Toate textele si fotografiile de pe acest blog sunt protejate potrivit Legii nr. 8/1996, privind drepturile de autor. Nimic nu poate fi preluat fără acordul autorului.
Zilele trecute povesteam despre vise și pregătiri pentru vacanța de vară—momentul acela magic când, înainte de plecare, îți permiți să te transpui mental într-o atmosferă de concediu. Și ce mod mai bun de a face asta decât prin mâncare? Povesteam despre cum am hotărât să creez un meniu de o zi, inspirat din Italia, Franța și Spania, cu ingrediente fine, bio, speciale. Cu această idee în minte, sâmbata am pornit la cumpărături. Circa... 70€ mai târziu (😜), am ajuns acasă, unde m-a întâmpinat Helmut cu o observație directă: „Cam scump, nu crezi?!” Desigur, am argumentat că unele produse vor rămâne pentru mai mult timp, nu doar pentru această zi de răsfăț gastronomic... Și exact în timp ce despachetam cumpărăturile și dezbăteam prețurile, sună cineva la ușă. Helmut deschide și îmi spune: „Mergi tu, trebuie să semnezi, e o recomandată din Italia.” Din Italia?! Nimeni nu m-a anunțat de vreun pachet, prietenii noștri ar fi dat un mesaj pe WhatsApp… Curioasă, semnez și deschid. Era o amendă pe numele meu—pentru o viteză de cca. 97 km/h într-o zonă de 90 km/h, aplicând toleranța de 5 km/h, adică pentru o depășire de 2 km/h. 😬
Incidentul? 3 iulie 2024 / ora 18:21 - provincia Rovigo, regiunea Veneto. Costul? 70,4€, dacă plătim în primele cinci zile. Dacă nu, 83€. Iar dacă mai așteptăm, poate pentru a consulta un avocat, amenda va urca la 127,5€!!!
Deși ambele mașini sunt pe numele meu, cea mare—folosită și pentru concedii—e mereu condusă de Helmut. Niciun motiv de reproș, însă! O depășire de 2 km/h peste limita legală putea foarte bine să mi se întâmple și mie.
Am achitat imediat online, căci sincer, nu ai șanse* în astfel de situații în străinătate.
Apoi, uitându-mă la Helmut, l-am întrebat zâmbind: „Și acum? Crezi că meniul nostru a fost scump?” 🥴😅 Uneori, realitatea te surprinde cu ironii de neuitat. Și uite așa, visul unei vacanțe culinare s-a transformat într-un moment de reflecție amuzant despre costuri și surprize neașteptate!
*) Amenda este valabilă! În Italia, autoritățile au până la 360 de zile pentru a notifica șoferii străini despre o contravenție rutieră, ceea ce înseamnă că poți primi o amendă chiar și la un an după ce ai vizitat țara. Dacă nu o plătești, pot exista consecințe, cum ar fi penalități suplimentare sau probleme în cazul unei viitoare călătorii în Italia. Concluzia? Daca am fi fost plecati de acasa, sa zicem pentru înca 20 zile... amenda nu ar mai fi fost valabila!!! 😝
Sărbătorile sunt tot mai aproape si eu sunt înca în urma cu multe... însa, saptamâna aceasta am reusit sa mai bifez câte activitati de pe lista mea "to do" de Advent: am scris si trimis felicitari celor dragi, am hotarât cum se vor desfasura zilele de sarbatoare, am facut un "plan 2" pentru cadourile de Craciun (voi reveni cu un articol separat) siiiii.... am reusit sa cumparam bradul!
Pentru ca joi, am lucrat de acasa, am profitat de pauza de amiaza si am pornit cu baietii mei spre târgul de brazi din fața bisericii. Cumparam de peste zece ani de la acelas vânzator, sunt brazi din Padurea Bavareza, proaspeti si frumosi.
Alegerea bradului este un moment special, este un fel de ritual al familiei noastre.
Ne plimbam de câteva ori printre rândurile de brazi si admiram frumusețea fiecăruia. Tintim câtiva dupa criteriile noaste - sa fie înalt, sa fie des și cu ramuri frumos aranjate si, cândva decidem: acesta este bradul nostru.
Leo îl inspecteaza si el atent și deasemenea îsi da aprobarea. Vânzatorul trece bradul în plasa si la cerere, taie o bucata din baza tulpinii (bradul va absorbi mai bine apa din vasul in care va fi astezat).
Cu mare grijă, încărcăm bradul pe mașină, îl legam bine pentru a nu-l pierde pe drum si ne întoarcem acasă cu inimile pline de bucurie.
Odată ajunși, așezăm bradul într-o găleată cu apă în grădină, să rămână proaspăt până în Ajunul Crăciunului. În fiecare zi, Leo își face rondul de inspecție pe lângă brad, să se asigure că totul este în ordine.
Numaram zilele ramase pâna pe 24 decembrie si așteptăm cu nerăbdare să împodobim bradul și să aducem în casă spiritul Crăciunului. 🌲✨
Astazi am ajuns întâmplător in centrul orasului si mi-am zis, daca tot sunt aproape de Targul de Advent "Christkindlesmarkt", atunci hai sa fac o tura scurta, sa vad cat de aglomerat este la orele amiezii! Era putina lume, mai mult turisti in grupuri mari, insoriti de ghizi cu stegulețe. Deasemenea am intalnit si trei grupe de preșcolari, imbracati cu vestute neon, probabil in drum spre caruselul bebelușilor🎠👑🎪🎄
Am urcat la etajul întâi al unei cofetarii in Piața Primăriei si am facut o fotografie peste târg si de acolo... dar parca tot nespectaculos este, fara luminite! Luminitele erau aprinse, mai peste tot, insa fara contrast, abia se observau!
In schimb, am prins cateva oglindiri in globurile puse la vanzare pe la tarabe.
De peste tot mirosea imbietor a varza calita cu paste prajite, a carnaciori, a vin fiert, a castane coapte si a migdale caramelizate... Fara companie, parca nu are nimic farmec. Nu mi-am cumparat nimic. Mi-am vazut din nou de drumul meu, mi-am rezolvat treburile si m-am intors acasa 🤗
Daca aveti si voi fotogtafii cu lumini, oglindiri sau reflexii, va invit sa participati aici (rubrica este preluata de la SoriN). Singura regula este sa publicati într-un articol pe propriul blog o fotografie cu reflexii, un videoclip filmat in oglinda sau imagini pe care tocmai le-ati vazut în "oglinda" (orice fel de oglinda... chiar si oglinda ochilor, oglinda apei, a cerului sau oglinda retrovizoare) si sa înscrieți articolul aici - în tabel:
(continuare la Agenda - "scurta" trecere în revista)
Matusa mea a pornit cu trenul spre Augsburg la ora opt si un sfert. A cumparat bilet "Bayern-Ticket" pentru doua persoane (Bayern Ticket este o actiune permanenta a Deutschen Bahn AG; biletul dus-întors în aceeasi zi, costa 25 Euro pentru o persoana si pentru fiecare calator suplimentar, înca 7 euro / pot calatori pâna la 5 persoane).
Eu am plecat spre gara cu masina cu interntia de a parca pe o strada în afara centrului pietonal si sa merg mai departe cu tramvaiul - doua statii pâna la gara. Am constata cu stupoare ca mai nou, în centrul orasului nu mai ai unde sa parchezi, decât pentru maxim o ora. Asa ca am mers direct la gara si am lasat masina în parcarea acoperita, luân în calcul faptul ca la întoarcere voi avea de platit taxa maxima (11 Euro).
Aceasta schimbare de plan a facut sa ajung cu o jumatate de ora mai repede la gara... Asta e! Am cascat gura pe peron, privind ce mai e nou în santierul care dureaza de patru ani si care cica va mai dura înca patru! Planul de modernizare al garii Augsburg a intrat în asa numitul "Schwarzbuch" - un document care listeaza cele mai serioase exemple de abuz în serviciu contra intereselor publice, greseli ale conducerii unor organizatii economice, evaluari false si nerespectare a termenelor de predare a obiectivelor cu interes public. Intial, costurile modernizarii garii au fost estimate la 60 milioane de Euro. În luna octombrie - anul curent, conducerea lucrarii a comunicat ca mai mult ca probabil, pâna la încheierea proiectului vor fi necesare... 300 de milioane de Euro! Mdaaa... o mica-mare diferenta!
La un moment dat vad un barbat în vârsta, alergând pe peron si întrebând în stânga si în dreapa ceva pe engleza. Lumea grabita, nu l-a bagat în seama asa ca m-am oferit eu sa îi raspund. Dorea sa stie daca acesta este peronul de pe care pleaca trenul spre München. I-am spus ca da, si eu tot la München doresc sa merg. Pentru o clipa, pe fata lui s-a citit usurarea - a nimerit peronul. Mai apoi însa la fel de agitat m-a întrebat de unde sa-si cumpere bilet? Problema este ca automate pentru bilete nu exista decât în holul principal. Noi eram pe peronul opt! A pornit în fuga...
Privin în urma lui m-am gândit la tatal meu... Cum s-ar fi descurcat el într-o tara straina la gara, cum s-ar fi descurcat el cu automatul de bilete?! M-am hotarât sa merg cu barbatul vârstnic sa îl ajut si am stigat "Hello!". Barbatul însa nu m-a auzit. Când l-am ajuns din urma mi-a aratat ca poarta aparat audio. S-a bucurat ca îl voi ajuta. Mi-a aratat buletinul, crezând ca primeste un rabat - era nascut în 1940 (exact de vârsta tatalui meu). În Germania însa pensionarii nu beneficiaza de reduceri.
Am cumparat biletul si ne-am întors din nou pe peron. Pâna când a sosit trenul nostru, mi-a povestit ca a venit sa-si viziteze un camarad si acum vrea sa vada un pic centrul Münchenului. Era un turc cizelat, mi-a spus ca ambii copii sunt medici - baiatul în Liverpool, fiica în Düsseldorf. Am facut o poza împreuna, ne-am luat la revedere si ne-am urcat fiecare într-un vagon. Eu am cautat-o pe matusa mea, care rezervase un loc pentru mine. Trenul regional în general nu este aglomerat.
Trei-sfert de ora dureaza calatoria pâna în gara centrala München. Apoi, în zece minute pe jos, ajungi pe centrul pietonal.
Vremea a fost ciudata - nu a fost cald, dar nici rece. Cerul a ramas acoperit întreaga zi si cel mai important a fost ca nu a plouat! Ne-am plimbat din magazin în magazin, am facut pauze de cafea si prajitura si bineînteles, pauza pentru masa de prânz. În rest... am umblat cât ne-au dus picioarele ☺ Ce ne-am cumparat? Matusa mea si-a luat doi pantaloni din lâna (se poarta!), un pantalon elastic pentru orele de balet si doua pulovere pâna în talie. In toate magazinele s-a uitat la posete si în final, si-a luat de la Tommy Fillinger acelasi model pe care tocmai îl purta pe brat, doar ca în alta culoare ☺Avea argintiu-pal si acum are si negru☺
Niciunul din magazine nu a avut oferte si reduceri de pret. Acestea se vor face între Craciun si Anul Nou... asa ca, poate ca mai dam atunci o tura pe la magazine ☺
Eu mi-am cumparat o fusta plisata din lâna (neagra cu usoare urme de lame argintiu), un pantalon negru din piele mata si o pereche de botine cu starsuri.
Iarna aceasta se poarta mantourile din imitatie de blana, în toate culorile! Am vazut cateva dragute, dar si cateva pe care nici sa le fi primit pe gratis nu le-as fi purtat!
Tja... moda este cum te simti bine! Parerea mea este ca ideal e sa nu iesi în evidenta (sa nu fi nici prea departe de moda actuala, dar nici extravagant), sa adaptezi stilul tau personal, la trendul actual. Cert este ca moda actuala copiaza perfect moda sfârsitulul anilor '80 si începutul anilor '90 - ceea ce îmi place!
Eu însa pantofi ascutiti si cu tocuri înalte nu voi mai purta! Dar îmi plac mult încaltarile cu platforma - sunt foarte comode si stabile. Deasemenea îmi plac sneakers-ii si ghetele cu siret fals (siret în fata si fermoar pe lateral) - le gasesc extrem de practice.
Fustele plisate sunt în mare voga - midi. În toate culorile - uni, cu imprimeuri sau in carouri. Îmi plac mult, sunt foarte feminine!
Toamna aceasta, pantalonii de piele au invadat magazinele. Gen leggins, gen jeans, cu elastic în talie sau cu fermoar pe lateral, fara sau cu vipusca simpla ori dubla, pantalonii din piele si înlocuitori se poarta în toate culorile.
Culorile care se poarta în continuare sunt culorile neon (pink, galben, albastru, verde, portocaliu) si combinatia clasica alb-negru. Noutatea o reprezinta culorile metalice - argintiu, auriu, aramiu. Se poarta materialele stralucitoare - nu doar ca acesorii pentru toalete de seara.
Foarte în voga sunt deasemenea nunatele de mustar, galben-pai, roz-antic, lila si rosu.
Eu sunt adepta stilului sport-elegant, genul pieselor vestimentare cu croi lejer, confortabil, destinate purtării zilnice. În cursul saptamânii eu plec de acasa la ora 8 si ma întorc seara dupa ora 20. La birou, cele mai multe ore le petrec sezând pe scaun. De aceea, combin foarte mult stilul casual cu cel street wear.
Dupa acest tur de opt ore prin magazine (☺), ne-am grabit spre gara, sa prindem trenul de la ora 18:30. Din München în directia Ulm, trenul circula din ora în ora. Am ajuns în Augsburg la ora 19:30 si am fost acasa înainte de ora 20. A fost o zi superba! ☺
PS: In cele mai multe magazine am vazut deja decoratiuni de Craciun! :-( Ba chiar la Oberpollinger, terasa este amenajata pentru vin-fiert!
Vineiri seara m-a sunat matusa mea din Ulm si mi-a zis ca are chef de o tura de magazine prin München, daca vreau sa o însotesc. Nu spun niciodata nu unei asemenea tentatii!
Asa ca sâmbata dimineata la ora 10 eram pe peronul garii, asteptând trenul care venea din Ulm în directia München. Matusa mea ocupase lânga ea un loc pentru mine si nici nu am terminat sa ne punem la curent cu noutatile din viata copiilor si nepotilor, ca am si ajuns în gara centrala din München.
În urmatoarele cinci minute am ajuns în Piata Karl (Stacus) si pâna în Piata Mariei (Marienplatz) nu cred ca au existat multe magazine în care sa nu fi intrat. În cele mai multe doar ne-am uitat ce mai e nou si cum variaza preturile. Magazinele noastre speciale sunt: Konen, Oberpollinger, Ludwig Beck si Tk-Maxx. Aici poti gasi nu doar îmbracaminte moderna ci si bijuterii si accesorii pentru par, cosmetice de toate felurile, parfumuri, posete, încaltaminte, etc. etc. Expuse în asa fel încât sa-ti atraga atentia, toate produsele pot fi probate sau testate si toate acestea în încaperi luxurios amenajate. Indiferent ca ai intentia sa cumperi ceva sau nu, esti binevenit în aceste tempel ale modei! Am probat o multime de rochii, fuste, bluze, pantaloni, stiu exact ce culori sau modele ma avantajeaza, stiu care sunt firmele care executa produse pe calitatea si de croiul carora poti fi sigur suta la suta (Marc Cain, Boss, Max Mara, Luisa Cerano, Comma,…). Cu toate acestea caut si îmi place sa fac noi descoperiri. Spre exemplu, la Kappa linia Trend am gasit o fusta pe care am probat-o doar asa, sa râd singura de mine în cabina. Spre surprinderea mea, fusta a picat atât de frumos, ca mi-a fost greu sa decid daca am sau nu cu adevarat nevoie de ea. Nu am luat-o si astazi regret… Mi-a placut tare mult! Poate o mai gasesc pe 21 iulie, când am hotarât sa reluam turul.
Moda actuala copiaza perfet moda anilor ´70 denumita atunci hippy, power-flower, cu mari influente ethno indiene, mexicane, românesti. Iile sunt foarte cautate – pacat ca initiativa de a introduce ia româneasca în patrimoniul UNESCO (înca) nu a reusit!
În mare trend sunt anul acesta overall-urile, din materiale moi. Ca sunt uni, jeans-look sau cu imprimeuri în caro sau cu flori mari, viu colorate, overall-ul a cucerit casele de moda. Nu sunt însa „stilul“ meu si încapatânata, nici macar nu am avut interesul sa probez. Consider ca sunt incomode, mai ales când trebuie sa mergi la toaleta. Matusa mea însa este foarte încântata, detine deja cateva modele si sâmbata si-a mai cumparat patru bucati! ☺ Unul foarte elegant si alte trei „de toata ziua“ si toate îi stau absolut superb! La magazinul de unde a cumparat trei bucati, vânzatoarea i-a facut un rabat considerabil, pentru ca datorita ei, pe când îmi arata mie cum îi vine modelul probat, alte doua clietente au sarit sa probeze acele modele pe care imediat le-au si cumparat! ☺ Matusa mea are de fapt corp superb, se observa în orice miscare a ei ca a fost prim-balerina! Niciuneia din doamnele care au probat overall-ul nu i-a stat atât de bine ca ei, însa reclama este mama comertului ☺☺☺ Si actiunea ei a fost pe drept rasplatita!
Eu mi-am cumparat un pantalon maro cu foarte usoare reflexe negre-aurii… Materialul mi-a atras atentia imediat, apoi mi-a placut si modelul – este „morcov“, betelia este elastica si pantalonul nu are nici nastrui si nici fermoare. Este deosebit de comod si îmi vine perfect! Cu toate ca am gasit o multime de pantaloni frumosi, din materiale fine, elastice, în culori superbe… exista croiuri care ma avantajeaza si croiuri care imi scot în evidenta mai multe defecte decât eram constienta ca am ☺☺☺ Linia Cambio este una din preferatele mele, majoritatea pantalonilor mei sunt aceasta marca. Pantalonul maro este "M by Maiocci" ;-)
Mi-am mai cumparat o bluza gen body, dintr-o matase gri-petrol, în speranta ca se va potrivi cu o fusta pe care nu o port de cativa ani, pentru ca nu am cu ce sa o combin, de care însa nu ma despart pentru ca o gasesc superba! Acasa s-a dovedit ca bluza are culoare potrivita, însa croiul nu armonizeaza cu pliurile fustei… Ma gândesc sa modific bluza – cândva, când voi avea timp, într-un weekend. Urmatoarele doua weekenduri sunt deja planiifcate – în primul ne vom întâli cu o pereche din Arad (i-am cunoscut întâmplator în timpul plimbarii de duminica ce a trecut, la lac – o sa revin detaliat). Vom face împreuna o excursie la Weltenburg – pentru ca ei nu cunosc deloc zona si acolo sunt muuulte de vazut. În weekendul ce-i va urma, ma voi juca împreuna cu Emma si Greta, carora le este dor de mine si vor neaparat sa vina la noi în vizita (voi reveni si legat de acest eveniment cu mai multe detalii ☺).
Revenind la plimbarea noastra prin magazine, nu mai adaug decât ca ne-am urcat în tren la ora 20:30 (trenurile ce leaga Münchenul de Augsburg sunt din ora în ora si calatoria dureaza doar 40 de minute) si întreaga zi, am facut doar doua pauze, o data pentru masa de prânz si o data pentru o cafea si ceva dulce. Eu am ajuns acasa la ora 21:30, Geta o ora mai târziu! Fizic, frânte de oboseala însa încântate si relaxate mental.
PS: Matusa mea le-a cumparat nepotelelor dirndl - costumase nationale bavareze :-) A doua zi am primit pe whatsapp poza de confirmare - rochitele se potrivesc perfect! ♥
Este sfârsit de saptamâna. Covrigeii sunt copti, peretele e zugravit, etajera este incorporata, curatenia terminata. Am reusit sa ducem la bun sfârsit tot ce ne-am propus pentru aceasta saptamâna. Ba chiar am izbutit sa înghesui si tratamentul de îngrijire al mâinilor si picioarelor, în planul meu super-aglomerat... Nu chiar asa cum mi-am asteptat, dar... iata povestea ☺
Pentru manichiura am primit programare la salonul la care ma duc de obicei. Pentru pedichiura însa nu mai aveau locuri anul acesta! Asa ca am cautat un alt salon... si un altul, si un altul. Fara succes! Niciunul nu mai avea locuri disponibile dupa orele mele de serviciu. Într-un final, am mai descoperit un numar de telefon în „pagini aurii”(la noi, Gelbe Seiten) al unui salon din apropierea locuintei mele si am sunat, fara sa-mi fac mari sperante. Mi-a raspuns o duduie cu accent asiatic. Am întrebat daca exista posibilitatea sa primesc programare pentru pedichiura si vocea usor pitigaiata mi-a raspuns ca da. Am crezut ca nu aud bine, însa iuhuuuuu, am reusit sa primesc programarea, asa cum mi-am dorit, in aceeasi zi la ora 17:30.
Salonul se gaseste în incinta hipermarketului Real. Punctuala, am pasit în micutul salon. Practic, culoarul care duce spre intrarile/iesirile de la caseriile Real-ului, este îngustat pe ambele parti prin pereti de sticla. Spatiul astfel obtinut este împartit prin pereti despartitori mai multor ateliere si mici servicii de prestare în folosul publicului: copiere chei, reparatii bijuterii, auxiliare telefon-mobil, florarie, patiserie si design pentru unghii (Nagel Design Studio). Spatiile sunt practic niste... vitrine încapatoare ☺
Usa glisanta a salonului este blocata in pozitia deschis. Paralel cu culoarul, un pupitru cu trei locuri, la care lucreaza concentrat trei femei cu masca peste nas si gura. Raspund salutului meu printr-o usoara ridicare a ochilor oblici. Cu spatele spre mine, trei cliente îsi întorc capul peste umar si murmura „buna seara” în cor.
Spun: „Am facut telefonic programare pentru pedichiura”... Femeile nu reactioneaza in niciun fel însa, de dupa o perdeluta pe care nici nu o observasem, apare un tânar asiatic. Îmbracat sport – jeans si camasa în carouri. Îmi zâmbeste si fara sa spuna ceva, ma invita printr-un gest cordial sa iau loc pe fotoliul de masaj, aflat pe un fel de podium, în partea dreapta a vitrinei. Pe partea frontala a podiumului, observ o vanita cu robinete. Înteleg ca acolo va avea loc tratamentul picioarelor mele... în mijlocul supermarketului, în vazul tuturor ☺ Ma stapânesc cu greu sa nu izbucnesc în râs si îmi fac curaj. Mi-as fi dorit ceva intimitate, însa... accept situatia asa cum e!
Îmi descalt cizmele si sosetele, îmi suflec pantalonii pâna la genunchi si ma asez... pe tron. Asiaticul îmi cere prin semne acordul sa încline fotoliul spre spate si sa porneasca programul de masaj. În mod perfect silentios, pernele spatarului încep sa se umfle si sa exercite diferite presiuni asupra cefei si spatelui meu. Simultan, degetele picioarelor iau contact cu apa calduta si se destind sub efectul hidromasajului din vana cu jacuzzi.
Barbatul se aseaza pe un taburel in fata podiumului si îsi pregateste polizorul si pietrele abrazive, moment în care mi-a fost clar ca el va executa pedichiura... Înca o experienta inedita ☺
În fata mea, pe partea cealalta a geamului, se perinda oamenii aflati la cumparaturi. Am blocat gândul ca cineva m-ar fi privit curios si m-am autosugestionat ca si daca, ar fi putut cel mult sa ma invidieze (în niciun caz sa râda de grotescul situatiei ☺).
Greutatea corpului a fost preluata de pernele de aer. Am închis ochii si am savurat starea de imponderabilitate si relaxare perfectae, oferite de fotoliu. Pentru urmatoarea jumatate de ora nu m-am mai lasat deranjata de nimic! M-am simtit ca o regina pe tron si m-am cufundat în semi-visare. Nu m-a tulburat nici macar usorul gâdilat al talpilor. Chiar dimpotriva, m-am bucurat în tihna de tratament, uitând total de trecatori.
În salon, un difuzor transmitea muzica lina, tipic asiatica, parca mereu aceeasi melodie. Neutrala, fara sa deranjeze sau sa provoace emotii.
Barbatul m-a deranjat scurt din reverie doar pentru a afla ce culoare de lac sa aplice pe unghii. Am ales rosul profund – aproximativ aceeasi nuanta cu cea a lacului folosit la manichiura, inspirata fiind de luciul sidefiu al globurilor pentru bradul de Craciun
Sincera sa fiu, am coborât de pe tron cu regret.
Mi-am admirat degetele si am multumit barbatului care astepta, precum un supus loial, binecuvântarea reginei ☺
Mi-am încaltat sosetele si cizmele, mi-am luat poseta, am coborât de pe podium si pâna la caseria din coltul salonului, am facut doi pasi. Abia acum mi-a fost clar ca asiaticul nu face economie de cuvinte – conform educatiei orientale, ci el nu stie germana. A murmurat pretul pe engleza, am achitat, apoi m-a ajutat sa îmbrac paltonul.
La iesire, ochii oblici de deasupra mastilor albe de tifon ale celor trei femei s-au ridicat în semn de salut. Am pasit pe culoarul supermarketului.
Am lasat în urma o experienta pe cât de bizara, pe atât de haioasa. Parodia traita s-a sfârsit cu succes, am obtinut ceea ce am dorit, în cel mai scurt timp si la calitatea pe care am asteptat-o (sau ca sa fiu mai exacta, chiar o idee mai buna).
În câteva secunde, nu m-am mai diferentiat cu nimic de grupul de trecatori/cumparatori, alfati la Real în acea seara de miercuri, în penultima saptamâna a anului.
