Povestea unei duminici pline-ochi

Este luni si griul devine din ce în ce mai tulbure. Ploaia se transforma încet-încet în lapovita. Astazi de dimineata, în drum spre serviciu mi s-a parut chiar ca vad câtiva fulgi de nea lipindu-se pe parbriz… Iarna nu mai e departe.
Cu cât mai frig este afara, cu atât mai adânc ma cuibaresc în patura pufoasa si cu atât mai dulci îmi par amintirile duminicii care a trecut… O zi plina de diversitate!
Daca pâna sâmbata vremea a fost frumoasa, de duminica dimineata, toamna a aratat ca poate fi si rea, cruda si implacabila. Vântul a smuls ultimele frunze ale copacilor si ploaia a biciuit fara mila tot ce i-a iesit în cale - chiar si un catelandru de un an si o zi, iesit ca de obicei în parc la plimbare împreuna cu prietenul lui biped. ☺ Plimbarea celor doi s-a transformat în tur scurt si baietii mi-au revenit acasa înfrigurati si uzi pâna la piele.
Dupa ce s-au uscat cu foenul, pe cel mic l-am consolat cu un os cu vitamine si celui mare i-am oferit o cupa mare cu infuzie de ghimbir si lamâie, îndulcita cu miere de salcâm (este cea mai rapida reteta pentru întarirea sistemului imunitar). Apoi mi-am zis “ Si ce daca ploua si e frig?! În sfârsit e timp pentru mesterit!". Patru rame canvas asteapta de câteva zile sa fie curatate de hârtia ce a folosit ca mediu pentru transferul de imagine si... mai departe nu am avut timpi-morti! În timp ce pânzele s-au uscat, am încins fierul de calcat si am netezit o fata de masa si patru servetele de damasc, pentru ca la ora amiezii am avut musafiri. Sub pretextul “zilei de nastere a lui Leo”, i-am invitat la masa pe vecinii care o au pe Clara – cea mai buna prietena de joaca a lui Leo.

Ca de obicei, de gatit s-a ocupat sotul meu. La întâmpinarea oaspetilor am servit sekt si prune uscate prajite în mantie de sunca. La aperitiv rösti de cartofi cu file de somon si crème frâiche si ca fel principal de mâncare, file de porc învelit în foite de jambon, cartofi gratinati si legume calite. La desert am avut “Iubire fierbinte” – piure din fructe de padure încins în sos caramel, plus câte trei sfere de înghetata de vanilie.
Leo si Clara au alergat prin toate camerele, au sarit pe canapele si pe fotolii, s-au hârjonit si noi nu am intervenit în joaca lor cu vreun repros, ca doar motivul petrecerii a fost ziua lui Leo! ☺
Dupa ce au plecat musafirii, am repus urgent ordinea în casa, apoi cam în aceeasi viteza, am scos din dulap “la petite robe noire”, mi-am aranjat parul si mi-am retusat machiajul. Seara de duminica am petrecut-o la teatru, în München.

Din fericire a condus „ginerica“ asa ca am folosit calatoria pentru a reveni la starea de calm si comfort. Biletele le-am primit cadou de la fiica si logodnicul ei. Celalalta fiica a ramas acasa, dadaca la Leo. Poti sa comentezi ceva legat de o asa perfecta organizare?! ☺
Das Deutsche Theater avea covorul rosu rostogolit din boulevard si pâna la intrarea somptuoasa, pentru a marca deosebitul eveniment - premiera musicalului “Cocosatul de la Notre-Damme”. În fata fotografilor si jurnalistilor pozau surâzatori protagonistii serii. Noi am predate pardesiile la garderoba, am servit câte un cocktail “Notre-Dame”, apoi am intrat în sala, alaturi de ceilalti 1500 de spectatori.

A fost o vreme – cam pe când eram de vârsta actuala a fetelor mele, când adoram acest gen de spectacol. Încet-încet, spectacolele de opera si muzica clasica mi-au captat tot mai mult atentia si m-am departat de musical. Îmi face însa placere sa vad din când în când punerea în scena a unui musical clasic. Acesta a fost un show reusit, cu atisti si decoruri de înalta calitate. Am petrecut o seara deosebit de agreabila.
Leo abia ne-a asteptat sa revenim acasa. A motait el, dar de dormit, nu a putut sa doarma linistit decât când ne-am asezat si noi în pat. La ora 24 am dat stingerea. Am adormit instantaneu.
Când am redeschis ochii, era luni… Si griul este din ce în ce mai tulbure.