Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ploaie. Afișați toate postările

miercuri, 13 noiembrie 2019

Ploaie de noiembrie - Miercurea fara cuvinte 46/2019




Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au Shhhhhh, LET'S GET WORDLESS! Curaj, înscrie-te! ☺ Vei cunoaste o multime de bloggeri ce au pasiunea fotografiatului. Nu exista teme pentru fotografii, nu exista obstacole. Singura regula este ca articolul pe care-l înscrii în tabelul "Miercurea fara cuvinte" sa nu contina text scris. În rest, orice este permis. Alatura-te noua ☺ Happy WW!

vineri, 24 mai 2019

Vreau SOARE!

... a plouat destul, halleluja! 😜

The Weather Girls - It's Raining Men
In fiecare vineri, provocarea muzicala 😊 Friendship Friday 😀 Create with joy😄 Tuturor un weekend minunat!

Ploaia de mai si rascrucea de drum

Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (214): incapere, comoara, intalnire, caseta, fluturi, personaj, drum, cautare, viza, timp, fanfaronade, dual. . Tema: Ploaie de mai

Era tânara, supla, simpatica si de trei ani single, însa nu îsi facea griji. Stia ca mintea si corpul ei transmit în Univers semnale cum ca este momentan multumita asa, singura. Nu era în cautare de partener, nu era interesata de o eventuala întâlnire si nu avea timp pentru o relatie. Nu-si pierdea vremea nici pe Instagram, Blogspot, Wordpress sau Facebook, ca ceilalti din comilitonul ei. Nu avea nici macar conturi. Considera ca aceste asa numite “retele sociale” sunt doar platforme de fanfaronade, motiv pentru care trecea drept personaj ciudat pentru generatia secolului 21. Prioritatile din viata ei însa erau cu totul altele.
Era studenta la Kinetoterapie si lucra cu norma întreaga într-un studio fitness, ca antrenoare. Gasea combinatia ideala si facea totul cu multa placere. Optase pentru studiul dual pentru ca familia nu putea sa o sprijine si tare s-a bucurat cand a descoperit aceasta posibilitate cu autofinantare. Era ambitioasa si învatata sa lupte pentru ceea ce dorea, pentru ca nu primise niciodata nimic întins pe tava.
Acum, tocmai iesise de la cursuri si se îndrepta spre autogara. Cumpara biletul de calatorie si îl viza rutinat, fara sa priveasca caseta metalica de lânga usa autobuzului. Îsi cauta un loc la fereastra si îsi cupla castile de urechi la playerul mp3. Asculta un curs pentru facultate, intitulat “Comoara cea mai de pret a omului este sanatatea”. Era mai toata ziua pe drum si încerca sa foloseasca timpul cat mai eficient.
În fiecare zi dupa facultate, mergea la serviciu în celalalt capat al orasului, mereu cu acelasi autobuz. Privea pe fereastra mereu acelas peisaj, în diferite anotimpuri. Acum în fata ochilor se perindau copacii înfloriti de la marginea bulevardului si dintr-o data a simtit o durere puternica în cosul pieptului. Parca s-ar fi aflat într-o încapere cu aer comprimat si nu mai putea sa respire… A sarit de pe scaun si a coborât la prima statie. Si-a revenit dupa ce a inspirat de câteva ori adânc. Era un simptom clar de stres si automat si-a pus întrebarea oare ea ce face pentru propria-i sanatate?! Nimic! Lucreaza chiar si duminica, nu-si permite nici macar o zi libera! Ce dor i s-a facut de vremea când locuia cu bunica. O însotea saptamânal la plimbare în parc, admirau florile de sezon, recunosteau pasarile dupa ciripit… Povesteau mult si râdeau mereu… Acum nici nu-si mai amintea când a râs ultima oara cu pofta. De cele mai multe ori zâmbea mecanic, asa cum cerea profesia. Din dorinta de a face totul perfect si-a pierdut treptat autenticitatea. Viata ei de acum se desfasura dupa un orar strict, nu-si mai permitea nicio clipa de spontaneitate.
A scos telefonul din buzunar, a sunat la serviciu si a cerut o zi libera. S-a dus tinta în gradina botanica si s-a plimbat pe alei. A petrecut restul zilei în parc, admirând flori si copaci, observând gândacei, fluturi si albine si ascultând ciripit de pasarele. Când a început sa ploua, nu a fugit sa se ascunda sub pergola. S-a plimbat mai departe pe alei, a inspirit adânc parfumul parcului si a valsat printer picaturi. Ploaia de mai a trecut rapid si pe cer a aparut o frumusete de curcubeu. Sub acest semn astral, si-a promis ca va cere imediat sa lucreze doar jumatate de norma si ca va veni saptamânal în parc, sa se plimbe. Cu un surâs, a acceptat în gând chiar si ideea unei idile… Merita, avea abia 23 de ani!

joi, 16 mai 2019

Îngerii pazitori - Duzina de cuvinte

Excercitiu de imaginatie literara "Duzina de cuvinte" (213): colet, foarfeca, parfum, drum, falfait, mesaje, pastile, curcubeu, husa, barca, zumzet, mustata. Tema: Ingerul pazitor

*
https://www.cartim.ro/jocul-cuvintelor-213/
Ploua torential si nu mai facuse pauza de cateva ore. Vroia neaparat sa predea ultimul colet ca sa-si încheie tura.
Schimbă CD-ul si încercă sa regleze mai bine balansul în boxe când din sens opus, un autovehicol de mare tonaj alunecă pe asfaltul umed în directia lui. Trase cât putu de mult pe dreapta si “monstrul pe roti” trecu razant pe lânga el. A evitat accidental “la mustata” si acum îsi simtea inima batând de parcă încerca sa-i sparga pieptul.
Îsi vazut fiecare de drum ca si când nu s-ar fi întâmplat nimic.
**
Era ziua ei. Primise pe whats app zeci de mesaje de felicitare, însa înca nu gasise buna dispozitie pentru a raspunde. De azi-dimineata simtea o durere puternica de cap, dar nu vroia sa ia pastille. Era adepta “leacurilor babesti” si acum îsi pregatea o infuzie de ghimbir cu musetel.
Luă ibricul cu apa clocotind de pe foc, când tocmai sună cineva la usa. Turnă apa în cană, acoperi cu o farfurioara, lăsă totul pe marginea mesei si se grabi sa deschidă. În prag, un tânar zgribulit, cu parul ud si cearcane vinetii în jurul ochilor. Îl privi pret de câteva secunde si vazu cum picaturile de apa i se preling pe fata si pe gât si se opresc pe umerii tricoului. Curierul îi intise o cutie de carton alb, legata cu siret roz. Borborosi ceva în momentul în care din bucatarie se auzi un miorlait înfiorator si zgomote de portelan spart. Din trei pasi au fost amandoi în bucatarie - el o urma instinctiv, din dorinta de a ajuta.
Motanul zburlit îsi lingea o labuta. Nu se oparise, doar se speriase rau de aburul ce s-a ridicat din cana pe care probabil a vrut sa o cerceteze. Cei doi au râs si s-au apucat sa strânga cioburile împrastiate cât era bucataria de lunga. Apoi Ea l-a invitat pe El la un ceai si a pus din nou ibricul cu apa pe foc.
A luat apoi o foarfeca, a taiat snurul si a deschis pachetul. Dupa cum se astepta, era un parfum scump si o felicitare, trimise de parintii ei, ca în fiecare an cu ocazia zilei de nastere.
Dupa ce au baut ceaiul împreuna, El a îndraznit sa o invite la o plimbare. Tocmai se oprise ploaia si au hotarât sa iasa în parc.
***
La malul lacului în parc, batrânul barcagi ridică husa de pe barci. Din păpuris, un lebadoi agresiv a sarit la atac, crezând ca batrânul atenteaza la puii lui. Omul a alunecat cu cizmele de cauciuc si un picior i-a ramas întepenit sub ponton. Cu un fâlfâit puternic de aripi, pasarea s-a îndepartat multumita de victorie.
Împovarat de ani dar si de kilogramele în plus, batrânul s-a întins neputincios pe lemnele umede, sperând ca cineva sa treaca cât de curând pe malul lacului, sa-i elibereze laba piciorul din strânsoarea ca de menghina. Când a zarit cele doua siluete pe alee, a început sa stige cu toata puterea.
****
Soarele îsi desfacea timid razele si o frumusete de curcubeu îsi înalta arcul deasupra naturii proaspete. Din tufisuri se auzea zumzet de albinute. Aerul era curat si înmiresmat. Totul se înviorase dupa ploaie. Lui i se uscase tricoul de mult, ei îi trecuse ca prin minune durerea de cap. Se plimbau destinsi, umar lânga umar, constienti cumva de energia pozitiva care îi înconjura.
Un strigat disperat, a spulberat brusc magia. În dreptul pontonului, un batrân rotofei agita bratele, cerând ajutor. Au alergat la fata locului si fara prea mult efort, au eliberat din strânsoare piciorul bietului om. Au vrut sa cheme salvarea, sa-l trimita pe batrânel la un control medical, acesta însa a refuzat, multumindu-le calduros. A motivat “Batrânul lup-de-mare isi trateaza orice durere cu Rom!”.  Ca semn de recunostinta, i-a invitat pe cei doi tineri sa faca o plimbare cu barca pe lac. Invitatia a fost acceptata.

joi, 29 noiembrie 2018

Joi, dupa... "si ce daca ploua?!" ☺

Ca a plouat sau ca a nins în fotografiile voastre, ca au fost flori, prajituri sau curcubeie, nu conteaza - important este doar ca ne-am întâlnit si ca ne-am simtit bine ☺ Va multumesc pentru participare: Floarea bunica, Ghita B, Maria, Rux- Copilarim, Poteci de dor, Diana, Daniela, Nima si Lumea lui Alexandru. Va doresc sa aveti o saptamâna placuta în continuare si sa ne reîntâlnim cel târziu miercurea viitoare, la o noua editie a Miercurii fara Cuvinte!


miercuri, 28 noiembrie 2018

Miercurea fara cuvinte (s.48) - Si ce daca ploua?!


Va reamintesc ca singura regula la "Miercurea fara cuvinte" este ca postarea pe care o înscrieti în tabel sa nu contina text scris. În rest este orice permis ☺ Pentru cei care doresc sa confere rubricii o tematica, exista aici un tabel cu teme facultative, pe fiecare saptamâna a anului. Repet, tema nu este obligatorie☺ Happy WW! ☺

sâmbătă, 21 iulie 2018

Drumuri si gânduri

Anul acesta este o seceta extrema, asa cum înca nu a mai fost în ultimii 50 de ani, însa noi, oamenii orasului, aceia carora roadele pamântului nu le creaza direct probleme existentiale, ne vaitam doar ca în birouri este zapuseala si ne ofensam atunci când tocmai la un sfârsit de saptamâna ploua… ca spre exemplu astazi.
E sâmbata… si ploua. Este ora 7:30 si eu sunt în masina, în drum spre serviciu. În mod exceptional, astazi trebuie sa lucrez patru ore… asa ca, în principiu mi-e indiferent cum este vremea de dimineata.
Capul mi-e liber, e mult prea devreme sa fac loc gândurilor sa alerge… La radio începe sa cânte Louis Armstrong…
„I see trees of green, red roses too
I see them bloom for me and you“
Adevarat! Dincolo de parbriz vad si eu copaci verzi si ici colo trandafiri rosii, care cu siguranta au înflorit pentru mine si pentru voi.
„I see skies of blue and clouds of white
The bright blessed day“
Na ja! La versurile astea strâmb din nas si privesc deasupra mea cerul închis, plumburiu si plângacios.
„And I think to myself what a wonderful world“ Hmmm… câteva minute mai devreme spuneau din nou la radiojurnal despre valul de proteste provocat în rândul americanilor, dupa declaratia presedintelui  USA la mittingul cu seful suprem al Rusiei. Apoi au (re)pomenit despre agitatia din rândurile politicienilor europeni, în legatura cu masurile luate la granite, vizavi de refugiatii de pe alte continente…. “And I think to myself what a wonderful world“ … Seriously?!?
Ploaia s-a întetit, stergatoarele de parbriz lucreaza la viteza maxima. Dupa Armstrong, înceraca Chris Rea sa-mi îmbunatateasca stare pozitiva de spirit, însa cu a lui balada Heaven, nu a reusit decât sa-mi reaminteasca ce placut ar fi fost sa mai pot lenevi câteva ore în pat. Vocea lui usor ragusita si textul melodiei m-au relaxat si involuntar, am sacazut presiunea în piciorul de pe acceleratie. Noroc ca nu este nimeni sâmbata dimineata la ora aceasta pe sosea! Zâmbesc si-mi propun sa fac ce spune Chris: „Holding on this smile for as long as I can“
Crainica magazinului radio matinal anunta ca vremea ploioasa va dura pâna luni. Tja, asta e si nu putem schimba starea atmosferei! Însa putem sa ne bucuram de alte activitati, independente de ploaia de afara! Spre exemplu, aceasta este vreme ideala pentru wellness… Daaaa! Cred ca mâine îmi voi lua fetele si vom petrece o zi de relaxarea în piscine, saune si la masaje. Va fi o „Girls day“! Ideea mi-a indus brusc o stare de buna dispozitie totala!
Am ajuns în parcarea întreprinderii. Am coborât din masina si am trântit portiera cu o energie neasteptata, apoi am pornit spre poarta topaind vesela printre balti.
Câta dreptate are Armstrong: What a wonderful day! ☺

joi, 21 decembrie 2017

Solstițiul de iarnă

E rece si vântul este prezent la aproape fiecare plimbare de seara. Ninge foarte rar si scurt, de aceea aleile sunt mereu curatate si gramezile de zapada de pe marginea drumurilor sunt tot mai pitice.
În ultima saptamâna, soarele nu s-a mai aratat decât scurt, diminetile, când a colorat cerul în nunate de foc. Apoi a disparut brusc în spatele unei paturi gri-laptoase, patura care s-a latit si s-a lungit în timpul zilei, acoperind întregul cer. Luna a disparut si ea... Dealtfel marti a fost Luna Noua sau luna-neagra (dark moon). Însa începând de astazi, zilele vor fi tot mai lungi. La sfârsitul anului, ziua va fi cu opt minute mai lunga decât este astazi ☺
La Polul nord azi este "ziua polara". Soarele se află la unghiul maxim sub orizont si jumatatea de nord a planetei este cuprinsa de frig.
Pamântul se raceste rapid, oceanul treptat - motiv pentru care în acest sezon, Europa devine zona de joasa presiune, aerul se ridica, cerul este tulbure si de obicei ninge daca nu ploua ☺☺☺
În emisfera nordică, curentii de presiune joasa se rotesc în sens contrar acelor de ceasornic, iar curentii de presiune ridicata se rotesc în sensul orar. În emisfera sudică este invers.
Soarele declanșează toate procesele climatice si este singurul vinovat ca anul acesta nu vom avea Craciun alb! :-( Meteorologii sunt ferm convinsi ca de Craciun va ninge doar în Anglia. Peste Europa vine un curent cald dinspre Atlantic si va întâlni aerul rece abia peste Siberia... But I'm still dreaming of a white Christmas 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅 🎅


PS: fotografiile sunt facute zilele trecute... astazi a plouat si zapada a disparut :-(

luni, 13 noiembrie 2017

Povestea unei duminici pline-ochi

Este luni si griul devine din ce în ce mai tulbure. Ploaia se transforma încet-încet în lapovita. Astazi de dimineata, în drum spre serviciu mi s-a parut chiar ca vad câtiva fulgi de nea lipindu-se pe parbriz… Iarna nu mai e departe.
Cu cât mai frig este afara, cu atât mai adânc ma cuibaresc în patura pufoasa si cu atât mai dulci îmi par amintirile duminicii care a trecut… O zi plina de diversitate!
Daca pâna sâmbata vremea a fost frumoasa, de duminica dimineata, toamna a aratat ca poate fi si rea, cruda si implacabila. Vântul a smuls ultimele frunze ale copacilor si ploaia a biciuit fara mila tot ce i-a iesit în cale - chiar si un catelandru de un an si o zi, iesit ca de obicei în parc la plimbare împreuna cu prietenul lui biped. ☺ Plimbarea celor doi s-a transformat în tur scurt si baietii mi-au revenit acasa înfrigurati si uzi pâna la piele.
Dupa ce s-au uscat cu foenul, pe cel mic l-am consolat cu un os cu vitamine si celui mare i-am oferit o cupa mare cu infuzie de ghimbir si lamâie, îndulcita cu miere de salcâm (este cea mai rapida reteta pentru întarirea sistemului imunitar). Apoi mi-am zis “ Si ce daca ploua si e frig?! În sfârsit e timp pentru mesterit!". Patru rame canvas asteapta de câteva zile sa fie curatate de hârtia ce a folosit ca mediu pentru transferul de imagine si... mai departe nu am avut timpi-morti! În timp ce pânzele s-au uscat, am încins fierul de calcat si am netezit o fata de masa si patru servetele de damasc, pentru ca la ora amiezii am avut musafiri. Sub pretextul “zilei de nastere a lui Leo”, i-am invitat la masa pe vecinii care o au pe Clara – cea mai buna prietena de joaca a lui Leo.

Ca de obicei, de gatit s-a ocupat sotul meu. La întâmpinarea oaspetilor am servit sekt si prune uscate prajite în mantie de sunca. La aperitiv rösti de cartofi cu file de somon si crème frâiche si ca fel principal de mâncare, file de porc învelit în foite de jambon, cartofi gratinati si legume calite. La desert am avut “Iubire fierbinte” – piure din fructe de padure încins în sos caramel, plus câte trei sfere de înghetata de vanilie.
Leo si Clara au alergat prin toate camerele, au sarit pe canapele si pe fotolii, s-au hârjonit si noi nu am intervenit în joaca lor cu vreun repros, ca doar motivul petrecerii a fost ziua lui Leo! ☺
Dupa ce au plecat musafirii, am repus urgent ordinea în casa, apoi cam în aceeasi viteza, am scos din dulap “la petite robe noire”, mi-am aranjat parul si mi-am retusat machiajul. Seara de duminica am petrecut-o la teatru, în München.

Din fericire a condus „ginerica“ asa ca am folosit calatoria pentru a reveni la starea de calm si comfort. Biletele le-am primit cadou de la fiica si logodnicul ei. Celalalta fiica a ramas acasa, dadaca la Leo. Poti sa comentezi ceva legat de o asa perfecta organizare?! ☺
Das Deutsche Theater avea covorul rosu rostogolit din boulevard si pâna la intrarea somptuoasa, pentru a marca deosebitul eveniment - premiera musicalului “Cocosatul de la Notre-Damme”. În fata fotografilor si jurnalistilor pozau surâzatori protagonistii serii. Noi am predate pardesiile la garderoba, am servit câte un cocktail “Notre-Dame”, apoi am intrat în sala, alaturi de ceilalti 1500 de spectatori.

A fost o vreme – cam pe când eram de vârsta actuala a fetelor mele, când adoram acest gen de spectacol. Încet-încet, spectacolele de opera si muzica clasica mi-au captat tot mai mult atentia si m-am departat de musical. Îmi face însa placere sa vad din când în când punerea în scena a unui musical clasic. Acesta a fost un show reusit, cu atisti si decoruri de înalta calitate. Am petrecut o seara deosebit de agreabila.
Leo abia ne-a asteptat sa revenim acasa. A motait el, dar de dormit, nu a putut sa doarma linistit decât când ne-am asezat si noi în pat. La ora 24 am dat stingerea. Am adormit instantaneu.
Când am redeschis ochii, era luni… Si griul este din ce în ce mai tulbure.

miercuri, 12 august 2015

Miercurea fara cuvinte (33) - Când norii se prăvălesc

Plansee - Austria



Dorești să participi la MIERCUREA FARA CUVINTE? Este simplu si amuzant! Nu trebuie decât să afisezi pe blogul tău o fotografie sau o serie de fotografii care "să vorbeasca fără cuvinte" și apoi sa introduci linkul în tabelul de mai jos.
Este WORDLESS WEDNESDAY... mai stai mult pe gânduri? Înscrie-te! :-)

sâmbătă, 2 mai 2015

De 1 Mai

A început sa ploua cu o seara înainte si nu s-a mai oprit. A fost un "1 Mai" gri si umed, pe care dupa-amiaza am vrut sa-l înveselim printr-un film la cinematograf.
Am cautat programul în internet si am hotarât sa vedem "The Longest Ride". Prevazatori, am luat în calcul zece minute mai mult pentru a comanda câte un soft-drink si o punga cu popcorns, asa ca ne-am facut aparitia la cinematograful de cartier cu un sfert de ora înainte de începerea filmului. Greseala a fost sa credem ca doar noi cautam o metoda de a colora aceasta zi gri si umeda de întâi mai... Holul cinematograful era arhiplin!

Chiar daca are sase sali încapatoare, coada la bilete era pâna afara din cinematograf! Bilete se vindeau la trei case, aparatul de popcorn functiona fara pauza, dar rândul parca nu se mai subtia. Asa ca am renuntat!
Ne-am întors acasa, plouati - si la propriu si la figurat. Însa... am defilat ☺ Prin cartier.

vineri, 2 ianuarie 2015

Reflexii napoletane

pentru rubrica "Reflexii în oglinda" 1/2015

Bougainvillea oglindindu-se în baltoaca________ Silueta insulei Capri, vazuta prin geamul autocarului.

În fata intrarii în situl arheologic Pompei__________ Plimbare în muzeul în aer liber Pompei.

Foro Grande, în fundal Vezuviu acoperit de nori_____________Balta si un rest de teava de plumb.