Pauză de prânz în aer liber și magia citatelor de iarnă

 

Ieri am lucrat remote și în pauza de prânz, am ieșit cu Leo la plimbare prin parc. Ningea ușor, iar vântul aducea doar atât frig cât să simți că e iarnă, fără să ne oprească din drum. 

Vara nu avem voie în parcul cu leagăne pentru copii, dar acum, pe vremea asta rece… tot parcul a fost doar al nostru. Zăpada scârțâia sub pași, aerul era tăios, iar Leo s-a zbenguit ca un fulg de energie pură. Ne-am întors acasă bine-dispuși, cu gerul încă agățat de haine.
Leo, istovit după toată veselia din parc, s-a trântit în coșuleț. Eu mi-am continuat munca, însă am păstrat în mine mult timp ritmul plimbării.
Seara, după ce am închis laptopul, am rămas câteva minute privind pe geam. Zăpada continua să cadă mărunt, cu o liniște care dădea serii un aer aproape solemn. M-am gândit cu bucurie că, dacă va ninge așa toată noaptea, mâine dimineață vom putea face un om de zăpadă.
Când a sunat alarma de deșteptare, am deschis obloanele cu acea speranță inocentă de copil. Dezamăgirea a venit însă imediat. Vremea se încălzise brusc, ninsoarea se topise în ploaie, iar zăpada dispăruse aproape complet... Peste tot băltea apa, fără nicio urmă din liniștea albă a serii trecute. O dimineață fără contur, ca o pagină peste care cineva a trecut cu buretele umed.
Poate că iarna a plecat... poate doar ezită. Dar eu am hotărât — mâine o să despodobesc bradul.

PS: Tiroliana n-a vrut să alunece deloc — zăpada și frigul au pus frână serioasă, daaar... tot am reușit două ture eroice — încete, dar glorioase — și ne-am distrat de minune!💗🥰💞🥳😁

PS2: Pentru rubrica Suzanei, câteva ❄️ citate celebre despre zăpadă și iarnă:

♦ „Zăpada provoacă reacții care ne duc înapoi până în copilărie.” – Andy Goldsworthy 
♦ „Bunătatea este ca zăpada. Înfrumusețează tot ceea ce acoperă.” – Kahlil Gibran
♦ „Iarna este timpul pentru confort, pentru mâncare bună și căldură, pentru atingerea unei mâini prietenoase și pentru o conversație lângă foc; este timpul pentru acasă.” – Edith Sitwell
♦ „Pentru a aprecia frumusețea unui fulg de zăpadă este necesar să stai în frig.” – fără autor identificabil
♦ „Ce rost ar avea căldura verii fără frigul iernii, care să-i dea dulceață?” – John Steinbeck
♦ „Acum știu. Știu puțin mai bine cât de mult poate însemna pentru cineva un lucru atât de simplu ca o ninsoare.”- Sylvia Plath

Din Memmingen la Sibiu

Băieții mă lasă la poarta aerului...
Intrarea devine prag.

Trei pași — o descoperire:
două prietene vechi, același avion.
Anii se topesc în zâmbete și îmbrățișări.

Avionul se desprinde.
Norii se deschid ca niște continente albe.
Plutesc.

Sub mine — trei țări.
Munți ca niște spade.
Râuri ce taie lumina.
Lacuri ca oglinzi.
Două capitale trec sub aripa mea.

Cerul arde în apus.
Sibiu mă primește.
Plouă mărunt peste oraș.
Aeroportul e marginea unei povești.

Seara epilog — Pyjama party 

Eu si Mama.

Luni cu ploaie și vibe melancolic

Ziua de luni s-a trezit cu un oftat al cerului. Ca un pictor melancolic, dimineața a amestecat griul ploii cu argintiul norilor și a presărat umbre reci peste oraș.
Playlistul naturii s-a schimbat. După multe zile cu soare chill, azi rulează în loop un soundtrack de ploaie și vânt. Picăturile bat în geam într-un ritm alert, iar frunzele dansează haotic, ca niște confetti risipite.
Atmosfera e pustie și rece. Străzile sunt goale, umbrele grăbite, aerul e tăios și vântul aduce parcă vestea iernii ce se apropie. Ninsoarea a ajuns până la poalele Alpilor, nu departe de noi. Aici încă nu a nins, dar senzația că totul e pe muchie de schimbare devine tot mai puternică.
De mâine sunt în concediu, iar astăzi lucrez de acasă — un mic lux care mă scutește de drumurile prin vremea neplăcută și îmi dă câștig de timp. În casă e liniște, Leo moțăie cuibarit în pătura caldă. Tastatura mea răsună ca o claviatură de blues, făcând parcă duet cu ploaia — ca un mix între muncă și poezie, între taskuri și visare. Pe birou, ceașca de ceai fierbinte răspândește aburi calzi, aducând echilibru acestei zile reci.
În hol, valiza mea stă încă deschisă. Nu am hotărât ce haine să iau. Mâine dimineață am bilet de avion, iar după-amiază voi fi la Sibiu. Buletinul meteo de acolo e schimbător, dar mai am timp să decid până diseară. Se poate să ningă la noi chiar în această seară, în timp ce la Sibiu e soare și târgul de Crăciun s-a deschis deja. Paradoxuri ce se prelungesc în mine, între bucuria că merg la mama și tristețea că plec singură, lăsându-i pe băieții mei acasă.
Este o zi de luni plină de contraste, semne de întrebare și emoții amestecate. O trăiesc fragmentar — ca un jurnal de stări, nu ca poveste liniară...
De mâine, poveștile mele vor veni din România. La bună recitire, reauzire și revedere! ❤️😘

Plimbare cu ricșa, o înghețată și mult soare

Astăzi e una din acele zile în care nu ai chef să ieși din casă. Plouă mărunt și rece, cerul e gri, iar vântul smulge frunzele rămase pe crengile copacilor. Este sâmbătă și mă bucur că pot să privesc totul de la fereastră, din confortul și căldura casei.
🎈Printr-o conexiune ciudată de gânduri, mi-am amintit de o zi complet diferită — una cu soare, zâmbete și o plimbare surprinzătoare cu ricșa prin Augsburg… Era o zi cu soare si cer senin, cândva la sfarsitul lunii septembrie. Mă plimbam prin oraș fără vreun scop anume. Cascam ochii la vitrine, lăsându-mi pașii să mă poarte fără grabă. La marginea trotuarului am zărit o ricșa elegantă, ce purta o reclamă: „Transport gratuit până la City Galerie” — unul dintre mall-urile din Augsburg. M-am apropiat și l-am întrebat pe biciclist dacă e disponibil. Mi-a răspuns cu un zâmbet, așa că m-am așezat comod pe bancheta de două locuri și am pornit la drum.
Pentru cei care cunosc Sibiul, acest traseu în Augsburg, care pornește din zona pietonală a Königsplatz și ajunge până în zona comercială de lângă City-Galerie, seamănă izbitor cu drumul ce leagă Orașul de Sus de Orașul de Jos — o traversare pitorească a orașului medieval, dintr-o parte în cealaltă.
☀️ Am savurat plimbarea, care a durat aproximativ 10–15 minute, chiar dacă pe alocuri pietonii păreau să se miște mai repede decât bicicleta (în videoclipuri am mărit un pic viteza ca să economisesc spațiu — Blogspot nu acceptă fișiere video mai mari de 100 MB, așa că am fost nevoită să le comprim un pic. Sper totuși că plimbarea virtuală e plăcută! 😏). Am pornit pe Wallstraße, am trecut pe lângă St. Anna Kirche, apoi am cotit pe Katharinengasse, trecând pe lângă Galeria Kaufhof. În fața Museums-Café din Schaezlerpalais, am intrat pe Bulevardul scrie pe germana: multumesc Christine. Maximilianstraße, o arteră plină de istorie și clădiri baroce.
La Catedrala St. Ulrich und Afra am virat pe Heilig-Grab-Gasse, am trecut pe lângă Standesamt Augsburg (Oficiul Stării Civile) și pe lângă Herkulesbrunnen (Fântâna lui Hercule). În fața Muzeului Roman (Römisches Museum), am cotit pe Dominikanergasse, apoi pe Predigerberg, unde ne-am oprit la semaforul de pe Am Schwall.
Am trecut pe lângă Hall of Faame – St. Ursula, am mai așteptat un semafor la Vogeltor și am traversat Jakoberwallstraße, până am ajuns în Piața Willy-Brandt.. Riksha m-a lăsat direct în fața intrării în City-Galerie Augsburg.
Am oferit ricșarului doi euro pentru un suc (dacă aș fi luat autobuzul, m-ar fi costat biletul un euro), mi-a mulțumit, iar eu mi-am continuat plimbarea prin galerii. Am mâncat o înghețată, am băut o cafea și am rămas cu această amintire minunată, pe care o împărtășesc acum cu voi…
Și uite-așa, o plimbare fără plan s-a transformat într-o mică aventură urbană. 🚲💫

Simfonia zorilor cu curcubeu peste oraș - RIO 43/2025

🌅 În taina dintre vis și trezire, când orașul încă mai poartă umbrele somnului, se naște o zi ca o promisiune nerostită — soarele își deschide pleoapele de aur, iar cerul își întinde sufletul în culori.

Un curcubeu se arcuiește peste acoperișuri ca o harpă divină, fiecare rază — o notă, fiecare culoare — o emoție ce vibrează în aerul proaspăt. Clădirile, martori tăcuți ai eternului ciclu, par să respire lumină, iar ferestrele devin vitralii ale unei catedrale nevăzute, unde rugăciunea nu e cuvânt, ci simpla existență.
Această dimineață nu e doar început — este o alchimie între cer și pământ, o îmbrățișare între vis și realitate, unde iubirea se strecoară printre raze și picături, ca o șoaptă ce spune: "Astăzi, totul e posibil."
🌞 SĂ AVEȚI O ZI MINUNATĂ! Plină de zâmbete, energie bună și momente frumoase! 💫

---

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit să participați la rubrica „Reflexii în oglindă” (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. 

Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel.💛💛💛

Cri-cri-cri, Toamna gri... -- Miercurea fara cuvinte 41/2025

LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺☺

Un colț de curte, un rod de toamnă

Acum câțiva ani am plantat un butucel de viță de vie — muscat bleu, struguri de masă. Nu neapărat pentru rod, ci pentru umbră, pe latura sudică a terasei, acolo unde este plasată masa de curte. Am întins vița pe un palier de 2,5 metri, nu mai înalt de 2 metri, ca să nu se încurce cu marchiza când o desfacem. 🍇
Bucuria secundară a fost să avem și struguri... de viță nobilă, struguri adevărați, din propria curte!
Dar via a trecut și prin greu. Acum doi ani, la sfârșit de august, a fost furtuna aceea cu grindină cât mingiile de tenis de câmp! A distrus tot — curtea, grădina și bineînțeles, via. Nici n-am apucat atunci să gustăm din struguri. Anul trecut a fost săracă, probabil se refăcea. Anul acesta însă... a fost cea mai bogată recoltă! Am mâncat cât am putut, am împărțit la vecini, am dus la birou și tot nu se vedea că am cules ceva! 🫶🏻
Ne-am făcut obiceiul să culegem doar atâția struguri cât am avut poftă să mâncăm.
Anul acesta am ținut via acoperită cu o plasă albă, fină, ca să o protejăm de graurii hrapăreți. Sâmbătă, văzând că vremea se răcește și se umezește, am hotărât să o culegem toată. 🍂🍁
Coșuri plineeee! Am împărțit din nou vecinilor, iar din rest am făcut suc cu aparatul electric, apoi am strecurat zeama prin sită fină. Am hotărât să facem jeleu de struguri!
Un litru l-am pus separat — pentru că am vrut neapărat să-mi fac must. 🍷
Restul, ceva mai mult de 10 litri, l-am pus la fiert cu un kilogram de zahăr din sfeclă. Nu am adăugat nicio altă aromă și... Helmut a obținut 9 borcănașe — este foarte mândru, pentru că el a terminat operațiunea. Eu am plecat cu o prietenă la Târgul dovlecilor, la castelul Kalternberg… dar despre asta, într-o postare viitoare...🎃

 

P.S.: Astăzi am gustat mustul... Este delicios! L-am lăsat câteva zile la fermentat, cu câteva cuișoare, două steluțe de anason și o bucățică de scorțișoară — doar cât să-i dau un strop de finețe. 💖

Am savurat o cană, alături de o felie de chec. A fost momentul meu de răsfăț ...

 

Octombrie ciocăne la ușa din față

Aerul e tot mai rece, iar ploaia bate mărunt în ferestre...

Ne retragem în casele calde, lângă ceaiuri aromate și lumini tăcute.
Ele rămân... afară!
Pentru că au fost zămislite din zbor, să definească libertatea.
Sunt păsările LIBERE ale cerului.
Iar soarta celor ce rămân, este să nu cunoască niciodată țările calde.
Micile înaripate au fost hărăzite să rămână aici, lângă noi,
înfruntând iarna cu trupuri firave și pene zbârlite.
S-au aciuiat prin curți, în parcuri, în păduri...
în ramul din zi în zi tot mai golaș.

Le observăm doar când privim cu adevărat.
Le auzim doar dacă închidem vuietul din noi.

Ele nu cerșesc și nu se plâng...
Dar se bucură. Din plin. Când sunt ajutate.
Sunt modeste și se mulțumesc doar cu o mână de grăunțe,
cu-n strugure, o feliuță de măr și-un strop de apă, din când în când.
Să o facem din omenie.
Din admirație pentru zborul care nu cedează.
Pentru trilul care rezistă.
Pentru speranța cu care se înalță.
Pentru viața care se agață chiar și de... o crenguță.
Hai să o facem, cu toții.
Cu inima. Din respect. Din iubire.

Final de vacanță – Ciao Malcesine, Ciao Italia – Drumul spre casă

A venit vremea să pornim spre casă. Așa cum tot ce e superb trece repede, și vacanța noastră s-a încheiat... într-o zi în care norii se scuturau de tristețe, picurând lacrimi mărunte, în ton cu starea noastră de plecare. Am împachetat totul, am predat cheia și am urcat în mașină.
Navigatorul ne-a condus pe cel mai scurt drum spre autostradă. Drumul de-a lungul coastei lacului, cu tuneluri săpate direct în munte, a fost deosebit de romantic și impresionant – mai ales admirat de pe locul de lângă șofer. 😊
 

Am trecut granița în Austria prin Pasul Brenner, traversând și Podul Europa – o construcție spectaculoasă ce leagă Alpii prin autostrada A13. De acolo, direct în Bavaria!
Și, bineînțeles, după atâta bella Italia, ni s-a făcut dor de o masă tipic bavareză. Am oprit la terasa restaurantului de la Klosterhotel Ludwig der Bayer, vizavi de Mănăstirea Ettal, unde am savurat un șnițel clasic cu cartofi prăjiți și câte o cola – simplu, dar perfect pentru revenirea la stilul nostru familiar.
Cu forțe proaspete, am pornit din nou la drum și am ajuns acasă fără peripeții. Pe tot traseul, norii și soarele s-au jucat de-a v-ați ascunselea, iar acasă ne-a întâmpinat o vreme blândă, cu soare cald și aer proaspăt — exact cât să descărcăm toate bagajele: lenjerii, prosoape, șezlonguri, valize, grătar, espressor, umbrelă parasolară, plase cu cumpărături... Incredibil câte au încăput în boxa de pe mașină, în portbagaj lângă cușeta lui Leo și pe banchetele din spate!
Curtea ne-a primit verde și zâmbitoare, iar casa – curată, așa cum îmi place să o las mereu când plecăm în vacanță.
Leo a fost în culmea bucuriei – a sărit din mașină, a inspectat curtea cu entuziasm și a dat din coadă ca și cum ar fi spus: „Aici e bine. Aici e acasă.”

PS: După ploaie… bineînțeles că ne-a întâmpinat un curcubeu minunat — ca un mesaj de bun venit acasă! 😍

Vremea nebună a primăverii 2025 în Bavaria

Primăvara aceasta ne-a luat complet prin surprindere. A fost una dintre cele mai uscate din istorie, nu doar în Bavaria, ci în întreaga Germanie. Conform datelor oficiale ale serviciului meteorologic german (DWD), primăvara 2025 a fost a treia cea mai uscată de la începutul măsurătorilor în 1881, cu doar 96 litri de precipitații pe metru pătrat – aproape cu 50% mai puțin decât media obișnuită.
Soarele a dominat cerul aproape neîntrerupt, iar temperaturile au urcat frecvent peste 30 de grade Celsius – valori care, de obicei, apar abia în mijlocul verii. A fost, de asemenea, una dintre cele mai însorite primăveri înregistrate, cu peste 695 de ore de soare.
Lacurile din regiune au suferit drastic – nivelul apei a scăzut atât de mult încât tururile de vaporase, o tradiție îndrăgită de localnici și turiști deopotrivă, nu au putut începe conform planului obișnuit. Multe dintre vapoare au rămas blocate la mal, neputând naviga în condițiile de apă atât de scăzută.Această primăvară a fost o excepție care ne-a uimit pe toți și ne-a făcut să privim cu alți ochi ritmurile naturii.
După săptămâni întregi de vreme uscată și temperaturi neobișnuit de ridicate, pe 4 iunie, în jurul orei 20:30, o furtună puternică s-a abătut brusc asupra Bavariei. Cerul senin s-a întunecat rapid, iar vântul a început să sufle cu o forță impresionantă, cu rafale de până la 100 km/h. La noi în curte, toate ghivecele – chiar și cele mari și grele – au fost răsturnate de vântul năprasnic. A fost un moment scurt, dar intens, care a luat pe toată lumea prin surprindere. 

Noi ne-am bucurat enorm că ploaia a fost în rafale, însă fără grindină. Acum doi ani, întreaga grădină a fost distrusă, iar mașina noastră de atunci, un Opel, a fost serios avariată. A fost o ușurare să vedem că de data aceasta natura a fost mai blândă cu noi.
Ploaia a continuat toată noaptea, iar dimineața, știrile au adus o veste neașteptată: un avion Ryanair care efectua cursa Berlin–Milano a fost forțat să aterizeze de urgență la Memmingen, după ce a fost surprins de turbulențe severe deasupra Münchenului, exact în jurul orei 8:30 pm. În urma incidentului, echipajul a reacționat prompt și profesionist, reușind să asigure o aterizare în siguranță pentru toți pasagerii. Autoritățile locale și echipele de intervenție au fost prezente rapid la sol, oferind sprijin celor care au avut nevoie. Călătoria celor peste 150 de pasageri a continuat cu autocarele, întrucât autoritățile nu au aprobat imediat reluarea zborului. Compania Ryanair și-a cerut scuze și a oferit asistență pasagerilor afectați. Clar că a fost o schimbare de plan care a presupus mult timp suplimentar, dar a oferit o soluție sigură și organizată.
Acum vara astronomică e la doar o săptămână distanță, vremea în Augsburg este tipic schimbătoare pentru luna iunie, dar cu tendințe clare spre încălzire. Pe măsură ce ne apropiem de solstițiul de vară (21 iunie), temperaturile vor continua să crească ușor, iar zilele vor fi lungi și luminoase – perfecte pentru plimbări, terase sau escapade în natură.

Grădina mea e în plină explozie de culoare – trandafirii domină cu eleganță fiecare colț, iar căpșunii sunt plini și grei, gata de cules. În fiecare zi adunăm un bol generos, exact cât să ne bucurăm fiecare de porția lui. E o mică bucurie zilnică, dulce și parfumată.
Mă bucur să pășesc în noul sezon – vara are farmecul ei aparte, cu lumina ei blândă de seară, cu mirosul de iarbă proaspăt tăiată și cu promisiunea vacanțelor ce se apropie. Să vină vara, cu tot ce are ea mai frumos!

Puritate - Reflexii in oglinda 22/2025

 🌿🌧️✨Aerul tremură sub atingerea ploii, iar frunzele crude își deschid sufletul către cer. Prospețimea lor e atât de intensă, încât pare să respire, să se dizolve în lumină, să devină parte din șoapta ploii. Picăturile cad liniștit, alunecă pe suprafața frunzelor desenând reflexii lichide, oglinzi efemere în care cerul își caută chipul.
Pe trotuarul umed, ploaia desenează contururi tremurătoare, unde umbrele pomilor se împletesc cu strălucirea apei ca un vis topit în realitate. Fiecare strop e un fragment de lumină, o amintire risipită între cer și pământ, pură, trecătoare, dar atât de vie.
În această liniște udă, verdele crud pulsează. Pare să se renască sub ploaie, să se curețe, să respire. Reflexiile se destramă și se nasc din nou, într-un ciclu infinit de lumină și apă. Totul e puritate, transparență, echilibru. 

În această clipă suspendată, nimic nu mai există în afară de ploaie, verde crud și liniștea profundă a unui pământ care ascultă cerul.

Dacă și vouă vă place să surprindeți reflexii în fotografii sau videoclipuri, vă invit ca în fiecare joi să participați aici, la rubrica Reflexii în Oglindă (rubrică preluată de la SoriN). Singura regulă este să publicați, într-un articol pe propriul blog, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat în oglindă sau imagini pe care tocmai le-ați descoperit în „oglindă” – fie ea oglinda ochilor, a apei, a cerului sau chiar oglinda retrovizoare. Apoi, înscrieți articolul aici – în tabel:

O zi cu nori, spumă și zahăr peste barem

🌦️Afară, cerul stătea să plângă. Norii se adunaseră ca niște pensionari la o ședință de bloc, hotărâți să își descarce tot năduful. În casă, liniște. Sau mai bine zis, o liniște suspectă, din aceea care te face să te uiți lung la frigider și să te întrebi: „Oare ce-ar merge acum?”

M-a cuprins o nostalgie dulce. Din aceea care miroase a copilărie, a zile ploioase și a bunici care nu citeau etichete nutriționale. Așa că, fără să clipesc, am tăiat o banană, câțiva căpșuni și un kiwi. Am scos un ou și, cu o dexteritate demnă de un magician, am separat albușul de gălbenuș.
🐣Albușul l-am bătut cu zahăr până a devenit o spumă aerată, rozalie și complet neaprobată de vreun nutriționist. Am adăugat fructele și am savurat fiecare linguriță cu un zâmbet vinovat.
🍳Apoi, ca să nu se simtă gălbenușul abandonat, l-am făcut șodou. Da, da, acel șodou interzis de toate ghidurile moderne de alimentație, dar aprobat de toate bunicile din Balcani ☺
Rezultatul? 💥O explozie de energie, un boost de moral și o motivație bruscă de a-mi continua activitățile zilnice cu elan. Sau poate era doar glicemia care urla în cor: „Ce-ai făcut?!”
Cât despre cota de zahăr… am depășit baremul pentru cel puțin două săptămâni!!! Dar hei, dacă tot e vreme de stat în casă, măcar să fie cu gust! 😀
PS: Stafidele au vrut să fugă… dar zahărul le-a prins în capcană! 👻

Lalele cu "margele" - Reflexii în oglinda 7/2025

 

Astăzi, aici la noi în Bavaria, plouă molcom și sunt opt grade cu plus. 

Atunci când în casă aerul este cald și uscat - ca acum, la mijloc de februarie - lalelele, aceste flori delicate și elegante, își deschid petalele ca aripile unui fluture. 

Am pus vaza cu flori afară, pe masa din curte, pentru ca lalelele să se revigoreze sub atingerea ploii. Picăturile de apă - mesageri ai naturii, purtând cu ele secretele pământului și ale cerului, alunecau grațios pe frunze, tulpine și petale, ca un șirag de perle. Nu stiu ce au soptit florilor, însa lalelele s-au refacut ca proaspat culese din gradina! 🌷💧✨Am adus florile din nou în casa... 

Reflexiile din picături transformă fiecare lalea într-o mică operă de artă... Nu mă mai satur să le admir și să le fotografiez...

 

 Daca va plac reflexiile mele de aici, va invit sa participati la rubrica "Reflexii în Oglinda" (rubrica preluata de la SoriN), la care va invit cu drag sa participati. Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:

Ultima zi a lunii ianuarie

... o vineri gri, cu ploaie și lapoviță. Durerile de cap m-au însoțit toată ziua și am resimțit puternic oboseala acumulată în cursul săptămânii. 
Odată ajunsă acasă de la serviciu, am adormit imediat cum m-am așezat pe canapea, căzând pradă oboselii. Având în vedere că nu obișnuiesc să dorm dupa-amiaza, este clar cât de epuizată am fost!

Acum... s-a inserat de mult. Mi-am revenit puțin si am ales sa mă relaxez vizionând un film simpatic: "You’re Cordially Invited", pe care îl recomand cu drag. Filmul este o comedie cu Reese Witherspoon si Will Ferrell în rolurile principale. 

Este povestea a două cupluri de miri și invitații lor, care, fără să știe, își organizează nunțile în același loc, pe o insulă mică. Această coincidență duce la o mulțime de confuzii și situații amuzante, rezultând o comedie plină de umor și neprevăzut. Este un film perfect pentru o seară de relaxare! 🎬😊 

 Vă doresc un început de weekend minunat! 🌧️✨ (Sursa foto)

Toamna cu pași rapizi

Am dat deja drumul la caldura (centrala termica)! La mijlocul lui septembrie, natura ne-a surprins cu o schimbare bruscă a vremii. Dupa saptamâni în șir la 32°C, temperatura a scăzut peste noapte la doar 10 grade!

Toamna calendaristică si-a facut debutul cu ploi abundente și aer proaspăt și rece. Frunzele copacilor abia au început să capete usoare nuanțe de galben și roșu...

Lăsând în urmă zilele toride de vară, ne pregatim cu toții pentru noul anotimp. Am schimbat sandalele cu botinele si cizmele de cauciuc, am scos din dulap gecile groase, ba chiar am vazut pe strada că unii oameni poarta deja căciuli. 

Chit ca ne-a luat așa brusc, ne bucuram toți de racoarea binevenita. Parca si atmosfera este mai plină de energie și prospețime. 

Toamna se instaleaza cu pași rapizi, aducând cu ea nu doar o schimbare a vremii, ci și o schimbare a stării de spirit. Este timpul să ne bucurăm de plimbările prin parc, de culorile vibrante ale frunzelor și de serile răcoroase petrecute alături de cei dragi, la o cana cu ceai.

Sa aveți o toamna minunată!

Iesind din München - Reflexii in oglinda S22/2024

... pe timp de ploaie, la apusul soarelui 😍

Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Ploaie de mai - Miercurea fara cuvinte S21/2024

Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua în clubul MfC☺ Happy Wordless Wednesday! ☺

În asteptarea soarelui - RIO S19/2024

 

 Va invit sa participati la rubrica saptamânala "Reflexii în oglinda", initiata de SoriN si preluata de mine aici. Publică într-un articol pe blogul tău, o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ai vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si înscrie articolul aici - în tabel:

Program încarcat... cu frumos!

Pentru ca am avut înca zile de concediu de anul trecut, acum dupa Paste am fost nevoita sa îmi iau liber, altfel le pierdeam... Nu prea mi-a convenit, pentru ca de obicei, în concediu plecam undeva iar acum, nu am avut nimic planuit. Dar m-am gândit ca un pic de liniste si relaxare acasa nu îmi va strica, de mult nu am mai experimentat asa ceva. Ma gândeam ca daca chiar o sa ma plictisesc, voi face curatenie în pivnita, ca amân de luuuuuni de zile! Si, ce credeti ca s-a întâmplat?! De unde plictiseala?! Am avut program în fiecare zi! Am fost la opera de doua ori - o data "Madama Butterfly" si o data la "The Fairy Queen", am facut doua excursii minunate cu baietii mei - una la Eselsburger Tal si una în Rothenburg ob der Tauber, ba chiat am fost o zi si la Ulm, sa îl vad pe fratele meu si împreuna sa o vizitam pe matusa. Restul de vacanta, în fiecare zi m-am întâlnit în oras cu câte cineva - prieteni sau colegi, la o cafea sau pentru masa de prânz sau cina. O nebunie! Nici de blog nu am avut vreme! Au fost doua saptamâni superbe! Iar vremea a fost mortala! Zilnic 27°/ 30°... nu-mi amintesc sa mai fi avut asa temperaturi la început de aprilie. Gradina e plina cu flori, m-am bucurat de parfumul si enrgia lor asa cum parca niciodata nu am facut-o! Iar începând de azi, ploua si termperaturile au sarit la 15°! Si bate vântul! Meteorologii spun ca noptile urmatoare s-ar putea ca termometrele sa arate zero grade! Extremele astea nu sunt bune de loc! Dar cine ne întreaba?! Bine ca am acumulat atâta energie pozitiva, sper sa îmi ajunga pâna când voi avea din nou vacanta. În luna mai vom avea doua sfârsituri de saptamâna prelungite (9-12 mai si 30 mai- 2 iunie) iar la sfârsitul lui iunie este deja programata vacanta noastra în Italia.

 

Palmsonntag

Astazi este Palmsonntag...  s-ar putea traduce ca "Duminica Floriilor". Pastele catolic uneste anul acesta doua luni: prima zi de Paste este în ultima zi din martie si a doua zi de Paste este în prima zi din aprilie. Deci, peste o saptamâna, adica foarte devreme...

Vremea este instabila si foarte variata. Joi a plouat în rafale si chiar cu măzăriche (grindina mica), vineri la orele amiezii au fost 20°C, sâmbata a plouat din nou si s-a racorit bine de tot! Azi noapte s-au înregistrat zero grade! Astazi bate vântul foarte puternic si cerul este plumburiu... nu iesim din casa decât scurt, pentru cele trei plimbari-standard cu Leo. 

Vineri însa am profitat din plin de soare! Si bine am facut! La ora 12 am încheiat saptamâna de lucru si am iesit cu Helmut si Leo în Gradina Botanica.

Cerul era azuriu, aerul parfumat suav si de jur împrejur totul verde. Si muuulta liniste! Si flori multicolore, si pomi înfloriti si fluturi si albinute... Un sentiment de bine ne-a împresurat ca o îmbratisare tandra si sincera. Atât de bine ne-a facut aceasta plimbare! 

Brândusele s-au trecut, au ramas doar câteva ciufulite de vreme... Parcul a fost plin de narcise. Narcise de toate tipurile, din acelea galbene cu "trompeta", din cele albe cu "coronitata", din cele alb-galbene... un adevarat paradis al narciselor! 

Lalelele înca nu au înflorit, doar soiul acela stelat-pitic. Majoritatea galben-pai si câteva rosii ca focul.  Panselutele multicolore si florile de nu-ma-uita, decoreaza superb marginile aleilor în parc. 

Dar parca mai frumoase ca toate celalalte, anemonele ies în evidenta prin culorile vii ale petalelor mari si delicate. Rosii, albastre, violete si albe, se înalta gratioase în tufe bogate, atragând atentia oricarui trecator. 

Chiar daca monentan foarte capricioasa, primavara este prezenta si foarte frumoasa!