarcabilă simplitate și forță mai ales în lucrările din ultimii ani de viață.
Cu un an înainte de trecerea în nefiinta, contractează o infecție oculară de care nu se vindeca. Pe 14 iulie 1954, Derain este victima unui accident de circulație, fiind călcat de un automobil. Se stinge din viata la 8 septembrie la Garches în Hauts-de-Seine, ca urmare a leziunilor suferite.
În zilele noastre, picturile sale sunt cotate la prețuri ridicate pe piața obiectelor de artă, unele tablouri ajungând să fie vândute pentru 3 - 4 milioane Euro.

Despre Ziua Parasutistilor - am scris aici, si eu si Alina.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
11 iunie
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
... anul 1864, s-a nascut la München, compozitorul si dirijorul german Richard Strauss, cel care a scris poemele simfonice "Don Juan", "Don Quichotte", "Așa grăit-a Zarathustra", "Simfonia Alpilor". A compus 14 opere, dintre care cele mai cunoscute sunt "Salomeea", "Cavalerul rozelor", "Electra", "Arabela". A dirijat la operele din Berlin, München si Viena, a dus o viata împlinita si încununata de reusite pe plan profesional. Constient de valoarea si talentul pe care le detinea, Richard Strauss a spus ""E greu să scrii concluzii. Beethoven și Wagner au putut. Doar cei mari reusesc si eu, pot deasemenea."
S-a stins din viata la vârsta de 85 de ani, dupa o viata plina de onoruri.

...anul 1910 s-a nascut Jacques-Yves Cousteau, cel care avea sa devina cunoscut în întreaga lume în calitate de comandant al navei Calypso. Cousteau a fost ofițer francez, oceanograf, cercetător, scriitor, fotograf, producător de film, inventator, inovator și explorator al vieții subacvatice. Timp de patru decenii, a explorat cu nava Calypso mările și oceanele lumii, din ghețurile Antarcticii și ale Nordului până în Marea Roșie, Marea Caraibelor și Marea Mediterană. Calypso a fost lovita accidental în ianuarie 1996 de o barjă și s-a scufundat în portul Singapore. Avariat grav, vasul a rămas sub apă timp de mai multe săptămâni. Nava a fost ulterior ridicată la suprafață, readusă în Franța și din anul 1998 este ancorată în portul La Rochelle, servind ca expoziție educațională.
Jacques-Yves Cousteau a fost de doua ori în România - prima data în octombrie 1966, la Constanța, cu ocazia încheierii lucrărilor Adunării Generale a Comisiei Internaționale pentru Cercetarea științifică a Mării Mediterane (CIESMM),ocazie cu care Jacques-Yves Cousteau a fost ales Secretar general al acestui for științific. A doua oara, în octombrie 1977, când Jacques-Yves Cousteau și echipa sa au hotărât să facă o expediție în Marea Neagră și la gurile Dunării. Cu acest prilej nava Calypso a ancorat la Constanța și apoi a lucrat în apele din fața gurilor Dunării pentru a studia gradul de poluare al Mării Negre și al Dunării. Proiectul s-a concretizat în anii 1990–1992, prin înființarea Rezervația Biosferei Delta Dunării și realizarea unui film de televiziune consacrat Dunării și deltei sale, în patru episoade.
Jacques-Yves Cousteau s-a stins din viata la data de 25 iunie 1997, în Paris.

Buletin meteo